Divorţ cu copii

Sentinţă civilă 1397 din 21.03.2011


Tip speţă: sentinta civila

Titlu: divort cu copii

Data speţă: 21.03.2011

Prin cererea înregistrată sub nr. 1397/199/17.12.2009 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, reclamantul B. P. C. a chemat în judecată pe pârâta B. P. M. solicitând desfacerea căsătoriei, să-i fie încredinţat minorul C.-C. reclamantului, pârâta să fie obligată la plata pensiei de întreţinere şi să revină  la numele avut anterior căsătoriei.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă de timbru şi 0,50 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta este plecată în Italia de 7 ani şi nu a mai luat legătura cu el, lăsând minorul în grija sa.

Cererii i-a fost ataşat certificatul de căsătorie şi certificatul de naştere al minorului.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu martora U. E..

Legal citată, pârâta  nu s-a prezentat la instanţă dar a depus întâmpinare prin care arată că este de acord cu acţiunea.

În cauză a fost citată Autoritatea tutelară – Consiliul Local Buhuşi, care a efectuat ancheta socială la domiciliul reclamantului.

În temeiul art. 42 al. 1 Codul familiei şi art. 144 Cod procedură civilă, a fost audiat minorul C.-C..

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 17 ianuarie 1994, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local al oraşului Buhuşi sub nr. 3 iar din căsătorie a rezultat minorul C.-C., născut la data de 05.02.1994.

Pârâta este plecată în Italia de 9 ani şi nu a mai luat legătura cu reclamantul, nu s-a mai preocupat de întreţinerea minorului, aceasta având o relaţie cu un alt bărbat în Italia.

Minorul se află în întreţinerea reclamantului.

Situaţia de fapt rezultă din acţiunea introductivă şi depoziţia martorei.

Instanţa, constată că raporturile  dintre soţi sunt grav vătămate, că nu mai există sentimente de preţuire şi respect care stau la baza oricărei căsătorii şi că nu mai este posibilă continuarea acesteia, astfel încât  în temeiul art. 38 al. 1 din Codul familiei, va admite acţiunea de divorţ.

Întrucât destrămarea căsătoriei se datorează în exclusivitate pârâtei, instanţa va reţine culpa acesteia.

În temeiul art. 40 al. 3 Cod familiei, pârâta va purta în viitor numele avut anterior căsătoriei.

În raport de conţinutul anchetei sociale, de preocuparea manifestată  de reclamant pentru creşterea şi educarea  minorului, aşa cum rezultă din depoziţia martorei U. E. acordul pârâtei în sensul încredinţării minorului  reclamantului dar şi al minorului, instanţa apreciază că interesul minorului este de a fi încredinţat  reclamantului spre creştere şi educare.

Faţă de cele ce preced, instanţa în temeiul art. 42 al. 1, 3 Codul Familiei, va încredinţa reclamantului spre creştere şi educare pe minorul C. -.C., născut la data de 05.02.1994.

Întrucât potrivit art. 86 Cod Familiei între părinţi şi copii există o obligaţie legală de întreţinere care se  stabileşte potrivit art. 94 Cod familiei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantului în favoarea minorului o pensie de întreţinere lunară începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul acestuia.

La stabilirea cuantumului pensiei, instanţa va avea în vedere venitul minim pe economia naţională care  la data pronunţării hotărârii era de 670 lei.

În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, va obliga pârâta la plata cheltuielilor  de judecată, reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar.

Red. PA –14.04.2011