Plangere contraventionala

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub număr de dosar 172/310/2020, petentul SS , în contradictoriu cu intimatul IJ a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție seria PPHX nr. 409796/17.01.2020, exonerarea sa de la plata amenzii  contravenționale în sumă de 870 lei, anularea sancțiunii contravenționale complementare, respectiv aplicarea celor 4 puncte de penalizare, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor contravenționale dispuse prin procesul-verbal atacat cu măsura avertismentului, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001; în temeiul art. 223 alin. (3) și art. 411 alin. (l) pct. 2 C.proc.civ. să se dispună judecarea cauzei și în lipsă.

În fapt, petentul a arătat că la data de 17.01.2020, ora 16:18, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare B-789-AXI, pe strada Telecabinei în orașul Bușteni, a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră.

A mai arătat petentul că i s-a comunicat faptul că nu s-a încadrat corespunzător pentru direcția de mers dorită şi chiar dacă a învederat că s-a încadrat corespunzător, așa cum a indicat și la rubrica mențiuni a procesului-verbal atacat, agentul constatator nu a vrut să discute și prin procesul-verbal agentul constatator a reținut că nu s-a încadrat corespunzător pentru direcția de mers dorită și că ar fi refuzat să prezint permisul de conducere.

În procesul-verbal au fost consemnate următoarele: „ A condus autovehiculul marca Mercedes Benz pe strada Telecabinei în orașul Bușteni către DN1- E60 și nu s-a încadrat corespunzător pentru direcția de mers dorită, acesta încadrându-se pe banda de viraj către dreapta, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu DN1-E60 către Brașov așezându-se paralele cu autovehiculele ce acordau prioritate și care așteptau pe strada Telecabinei în coloana, regulamentar pentru a vira stânga către Brașov. De asemenea sus-numitul a refuzat să înmâneze agentului de poliție aflat în exercitarea abilităților de serviciu permisul de conducere. Auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare B-789-AXI."

În continuare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru presupusa încălcare a prevederilor art. 107 alin. l din Hotărârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (HG 139/2006) și art. 35 alin. 4 din O.U.G. nr.195/2002, faptă sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 870 Ron și 4 puncte penalizare.

S-au invocat disp. art. 107 alin. l din H.G. nr. 139/2006, care prevăd că " La intersecțiile prevăzute cu indicatoare și/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcției de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și sunt obligați să respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor."

S-au mai invocat şi disp. art. 35 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că " Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private."

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este nelegal șl netemeinic și se impune a fi anulat.

În drept, s-a arătat că se impune anularea procesului-verbal, deoarece fapta contravențională nu există:

S-au invocat disp. art. 1 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că: „ Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București."

Pentru a se dovedi fapta contravențională aceasta trebuie ca fapta să existe; să fie o faptă săvârșită cu vinovăție (intenție sau culpă); fapta să fie prevăzută de lege (lato sensu), respectiv să se încadreze în ipotezele legale pe care le stabilește ca fiind drept contravenție; să nu existe o cauza care înlătură caracterul contravențional al faptei, cauze reglementate la articolul 11 din O.G. nr. 2/2001.

S-a arătat că potrivit art. 107 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002 " La intersecțiile prevăzute cu indicatoare și/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcției de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și sunt obligați să respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor.

(2) La intersecțiile fără marcaje de delimitare a benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în mers, cu cel puțin 50 m înainte de intersecție, următoarele poziții: a) rândul de lângă bordură sau acostament, cei care vor să schimbe direcția de mers spre dreapta; b) rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cel care vor să schimbe direcția de mers spre stânga. Când circulația se desfășoară pe drumuri cu sens unic, conducătorii de vehicule care intenționează să vireze la stânga sunt obligați să ocupe rândul de lângă bordura sau acostamentul din partea stângă; c) oricare dintre rânduri, cei care vor să meargă înainte,"

A precizat că pe strada Telecabinei există o singură bandă pe sensul de mers, s-a încadrat corespunzător, pe singura bandă pe sens, de unde se poate efectua manevra de a vira la stângă, cât și de a vira la dreapta. Nu există niciun semn de circulație care să interzică acest lucru şi se afla într-o manevră regulamentară.

S-au invocat disp. art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002 " Schimbarea direcției de mers prin virare la dreapta sau la stânga este interzisă în locurile unde sunt instalate indicatoare cu această semnificație."

Față de cele menționate, apreciază că nu a încălcat nicio dispoziție legală, a respectat regulile de circulație şi pe cale de consecință, fapta pentru care a fost sancționat nu există.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotărârea din 21.02.1984 că: „distincția dintre contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penală", iar în cauza Anghel contra României s-a reținut că: "acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, și nu petentului".

Conform jurisprudenței, orice îndoială cu privire la condițiile în care a fost încheiat Procesul Verbal este în favoarea presupusului contravenient, deoarece un proces contravențional se judecă și sub aspectul probelor potrivit normelor de drept penale. Curtea de la Strasbourg a admis, în mai multe cauze (precum „ Anghel contra României " -2007; „ Ozturk contra Germaniei" - 1984, "Lauko contra Slovaciei") ca beneficiem până la proba contrarie de prezumția de nevinovăție și de principiul „in dubio pro reo".

Conform jurisprudenței naționale, dar și prin raportare la cauza CEDO Anghel contra României, este necesar a se aplica principiul „in dubio pro reo" (dublul profită învinuitului) și „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius" (în caz de îndoială se la în considerare ceea ce este mai puțin împovărător).

Apreciază petentul că în acest caz este necesar ca intimatul să facă dovada săvârșirii contravenției de către petent, dincolo de orice dubiu, cu atât mai mult cu cât apreciază că nu există fapta contravențională.

Referitor la greșita individualizare a sancțiuni lor contravenționale, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001 "(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune ".

Amenda aplicată de agentul de poliție este vădit disproporțională în raport cu gradul de pericol al faptei, fiind un conducător prudent și respect regulile de circulație. Apreciază că în stabilirea sancțiunii care urmează a fi aplicată, trebuie să țină seama și de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene șl care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în materia aplicării oricărei măsuri sancționatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunțată în materie contravențională).

În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisurile atașate plângerii, cât și cele pe care le va depune până la primul termen de judecată, martori, precum și orice altă probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei, a cărei necesitate va reieși din dezbateri sau a cărei administrare nu va pricinui amânarea cauzei.

Prin rezoluția din data de 25.02.2020, instanța a dispus comunicarea plângerii contravenționale şi a înscrisurilor anexate acesteia către intimat, pentru a formula întâmpinare în termen legal de 25 de zile de la comunicare prevăzut de art. 201 C.pr.civ.

La data de 23.03.2020, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

 În fapt, s-a arătat că la data de 17.01.2020, în mod temeinic și legal, petentul a fost sancționat contravențional, conform O.U.G. nr.l95/20021 întrucât, la aceeași dată, ora 16:18, a condus auto marca MERCEDES cu numărul de înmatriculare B-789-AXI pe strada Telecabinei din orașul Bușteni către DN1 - E60 și nu s-a încadrat corespunzător pentru direcția de mers dorită, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu DN1-E60 a semnalizat stânga cu intenția de a se încadra pe DN1-E60 către Brașov, mergând paralel cu autovehiculele care acordau prioritate și care așteptau pe strada Telecabinei, în coloană, regulamentar, pentru a vira stânga către Brașov. Totodată, acesta a refuzat să înmâneze agentului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu permisul de conducere.

S-a solicitat să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul de poliție, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Totodată, temeinicia celor reținute prin procesul-verbal rezultă și din aceea că polițistul este învestit . cu. exercițiul autorității de stat iar actele întocmite de el sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea (reprezentată în acest caz de agentul de poliție), consemnează exact faptele pe care le constată, fără a adăuga denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor sancțiuni de natură disciplinară și/sau penală.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, s-a solicitat să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de către agentul constatator.

Intimatul apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de natură contravențională reținute în sarcina contravenientului, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică petentul neaducând nicio dovada concludentă în sprijinul afirmațiilor sale. Mai mult, în susținerea plângerii împotriva procesului-verbal, contravenientul nu a propus nicio probă certă, din care să rezulte că ar fi existat altă situație de fapt decât cea constatată de agent. Astfel că, învederează faptul că noile reglementări procesual civile instituie reguli stricte de propunere a probatoriului reguli a căror nerespectare conduce la sancțiuni față de părțile în culpă.

În susținerea celor prezentate, s-a propus proba cu înscrisuri, sens în care s-au anexat:

raportul agentului constatator; transcrierea mecanică a procesului-verbal; xerocopia lizibilă a procesului-verbal de contravenție.

În concluzie, față de toate aspectele învederate, s-a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

S-a solicitat și judecarea în lipsă, potrivit art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 18.05.2020, instanța a stabilit termen de judecată la data de 01.07.2020, cu citarea părților ( f. 2 verso).

În cauză, s-au încuviințat petentului probele cu înscrisuri şi testimonială cu un martor, iar intimatului proba cu înscrisuri, ca fiind legale utile şi concludente cauzei, conform art. 254 - art. 258 C.pr.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

 La data de 17.01.2020, orele 16.27, în localitatea Bușteni , s-a încheiat împotriva petiționarului Procesul Verbal de contravenție seria PPHX nr. 409796 , de către agentul constatator Ghiță Valentin  .

În procesul verbal se reține că petentul SS a fost sancţionat contravențional, în condițiile legii, pentru săvârșirea faptei prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, față de aceea că, la data  17.01.2020 condus auto marca MERCEDES cu numărul de înmatriculare B-789-AXI pe strada Telecabinei din orașul Bușteni către DN1 - E60 și nu s-a încadrat corespunzător pentru direcția de mers dorită, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu DN1-E60 a semnalizat stânga cu intenția de a se încadra pe DN1-E60 către Brașov, mergând paralel cu autovehiculele care acordau prioritate și care așteptau pe strada Telecabinei, în coloană, regulamentar, pentru a vira stânga către Brașov. Totodată, acesta a refuzat să înmâneze agentului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu permisul de conducere.

Constatând săvârșirea faptelor contravenționale s-a încheiat împotriva petentului procesul verbal de contravenție de mai sus în baza prevederilor or art. 107 alin. l din Hotărârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (HG 139/2006) și art. 35 alin. 4 din O.U.G. nr.195/2002, faptă sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 870 Ron și 4 puncte penalizare.

Luând spre soluționare plângerea de față, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, petentul nereușind să dovedească că, la data de 17.01.2020, ora 16.18 nu a săvârșit faptele contravenționale.

Instanța, verificând, în conformitate cu  dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG 2 / 2001, legalitatea procesului verbal de contravenție reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține că deși OG 2 / 2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din studierea textului art. 34 din acest act normative rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie.

Din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că procesul verbal de contravenție s-a întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond cerute de art. 16 și art. 17 din OG 2 / 2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității, faptele petentului au fost săvârșite cu vinovăție, sancțiunile aplicate sunt temeinice, în limitele stabilite de lege și proporțională cu gradul pericolului social creat.

 In privința prezumției de nevinovăție in procedura contravențională, garanție fundamentala conferita prin art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea EDO a elaborat o bogata jurisprudența stabilind ca aceasta prezumție impune ca instanțele sa nu pornească de la premisa ca cel trimis in judecata a comis actul incriminat, ca sarcina probei revine acuzării, îndoiala fiind in beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).

Curtea a stabilit ca aceasta prezumție nu este absoluta, in fiecare sistem de drept  fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice in principiu atât timp cat statele respecta anumite limite si nu încalcă drepturile apărării.

OG 2/2001 nu conține dispoziții referitoare la forța probanta a procesului verbal de constatare a contravenției, însă fiind vorba de un act administrativ, se aplica principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate.

Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune ca procedura de judecata prevăzuta de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila, se vor aplica regulile procesului civil privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor si având in vedere caracterul mixt al probelor, sunt aplicabile dispozițiile procedurii civile cat si cele ale dreptului civil.

Din aceasta perspectiva in materie contravențională, ii revine petentului obligația de a propune probe si a aduce probe care sa dovedească contrariul celor reținute în actul sancționator.

In cauza Salabiaku împotriva Franței, precum si in cauza Janosevic împotriva Suediei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit sub aspectul sarcinii probei, ca paragraful 2 nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept, însă, prin reglementarea acestora, statele membre trebuie sa respecte cerința proporționalității intre mijloacele folosite si scopul legitim urmărit.

De exemplu, in cauza Blum împotriva Austriei, din 3.02.2005, reclamantul a invocat încălcarea prezumției de nevinovăție prin inversarea sarcinii probei in fata autorității jurisdicționale administrative.

Autoritatea administrativă l-a invitat pe petent sa dovedească contrariul celor reținute de Inspectoratul de Munca in situația in care petentul a fost sancţionat întrucât la ferma sa lucra ilegal un muncitor străin, fără permis de munca si audierea acestuia nu a fost posibila.

Curtea a apreciat ca autoritățile austriece au decis in baza probelor administrate de părți in fata lor, acționând în limitele art. 6 paragraful 2 din Convenție.

Curtea a stabilit ca, existând un raport de proporționalitate intre scopul urmărit prin instituirea prezumției si mijloacele utilizate, nu s-a încălcat art. 6 din Convenție.

Din toate acestea se desprinde concluzia ca prezumția de legalitate de care se bucura in sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrara dispozițiilor art. 6 paragraful 2 si trebuie sa se facă de către instanțe o analiza de la caz la caz, daca aceasta prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității intre scopul urmărit si mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

In cauza de fata, petentul, a avut ocazia sa dovedească netemeinicia procesului verbal de contravenție, dar nu a administrat probe în apărarea sa, nu a depus înscrisuri prin care să dovedească contrariul celor consemnate în actul sancționator și s-a mărginit sa susțină  doar, cele relatate de acesta în plângerea contravențională.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal atacat

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare