PENAL.Proxenetism

Asupra prezentului recurs penal:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr.385/P/2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 29.11.2010, sub nr.16283/200, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului GF pentru săvârsirea infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută si pedepsită de art.329 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. şi art. 37 lit.a C.pen. .

În sustinerea rechizitoriului s-a retinut în sarcina inculpatului că în perioada septembrie-decembrie 2008 a îndemnat la practicarea prostitutiei, pe raza mun.Buzău, pe numitele PM si ŢMC iar în cursul anului 2009 a îndemnat-o la practicarea prostitutiei pe numita ISG, însuşindu-şi sumele de bani obtinute de acestea prin întreţinerea de raporturi sexuale.

Potrivit dispozitiilor art.293 C.pr.penală şi art.3001 al.1 C.pr.penală instanţa de judecată, legal sesizată prin rechizitoriu este datoare să verifice din oficiu în Camera de Consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Prin încheierea de sedintă din data de 30.11.2010, instanta de fond, în baza art.3001 al.3 C.pr.penală a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului GF, impun în continuare privarea lui de libertate şi în consecinţă a menţinut starea de arest a acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanta de fond a retinut următoarele considerente:

Faţă de inculpatul GF s-a luat măsura arestării preventive pentru o perioadă de 12 zile prin încheierea nr.36/19.11.2010,  dată de Judecătoria Buzău.

Instanţa care a dispus arestarea preventivă a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ dispoziţiile art.136 C.proc.pen., art.148 al.1 lit.a, f C.proc.pen. întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului fiind pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatului, învinuit de comiterea unei infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv prostituţie, pericol social  ridicat  relevat  de natura  infracţiunii, de  împrejurările  concrete în care au fost întreprinse acţiunile ilicite, respectiv  pe o  perioada  mare de  timp .

S-a mai reţinut că  inculpatul s-a sustras urmăririi penale în condiţiile în care i s-a adus la cunoştinţă învinuirea la data de 14.12.2009, precizând că se va prezenta însoţit de un apărător în data de 16.12.2009 pentru a da declaraţii, însă nu a mai putut fi găsit ulterior, rudele acestuia declarând că inculpatul este plecat în străinătate şi s-a apreciat că gravitatea deosebită a infracţiunii justifică arestarea preventivă a inculpatului având în vedere în special modul de desfăşurare a activităţii infracţionale şi riscul de a fi reluată de inculpat dacă ar fi cercetat în stare de libertate, dar şi faptul că acesta a mai fost anterior condamnat, încă din minoritate, pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhării,din ultima condamnare fiind liberat condiţionat la data 21.08.2007.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul GF care a solicitat fie casarea încheierii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, fie casarea încheierii recurate iar pe fond să se constate că arestarea preventivă este nelegală cu consecinta revocării acesteia si judecarea  în stare de libertate a inculpatului.

În motivarea recursului, s-a arătat că încheierea recurată este nemotivată întrucât instanta de fond nu s-a pronuntat pe aspecte ce vizau legalitatea arestului si apoi pe temeinicie.

De asemenea s-a mai arătat că, măsura arestării preventive a inculpatului este nelegală în conditiile în care instanta a constatat că măsura arestării învinuitului a încetat de drept, încetând astfel temeiurile care au determinat arestarea preventivă, după care, în aceeasi zi, l-a arestat ca inculpat desi temeiurile arestării încetaseră.

Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Cu privire la critica referitoare la nemotivarea încheierii pronuntată la data de 30.11.2010, se poate constata că aceasta este nefondată întrucât instanta de fond, după ce a expus temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, a constatat că acestea subzistă, motivat de existenta în continuare a pericolului social sporit pentru ordinea publică dar si pentru faptul că inculpatul, dacă ar fi judecat în stare de libertate, ar avea posibilitatea să se sustragă de la cercetarea judecătorească.

În ceea ce priveste critica referitoare la nepronuntarea instantei de fond asupra legalitătii măsurii arestării preventive a inculpatului si aceasta este nefondată întrucât instanta de fond, în finalul considerentelor sale, a retinut în mod corect că încetarea de drept a măsurii arestului preventiv a învinuitului GF a intervenit ca urmare a expirării termenului prevăzut de lege si nu ca urmare a încetării temeiurilor care au justificat luarea măsurii.

Nu se poate sustine că inculpatul GF a fost încarcerat ilegal în perioada 11.11.2010-19.11.2010 întrucât acesta a fost retinut în baza mandatului european de arestare nr.20/09.08.2010, în cadrul procedurii de predare către România a inculpatului iar la data de 19.11.2010 când a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.45/19.11.2010, în baza încheierii nr.36/19.11.2010 a Judecătoriei Buzău, pronuntată în dosarul nr.15913/200/2010, instanta a avut în vedere si durata de timp în care inculpatul a fost efectiv încarcerat până la data predării către România, durată ce fost scăzută din termenul de 30 de zile prevăzut de art.1491 al.10 C.pr.pen. .

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurentul GF împotriva încheierii de sedintă din data de 30.11.2010 a Judecătoriei Buzău pronuntată în dosarul nr.16283/200/2010.

În baza art.192 al.2 C.pr.pen., instanta urmează să-l oblige pe recurent la plata sumei 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare