Înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertisment, aplicată prin procesul verbal de contravenţie

Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 165/07.03.2018

Prin plângerea înregistrată sub nr.  /2017 la data de 06.04.2017, petenta C SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G , a solicitat instanţei înlocuirea amenzii de 10.000 lei, cu sancţiunea avertisment, aplicată prin procesul  verbal de contravenţie seria GL nr. 33135/21.03.2017 .

În motivarea plângerii a învederat următoarele :

La data de 17.03.2017,  ora 11,00, inspectori din cadrul I.T.M. G  au efectuat un  control în cadrul punctului de lucru situat  în sat V , comuna F (magazin mixt şi bar) şi a  fost depistat că numitul L I care lucra  fără contract individual  de muncă .

La data respectivă, într-adevăr  numitul L  I se afla în incinta punctului de lucru, însă acesta nu a lucrat pentru societate, continuu din 6.02.2017, ci doar sporadic, venind doar de câteva ori, datorită faptului că nu era hotărât dacă să lucreze sau nu şi  nu a prezentat actele necesare angajării. Numitul L  I  a dat o probă de lucru iniţial, după care nu a mai venit o perioadă lungă de timp, acesta dorind să plece la muncă în străinătate.

A precizat petenta că o dovadă a faptului că nu a apucat efectiv să lucreze continuu şi numitul L  I  i-a ţinut locul în câteva zile administratorului societăţii, este şi faptul că acesta a declarat că nu a negociat un salariu şi că se consideră în probe.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului Muncii şi ale  OG nr.  2/2001.

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Taxa judiciară de timbru a fost achitată cu chitanţa seria FRT nr. 1 825 din 24.04.2017 

La data de 24.05.2017  intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G , a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată, pentru următoarele:

În data de 17.03.2017, în intervalul orar 10,00 – 11,30, a efectuat un control inopinat, la punctul de lucru al SC C  SRL, situat în sat V , comuna F , judeţul G  – magazin mixt şi bar, unde au fost găsiţi prestând activitate lucrătorul L  I  – barman şi F  D  – vânzător, care au fost identificaţi şi intervievaţi  n baza procedurii de control şi a prevederilor art. 15, alin. 1 lit. b din Anexa 1 la HG 1377/2009 .

Numitul L  I , a declarat inspectorilor de muncă, în  scris, prin completarea fişei de identificare, că lucrează pentru SC C .....SRL, ca barman, din data de 06.02.2017, cu timp de lucru de 8 ore/zi, fracţionat, în intervalul orar 07,00 – 12,00 şi 15,00 – 20,30, că lucrează toate zilele de sâmbătă şi duminică din lună a câte 8 ore, că pentru munca prestată nu a negociat un salariu şi că nu a semnat contract de muncă cu angajatorul, fiind în perioadă de probă.

Pentru că la locul de muncă nu au fost prezentate documentele necesare finalizării controlului, doamnei F  D -  vânzătoare, i s-a înmânat, pe bază de semnătură, înştiinţarea nr. 008413/17.03.2017, prin care societatea era somată să se prezinte la sediul ITM G , la  data de 21.03.2017, ora 11,00,  cu o serie de documente.

Controlul a fost  definitivat în data de 21.03.2017, la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă  G , în prezenţa domnului I  V  – administrator, care a prezentat la control contractul individual de muncă încheiat cu lucrătorul L  I , contract având ca data începerii activităţii 21.03.2017.

A precizat intimata că  administratorul societăţii, în momentul în care a fost informat că pentru primirea la muncă a unei persoane fără forme legale de angajare societatea va fi sancţionată contravenţional, acesta a refuzat semnarea actelor de control, părăsind sediul ITM G .

Procesele-verbale, de control şi contravenţie, au fost încheiate în lipsa reprezentantului legal al societăţii, fiind trimise prin poştă, cu conformarea de primire nr. AR99901440000/21.03.2017 şi adresa de înaintare nr. 4357/21.03.2017.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. O.G. nr. 2/2001 şi HG nr. 500/2011.

În combaterea plângerii s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal contestat, petenta C SRL a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 16 alin. 1  din Legea nr. 53/2003.

În cuprinsul procesului verbal a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

În data de 17.03.2017, în intervalul orar 10,00 – 11,30, inspectori din cadrul I.T.M. G  au efectuat un  control  la sediul social care este şi punctul de lucru al SC C SRL, în sat V , comuna F şi a  fost depistat numitul L  I  care lucra  fără contract  individual  de muncă în meseria de barman.

Procesul verbal este încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale şi nu conţine vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă  faţă de dispoziţiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 şi Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul – contravenient  beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze  face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speţă nu a fost făcută.

Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, republicat: „contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a alin. 2 al aceluiaşi articol prevede: „anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă”.

Petenta a ignorat atât prevederile Codului Muncii cât şi ale HG nr. 500/2011 care sunt clare: contractul de muncă se încheie anterior începerii activităţii şi se transmite la Revisal cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii  activităţii de către salariatul în cauză.

Conform art. 29 din Legea nr. 53/2003, la încheierea contractului individual de muncă se pot verifica aptitudinile profesionale şi personale ale persoanei care urmează să fie angajată, iar modalităţile în care urmează să se realizeze aceste verificări trebuie stabilite în contractul colectiv de muncă şi/sau în regulamentul  intern al societăţii.

Situaţia de fapt reţinută în cuprinsul procesului verbal a fost confirmată de depoziţiile martorilor.

Astfel, martorul L  I  a declarat că la momentul controlului ţinea locul vânzătorului din bar şi desfăşura efectiv activitate iar până la acea dată mai ţinuse locul vânzătorului de două sau trei ori.

De asemenea, martora F  D  a declarat că  în luna martie 2017, în locul vânzătoarei de la bar care plecase a venit de câteva ori şi a vândut martorul L  I .

Faţă de cele expuse şi reţinute, instanţa constată că în cauză prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal de constatare a  contravenţiei nu a fost înlăturată cu materialul probator administrat.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa constată că a fost corect individualizată, cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ şi nu se impune înlocuirea acesteia cu sancţiunea avertisment. Pericolul social concret al faptei este unul ridicat iar poziţia petentei de negare a realităţii şi neasumare a responsabilităţii denotă că aceasta nu a conştientizat pericolul social al faptei şi necesitatea respectării legislaţiei în materie, sancţiunea avertisment nefiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge plângerea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare