Uzucapiune - cerere admisă

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 09.12.2020 sub nr. de dosar X/230/2020, şi precizată ulterior, reclamanta N. D. în contradictoriu cu pârâta unitatea administrativ - teritorială oraşul Filiaşi judeţul Dolj, prin Instituţia Primarului şi pârâtul C. I. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de aproximativ 150 m.p. teren intravilan situat în oraşul Filiaşi, str. F.M.K., nr. 7, judeţul Dolj, ca efect al uzucapiunii.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare acceptantă a succesiunii părinţilor săi N. C., decedată la data de 24.07.2014 şi N. G., decedat la data de 05.03.2006, aşa cum rezultă din Certificatul de moştenitor autentificat sub nr. X/08.04.2011 şi care, în anul 1990 au dobândit prin înscris sub semnătură privată de la mama pârâtului C. I., numita C. G., decedată la data de 24.02.2010, terenul în suprafaţă de 150 m.p., teren pe care a construit o casă de locuit în anul 2000.

De asemenea, reclamanta a arătat că terenul a aparţinut autorilor pârâtului C.I. însă, pentru că l-au înstrăinat imediat după Revoluţie, nu au mai solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra cestui teren şi nici nu deţineau vreun alt act de proprietate asupra acestui teren. Terenul se află în continuarea curţii părinţilor şi a fost cumpărat de aceştia cu scopul ca reclamanta să construiască o casă pe aceste teren. Astfel, această construcţie a fost realizată la nivelul anului 2000, fără autorizaţie de construire întrucât nu deţineau acte de proprietate pe teren.

Totodată, reclamanta a arătat că întreaga suprafaţă este împrejmuită pe toate laturile şi, de la acea dată şi până în prezent, împreună cu părinţii săi, a avut posesia întregii suprafeţe de teren, achitând taxele aferente acestuia, exercitând o posesie propriu – zisă cu un caracter continuu, neîntrerupt, public şi sub nume de proprietari şi nu au fost împiedicaţi de nimeni în exercitarea celor două atribute ale dreptului de proprietate: posesia şi folosinţa pe o perioadă de peste 30 ani.

În consecinţă, exercitarea unei posesii utile, în condiţiile prevăzute de art. 1847 şi art. 1859 Cod civil pe o perioadă mai mare de 30 de ani, poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului de 150 m.p. prin uzucapiune.

Apreciază reclamanta că au fost respectate prevederile art. 1837, art. 1846, art. 1847 şi art. 1859 Cod civil pe o perioadă mai mare de 30 de ani. Potrivit art. 490 Cod civil, proprietarul poate face asupra pământului toate plantaţiile şi clădirile pe care le găseşte de cuviinţă, iar potrivit art. 492 Cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi proprietarul construcţiilor, până la proba contrară.

Având în vedere dispoziţiile legale ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri şi starea de fapt expusă, a solicitat reclamanta admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 111, 489,490, 492, 645, art. 1836, 1846, 1847, 1859, 1860, 1890, 1895 şi urm. Cod Civil.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, extras de carte funciară, certificat de atestare fiscală, certificat de deces privind pe Căraşi Gheorghiţa, act de partaj voluntar, certificat de moştenitor.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 268 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit dispoziţiilor OUG nr. 80/2013, conform chitanţei aflată la fila nr. 16 din dosar.

La data de 15.01.2021, pârâtul C. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a precizat că este adevărat că mama sa a vândut părinţilor reclamantei terenul litigios, imobilul fiind în posesia exclusivă a reclamantei, fiind de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată.

Legal citată, pârâta UAT Filiaşi nu a depus întâmpinare, însă, la solicitarea instanţei de judecată a depus la dosar adresa nr. 6495/09.03.2020 prin care a arătat că pentru terenul în litigiu nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nici de către reclamantă şi nici de altă persoană, iar terenul nu face parte din domeniul public sau privat al UAT Filiaşi şi nici nu constituie rezervă aflată la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar. De asemenea, a precizat că terenul se află în posesia reclamantei, fără a avea acte pe el.

Pe parcursul judecăţii, instanţa, a încuviinţat şi administrat în cauză probele solicitate de reclamantă, respectiv: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului C. I. ( fila nr. 38 din dosar), proba testimonială, fiind audiaţi martorii C. – S.E. şi T. E. (depoziţii filele nr.  39 şi 40 din dosar) şi proba cu expertiza proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie şi cadastru, raportul întocmit în acest sens de către dl. expert G. M., fiind depus la dosarul cauzei la filele nr. 53 – 58 din dosar.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În urmă cu peste 30 de ani, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C. – S.E. şi T. E. (depoziţii la filele nr. 39 şi nr. 40 dosar), reclamanta N.D. împreună cu părinţii, au luat în posesie şi folosinţă suprafaţa de teren de 170 mp  situat pe raza oraşului Filiaşi, str. F. M. K., nr. 7, T.47, P.22, categoria de folosinţă intravilan curţi -  construcţii, astfel cum această suprafaţă de teren este identificată prin amplasament şi vecinătăţi prin schiţa anexă şi în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie – cadastru G. M., aflat la dosar.

