Ordonanță președințială

I N S T A N Ţ A,

Asupra cauzei civile de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de ..., sub nr. de dosar ..., dosar declinat de la Judecătoria ..., reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Y a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale stabilirea legăturilor personale cu minorul A în următoarea modalitate: în prima săptămână și în a treia, din luna, de vineri de la ora 16, pana duminica la ora 16,la domiciliul reclamantului; în perioada Paștelui, în anii pari, de vineri de la ora 16, până sâmbăta la ora 16, iar în anii impari, de sâmbăta de la ora 16 până duminica la ora 16 domiciliul reclamantului; în perioada de vară, în anii pari de la 15 iulie la 15 august, iar în anii impari de la 15 august la 10 septembrie, la domiciliul reclamantului; în perioada Crăciunului, în anii pari, de la 26 decembrie ora 10 la 28 decembrie ora 18, iar in anii impari de la 25 decembrie pana la 26 decembrie ora 18, la domiciliul reclamantului.

În motivare, în esență, reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta, rezultând din aceasta minorul  A. Minorul a locuit cu părinții reclamantului până în luna ianuarie 2022, când pârâta a plecat la părinții, iar minorul a fost dat mamei de către reclamant.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 401 C. civ..

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând și a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii.

În esență, a arătat pârâta că cererea de chemare in judecata pe calea ordonantei presedintiale nu poate fi primita de catre instanta, avand in vedere conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale potrivit art.997 cod procedura civila.

Cererea este inadmisibilă nefiind îndeplinite conditiile cerute de art.997 cod pr civila respectiv conditia urgentei si a aparentei de drept in favoarea reclamantului, masurile solicitate si fie numai provizorii, iar nu definitive, masurile solicitate „sa fie necesare” pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care s-ar putea repara ori ”pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”. Un astfel de program de vizita este si imposibil de pus in practica la acest moment ,existand un ordin de protectie emis in urma cu foarte putin timp. Nu exista nici o paguba iminenta justificabila cu tata mai mult una care nu s-ar putea repara.

Totodată, cererea privind stabilirea unui program de vizita, nu poate fi admisa in prezent, avand in vedere si sentinta civila nr.... a ... pronuntata in dosarul cu nr. ... si prin care instanta a emis un ordin de protectie pentru reclamant pe o perioada de 6 luni. Prin acest ordin de protectie reclamantul are stabilite unele obligatii pe care urmeaza sa le respecte, respectiv păstrarea unei distante de 200 metri fata de parata, fata de resedinta paratei, interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespomdenta sau in orice alt mod cu parata.

Este de precizat si faptul ca in perioada de convietuire de 4 ani cu reclamantul parata a fost agresata fizic si verbal in repetate randuri, amenintata cu moarteanu numai ea cat si familia acesteia fiind nevoita de multe ori sa se refugieze la parintii sai .Reclamantul este o fire vulcanica,are porniri ciudate si necontrolate,lovind-o pe parata chiar si atunci cand era insarcinata in 5 luni.

In principiu, programul de vizita trebuie stabilit de asa maniera incat sa permita copilului sa petreaca cat mai mult timp posibil cu parintele caruia nu i-a fost incredintat, creand astfel premisele mentinerii unei legaturi afective stranse parinte-copil ,implementarea unui astfel de program trebuind sa raspunda in primul; rand cerintei de a fi in interesul copilului.

In cauza de fata insa, este de retinut ca instanta va trebuia sa aiba in vedere comportamentul violent al reclamantului care poate pune in pericol sanatatea si de ce nu integritatea corporala a copilului, varsta mica a minorului, astfel incat cel putin in prezent modalitatea de exercitarea a drepturilor parintesti solicitate de reclamant nu corespunde interesului minorului in varsta de 2 ani si jumatate. Parata detine certificat medico legal ,fiind lovita de fata cu minorul si alti martori, in ... in timp ce reclamantul nu recunoaste agresiunea, apeland la afirmatii mincinoase -de genul ca s-ar fi lovit singura (a se vedea interogatoriul luat de instanta in cererea privind ordinul de protectie)

La acest moment este prematura solicitarea reclamantului si ar fi si o experienta traumatizanta pentru minor vizita parintelui care obisnuia sa provoace scandaluri,sa tipe,sa loveasca.

Mai arată pârâta că unica soluție ce se impune și pentru care există suficiente elemente și dovezi care converg spre o unică, dreaptă, legală și inteleaptă soluție este aceea a respingerii cererii de chemare in judecata pe calea ordonantei presedintiale.

S-au depus la dosar referatele de anchetă psihosocială.

Au fost audiați martorii M și N.

S-au depus înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Reclamantul a avut o relație de concubinaj cu pârâta Y, din aceasta rezultând minorul A (născut la ...). Părțile sunt separate din ianuarie 2021, iar prin sentința civilă ... pronunțată de ... în dosar ... s-a dispus emiterea ordinului pentru protecția pârâtei, i s-a interzis reclamantului orice contact cu pârâta, a fost obligat la păstrarea unei distanțe minime de 200 m fata de pârâtă și față de reședința acesteia, iar minorul a fost încredințat pârâtei pentru o perioadă de 6 luni.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că relația dintre părti este tensionată, aceștia nu pot depăși problemele apărute în timpul relației de concubinaj și nu pot comunica în interesul minorului.

Martorul M, bunica reclamantului, a declarat ea s-a ocupat de creșterea minorului A de la vârsta de câteva luni până după ce a împlinit 2 ani, când minorul a fost dus la părinții pârâtei. A mai arătat că ambele părți se comportau corespunzător cu minorul, iar reclamantul îl vizita frecvent „fiind pe taxi”. Părțile nu aduceau haine pentru minor decât foarte rar și nu contribuiau cu sume de bani pentru creșterea acestuia, însă sumele pe care le-a cheltuit cu minorul le-a cheltuit din proprie inițiativă și din dorința de a ajuta părțile. Nu a văzut ca reclamantul să fie violent cu pârâta și din câte cunoaște nepotul său nu este o persoană violentă. Precizează că până la vârsta de 7 luni, când a fost adus la aceasta pârâta s-a ocupat de creșterea minorului.

Martorul N, nașa pârâtei, a declarat că pârâta se comportă cu copilul ca o adevărată mamă și are grija lui. Nu a văzut ca vreuna dintre părți să se comporte necorespunzător cu minorul dar consideră că acesta este mai atașat de mamă. Nu a văzut acte de violență între cele două părți, dar pârâta i-a spus că o bătea și a dat-o afară din casă cu copilul la 3 săptămâni după ce l-a născut. Mai arată că atunci când s-au despărțit reclamantul a lovit-o pe pârâtă și cu aceeași ocazie a fost lovit și minorul însă nu știe dacă accidental sau nu.

Este evident că depozițiile martorilor sunt în parte contradictorii și părtinitoare, însă din depoziția acestora rezultă că tatăl nu reprezintă un pericol pentru minor, aspect ce rezultă și din sentința civilă ... pronunțată de ... în dosar ..., pârâta precizând că nu solicită emiterea ordinului de protecție și față de minor și arătând că „relația pe care pârâtul” (reclamantul din prezenta cauză) „o are cu minorul este una bună, îl iubește pe copil și cel mic pe el”.

Din referatul de ancheta socială rezultă că la adresa indicată de reclamant, din ..., rezultă că locuința este aptă pantru a permite creșterea și îngrijirea minorului, iar climatul familial și relațiile dintre membrii familiei sunt bune. 

În conformitate cu art.  920 C. proc. civ. ” Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.”.

Potrivit art.997 C. proc. civ.  instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări (alin.1).

Conform art. 401 Cod civil , părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Potrivit art. 262 Cod civil, copilul nu poate fi separat de părinţii săi şi are dreptul de a avea legături personale cu părintele la care nu locuieşte .

În conformitate cu art. 263 Cod civil orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

În conformitate cu art. 2 din Legea 272/2004 „Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei. În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.”

Dispoziţiile art. 17 din Legea 272/2004 stabilesc dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii , rudele , precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ce fac parte integrantă din dreptul intern. În cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu, că, în lumina drepturilor garantate de Convenţie, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieţii de familie. Acelaşi principiu a fost aplicat şi în cauza Monory contra României şi în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, subliniindu-se că, în cazul în care copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi în mod clar propriile preferinţe, instanţa trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.

Astfel, instanţa îşi va îndrepta atenţia cu prioritate asupra unui aspect ce constituie premisa analizei probatoriului administrat în cauză şi anume acela al principiului interesului superior al copilului, principiu căruia urmează să i se subordoneze şi măsurile solicitate a fi luate pe calea ordonanței președințiale.

Pentru admisibilitatea unei cereri pe cale de ordonanţă preşedinţială, în accepţiunea actualei reglementări, trebuie să fie îndeplinite cumulativ patru condiţii si anume: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept este o condiţie specială care face admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială, desigur, dacă sunt îndeplinite şi condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile referitoare la capacitate, calitate şi interes (art.32 alin.1 lit.a, b şi c C. proc. civ.).

Astfel, în cauză este îndeplinită prima condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, aparenţa dreptului fiind evidentă prin prisma actelor depuse la dosarul cauzei, începând de la certificatul de naştere al minorului şi până la existenţa dosarului ....

A doua condiţie de admisibilitate vizează caracterul provizoriu pe care ar trebui să-l aibă măsura ordonată de instanţă (alin.1 şi alin.5 teza finală din art.997Ncpc).

Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive, care privesc rezolvarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii care tind să păstreze un drept periclitat prin întârzieri sau să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă. În principiu, măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.

În cauză, condiţia caracterului provizoriu este îndeplinita, măsurile solicitate prin cerere urmând fi luate până la soluţionarea dosarului nr. ... al ....

De asemenea, se constată că nici nu se prejudecă fondul cauzei, existând posibilitatea ca instanţa, cu ocazia judecării dosarului nr. ..., să stabilească locuința minorului la tată, caz în care nu se mai impune și stabilirea unui program de legături personale.

Aşadar măsurile luate de instanţă nu sunt de natură a prejudeca fondul.

Instanţa apreciază că se justifică şi urgenţa, prin prisma faptului ca minorul are nevoie şi de prezenţa tatalui în viaţa sa, trebuie menținuta o relaţia firească părinte – copil, relaţie ce s-ar putea deteriora în timp, iar interesul superior al copilului este de a menține legătura și cu reclamantul, existenta stării tensionate între părinți și a ordinului de protecție neputând duce la negarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul.

Având în vedere îndeplinirea condițiilor de admisibilitate analizate anterior, instanța va respinge excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

În speţă , coroborând probele administrate în cauză , instanţa constată că tatăl este ataşat de minor , este preocupat de creşterea şi dezvoltarea acestuia, la vârsta de ...ani și ... luni nu mai este atât de dependent de mamă şi nici nu este benefic ca doar mama să fie universul copilului, iar reclamantul nu pune în primejdie dezvoltarea psihică sau morală a minorului şi doreşte să se implice mai mult în viaţa fiului său.

În cazul în care părintele la care se află copilul împiedică sau interzice celuilalt părinte exercitarea drepturilor sale, se pot lua de către instanţă măsuri ca acesta din urmă să-şi păstreze legăturile personale cu copilul. Acest drept urmează să fie însă exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copiilor, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

Constată instanța că minorul are vârsta de .... ani și .... luni iar în ultima perioada a locuit doar cu mama, astfel este dificil să rămână peste noapte la tată, iar ordinul de protecție împiedica momentan reclamantul de a avea orice contact cu pârâta, prin urmare este necesar a se stabili un program de legături personale cu minorul, pentru a permite menținerea și dezvoltarea relațiilor afective între tata și fiu, fără însă ca prin programul de legături personale să fie încălcate limitările și dispozițiile stabilite prin sentința civilă ... pronunțată de ... în dosar ....

Prin urmare, având în vedere situația de fapt reținuta , instanța apreciază că următorul program corespunde vârstei și nevoilor minorului la acest moment: la primul și al treilea sfârșit de săptămână, în zilele de sâmbăta și duminica de la orele 09:00 la orele 18:00, cu posibilitatea de lua copilul în locuința tatălui din ..., și cu preluarea minorului de la locuința mamei de către unul dintre bunicii paterni, urmând ca minorul sa fie adus înapoi la locuința mamei la ora stabilită, tot de către unul dintre bunicii paterni.

Pentru considerentele expuse, instanta va admite în parte cererea și faţă de soluţia la care a ajuns cu privire la cererea introductivă, în temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. Civ., instanţa o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepţia inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Admite în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul X, domiciliat în ...  în contradictoriu cu pârâta Y, cu domiciliul în ....

Încuviințează reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul A (născut la data de ...) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ...., după următorul program: în zilele de sâmbăta și duminica de la orele 09:00 la orele 18:00, cu posibilitatea  de lua copilul în locuința tatălui din ..., și cu preluarea minorului de la locuința mamei de către unul dintre bunicii paterni, urmând ca minorul sa fie adus înapoi la locuința mamei la ora stabilită, tot de către unul dintre bunicii paterni.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Executorie potrivit art. 997 alin. (2) C.pr.civ..

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Făurei.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 12.05.2022.

Președinte,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare