Tip : sentinta civila

Hotărâre 124 din 05.05.2021


Prin rechizitoriul nr. (...) din data de (...) întocmit de (...) a fost trimis în judecată inculpatul (…), pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.Pen.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut cu privire la inculpatul (...) că la data de (...), în jurul orei (...) a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) și semiremorca marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) pe DN (...), în (....) și a produs un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul numitei (...)

Situaţia de fapt mai sus prezentată se susţine, conform rechizitoriului, cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu , proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică , protocol alcooltest , buletine de analiză toxicologică ,raport de expertiză medico-legală nr. (.../...), emis de către S.M.L. , raport de expertiză tehnică auto nr. (....) declarație parte civilă (...) declarațiile inculpatului (...)  fișă cazier judiciar .

Cauza a fost înregistrată la (...) la (...), sub numărul de dosar (...)

Prin încheierea de cameră preliminară din data de (...), rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi  efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin (4) din C.pr.pen. raportat la art. 396 alin (10) din C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată. Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen, în urma ascultării acestuia, instanța admițând cererea acestuia ca judecată să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate.

La data de (...), Spitalul Judeţean de Urgenţă (...) s-a constituit parte civilă cu suma de (...) lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea numitei (...)

La data de (...), înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a constituit parte civilă în cauză numitul (...), nepotul defunctei (...), solicitând obligarea părţii responsabile civilmente (...) la plata sumei de (...) euro, echivalent în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatorii, calculată de la data producerii accidentului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

De asemenea, la aceeaşi dată s-a constituit parte civilă numitul (....) fiul defunctei (...) solicitând obligarea părţii responsabile civilmente (....) la plata sumei de (...:) euro, echivalent în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatorii, calculată de la data producerii accidentului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză .

La aceeaşi dată, s-a constituit parte civilă în cauză numitul (....) nepotul defunctei (...) solicitând obligarea părţii responsabile civilmente (...) la plata sumei de (...) euro, echivalent în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatorii, calculată de la data producerii accidentului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză .

La aceeaşi dată s-a constituit parte civilă numitul (...), fiul defunctei (....) solicitând obligarea părţii responsabile civilmente (...:) la plata sumei de (....) euro, echivalent în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatorii, calculată de la data producerii accidentului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză ,.

În cauză a fost audiată martora (...), la solicitarea părților civile, în scopul dovedirii cuantumului daunelor morale.

La termenul de judecată din data de (...), partea responsabilă civilmente (...) a formulat note scrise, solicitând în esență admiterea acţiunii civile formulate de către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă (...), admiterea în parte a acţiunilor civile formulate de părţile civile (...) precum şi aplicarea dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii.

La dosar au fost depuse şi note scrise de către inculpat, asigurător şi părţile civile.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti,  instanţa reţine următoarele:

I.SITUAȚIA DE FAPT

Faţă de poziţia procesuală a inculpatului, care nu a contestat niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitatea săvârşirea infracţiunii, inclusiv în ceea ce priveşte dinamica producerii accidentului, instanţa va reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în cuprinsul rechizitoriului, prin analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

În fapt, la data de (...), în jurul orei (...), inculpatul (...) a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) și semiremorca marca (...), cu numărul de înmatriculare (...) pe DN (...) în oraşul (...) din direcția (...) către (...)

Ajuns la km (...) m, inculpatul a surprins și accidentat pe numita (...) care se afla angajată în traversarea drumului, de la dreapta la stânga faţă de ansamblul de vehicule condus de către inculpat, pe trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător.

În acest sens, instanţa reţine concluziile procesului-verbal de cercetare la faţa locului care se coroborează cu raportul de expertiză tehnică auto. Astfel, din aceste mijloace de probă rezultă că accidentul de circulație s-a produs în data de (...), ora (...), pe DN (...), în localitatea (...), pe banda nr. II corespunzătoare sensului de deplasare (...) către (...) aproximativ la km. (...), pe marcajul trecere pietoni din zonă. Autotirul marca (...)  cu numerele de înmatriculare (...), condus de către inculpatul (...), se deplasa în coloană, pe banda nr. II corespunzătoare sensului de deplasare (...) către (...). În zona km. (...), inculpatul oprește autovehiculul înaintea marcajului trecere pietoni pentru a acorda prioritate persoanelor angajate în traversare a carosabilului. În secundele următoare, inculpatul pornește ansamblul de vehicule fără să observe că, din partea dreaptă, numita (...) se angajase deja în traversarea carosabilului pe marcajul trecere pietoni, victima fiind deja pe banda nr. I, la o distantă de circa 1,5 - 2 m de extremitatea dreaptă a autotirului. Neavând cum să știe că șoferul nu a văzut-o și neobservând că autotirul s-a pus în mișcare, (...) și-a continuat deplasarea pe trecerea de pietoni, fiind lovită de partea din față a autotirului când se afla pe banda nr. II, la o distantă de cca. 2 metri de axa șoselei. Inculpatul putea evita producerea accidentului dacă, în momentele premergătoare, ar fi fost atent, lucru care i-ar fi permis să observe victima de la momentul angajării acesteia în traversare pe marcajul trecere pietoni și i-ar fi acordat acesteia prioritate de trecere.

Din momentul la care victima s-a angajat în traversare și până când aceasta s-a apropiat la cca. 1,5 - 2m de autotir, acesta era oprit înaintea marcajului. În aceste condiții, (...) nu și-a dat seama că inculpatul nu a observat-o și că va pune în mișcare autovehiculul, așa că și-a continuat deplasarea pe trecerea de pietoni. Astfel, (...) nu putea evita producerea accidentului în condițiile în care acesta a avut loc.

În urma producerii evenimentului rutier, numita (...) a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgentă (...) unde, după ce i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, a rămas internată sub supraveghere medicală, având următorul diagnostic: poilitraumatism prin accident rutier, TCC minor 0, hematom epicranian parietal drept, traumatism toracic, fracturi costale C2-C8 stânga, fractură bimaleolară gleznă dreapta cu sublezarea posterioară a gleznei, plagă delabrantă 1/3 proxenală fată internă coapsă stânga, plăgi delabrante genunchi stâng, gambă bilaterală și excoriații antebraț stâng".

Numita (...) a decedat la Spitalul Județean de Urgență (...), la data de (..), ora (...)

Prin ordonanţa din data de (...), s-a dispus efectuarea autopsiei medico-legale, fiind întocmit raportul medico-legal (autopsie), nr. (...), eliberat de S.M.L. (...).

Din cuprinsul raportului medico-legal rezultă că moartea numitei (...) a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate în evoluția unei bronhopneumonii apărută ca o complicație a unui politraumatism cu leziuni grave de părti moi ale membrelor inferioare infectate - operate multiplu. Leziunile traumatice descrise la examenul extern și examenul intern sau putut produce prin lovire cu și de corpuri și/sau planuri dure posibil în condițiile unui accident rutier conform datelor din anchetă. Aceste leziuni traumatice au legătură de cauzalitate indirectă cu decesul.

Instanţa reţine că, la momentul producerii accidentului rutier, inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel cum rezultă din buletinele de analiză toxicologică nr. (.../...)

În continuare, se observă că, fiind audiat în cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat, acesta a dat declarații în cauză, arătând că, la data de (...), a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca (,...) cu numărul de înmatriculare (...) şi semiremorca marca (...) cu numărul de înmatriculare (..:), pe DN (...), în (...) din direcţia (...) către (...) Arată inculpatul că circula pe banda nr. II şi, ajuns în dreptul trecerii pentru pietoni, a oprit pentru a da prioritate pietonilor care erau angajați în traversare, din ambele sensuri. Ulterior, s-a asigurat din ambele direcţii şi, nevăzând niciun pieton, s-a pus în mişcare, circulând cu o viteză foarte mică. Ulterior, un alt participant la trafic i-a atras atenţia, spunându-i că a lovit pe cineva, inculpatul oprind imediat. Coborând din autovehicul, a văzut că, în dreptul părţii stângi a acestuia, se afla o persoană de sex feminin întinsă pe partea carosabilă, despre care a aflat ulterior că se numeşte (...)

Fiind audiat în calitate de inculpat, inculpatul (...) a arătat că recunoaşte şi regretă profund săvârșirea infracţiunii.

Față de toate aceste considerente şi având în vedere şi declaraţia de recunoaştere în totalitate a faptelor de către inculpat, din faza de judecată, rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul Molnar Janos a comis infracţiunea anterior descrisă, urmând a opera răspunderea penală a acestuia.

II.ÎNCADRAREA JURIDICĂ

Fapta inculpatului (...) care, la data de (...), în jurul orei (...) a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) și semiremorca marca (...), cu numărul de înmatriculare (..) pe DN (...), în (...) și a produs un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul numitei (...) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.P.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material constă în uciderea persoanei vătămate prin producerea accidentului ce a condus la suprimarea vieții acesteia. Această acțiune rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, fiind evidențiat de raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că moartea a fost violentă şi s-a datorat datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalate în evoluția unei bronhopneumonii apărută ca o complicație a unui politraumatism cu leziuni grave de părti moi ale membrelor inferioare infectate - operate multiplu. Leziunile traumatice descrise la examenul extern și examenul intern sau putut produce prin lovire cu și de corpuri și/sau planuri dure posibil în condițiile unui accident rutier conform datelor din anchetă. Aceste leziuni traumatice au legătură de cauzalitate indirectă cu decesul.

Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut săvârşirea acestei fapte, cu menţiunea că din raportul de expertiză tehnică rezultă culpa exclusivă a inculpatului, acesta fiind singurul care putea să prevadă producerea rezultatului prin respectarea normelor rutiere, asigurându-se corespunzător la momentul pornirii în dreptul trecerii pentru pietoni.

De asemenea, s-a arătat că (...) nu a dispus de posibilităţi de evitare sau prevenire a accidentării sale, deoarece traversa regulamentar.

Observând concluziile raportului de expertiză medico-legală, instanţa reţine că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată moartea victimei, aceasta fiind una violentă, cauzată de leziunile suferite în urma accidentului rutier.

Legătura de cauzalitate între fapta săvârşită de inculpat şi urmarea socialmente periculoasă este dovedită de întreg materialul probator analizat pe larg în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă din culpă fără prevedere potrivit art. 16 alin. 4 lit. b) C.pen., deoarece, din modul concret de realizare a faptei reţinute, rezultă că inculpatul a circulat cu o viteză foarte mică, trebuind şi putând să prevadă prezenţa victimei în locul respectiv. De asemenea, acesta nu a respectat dispoziţiile privind acordarea priorităţii pietonilor care traversează regulamentar.

Culpa inculpatului (...) se deduce din încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, conform cărora "conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului".

Referitor la varianta agravată a infracțiunii de ucidere din culpă, instanța reține că fapta comisă de inculpat se încadrează în dispoziţiile alin. 2 ale art. 192 Cod penal. Astfel, art. 192 alin. 2 Cod penal incriminează uciderea din culpă săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi. OUG nr. 195/2002 reglementează efectuarea activităţii de circulaţie pe drumurile publice, stabilind în art. 1 că circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Inculpatul nu a respectat dispoziţiile legale menţionate anterior, motiv pentru care uciderea din culpă a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind activitatea de conducere pe drumurile publice, reglementată de OUG nr. 195/2002.

Față de aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.

III.INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul Molnar Janos, instanţa va avea în vedere prevederile art. 74 Cod penal, care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepsei: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

De asemenea, instanţa, înainte de individualizarea pedepsei pentru infracţiunea comisă va avea în vedere dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, reducând cu 1/3 limitele de pedeapsă de la 2 ani – 7 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare – 4 ani şi 8 luni închisoare.

În continuare, instanţa are în vedere faptul că infracţiunea săvârşită de inculpat, prin specificul său, a relevat indiferenţa pe care acesta o manifestă faţă de siguranţa membrilor societăţii. Astfel, inculpatul a dat dovadă de nepăsare cu privire la respectarea normelor rutiere, constituind un real pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Instanța are în vedere că inculpatul a condus autovehiculul pe o stradă unde traficul era destul de aglomerat. Instanţa reţine că inculpatul a încălcat  normele privind acordarea priorităţii de trecere pietonilor care traversează în mod regulamentar pe trecerea de pietoni.

Cu toate acestea, instanţa are în vedere că inculpatul a manifestat responsabilitate după producerea evenimentului rutier, oprind ansamblul de vehicule, coborând pentru a vedea ce s-a întâmplat şi, ulterior, colaborând cu organele de urmărire penală. De asemenea, se reţine şi atitudinea de regret faţă de fapta comisă.

Astfel, modul de comitere şi starea de pericol creată, valoarea ocrotită şi gravitatea rezultatului, sunt aspecte defavorabile inculpatului. Cu toate acestea, instanţa are în vedere şi aspectele favorabile lui, astfel cum s-a arătat, anume conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, circumstanţele personale, anume nu are antecedente penale, are studii liceale, este încadrat în muncă, este o persoană integrată în societate potrivit caracterizărilor depuse la dosar.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere şi intervalul pedepsei de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni, instanţa reţine că o pedeapsă orientată spre minimul intervalului este proporţională cu gravitatea faptei, dar ţine cont şi de circumstanţele personale.

Astfel, instanţa îi va aplica inculpatului Molnar Janos pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. 

În continuare, privitor la  individualizarea regimului de executare a pedepsei, având în vedere profilul inculpatului, lipsa de antecedente penale a acestuia, perioada de timp cât a durat întreg procesul penal, faptul că de la săvârșirea infracțiunii ce face obiectul judecății în prezenta cauză și până în prezent acesta nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, instanța apreciază că îndeplinirea funcției de reeducare a pedepsei poate fi atinsă doar prin aplicarea pedepsei, chiar fără executarea acesteia, însă se impune supravegherea inculpatului pentru o perioadă de timp.

Conform art. 91 alin. (1) C.pen., pentru a putea fi dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este necesar ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie de cel mult 3 ani închisoare, infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, inculpatul să își fi exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și în raport de persoana infractorului, de conduita acestuia avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei este suficientă și că, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Constatând că sunt îndeplinite toate exigențele impuse de art. 91 C.pen., instanța urmează să dispună suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1) C.pen., instanța va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, termen ce va începe să curgă, conform art. 92 alin. (2) C.pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Instanța, în baza art.93 alin. (1) C.pen., va pune în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune (...) la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C.p., va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, instanța va obliga inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul (...) sau  în cadrul (...)

Instanța va încredința supravegherea îndeplinirii măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului Serviciului de Probațiune (...)

În temeiul art. 91 alin. (4) C.pen., instanța îi va pune în vedere inculpatului prevederile art. 96 C.pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, atrăgându-i atenția asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va respecta obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, constând în aceea că se va putea dispune față de acesta executarea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre în regim de detenție.

IV.LATURA CIVILĂ

Instanţa constată că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă (...) precum şi (...) şi (...), nepoţii acesteia, s-au constituit în mod legal părţi civile în proces şi şi-au precizat întinderea pretenţiilor civile.

Cu titlu prealabil, instanţa va reţine că, la momentul săvârşirii infracţiunii, autoutilitara marca(...), condusă de către inculpat, avea încheiat contract de răspundere civilă auto (...)

A. Daune materiale

În cauza de faţă sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie, astfel cum se desprind din interpretarea prevederilor legale menţionate mai sus, în sensul că acesta, prin fapta sa ilicită, constând în conducerea fără a respecta regulile privind acordarea de prioritate pietonilor, producând un accident soldat cu moartea victimei.

Există şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul încercat de părţile civile, în lipsa faptei ilicite a inculpatului nefiind posibilă producerea prejudiciilor precum şi culpa inculpatului în producerea prejudiciilor, aspecte ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Vinovăţia presupune o atitudine de conştiinţă faţă de faptă şi de urmările ei şi un act de voinţă, sub impulsul căruia este realizată fapta.

Instanţa reţine că la producerea rezultatului socialmente periculos culpa este exclusivă a inculpatului, raportul de expertiză tehnică auto relevând faptul că victima nu a dispus de nicio posibilitate de evitare a accidentului, aceasta respectând toate dispoziţiile legale.

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă (...), instanţa reţine că potrivit art. 320 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa constată că potrivit decontului cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate, aceasta a primit servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, în valoare totală de (...) lei.

Prin urmare, în temeiul art. 25 şi art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357 alin. (1) Cod Civil şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă (...) şi va obliga asigurătorul la plata sumei de (...) lei, la care se va adăuga dobânda legală de la data efectuării plăţilor şi până la data executării efective a obligaţiei de plată, aşa cum a fost solicitat de partea civilă.

B. Daune morale

Cu privire la daunele morale solicitate de către părţile civile, instanţa consideră că acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral ale părţilor civile. Instanţa consideră că pierderea unei persoane importante, respectiv mama/bunica, reprezintă un moment foarte dificil care nu poate fi depăşit uşor. Prin urmare, suferinţa celor patru părţi civile se concretizează într-un prejudiciu nepatrimonial care trebuie acoperit de către inculpat sau partea responsabilă civilmente. Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanţei. În speţa de faţă nu există elemente de natură a contrazice această prezumţie.

Opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul şi aprecierea daunelor morale, prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei”.

De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa supremă într-o serie de decizii de speţă. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat care a avut drept consecinţă pierderea vieţii unei persoane.

Cu privire la daunele morale, instanţa apreciază că nu se poate stabili un preţ al suferinţei cauzate acestora ca urmare a pierderii unei persoane importante, însă va ţine cont de modificările produse în viaţa părţilor civile. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale, nu are nicio importanţă starea materială a victimei, a inculpatului sau a părţii civile. În plus, instanţa va reţine că inculpatul are o culpă exclusivă în producerea rezultatului.

Din declaraţia martorei (...), instanţa reţine că, ulterior producerii accidentului rutier, viaţa copiilor şi nepoţilor victimei s-a schimbat foarte mult, nepoţii fiind, practic, crescuţi de bunica lor, pe timpul cât părinţii se aflau la serviciu. Părţile aveau o relaţie foarte apropiată cu defuncta (...). Astfel, partea civilă (...) a făcut demersuri pentru a-şi cumpăra o locuința în apropierea celei a mamei sale, iar nepoţii o vizitau frecvent, partea civilă (...) aflându-se în continuarea în grija bunicii. De asemenea, arată martora că partea civilă (...) fiul defunctei, a păstrat o relaţie foarte apropiată cu aceasta, deşi plecase să muncească în străinătate.

Suferința părților civile cauzată de pierderea unei rude atât de apropiate este inerentă, imediată şi de natură a se întinde pe o durată mare de timp.

Instanţa apreciază însă că suma daunelor morale solicitate de partea civilă prin avocatul său este excesivă, acordarea unei sume de câte (...) de euro pentru pentru părţile civile (...), respectiv de câte (...) euro pentru părţile civile (...) reprezentând un cuantum rezonabil și suficient pentru atenuarea suferinţelor psihice suportate de către părţi.

Instanța amintește în acest sens că nu a negat dreptul părții civile la o despăgubirea pentru suferințele evidente suferite însă, cu toate acestea, cuantumul efectiv solicitat este mult prea mare pentru paguba morală produsă.

Totodată, instanța constată că vehiculul cu numărul (...) deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la (...), în baza poliţei obligatorii R.C.A valabilă din data de (...) până la data de (...)

Faţă de aceste considerente, instanţa va obliga asigurătorul la plata următoarelor sume: (...) euro cu titlu de daune morale, către partea civilă (...); (...) euro cu titlu de daune morale către partea civilă (...); (...) euro cu titlu de daune morale către partea civilă (...(); (...) euro cu titlu de daune morale către partea civilă (...)

În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, privind dobânda legală, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.1.530 C.civ. (2009), “creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”, iar, potrivit prevederilor art.1535 alin.1 C.civ. (2009), conform cărora “în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de plăți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, condiții care sunt întrunite pentru a da naștere dreptului reclamantei la a-i fi plătite și daunele-interese moratorii – și anume, al dobânzii legale calculate potrivit dispozițiilor art.3 alin.2 și alin.4 din O.G.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, act normativ care a abrogat, prin art.11, O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti – de la data decesului victimei (...) pentru daune morale și până la plata efectivă a debitului principal.

Astfel, în condiţiile în care pârâtul este de drept în întârziere, iar aceasta, întrucât, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, fiind încălcat tocmai principiul de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să aducă, prin fapta sa, comisivă sau omisivă, vreo vătămare unei alte persoane, adică drepturilor subiective ale acesteia.

Pe cale de consecință, obligația încălcată prin săvârșirea unei fapte ilicite este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obligație de a nu face.

Fiind vorba despre o obligație de a nu face, instanța constată că sunt incidente, în privința ei, dispozițiile art.1523 alin.1 lit.e C.civ., conform cărora “debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când: (...) e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale”, repararea prejudiciului trebuind a fi fost efectuată de îndată, cei care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă juridică ilicită fiind de drept în întârziere.

Conform deciziei 12/2016 a ÎCCJ, ”Dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.”

Instanța are în vedere și practica în materie a Curții de Apel (...)-Secția penală (dosar nr.(...), sentința penală nr. (...) a Judecătoriei (...), modificată prin Decizia penală nr. (...) din (...) a Curții de Apel (...) ) și Tribunalului (...)- Decizia nr. (...) -Secția I Civilă. Astfel, s-a reținut prin Decizia nr. (... ) a Tribunalului (...)-Secția I Civilă că ”potrivit art. 1381 alin. 2 și 3 coroborat cu art. 1535 alin. 1 din C. Civ., în cazul răspunderii civile delictuale, dobânda curge de drept, de la data producerii faptei ilicite, iar nu de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care au fost stabilite despăgubirile civile. Astfel că, în privința reparării prejudiciului produs printr-un accident de circulație, trebuie avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, or, acest prejudiciu s-a produs în patrimoniul persoanei păgubite la data producerii accidentului și trebuie reparat chiar cu începere de la această dată.”

Prin urmare, instanța va acorda dobânda legală pentru daunele morale suferite membrilor familiei victimei accidentului de la data decesului anume data de (...), iar nu de la data producerii accidentului, având în vedere că în cazul vătămării corporale, doar victima infracțiunii ar fi fost îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Astfel, doar de la data decesului numitei (...), membrii familiei acestuia ar putea beneficia de daune morale și de dobânzile  aferente pentru suferința provocată acestora, având în vedere decizia 12/2016 a ÎCCJ.

Potrivit art. 11 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

(2)Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:

a)vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despăgubirilor către victima accidentului, ci direct, nemijlocit.

Astfel, faţă de considerentele anterioare, instanţa va obliga asigurătorul la plata dobânzii legale în ceea ce privește despăgubirile materiale de la data efectuării plăţilor şi până la data executării efective a obligaţiei de plată, iar în ceea ce privește daunele morale, de la data de (...) - data decesului numitei (...) și până la plata efectivă.

V.CHELTUIELI JUDICIARE

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare efectuate de părţi, instanţa are în vedere art. 11 alin. 2 lit. e din Legea 132/2917 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, ”Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:

e)cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;”

Astfel, în baza art. 11 alin. 2 lit. e din Legea 132/2917, va obliga asigurătorul - partea responsabilă civilmente (...) la plata către partea civilă (...) a sumei de (...) lei, reprezentând onorariu avocat, precum şi la plata către partea civilă (....) a sumei de (...) lei, reprezentând onorariu avocat.

Având în vedere că inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, nu va putea fi obligat în solidar la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, (...), în cuantum de (...)  lei rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de (...) lei reprezentând cheltuieli judiciare faţă de stat, din care suma de (...) lei aferentă fazei de urmărire penală.