Ordonanta presedintiala

ordonanţă preşedinţială

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1744

PREŞEDINTE –AA

GREFIER – BB

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamantul XX în contradictoriu cu pârâta YY.

La apelul nominal efectuat în şedinţa publică, au răspuns reclamantul XX şi avocat Isac Ramona, pentru pârâtă, în baza împuternicirii avocaţiale depuse la dosar.

În cadrul referatului oral al cauzei, grefierul de şedinţă a învederat următoarele:

- cauza se află la al treilea termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv hotărâri judecătoreşti având ca părţi pârâta din prezenta cauză şi fiul reclamantului XX;

- a fost depus referatul de anchetă socială dispus a fi efectuat la domiciliul reclamantului;

- reclamantul a depus la dosar copia plângerii prealabile formulate împotriva numitei Aruxandei Tania, audiată în calitate de martor la termenul anterior;

Instanţa comunică duplicatul înscrisurilor depuse de reclamant  avocatul pârâtei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acestora.

Reclamantul depune la dosar o adresă emanând de la ITM Neamţ.

Avocatul pârâtei depune trei planşe cu mesaje şi o copie a unei plângeri prealabile formulate de pârâtă împotriva numitului XX Petru, în două exemplare şi pentru comunicare, însă reclamantul refuză primirea duplicatului, motivat de faptul că nu îl privesc aceste înscrisuri.

Reclamantul şi avocatul pârâtei arată că nu au alte cereri de formulat ori probe de administrat.

Nemaifiind alte probe de administrat ori excepţii de invocat, instanţa constată finalizată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul XX solicită admiterea acţiunii, arătând că a fost formulat un dosar pe calea dreptului comun, îşi dovedeşte urgenţa formulării prezentei cereri. Mai arată că nu a văzut copii din noiembrie 2016, astfel că solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată.

Fetiţa cea mare a fost retrasă de la grădiniţă, consideră că este spre binele copilului să meargă la grădiniţă şi nu să stea acasă. Arată că va depune în cursul zilei de astăzi sau de mâine plângere penală împotriva avocatei pârâtei, întrucât a fost numit pedofil. Când copii au stat la domiciliul lui, a dus-o zi de zi de fetiţa cea mare la grădiniţă, pe când părinţii pârâtei veneau doar sâmbăta şi luau fetiţa. Cu privire la faptul că fetiţa cea mică este şi acum alăptată, arată că aceasta are 2 ani şi 9 luni, iar în hotărârea de divorţ se arată că nu mai alăptează, astfel că nu pot fi două adevăruri.

Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei, av. IRsolicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, se va verifica dacă dosarul de fond are sau nu acelaşi obiect, nu a primit încă cererea de chemare în judecată din acel dosar. Consideră că aceasta acţiune nu are o cauză legitimă, această acţiune a fost formulată dosar la solicitarea soţului pârâtei, în mesaje se arată aşa ”o să recuperez fetele, tatălui meu o să-i admită acţiunea, oricum din mai va lua fetele”. Întrucât nu este vorba de o legătură de afecţiune între reclamant şi minore, acestea de abia ce l-au văzut de 3, 4 ori, nu s-a preocupat de aceste fete şi apoi apare bunicul cu această cerere de ordonanţă preşedinţială, nu consideră că poate fi admisibilă cererea. Reclamantul nu ştie să se preocupe de copii, cât timp a fost plecată, timp de 11 zile, pârâta a încercat să o înţarce pe fetiţa cea mică, însă nu s-a putut şi au revenit la acest obicei.  Reclamantul nu este responsabil cu aceste fetiţe, când a intervenit ordinul de protecţie formulat de pârâtă, după 11 zile, tatăl copilelor a luat fetiţa cu mascaţii şi a dus-o la locuinţa reclamantului, iar în afară de reclamant mai locuia cu acesta şi fratele soţului, Breţcanu Cosmin, chiar dacă în referatul de anchetă socială se indică că nu mai locuieşte nimeni cu reclamantul, şi fata a stat 11 zile cu reclamantul, însă acesta nu avea cu ce să o îmbrace, cu ce să o hrănească.  Mama îşi căuta cu disperare copilul, singurul care avea cheia acelui imobil era fratele lui XX, iar fetiţa avea 2 ani şi stătea singură în casă, reclamantul nefiind de găsit în acele momente. Acest comportament denotă că nici bunicul nu are o atitudine corespunzătoare faţă de minore, nu s-a probat afecţiunea dintre bunic şi fetiţe. Se opune în mod categoric preluării la domiciliul reclamantului a fetiţelor, întrucât acesta nu are decât o sobă în toată casa. În mesajele depuse la dosar la acest termen, se poate observa nişte ameninţări, că XX va lua fetiţele prin  intermediul tatălui său, s-a lua măsura Ordinului de protecţie, dar nu s-a soluţionat plângerea penală formulată de pârâtă împotriva soţului său. Pe data de 28.03.2017, în mesaje XX  o ameninţa pe pârâtă că va veni a doua zi la ea, iar pe data de 29.03.2017 dimineaţă acesta a agresat-o pe pârâtă pe stradă, i-a dat două palme după ceafă şi a tras-o de păr, fiind salvată din mâinile acestuia de doi bărbaţi de pe stradă. Consideră că instanţa are o mare responsabilitate în a admite această ordonanţă preşedinţială. Nici măcar fiului reclamantului nu i s-a încuviinţat un program de vizită, cu preluare la domiciliu, ci doar la domiciliul pârâtei, întrucât s-a considerat că din domiciliul pârâtei nu ar putea lua fetiţele. Singura legătură dintre reclamant şi fetiţe este doar legătura de sânge, însă nu şi de afecţiune. Instanţa nu este obligată să încuviinţeze un program de vizită doar pentru acest lucru. În mesajele primite de pârâtă. Se arată că „tatălui nu i se poate respinge ordonanţa” pentru că XX nu mai locuieşte cu reclamantul, acest lucru denotând că se încearcă orice posibilitate de a lua fetiţele. La sfârşitul lunii martie, numitul XX  a devenit mult mai „tupeist”, astfel că se opune categoric oricărui program de vizită, nu s-a dovedit temeinicia şi nici un interes legitim. Poate, în viitor, se poate promova o altă cerere de acest gen.

Fără cheltuieli de judecată.

Reclamantul, în replică, arată că ordinul de protecţie a fost făcut la comandă, iar poliţia nu acţionează pentru că nu are motive. De asemenea, pe data de 21, 22 martie 2017, pârâta a făcut un scandal foarte mare când a venit la domiciliul lor să îi bată. Ei sunt violenţi, tatăl pârâtei este violent iar nevasta acestuia face numai provocări, după fiecare mesaj al fiului său merge la poliţie. În anul 2015, pârâta a dispărut de acasă, a fost sechestrată de interlopi, iar mama ei a recuperat-o în gară. După ordinul de protecţie, pârâta a mers la grădiniţă, iar persoanele de acolo au dat o notă informativă, la creşă s-a încercat acelaşi lucru, însă nu le-a fost acordată nota informativă.

Instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare cu privire la cererea de ordonanţă preşedinţială.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de ….,  reclamantul XX  a chemat în judecată pârâta ZZ, solicitând  a-i fi încuviinţaţă desfăşurarea până la sfârşitul procesului de divorţ a fiului său XX, parte a dosarului … a unui program de vizite cu minorele TTrespectiv RR, născute pe 4 Februarie 2012 respectiv 25 Iulie 2014.

În motivare a arătat că potrivit noilor prevederi ale codului civil cu privire la interesul superior al copilului reiterat de legea 287/2009 care după numeroase studii de caz a reliefat efectele custodiei unilaterale sunt devastatoare în privinţa şi în contextul separării totale a celor doi părinţi prin divorţ, aspect  precizat destul de succint şi în legea 272/2004 unde se stipulează că minorii trebuie să păstreze legături de afecţiune cu ambii părinţi sau cu rudele din partea ambelor familii. A solicitat ca programul de vizite să fie desfăşurat normal nu discriminatoriu, în fiecare vineri de la orele 16 până duminică orele 13 ale fiecărui week-end şi în plus cere admiterea unui program excepţional de vizită cu preluare de la domiciliu pârâtei şi de către Breţcanu Cosmin care este foarte ataşat de minore si care resimt izolarea de ei în mod acut.  A solicitat admiterea acestei ordonanţe deoarece una din condiţiile de admisibilitate subliniază foarte succint dar literalmente legal că, minorii au dreptul să păstreze legături afective cu rudele apropiate care pot sa se ocupe de dezvoltarea armonioasa a acestora in cazuri urgente. A făcut trimitere la dispoziţiile art.403 cod proc civ, arătând că  părţile din acest dosar sunt rude de familie, însă după depunerea dosarului de divorţ de către reclamanta ZZ pe data de 11 Noiembrie 2015 nu a mai beneficiat de cadrul legal de menţinere a legaturilor afective cu minorele TT, respectiv RR de 4 si 3 ani. A subliniat faptul că pârâta a fost chiar alungată de acasă de părinţi când au aflat că este însărcinată cu A şi mai bine de un an a trăit în Bucureşti din mila fundaţiilor caritabile sau a preotului VG care a ajutat-o moral şi financiar cu cele necesare vieţii, deoarece părinţii acesteia nu prea au dorit să îşi păteze orgoliul şi reputaţia deşi era vorba de un copilaş de doar câteva luni Cu privire la condiţiile de admisibilitate ale acţiunii, a arătat că urgenta solicitării sale, în calitate de  bunic patern al minorelor si intelectual cu o pensie bună, rezida în faptul că reclamanta profitând de rea-credinţă si lipsita de un serviciu trăieşte din alocaţia copiilor si din mila părinţilor sau din pensia alimentara ce o solicita în avans de la soţul ei, iar procesul de divorţ se află în faza apelului şi a comunicării de aceea cu siguranţa el se va definitiva abia în luna Octombrie sau chiar mai târziu. A mai arătat că reclamanta a retras minorele de la grădiniţa VF respectiv CP, unde frecventau forme de învaţământ si aveau o viata armonioasa alături de alţi copii, iar acum cele doua minore se află izolate si ţinute în casa fără a avea contact cu biblioteca unde sunt înscrise sau cu societatea lucru ce a dus deja la o alienare foarte severa. O altă urgenţă constă în faptul că minorele sunt izolate total si de tatăl lor care nu are voie sa ia legătura cu ele ca urmare a unei interdicţii obţinute cu probe false iar pana in luna mai nici tatăl lor nu poate lua legătura cu ele. Reclamantului nu i se permite nici măcar să se duca in vizita la grădiniţa să duca cadouri minorei TTsi este jignit şi umilit în public deşi este un om onorabil si absolvent de facultate si văduv de peste 35 de ani. A continuat arătând că reclamantul nu a mai putut menţine în mod normal legături personale cu minorele deoarece reclamanta după bunul ei plac invocând pseudo-motive grave, a acţionat după bunul ei plac refuzând repetat şi premeditat un program consensual de păstrare a legăturilor psiho-emoţionale cu minorele dintre care minora TTera foarte puternic ataşată de tatăl ei pe care îl striga—tati mieu,tati mieu. Deasemenea minora TTa manifestat un  ataşament special fata de tatăl ei care a avut-o în grija şi în perioada concediului de creştere a copilului cu acceptul soţiei în perioada mai-august 2016 când minora era aproape toată ziua alături de tatăl ei. A subliniat că are o pensie buna si dispune de o vila cu 6 camere doua fiind goale si mobilate si utilate cu tot necesarul pentru a găzdui doua nepoţele. A făcut trimitere la un episod din data de  18 noiembrie când minora RR alături de pârât au fost agresaţi de numitul AI si de aceea cred că minora RR se afla în pericol deoarece nu îl agreează pe agresor. De asemenea minorele au tot ce le trebuie la domiciliul din strada Ion Creangă nr. 4 unde au curte si băncuţe sau alte jucării iar reclamantul resimte acut lipsa nepoţelelor care l-ar alina bătrâneţea si singurătatea mai ales că minora TTseamănă leit cu soţia decedata ceea ce imprima un sentiment de alinare sufleteasca unui văduv si o mângâiere foarte accentuată.  A menţionat că deşi tatăl minorelor a câştigat peste 10 mii de euro în timpul căsniciei ratele la bănci sunt plătite de la divorţ doar de el, reclamanta cere exclusivitate si autoritate totală, iar deşi a stat cu TT trei luni în concediu de creştere anul 2016 cu acceptul soţiei pe care o căuta des la serviciu pentru a-i aduce bani şi cadouri pentru copii, pârâtul este văduvit şi puternic marcat de lipsa de comunicare cu minorele. TT a fost retrasă de patru ori după bunul plac al soţiei de la creşă iar în momentul de faţă nu frecventează căminul deşi tatăl ei o ducea zilnic acolo. TT doreşte chiar şi la telefon să meargă cu tăticul ei la biserică sau la plimbare dar îi este interzisă legătura emoţională special cimentată în jurul lor mai ales că pârâtul a început să plătească rate de 300 lei pentru pensia alimentară a fetelor. Din aceste raţiuni cer sa se fixeze un program de vizite cu preluare de vinerea orele 17 pana duminica orele 17, aşa cum este prevăzut si în codul civil articolul 397 privitor la conceptual de interes superior al copilului de a menţine legături armonioase cu cei doi părinţi sau cu rudele de sânge. A  considerat că reclamantul alături de unchiul minorelor angajat la firma VG cu un salariu de 1550 ron au posibilităţi alături de tatăl lor să o reînscrie la creşă pe minora, să îi ofere minimul de viaţa decentă mai ales că a fost mai bine de 10 ani cadru didactic iar empatia cu elevii săi a fost una de excepţie, iar  interesul superior al copilului primează. Cu privire la condiţia vremelniciei, a arătat că  doresc acest program de vizite până la soluţionarea definitive a procesului de divorţ nr 9056/279/2015, care se poate prelungi periculos pentru stabilitatea emoţionala a minorelor, iar minora TTsuferă pe undeva un proces de alienare profund. Alături de sora sa ele riscă să devină alienate total şi să refuze orice legătură cu tatăl lor, deoarece li s-a sădit involuntar o teamă duşmănoasă datorată unui mediu nesănătos şi ostil în care trăiesc. Un socru alcoolic si o mama fără serviciu nu pot oferi o dezvoltare armonioasa minorelor care suferă de izolare si de lipsa socializării cu alţi copii.  TTa primit de ziua ei mereu cadouri de la tatăl ei de la bunicul ei fiecare onomastică fetele era serbate cu mare bucurie de tatăl lor sau rude, care făceau sacrificii să le ofere o masa plină de toate bunătăţile de la tort până la bomboane şi cadouri vestimentare sau jucării. Cum TT este momentan retrasă şi ea de la grădiniţă fără motive întemeiate iar reclamanta nu mai are serviciu e de preferat ca bunicul patern si unchiul cu venituri de peste 2400 lei lunar sa aibă satisfacţia de a contribui legal si armonios la dezvoltarea aptitudinilor minorelor în week-end. Programul trebuie stabilit tot cu un caracter vremelnic dar se poate presupune că procesul de divorţ aparent încheiat va mai dura cel puţin un an din acest moment, prin exercitarea tuturor formelor de atac extraordinare şi de aceea lipsa de contact cu rudele poate aduce vătămări si trauma minorelor care literalmente nu-si cunosc prea bine bunicii paterni si unchiul deşi de cealaltă parte ele vad zilnic pe bunicii materni. Discriminarea este evidenta si trebuie înlăturată de urgenţă deoarece mama fetelor este răzbunătoare si lipsita de venituri sau de afecţiune fata de liantul cu celelalte rude ale minorelor cărora le vorbeşte foarte urat de reclamant folosind arma nefireasca a şantajului emoţional. Un alt motiv lesne de înţeles pentru care cerem admiterea acestei ordonanţe este faptul că bunicul patern şi cu fratele pârâtului oameni cu venituri consistente şi cu un comportament normal în societate doresc să nu fie frustraţi de bucuria de a-şi vedea nepoţelele cărora le cumpără mereu hăinuţe sau dulciuri şi le caută la grădiniţă. S-a concluzionat  solicitându-se prin liantul acestei ordonanţe reînscrierea ambelor minore la Grădiniţa si Cresa pe cheltuiala exclusivă a bunicului si a unchiului dar si a tatălui care doresc în unanimitate educarea si moralizarea corecta a minorelor.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art.581 cod proc civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Nu au fost anexate înscrisuri, dar la data de … au fost depuse planşe foto şi înscrisuri, de către CC. Întrebat fiind la termenul din .., reclamantul a arătat că înţelege să se folosească de aceste înscrisuri.

La solicitarea instanţei, reclamantul a arătat că a formulat acţiunea în nume propriu –f.26

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare pentru termenul din data de 29.03.2017, respingerea în totalitate a cereri de ordonanţă preşedinţială, ca fiind inadmisibila în primul rând, iar pe fond ca fiind neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanţelor depuse la dosar. În motivare a arătat că XX, socrul ei, cunoaşte situaţia litigioasă dintre ea şi XX, fiul său, care m-a chemat în judecată în mai multe dosare, unele în curs de soluţionare, altele finalizate, formulează totuşi şi el această cerere de ordonanţă, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 şi următoarele din C.proc.civ. A menţionat că există o sentinţa civilă nr. …, pronunţată în dosarul nr. .., rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului Neamţ, prin care s-a emis un ordin de protecţie pe o durată de 6 luni de la pronunţarea sentinţei, prin care s-a stabilit ca fiul reclamantului să nu se apropie de ea, de minorele TT, RR, A, precum si fată de părinţii ei. Mai mult, XX a mai formulat o altă cerere de ordonanţă preşedinţială ce a avut acelaşi obiect la care a renunţat în dosarul nr. .. al Judecătoriei Piatra Neamţ. A solicitat rectificarea menţiunilor privitoare la nume şi la domiciliu, arătând că între ea .. s-au derulat mai multe litigii, cu trimitere la fiecare dosar în parte.  Pe fondul cauzei  a arătat că  nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cu privire la emiterea ordonanţei preşedinţiale. Cu privire la condiţia de admisibilitate a urgenţei, aceasta trebuie dovedită pentru că aceasta nu este prezumată de lege, deoarece art.919 Cod procedură civilă prezumă urgenţa doar în cazurile în care obiectul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale intră în categoria cererilor enumerate limitativ, astfel încât reclamantul trebuie să  justifice condiţiile de admisibilitate ale cererii, stabilite de art. 997 din acelaşi act normativ. A făcut trimitere şi la art.8 CEDO, arătând că analizând, atât cât permite procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, instanţa trebuie să constate că pe calea ordonanţei nu se poate stabili dacă există legătură afectivă faţă de bunicul patern. De asemenea, o altă condiţie ce trebuie să fie îndeplinită în cazul unei ordonanţe este şi aceea a vremelniciei soluţiei date într-o astfel de cerere potrivit art. 997 alin 2, această soluţie trebuie să fie instituită până la soluţionarea litigiului pe fond, iar în cauza  dedusă judecăţii un astfel de litigiu nu există, motiv pentru care din acest punct de vedere prezenta cerere este inadmisibilă. În acest sens a arătat că în niciun caz susţinerile reclamantului că dosarul nr. … reprezintă dosarul de fond pentru această cauză, deoarece acest dosar este divorţul dintre mine şi soţul meu, XX, şi socrul meu nu are nicio legătură cu divorţul nostru, nefiind parte în cauza de divorţ, motiv pentru care vă rugăm să respingeţi această susţinere ca fiind neîntemeiată. De asemenea, .., nu are calitate procesul activă în cauza de faţă pentru că în petitul acţiunii nu figurează în calitate de reclamant, deşi în motivare se solicită într-o frază de către XX, bunicul patern şi program de vizită pentru cumnatul ei, ... Cu privire la susţinerea că eu ar fi retras fetiţele de la creşă şi respectiv grădiniţă, a solicitat să fie respinsă pentru că acestea frecventează cele două instituţii, însă din cauza scandalurilor provocate de bunicul patern şi de fostul soţ, scandaluri ajunse la Directorul Instituţiilor vizate, a fost nevoită să merg şi eu la acelaşi Director pentru a-i aduce la cunoştinţă că există ordinul de protecţie împotriva soţului ei şi că nu are voie să ia fetiţele de la grădiniţă şi creşă până în luna mai 2017. Din această cauză, bunicul patern, provocă el numeroase scandaluri atâta la educatoare, cât şi la director, motiv pentru care fetiţele mi-au cerut cu lacrimi în ochi să nu le mai duc la grădiniţă câteva zile pentru a se linişti. Cu privire la susţinerea din cererea de chemare în judecată că minora TT doreşte să meargă la biserică, acesta fiind un motiv al programului de vizită, a solicitat să se respingă această susţinere pentru că  familia soţului ei, inclusiv acesta nu doresc decât să ia minorele pentru a le pune la cerşit în biserică, lucru ce s-a întâmplat şi înainte de promovarea divorţului, fiind o practică a soţului ei şi familiei lui. Admiterea unei cereri nu este în interesul superior al minorelor pentru că acest bunic, nu a stat niciodată cu fetiţele, nu cunoaşte ce alimentaţie au, nu există o legătură afectivă între el şi minore, ci această cerere este de fapt o cerere ascunsă prin care, fostul soţ încearcă să o şicaneze. A menţionat că  astăzi a fost lovită de soţul ei pe stradă, în timp ce se deplasa spre serviciu, deşi are interdicţie să se apropie de ea şi a fost ajutată să scap din mâinile acestuia de două persoane străine. Plângerea penală pe care a făcut-o pentru nerespectarea ordinului trenând pe rolul Parchetului Local Neamţ, nefiind soluţionată încă, deşi acesta încalcă ordinul în fiecare zi. A subliniat că interesul superior al celor două minore ar fi neglijat, dacă s-ar admite această cerere pentru următoarele motive: copiii vor fi duşi ia domiciliul tatălui din strada Ion Creangă numărul 4, ceea ce încalcă ordinul de protecţie; conform ultimei anchete sociale, casa reclamantului nu oferă condiţii pentru copii: nu are apă caldă, iar condiţiile sanogene sunt precare;  Vila cu 5 camere este, de fapt, o casă aflată în paragină, de pe ai cărei pereţi cade tencuiala, iar curtea este plină de lăstarii crescuţi din rădăcinile copacilor care se întind din pădurea aflată lângă casă şi pe care nu-i taie nimeni; igiena săptămânală a copiilor se realizează, în mod normal, la sfârşit de săptămână; nu are cine să se ocupe de aceasta şi nici posibilităţi nu există, având în vedere cele arătate mai sus; reclamantul XX şi fiul său, TT, nu au cunoştinţe şi nici abilităţile necesare pentru îngrijirea unor copii atât de mici. Când tatăl fetiţelor, XX T le lua la el fără consimţământul mamei, erau duse la grădiniţă şi la creşă nespălate şi îmbrăcate cu hăinuţe murdare. A menţionat că  propunerea acestui program de vizită ascunde şi intenţia ca tatăl copiilor să aibă posibilitatea de a relua un obicei mai vechi, acela de a duce copiii la biserică pentru ca oamenii cunoscuţi să le dea bani – cerşire. A învederat că fetiţa mai mare, TT, mărturisea de fiecare dată când stătea, mai mult la tatăl ei că era bătută de tata peste ureche, iar bunicul „o trăgea de urechi si o durea foarte tare". Lipsa de experienţă în creşterea copiilor duce şi la o neglijenţă extrem

de periculoasă pentru cei mici. După obţinerea ordinului de protecţie, a

mers la domiciliul reclamantului pentru a o lua pe minora TT, iar aceasta era singură în casă, încuiată, tatăl fiind găsit pe stradă de poliţiştii

care se ocupau de caz şi adus la domiciliu, dar nu avea cheie. Cheia era la

fratele lui, .., care a fost sunat să se întoarcă acasă. Poliţiştii,

mama, reprezentantul autorităţii tutelare şi tatăl copilului au aşteptat până a venit fratele cu cheia, iar deşi reclamantul locuieşte la aceeaşi adresă, în tot acest timp, nu a fost de găsit. Poliţiştii au mai fost în ziua aceea la domiciliul respectiv, dar nu le-a răspuns nimeni. Cel puţin trei ore copilul a stat nesupravegheat în casă. Poarta nu are nici clanţă, nici încuietoare, un copil lăsat nesupravegheat în curte poate ieşi cu uşurinţă în stradă.  Reclamantul afirmă că fetiţele au fost retrase de la grădiniţă şi de la creşă, însă este adevărat doar în ceea ce o priveşte pe TT, care a fost retrasă temporar, din cauza reproşurilor aduse mamei de către directoarea creşei privind comportamentul agresiv al tatălui minorei, minora TTfrecventând în continuare grădiniţa, iar  reclamantul ştie foarte bine acest lucru pentru că se duce zilnic să o vadă, chiar când este interzisă intrarea persoanelor străine în sediul grădiniţei, motiv pentru care se ceartă cu toată lumea: cu educatoarele, cu asistenta medicală, cu îngrijitoarele. Luni, 27.03.2017, a fost văzut de bunica fetiţei, CT, intrând în grădiniţă la ora 12.10. Marţi, 28.03.2017, a mers la grădiniţă şi a făcut  scandal, le-a ameninţat pe educatoare că vine cu procurorii şi cu DNA. A subliniat că fetiţa a refuzat de câteva ori să meargă la grădiniţă, pe motiv că „vine bunicul, face gălăgie si e murdar", iar luni a venit acasă foarte tristă si a spus că „toti colegii au râs de bunicul şi ei i-a fost ruşine".  Fiul reclamantului, , doreşte program de vizită pentru că este, aşa cum s-a afirmat, foarte ataşat de fetiţe, însă este ultima persoană care

şi-ar dori copii în jur: este foarte bolnav de inimă, este depresiv, câţiva ani

nici nu a ieşit din casă. Vila familiei îi aparţine doar lui, i-a fost lăsată cu

acte de bunică, iar XX locuieşte din mila fiului său într-una din

camere. Dacă le-ar fi iubit pe fetiţe, le-ar fi lăsat să locuiască acolo. Imediat

după naşterea primului copil, XX a primit încuviinţarea fratelui

său să locuiască cu familia în două camere. După ce au făcut curăţenie,

Breţcanu Cosmin a hotărât că le ajunge o cameră, cea mai mică, în cealaltă  dormea câinele, care mirosea urât şi lăsa păr peste tot. Au avut voie să folosească o bucătărie comună, dar erau tot timpul criticaţi, certaţi, apostrofaţi, li se amintea că stau acolo din mila lui. După cum mărturiseşte tatăl copiilor, CC, au fost daţi afară din casă (la propriu), fiind nevoiţi să se mute, fiind luna februarie, Anastasia avea trei ani, iar Maria trei săptămâni. Ataşamentul, grija şi iubirea pentru copii rămân uneori doar vorbe goale. Până când XX s-a mutat cu familia în casa fratelui său,

.., ea nu am avut voie să intru în casa aceea

pe motiv că este multă mizerie. Când mergeau acolo, intra doar soţul ei să

vorbească cu ai lui, ea îl aşteptam în stradă. Când era însărcinată cu TT se plimbau prin parc (casa lor este lângă parcul Cozla) şi ea mi-am manifestat dorinţa de a merge la toaletă, singura posibilitate era să merg la acasă la familiei lui, soţul ei s-a dus la toaletă, dar pe mine nu m-a lăsat, pe motiv că este mare mizerie. Reclamantul afirmă că ea, mama copiilor, nu am loc de muncă şi trăieşte din alocaţia copiilor. Este o minciună, ştie foarte bine că are loc de muncă, lucrez zilnic, soţul ei a urmărit-o, azi m-a lovit şi a fost nevoită să fug până la serviciu pentru a scăpa din mâinile lui. Părinţii ei sunt profesori şi o ajută în flecare clipă cu educarea şi creşterea fetiţelor care devin deosebit de timorate, stresate şi neliniştite în momentul în care  soţul sau bunicul patern merg la grădiniţă fără ca ei să ştim şi provoacă scandal. Nici nu se pune problema ca fetiţele să nu frecventeze grădiniţa şi creşa acestea fiind înscrise, însă din cauza scandalurilor provocate de familia paternă şi de soţul meu a fost nevoită să o las acasă pe fetiţa mai mică, pentru că Directorul Instituţiei i-a comunicat că nu o mai primeşte temporar" până ce nu se va finaliza procesul de divorţ, motiv pentru care  a solicitat să se respingă susţinerea de a se ocupa bunicul patern şi unchiul de înscrierea fetelor la grădiniţă şi creşă pentru că nu este cazul.

A anexat, în fotocopie,  înscrisuri –f.34-35.

 La termenul din data de 29.03.2017, la solicitarea instanţei, reclamantul a arătat că nu înţelege să formuleze cererea şi în numele fiului .., ci doar în nume personal. A arătat, totodată, că nu mai insistă în solicitarea privind înscrierea minorelor la grădiniţă. A menţionat şi că solicită luarea măsurii vremelnice până la soluţionarea dosarului nr.2957/279/2017.

La acelaşi termen, faţă de aceste precizări, s-a apreciat că lipsa calităţii procesuale active, invocate cu privire la Breţcanu Cosmin, a rămas fără obiect, iar inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a fost calificată ca fiind o apărare de fond.

În baza dispoziţiilor art.255 şi urm instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri şi pentru pârâtă şi cea testimonială.

 La termenul din data de 29.03.2017 reclamantul a depus, în fotocopie, înscrisuri – f.36-37, iar pentru termenul de astăzi pârâta a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri –f. 52-78. Tot pentru termenul de astăzi a fost depusă prin mail-ul aparţinând lui Breţcanu Petru Cristian ( potrivit menţiunilor din aplicaţia Ecris ),  o plângere prealabilă –f.82-83. La termenul de astăzi reclamanta a depus mesaje telefonice şi o completare la plângerea penală.  La  termenul din data de 05.04.2017 a  fost audiat  martorul CT  depoziţia acestora fiind consemnată în procesul verbal aflate la dosar –f.47.

În temeiul dispoziţiilor art. 486 din Codul Civil, instanţa a dispus efectuarea anchetei sociale de către Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamţ, ca organ de avizare şi informare – fiind depus la dosar referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul  reclamantului (f.80-81).

Analizând actele dosarului, precum şi susţinerile părţilor instanţa reţine următoarele:

În fapt, potrivit susţinerilor necontestate ale părţilor, reclamantul este bunicul patern al minorelor TT, născută la data de .. şi RR Teodora, născută la data de 25.07.2014. Instanţa mai reţine că pârâta a fost căsătorită cu fiul reclamantului, Breţcanu Petru Cristian, iar pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ a fost înregistrat dosarul nr.9056/279/2015, având ca obiect divorţ, soluţionat, dar nu în mod definitiv.

 În drept, reglementând prin dispoziţiile art.996 şi urm. Cod proc. civ procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a stabilit condiţiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă. Astfel, stabilind că „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, art.996 C.pr.civ fixează două din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a fi luată pe această cale. Din această ultimă condiţie decurge şi o a treia cerinţă, aceea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei.

În afară de aceste condiţii speciale trebuie îndeplinite condiţiile generale ale acţiunii civile, respectiv interesul, calitatea şi capacitatea, condiţii care sunt îndeplinite în prezenta cauză.

 Verificând condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, constată următoarele:

Cu privire la condiţia de admisibilitate a urgenţei, instanţa reţine că  aceasta nu este prezumată de lege deoarece art. 919 Cod procedură civilă prezumă urgenţa doar în cazurile în care obiectul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale intră în categoria cererilor enumerate limitativ astfel încât reclamantul trebuie să justifice toate condiţiile de admisibilitate ale cererii, stabilite de art. 996 din acelaşi act normativ.

Instanţa apreciază că se impune a se  avea în vedere că în aplicarea art. 8 din Convenţie Europeană a Drepturilor Omului, statele membre au o serie de obligaţii pozitive, inerente asigurării respectului efectiv al vieţii de familie, care impun luarea unor măsuri de protecţie a titularilor dreptului conferit de Convenţie.

Astfel, în cadrul relaţiei dintre părinţi şi copii, exerciţiul drepturilor părinteşti reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar respectul pentru viaţa familială implică, în materia separaţiei copiilor de părinţi, obligaţia pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menţine legăturile personale, cât şi pentru a reuni copilul cu părintele său, ţinând cont de interesul superior al minorului.

Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Alin. 4 al aceluiaşi text de lege prevede că, în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

Astfel, în situaţia în care un părinte împiedică celălalt părinte sau o rudă în exercitarea drepturilor sale, fie prin interzicerea, fie prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natura a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficientă, se pot lua de către instanţă măsuri ca şi bunicii, de exemplu, chiar şi provizoriu, să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu acesta în mod firesc.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că urgenţa este dată de împrejurarea că interesul minorelor impune păstrarea relaţiilor personale nu numai cu ambii părinţi sau cu bunicii materni, ci şi cu bunicul patern, iar împiedicarea acestuia din urmă de a stabili legături personale cu nepoatele poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării fizice şi, mai ales, psihice, a copilului.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că în prezenta cauză această condiţie este îndeplinită.

 Cu privire la condiţia caracterului vremelnic al măsurii solicitate de reclamant, instanţa reţine că măsura solicitată nu are un caracter definitiv, măsura stabilirii unui program de vizită, prin însăşi natura sa, are un caracter reversibil, iar pe rolul instanţei fiind înregistrat dosarul nr.2957/279/2017, între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect, formulat pe calea dreptului comun.

Cu privire la condiţia de admisibilitate a neprejudecării fondului, instanţa apreciază că măsura solicitată nu este susceptibilă de a prejudeca fondul  deoarece nu este de natură a soluţiona litigiul de fond, care va fi soluţionat prin hotărârea dată în dosarul nr.2957/279/2017.

Referitor la temeinicia cererii reclamantului având ca obiect stabilirea unui program de vizită, instanţa reţine că păstrarea legăturile personale în mod regulat contribuie substanţial la satisfacerea nevoilor de ordin emoţional şi afectiv ale minorilor, care presupune asigurarea unui mediu familial şi social stabil, din care trebuie să facă parte nu numai ambii părinţi, dar şi bunicii.

În considerarea dispoziţiilor art.17 mai sus enunţate, instanţa reţine că nu numai părintele sau bunicul este îndreptăţit să aibă legături personale cu copilul său, ci şi copilului îi este recunoscut dreptul de a menţine legături atât cu părinţii, cât şi cu bunicii, atâta timp cât aceste legături nu sunt contrare interesului său.

Instanţa reţine că, în cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorului este întotdeauna de o importanţă fundamentală, iar interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text aplicabil în temeiul art. 20 din Constituţia României, care reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie.

În consecinţă, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele bunicului patern şi cele ale celor două minore, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre aceştia.

Instanţa, în analiza temeiniciei acţiunii reclamantului, va avea în vedere nu numai cele statuate cu titlu de principiu, ci va urmări ca, în concret, interesul superior al copilului să prevaleze, reţinând şi contextul particular al speţei, în care relaţiile dintre părinţii celor două minore sunt, în prezent, extrem de tensionate.

În prezenta cauză,  sub aspectul probatoriului administrat, instanţa reţine că nici una din susţinerile reclamantului din cererea introductivă nu a fost probată, deşi sarcina probei îi revenea, sub acest aspect. În acest sens, instanţa reţine că nu a fost dovedit  pericolul legat de modul negativ în care ar influenţate minorele de  mediul actual în care cresc  ( la mamă, ajutată de bunicii materni ) şi de persoanele care se îngrijesc de acestea, deşi s-a făcut vorbire de un pericol pentru viaţa psihică şi fizică a acestora, inclusiv în cererea de preschimbare a termenului de judecată. De asemenea, nici  susţinerile legate de faptul că cele două minore nu ar beneficia de educaţie, fiind retrase de la creşă, respectiv grădiniţă, nu se confirmă, dimpotrivă pârâta a depus înscrisuri din care rezultă că minora TTeste înscrisă la Şcoala Gimnazială Elena Cuza –f.34, aspect confirmat chiar de reclamant, care, la rându-i, a depus adresa din data de 27.03.2017 emanând de la aceeaşi unitate de învăţământ. Nici faptul că ar fi întâmpinat vreo opoziţie la a vedea cele două minore nu a fost dovedit, în cuprinsul cererii introductive făcându-se cu precădere trimitere la starea conflictuală dintre soţi şi  la impedimentele pe care fiul său, .., le întâmpină în relaţia cu fiicele sale, însă acesta este un aspect distinct, care nu face obiectul prezentei cauze. În acest sens, de multe ori se face trimitere la tatăl minorelor, care uneori apare ca fiind pârât, alteori reclamant în cauza pendinte, în care însă nu are calitatea de parte. Nici toate falsurile la care s-a făcut trimitere în mod constant şi nici aparenţa de conspiraţie care a transpărut din susţinerile reclamantului  nu au fost în nici un fel dovedite. Nu a fost dovedit nici faptul că ar fi încercat să ia legătura cu minorele şi că i s-ar fi interzis, dimpotrivă  martorul audiat pentru pârâtă a arătat că reclamantul nu a cerut niciodată permisiunea să-şi viziteze nepoatele, de altfel nici nu ar fi existat vreo opoziţie, dacă ar fi fost vreo solicitare în acest sens. De altfel şi reclamantul a arătat că îşi vizitează nepoata cea mare la grădiniţă, aspect confirmat şi de martor, iar absenţele acesteia de la cursuri s-au înregistrat din motive medicale, după cum rezultă din adresa depusă chiar de reclamant –f.36, ceea ce infirmă susţinerile acestuia din cererea introductivă.

 În analiza interesului superior al minorelor instanţa va avea în vedere şi faptul că din depoziţia martorului audiat pentru pârâtă rezultă că relaţia acestora cu bunicul patern nu a fost niciodată apropiată, pentru că nici nu au avut când, întrucât părinţii au locuit mai mult cu chirie, cu excepţia unei perioade de timp de 3 săptămâni, în care au stat în imobilul în care locuieşte şi reclamantul, ceea ce  confirmă susţinerile pârâtei din întâmpinare. De asemenea, acelaşi martor a arătat că din noiembrie 2015, de când minorele locuiesc la mamă, bunicul patern nu s-a interesat niciodată de nepoate, nu a dat niciodată un telefon sau un mesaj să întrebe dacă au nevoie de ceva şi nici nu a venit niciodată să le vadă. Acelaşi martor a arătat că vizitele au început după ce a fost obţinut ordinul de protecţie, reclamantul a început să viziteze minora cea mare la grădiniţă. Toate aceste amănunte se impun a fi avute în vedere, la fel şi împrejurarea că din depoziţia acestui martor a rezultat că minora cea mare s-a plâns de comportamentul reclamantului, care ar face scandal la grădiniţă, aceasta ajungând să spună că nu mai vrea să meargă la grădiniţă din acest motiv. În aceste condiţii, în timp ce pârâta a probat că între reclamant şi minore nu există o afecţiune deosebită, reclamantul nu a făcut nici o dovadă în  sensul celor susţinute şi vizând acest aspect, însă instanţa va aprecia mai larg legătura afectivă, tocmai prin prisma specificităţii acesteia,  fără a putea ignora ceea ce s-a probat în cauză.

Reţinând toate cele mai sus expuse, sub aspect probatoriu, instanţa apreciază că se impune a fi avut în vedere, în analiza temeiniciei acţiunii, raportat şi la procedura specială aleasă în cauză, cu precădere  momentul în care reclamantul a formulat prezenta acţiune. În acest sens, instanţa reţine că însuşi reclamantul a arătat că nu şi-a mai văzut nepoatele din luna noiembrie 2015, susţinere confirmată şi de martorul audiat în cauză, iar vizitele la grădiniţă, recunoscute de reclamant, ar fi început după instituirea ordinului de protecţie vizându-l pe fiul acestuia, tatăl minorelor, aspect rezultând din depoziţia martorului şi necontestat de reclamant. În acest context, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr…, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr…, definitivă –f.54-57, a fost obligat fiul reclamantului, printre altele, să păstreze o distanţă de 500 m faţă de pârâtă, faţă de cele două minore, faţă de locuinţa acestora şi faţă de creşă, respectiv grădiniţă, pentru o perioadă de 6 luni, respectiv în intervalul 25.11.2016 – 25.05.2017. În motivare, fără a relua considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut exercitarea de violenţe fizice şi psihice inclusiv asupra minorelor. Ca urmare, instituirea acestui ordin de protecţie a avut ca finalitate înlăturarea stării de pericol şi necesitatea înlăturării interacţiunii dintre părţi, în vederea restabilirii echilibrului emoţional al victimei, iar în acest moment, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada contrară, minorele locuiesc într-un mediu stabil, iar dată fiind vârsta fragedă, au nevoie de un echilibru emoţional. Potrivit susţinerilor pârâtei, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, împotriva fiul reclamantul a fost formulată o plângere penală pentru nerespectarea măsurilor instituite prin ordinul de protecţie. Chiar dacă cu privire la reclamant nu s-au instituit măsuri de restricţie, prin prisma celor anterior expuse, instanţa apreciază că, în contextul în care anterior acestei perioade conflictuale dintre părinţi nu s-a făcut dovada că bunicul patern ar fi fost o prezenţă constantă în viaţa minorelor, stabilitatea emoţională a acestora se impune a fi protejată, cu precădere, chiar în detrimentul interesului justificat de reclamant. Fără a avea o importanţă deosebită în analiza prezentei cereri, dar nici fără a ignora total,  în contextul mai sus expus, instanţa reţine că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul îşi susţine fiul, cu care de altfel locuieşte ( mai puţin în perioada în care urmează acele cursuri la Bacău ) în demersurile judiciare întreprinse. În acest sens, fiul reclamantului a avut de altfel implicare şi în acest dosar, prin depunerea unor înscrisuri în calitate de parte, calitate care nu o avea şi prin prisma conţinutului mesajelor pe care le-a trimis fostei soţii, depuse la termenul de astăzi de avocatul pârâtei. Este adevărat că reclamantul a subliniat că aceste mesaje nu îl privesc, susţinere justă, însă în contextul mai larg al celor analizate, instanţa apreciază că nu pot fi ignorate cu totul. Nu pot fi însă reţinute concluziile avocatului pârâtei privitoare la un interes nelegitim al reclamantului în cauză, în contextul în care nu s-a făcut nici o dovadă concretă privitoare la faptul că prezenta acţiune ar fi formulată exclusiv pentru a permite tatălui minorelor să-şi vadă fiicele şi să le „smulgă” din braţele mamei.

Pentru toate aceste considerente, reţinând şi un grad de subiectivism în ceea ce priveşte depoziţia martorului audiat pentru pârâtă, firesc de altfel, având în vedere că este mama acesteia, fără a contesta sentimentele de afecţiune  pe care reclamantul le nutreşte pentru nepoatele sale, instanţa apreciază că  pe timp îndelungat interesul atât al bunicului patern, cât şi ale minorelor, este să păstreze legătura, fără a exista vreo condiţionare legată de relaţiile dintre părinţi. Reţinând şi faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi îngrădit în vreun fel interacţiunea dintre reclamant şi  minore, instanţa apreciază însă că în prezent şi în viitorul foarte apropiat, deşi interesul reclamantului subzistă, interesul minorelor şi necesitatea restabilirii şi menţinerii echilibrului emoţional şi nu numai este cel care trebuie să prevaleze, fără a însemna că se neagă în vreun fel dreptul reclamantului.

 Ca urmare, dând eficienţă  principiului prevalenţei interesului superior al copilului, instanţa apreciază că în acest moment acţiunea reclamantului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, ca atare.

În baza dispoziţiilor art.453 alin 1 cod proc civ, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor, instanţa va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE GELGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea  având ca obiect ordonanţă preşedinţială,  formulată de reclamantul  XX,

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.. 

Cu drept de apel la Tribunalul Neamţ în termen de 5 zile de la pronunţare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07.04.2017.

Domenii speta

Spete similare