Din adresa depusă la dosar de reprezentantul unităţii administrativ – teritoriale oraşul Filiaşi la data de 09.03.2021, aflată la fila nr. 36 din dosar, rezultă că, pentru terenul litigios nu s-a emis titlu de proprietate vreunei persoane şi nu face parte din domeniul public sau privat al UAT Filiaşi şi nici nu constituie rezervă aflată la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar, fiind în posesia reclamantei.

 Cu privire la legea aplicabilă, potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 71/2011, cum posesia a început sub imperiul reglementării anterioare, această reglementare este aplicabilă uzucapiunii, respectiv Vechiul Cod Civil.

Conform dispoziţiilor art. 1837 din Vechiul Cod Civil, "prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se elibera de o obligaţie, sub condiţiile determinate de această lege".

Ca să se poată prescrie prin uzucapiunea de 30 de ani se cere ca posesia să fie pe un termen de cel puţin 30 de ani, conform prevederilor art. 1890 din Vechiul Cod Civil, iar posesia să fie utilă, adică să îndeplinească calităţile prevăzute de dispoziţiile art. 1847 din Vechiul Cod Civil, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii. Prin efectul uzucapiunii de lungă durată, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândeşte dreptul de proprietate asupra imobilului.

Instanţa va proceda la verificarea îndeplinirii de către reclamanta N.D. a celor două condiţii impuse de lege pentru aplicarea instituţiei juridice a uzucapiunii de 30 de ani şi anume: existenţa unei posesii utile, neviciate, fie ea de bună sau de rea credinţă şi exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani.

Cu privire la prima condiţie, instanţa o consideră îndeplinită de către reclamantă, aceasta exercitând o posesie utilă, aşa cum este definită de dispoziţiile art. 1847 din Codul civil şi anume o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stăpânire asupra imobilului cu regularitatea impusă de natura lucrului prin ocuparea imobilului, aşa cum atestă martorii audiaţi în cauză.

Depoziţiile acestor martori vin şi în sprijinul dovedirii caracterului netulburat al posesiei rezultând că, reclamanta şi părinţii acesteia, din momentul dobândirii şi până în prezent nu au fost tulburaţi de nimeni, ceea ce atestă că posesia nu a fost dobândită sau conservată prin acte de violenţă.

Caracterul public al posesiei reiese din însăşi natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamanta N. D. a intrat în stăpânirea imobilului cu intenţia de a se comporta faţă de acesta în calitate de proprietar şi nu cu intenţia de a-l deţine pentru altul, este susţinut de prezumţia relativă de neprecaritate instituită de dispoziţiile art. 1854 din Codul civil, potrivit cărora, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul, prezumţie care nu a fost răsturnată în prezenta cauză prin proba contrarie.

Cea de-a doua condiţie, respectiv exercitarea neîntreruptă a posesiei timp de 30 de ani este de asemenea îndeplinită în cauză. Astfel, reclamanta N. D. şi părinţii săi au posedat mai mult de 30 de ani terenul în litigiu. Fiind dovedit momentul începerii posesiei, respectiv în urmă cu mai mult de 30 de ani, conform depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, reclamanta N.D. beneficiază de prezumţia relativă de continuitate stabilită de dispoziţiile art. 1850 din Codul civil, potrivit cărora, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar. Nefăcându-se proba contrarie, rezultă că, reclamanta şi părinţii săi au exercitat de peste 30 de ani o posesie neîntreruptă asupra imobilului obiect al litigiului, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor C. – S.E. şi T. E., vecini ai reclamantei. Instanţa reţine că este incidentă în cauză instituţia joncţiunii posesiilor, având în vedere că reclamanta a continuat posesia exercitată de părinţii acesteia, posesie care a început să fie exercitată în urmă cu peste 30 de ani, respectiv, după Revoluţia din anul 1989, conform declaraţiilor martorilor.

În aceste condiţii şi având în vedere şi atitudinea procesuală a pârâtei unitatea administrativ – teritorială oraşul Filiaşi, judeţul Dolj, prin Instituţia Primarului (care nu a formulat nicio apărare, recunoscând implicit temeinicia cererii de chemare în judecată), precum şi răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului C.I., instanţa apreciază că, în speţă, sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile: art. 1847 şi art. 1890, ambele din Codul civil, pentru dobândirea de către reclamanta N.D. a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin prescripţia achizitivă de 30 de ani.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta N. D., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta unitatea administrativ - teritorială oraşul Filiaşi, judeţul Dolj, prin Instituţia Primarului şi pârâtul Caraş Ion şi va constata dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, dreptul de proprietate în patrimoniul reclamantei N. D. cu privire la suprafaţa de teren de 170 m.p., situată în intravilanul oraşului Filiaşi, str. F.M. K. nr. 7, T47 P22, astfel cum această suprafaţă de teren este identificată prin amplasament şi vecinătăţi prin schiţa anexă şi în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie – cadastru G.M., raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa va omologa raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie – cadastru G. M..

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, aceasta se va comunica Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj şi organului financiar local de la locul situării imobilului.

 Instanţa va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare