Acţiune privind admiterea Programului Start-Up Nation,

Acţiune privind admiterea Programului Start-Up Nation, având ca obiect proiect de finanţare pentru crearea unui loc de joacă pentru copii. Asimilarea tuturor obiectelor de inventar pentru locurile de joacă în categoria echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar conform pct. 4.3.1. din Anexa la Ordinul nr. 1854/2018, fără impunerea unei cerinţe privind durata normală de funcţionare.

Conform dispoziţiilor pct. 4.3.1. din Anexa la Ordinul nr. 1854/2018, obiectele de inventar pentru locurile de joacă sunt asimilate echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar, fără impunerea unei cerinţe privind durata normală de funcţionare  a acestora. Nu există temeiuri pentru a se reţine interpretarea restrictivă a acestei reglementări, nefiind justificată limitarea acestei categorii exclusiv la bunuri care se caracterizează printr-un anumit grad de complexitate şi care pot fi asimilate echipamentelor tehnologice sau echipamentelor în general. În lipsa oricărei precizări a sferei bunurilor asimilate echipamentelor, toate mijloacele fixe şi toate obiectele de inventar se impun a fi incluse în respectiva categorie, având în vedere principiul de interpretare logică potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos”.

Prin sentinţa civilă nr.  896/11.12.2019, pronunţată de Tribunalul Arad – Secţia a III-a de Contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admisă acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta M S.R.L. împotriva pârâtei AIMMAIPE T şi, pe cale de consecinţă:

- a fost obligată pârâta la admiterea în integralitate a cererii de finanţare în cadrul Programului Start-Up Nation pentru suma total eligibilă de 200.000 lei.

- a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivare instanţa a reţinut că reclamanta a aplicat în cadrul programului START - UP NATION 2018, program aprobat prin Ordinul Ministrului pentru Mediul de Afaceri şi Antreprenoriat, nr. 1854/2018, şi a depus online planul de afaceri obţinând 100 de puncte.

Verificând Planul de afaceri „Set echipament tehnologic integrat pentru activităţi cu caracter recreativ indoor”, echipa pârâtei a constatat faptul că, elementele de cost „jocuri interactive, animale gonflabile, decor ludic personalizat, set paviment colorat, păpuşi fără baterii şi păpuşi cu baterii”, nu sunt echipamente tehnologice sau bunuri de inventar cu caracter permanent, care pot fi urmărite şi monitorizate pe toată perioada desfăşurării proiectului, motiv pentru care au fost respinse de la finanţare bunurile respective, pârâta emiţând Scrisoarea de înştiinţare, privind admiterea în principiu la finanţare unde s-a specificat faptul că s-a aprobat suma de 122.197,46 lei în loc de 200.000 lei, cum a cerut reclamanta.

Împotriva diminuării sumei, ca urmare a eliminării de la finanţare a elementelor de cost sus menţionate, reclamanta a formulat contestaţie, în termenul legal, aceasta fiind respinsă de comisia de contestaţii, cu motivarea că, bunurile „animale gonflabile, decor ludic personalizat, set paviment colorat, păpuşi fără baterii şi păpuşi cu baterii” au fost eliminate de la finanţare întrucât nu au legătură directă cu activităţile permise în cadrul codului CAEN pentru care s-a aplicat. S-a mai reţinut că aceste bunuri nu au un caracter permanent, putând fi înlocuite şi că nu sunt în imediata legătură cu obiectul de activitate finanţat.

În urma epuizări căilor de atac pe cale administrativă, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei la admiterea în integralitate a cererii de finanţare în cadrul Programului Start-Up Nation pentru suma total eligibilă de 200.000 lei.

Instanţa a reţinut că, din cadrul cererii de finanţare, formulate de reclamantă în derularea Programului Start-Up Nation, bunurile „jocuri interactive, animale gonflabile, decor ludic personalizat, set paviment colorat, păpuşi fără baterii şi păpuşi cu baterii” au fost respinse de la finanţare întrucât nu ar avea legătură directă cu activităţile permise în cadrul codului CAEN pentru care s-a aplicat şi întrucât nu ar avea un caracter permanent, putând fi înlocuite.

Referitor la faptul că bunurile menţionate nu ar avea legătură directă cu activităţile permise în cadrul codului CAEN pentru care s-a aplicat cererea de finanţare, instanţa a reţinut că, aceste argumente ale pârâtei sunt neîntemeiate. Astfel, lecturând cererea de finanţare de la dosar, instanţa a reţinut că, activităţile desfăşurate de societatea reclamantă se circumscriu codului CAEN nr.9329 – Alte activităţi recreative şi distractive (loc de joacă pentru copii). De asemenea, din aceeaşi cerere de finanţare, rezultă că, Planul de afaceri al reclamantei se intitulează „Set echipament tehnologic integrat pentru activităţi cu caracter recreativ indoor”. Prin urmare, contrar susţinerilor pârâtei, instanţa a reţinut că, bunurile menţionate, au legătură cu obiectul de activitate al reclamantei, acestea fiind destinate unui loc de joacă pentru copii, fiind astfel aferente activităţilor reclamantei prevăzute de codului CAEN nr.9329. Din aceste considerente, s-a apreciat că motivele invocate de pârâtă în respingerea parţială a cererii de finanţare şi în contestaţia formulată împotriva respingerii bunurilor de la finanţare sunt neîntemeiate, iar cererea de finanţare a reclamantei este întemeiată sub acest aspect. 

Referitor la faptul că bunurile menţionate nu ar avea un caracter permanent, putând fi înlocuite, instanţa a reţinut că şi acest argument al pârâtei este neîntemeiat.

Astfel s-a reţinut că, potrivit prevederilor Ordinului ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr.1854/2018, Anexa privind Schema de ajutor de minimis prevăzută în cadrul Programului Start-up Nation, punctul 4.3.1 lit. a:

„Obiectul finanţării trebuie să se încadreze în una sau mai multe din următoarele categorii eligibile:

a) Echipamente tehnologice, inclusiv echipamente IT tehnică de calcul tip PC, format din: unitate centrală, server, monitor, imprimantă/copiator/multifuncţională, inclusiv sisteme portabile, licenţe necesare desfăşurării activităţii, sisteme audio-video, cu excepţia jocurilor de noroc mecanice, electrice, electronice, meselor de biliard, automatelor muzicale.

Prin echipamente tehnologice, conform grilei de punctaj, se înţeleg toate bunurile descrise în grupele 2.1, 2.2. şi 2.3.6. din H.G. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, sau obiecte de inventar asimilate grupelor menţionate. În categoria echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar sunt asimilate următoarele: mijloace fixe şi obiecte de inventar pentru locurile de joacă şi săli de sport, fitness, x-body şi de forţă, drone, terenuri artificiale pentru sport”.

Din aceste prevederi normative rezultă foarte clar că, în ipoteza locurilor de joacă, sunt asimilate echipamentelor, pentru care se obţine punctaj suplimentar, inclusiv obiectele de inventar.

Or, bunurile solicitate de reclamantă a se finanţa, respectiv „jocuri interactive, animale gonflabile, decor ludic personalizat, set paviment colorat, păpuşi fără baterii şi păpuşi cu baterii” sunt asemenea obiecte de inventar, fapt pentru care ele se încadrează în prevederile punctului 4.3.1 lit. a, teza ultimă din Anexa la Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr.1854/2018 şi, fiind asimilate echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar, trebuiau admise la finanţare.

Argumentul pârâtei că acestea nu ar putea fi calificate drept obiecte de inventar, întrucât nu ar avea un caracter permanent, putând fi înlocuite, nu poate fi primit.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.7 pct.21 din Codul fiscal, ale H.G. nr.72/2014 şi ale OMFP 1802/2014, rezultă că, obiectele de inventar sunt bunuri (active circulante) care au o durată de funcţionare mai mică de un an. Acestea sunt recunoscute în contabilitate drept o cheltuială totală în momentul achiziţiei şi al dării în funcţiune şi nu este nevoie să se calculeze amortizare.

Mijloacele fixe sunt bunuri (imobilizări corporale) generatoare de beneficii economice viitoare şi care sunt deţinute de o entitate pentru o perioadă mai mare de un an. Acestea sunt utilizate în producţia de bunuri, prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scop administrativ.

Se prevede şi o limită a sumei (valorii de intrare) în vederea încadrării în categoria de mijloc fix. Astfel, potrivit regulilor fiscale valoarea individuală a unui mijloc fix trebuie să fie superioară limitei prevăzute de lege de 2.500 lei.

Instanţa a reţinut astfel că, potrivit regulilor fiscale, obiectele de inventar au o valoare mai mică de 2500 lei şi o durată de funcţionare mai mică de un an. Or, având în vedere bunurile, ce fac obiectul cauzei, respectiv „jocuri interactive, animale gonflabile, decor ludic personalizat, set paviment colorat, păpuşi fără baterii şi păpuşi cu baterii”, instanţa a reţinut că acestea se încadrează în mod evident în categoria obiectelor de inventar, prevăzută de regulile fiscale, motiv pentru care, argumentul pârâtei, că obiectele de inventar sunt bunuri care trebuie să aibă o durată de viaţă mai mare de 3 ani pentru a se menţine în funcţiune în perioada de monitorizare nu poate fi primit, acestea având, prin definiţie, o durată de viaţă mai mică de un an. Din moment ce legiuitorul a înţeles să includă obiectele de inventar în categoria bunurilor asimilate echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar, fără a redefini noţiunea de „obiect de inventar” şi fără a distinge între obiecte de inventar cu o durată de funcţionare mai mică şi obiecte de inventar cu o durată de funcţionare mai mare, rezultă că nici pârâta nu trebuia să facă această distincţie şi să admită la finanţare bunurile solicitate de reclamantă.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că, pârâta, în mod inexplicabil, a admis la finanţare maşinuţe, cuprinse în aceeaşi cerere de finanţare a reclamantei, dar nu a admis păpuşi, animale gonflabile sau set paviment colorat, deşi maşinuţele se pot distruge în egală măsură ca păpuşile.

În consecinţă, instanţa a apreciat că, bunurile solicitate de reclamantă a se finanţa, respectiv „jocuri interactive, animale gonflabile, decor ludic personalizat, set paviment colorat, păpuşi fără baterii şi păpuşi cu baterii” se încadrează în prevederile punctului 4.3.1 lit. a, teza ultimă din Anexa la Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr.1854/2018, fiind asimilate echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar, motiv pentru care ele trebuiau admise la finanţare, pârâta refuzând în mod nejustificat admiterea acestora.

Sentinţa a fost menţinută prin Decizia civilă nr.366 din 02 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

În motivare, Curtea a subliniat în primul rând, că încadrarea bunurilor în mijloace fixe/obiecte de inventar (cu durată normală de funcţionare sub un an) s-a făcut de către autoritatea pârâtă exclusiv pe baza denumirii bunurilor, astfel, cum a fost menţionată de reclamantă, fără nicio examinare fizică a acestor bunuri şi fără trimitere la documente care să ateste durata normală de funcţionare a acestor bunuri sau caracteristicile fizice ale acestor bunuri. De altfel, Curtea a observat că acest aspect – durata normală de funcţionare a bunurilor respective – nu a fost invocat de autoritatea pârâtă în procesul de verificare iniţială a finanţării acordate. Curtea a apreciat că, reţinerea subiectivă a duratei normale de funcţionare a acestor bunuri pe baza exclusivă a denumirii acestora nu poate constitui o dovadă a unei durate de funcţionare determinată a respectivelor bunuri. Cu alte cuvinte, din denumirea bunurilor nu se poate stabili durata de utilizare a acestor şi, deci, nu se poate face o încadrare a acestora conform H.G. 2139/2004, astfel cum a procedat autoritatea pârâtă.

Din acest punct de vedere, nu are relevanţă faptul că reclamanta a apreciat în mod eronat – în răspunsul la clarificări, inclusiv în contestaţie – că bunurile se încadrează în grupa 2.1.28 din H.G. 2139/2004 [„Alte echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) neregăsite în cadrul  subgrupei 2.1”], iar prin cererea de chemare în judecată a apreciat că se încadrează în grupa 4.3.1. din Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr. 1854/2018, deoarece prin acţiune reclamanta poate invoca şi alte motive de nelegalitate decât cele expuse în plângerea prealabilă administrativ, astfel cum permite dispoziţia finală din art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia „Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă”.

Pe de altă parte, Curtea a observat, în hotărârea recurată, menţionarea de către prima instanţă a faptului că, din pct. 4.3.1. al Ordinului ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr. 1854/2018, rezultă că, în categoria echipamentelor sunt asimilate şi obiectele de inventar pentru locurile de joacă, iar obiectele de inventar pot avea şi o durată de funcţionare sub un an.

Raportat la această reglementare, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care respectivele bunuri sunt asimilate în categoria echipamentelor, nu se mai impune luarea în considerare a cerinţei impuse la prima dispoziţie din pct. 4.3.1. din Anexa la Ordinul nr. 1854/2018, conform căreia „Prin echipamente tehnologice, conform grilei de punctaj, se înţeleg toate bunurile descrise în grupele 2.1, 2.2. şi 2.3.6. din H.G. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, sau obiecte de inventar asimilate grupelor menţionate”. Prin urmare, Curtea a apreciat că, din dispoziţiile propoziţiei finale ale pct. 4.3.1. din Anexa la Ordinul nr. 1854/2018, rezultă că, obiectele de inventar sunt asimilate în categoria echipamentelor fără impunerea unei cerinţe privind durata normală de funcţionare, astfel cum susţine autoritatea pârâtă. Curtea a reţinut că, nu există temeiuri pentru a se reţine interpretarea restrictivă a acestei reglementări – astfel cum a susţinut autoritatea pârâtă, care a apreciat că propoziţia finală din pct. 4.3.1. vizează exclusiv bunuri care se caracterizează printr-un anumit grad de complexitate şi care pot fi asimilate echipamentelor tehnologice sau echipamentelor în general. Curtea a subliniat că, o astfel de distincţie nu se justifică, de vreme ce legiuitorul nu a făcut o astfel de precizare a caracteristicilor respectivelor bunuri în cuprinsul reglementării, stabilind numai că „În categoria echipamentelor pentru care se obţine punctaj suplimentar sunt asimilate următoarele: mijloace fixe şi obiecte de inventar pentru locurile de joacă”, fără ca această includere să fie limitată prin indicarea anumitor caracteristici a acelor bunuri, nefiind justificată limitarea acestei categorii exclusiv la bunuri care se caracterizează printr-un anumit grad de complexitate şi care pot fi asimilate echipamentelor tehnologice sau echipamentelor în general, astfel cum pretinde pârâta. Sub acest aspect, Curtea a apreciat că, în lipsa oricărei precizări a sferei bunurilor asimilate echipamentelor, toate mijloace fixe şi obiecte de inventar se impun a fi incluse în respectiva categorie, având în vedere principiul de interpretare logică potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos”.

Aşa fiind, Curtea a considerat că este întemeiată hotărârea instanţei de fond, prin care a fost admisă acţiunea în justiţie, neputându-se reţine încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material invocate.

Domenii speta

Spete similare