Evaziune fiscală

Hotărâre 22 din 21.04.2021


Prin încheierea penală nr. ... din Camera de consiliu din 21 aprilie 2021 a  judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 345 al. 1 şi 2 Cod procedură penală respinge excepţiile şi cererile privind neregularitatea întocmirii rechizitoriului, nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală invocate de către inculpatul BCB.

În baza art. 346 al. 2 Cod Procedură Penală constată legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul întocmit la data de ....02.2021 de Parchetul de pe Tribunalul Arad în dosarul nr. .../P/2018 prin care a fost trimis în judecată inculpatul BCB, acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Constată competenţa instanţei pentru judecarea cauzei, legalitatea administrării probatoriului şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul BCB, acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din data de ....02.2021 emis în dosarul nr. .../P/2018 înregistrat la această instanţă la data de ....02.2021, a fost trimis în judecată inculpatul BCB pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului, în esenţă, că în calitate de administrator de fapt al S.C. CJW S.R.L., în perioada februarie – iulie 2012, a desfăşurat activităţi comerciale în numele societăţii pe care nu le-a înregistrat în evidenţele contabile ale acesteia, nedeclarând la organul fiscal teritorial veniturile realizate, în scopul sustragerii societăţii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată a taxei pe valoare adăugată şi a impozitului pe profit.

În conformitate cu dispoziţiile art. 344 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatului  i-a fost comunicată copia certificată a rechizitoriului, aducându-i-se la cunoştinţă obiectul procedurii în cameră preliminară şi faptul că, în termen de 20 de zile de la comunicare, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Persoana vătămată/parte civilă Statul Român reprezentat prin ANAF, DGRFP Timişoara, AJFP Arad, a fost  încunoştinţată, potrivit prevederilor art. 334 al.2 Cod proc.Penală cu privire la obiectul procedurii de cameră preliminară, la posibilitatea de a formula în scris cereri şi excepţii în cadrul procedurii de cameră preliminară, precum cu privire la posibilitatea de se constitui parte civilă în cauză,  procedura fiind îndeplinită iar filele de comunicare fiind restituite la dosarul cauzei.

Inculpatul BCB, a fost asistat de apărător ales pe durata procedurii de cameră preliminară, conform împuternicirii depuse la dosar.

Judecătorul de cameră preliminară constată că Tribunalul este competent material şi teritorial să judece cauza  potrivit art. 36 şi 41 Cod Procedură Penală.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe, reunite în dosarul de urmărire penală, după cum urmează:

Se constată că a fost depus la dosar, prin intermediul avocatului ales, memoriul inculpatului BCB prin care acesta formulează cereri şi excepţii în procedura de cameră preliminară, solicitând să se constate neregularitatea rechizitoriului şi nelegala administrare a probelor în cursul urmăririi penale 

În motivare inculpatul arată următoarele:

Cu privire la neregularitatea rechizitoriului emis sub nr. .../P/2018, a invocat sancţiunea neregularităţii, în primul rând, în raport de nerespectarea condiţiilor extrinseci (neregularitatea formală), prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod pr. pen., pe care trebuie să le îndeplinească rechizitoriul cu ocazia întocmirii sale de către procuror. În conformitate cu textul de lege antedeterminat, actul de sesizare „se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală". Aceasta presupune că din cuprinsul rechizitoriului trebuie să rezulte limitele urmăririi penale, ce se stabilesc în raport de actele întocmite în anumite etape caracteristice acestei faze a procesului penal: ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, ordonanţa prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspect şi confirmarea acesteia, atunci când măsura a fost dispusă de organul de cercetare penală, ordonanţa prin care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, ordonanţa prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, sau a acţiunii penale, ordonanţa de reunire a cauzelor. Faţă de chestiunile învederate, a constat că în speţa de faţă este imposibil de verificat dacă au fost parcurse aceste etape din cadrul urmăririi penale, întrucât unicul act procedural individualizat este ordonanţa procurorului din data de 03.11.2016, emisă în dos. nr. .../P/20I5 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-au dispus mai multe măsuri procesuale, cea care interesează fiind de extindere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) Cod pen., faptă cercetată ulterior în dosarul de urmărire penală nr. 172/P/2018 al aceleiaşi unităţi de parchet, ceea ce înseamnă că rechizitoriul nu cuprinde niciun fel de alte date referitoare la urmărirea penală.

Prin urmare, nefăcându-se referire la actul prin care s-a dispus cea mai importantă măsură procesuală, punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul a susținut că nu se poate efectua verificarea concordanţei între fapta în raport de care a dobândit calitatea de inculpat si cea descrisă în cuprinsul actului de sesizare.

Astfel că, a solicitat să se constate de către judecătorul de cameră preliminară că nu se poate stabili în cadrul analizei legalităţii sesizării instanţei care au fost limitele în care s-a desfăşurat urmărirea penală împotriva sa, fiind astfel în prezenţa unui rechizitoriu sancţionabil în ceea ce priveşte nerespectarea condiţiilor de formă cu ocazia întocmirii sale.

A mai invocat faptul că rechizitoriul nu îndeplineşte condiţiile intrinseci, referitoare la conţinutul său, respectiv la aptitudinea de a investi în mod valabil instanţa, adică din cuprinsul său trebuie să rezulte o descriere clară şi completă a faptelor care constituie obiectul acuzării, pe când  din descrierea stării de fapt nu rezultă cu claritate modalitatea în care a condus şi participat la activitatea comercială desfăşurată de S.C. CJW S.R.L., precum şi gradul de participare la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de care este acuzat inculpatul.

A invocat textul de lege prevăzut la art. 328 alin. (1) Cod procedură penală şi a arătat că a sesizat, în cadrul rechizitoriului că, în mod excesiv, autoarea acestuia face o serie de trimiteri la alte dosare penale care chiar dacă vizau aceeaşi societate comercială evazionistă, au determinat o pierdere din vedere tocmai a esenţei actului de sesizare, care ar fi trebuit să se limiteze „la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală”.

A susținut că, o altă neregularitate sesizată în cadrul analizei legalităţii actului de sesizare se referă la faptul că acesta conţine o serie de erori cuprinse în afirmaţia procurorului de caz referitoare la probele administrate în dovedirea prejudiciului şi constituirea de parte civilă. A semnalat faptul că, în cursul urmăririi penale nu a fost administrată proba cu efectuarea unui raport de constatare fiscală pentru stabilirea prejudiciului, la dosarul cauzei neexistând niciun astfel de mijloc de probă, iar în ceea cc priveşte constituirea de parte civilă, a rugat să se observe că, întreaga fază procesuală a urmăririi penale s-a desfăşurată fără participarea AJFP Arad în calitate de persoană vătămată, ceea ce înseamnă că printre actele depuse în faza necontradictorie a procesului penal nu se regăseşte nicio cerere de constituire de parte civilă. În dovedirea ultimei afirmaţii, a arătat că, o astfel de cerere a fost formulată abia în faza camerei preliminare, mai exact la data de 02.03.2021, după comunicarea rechizitoriului, însoţită de solicitarea luării măsurilor asigurătorii, motiv pentru care s-a şi constituit dosarul cu nr. .../108/2021/a3 cu termen de judecată la data de 22.03.2021, în vederea soluţionării cererii privind aceste măsuri.

Cu privire la nelegala administrare a probelor în cursul urmării penale care conduce la incidenţa sancţiunii excluderii lor, din analiza efectuată, s-a constatat că, în speţa de față, este incidentă situaţia obţinerii de probe în mod nelegal, având în vedere nelegalitatea procedeelor probatorii prin care au fost administrate aceste probe, ceea ce atrage incidenţa în cauză a art. 102 alin. (2) si (3) Cod pr. pen. care prevede, pe de o parte, că, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, iar pe de altă parte că, „nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”. Prin urmare, nelegalitatea procedeului probator prin care au fost obţinute probele în acuzare atrage incidenţa în speţă a sancţiunii nulităţii relative, care este condiţionată de existenţa unei vătămări procesuale, fiind vorba de dreptul la apărare. În concluzie, a afirmat că vătămarea dreptului la apărare este de o asemenea amploare încât a reclamat necesitatea desfiinţării actelor procedurale ale ascultării şi excluderii probelor astfel obţinute, în sensul eliminării mijloacelor de probă din dosarul cauzei, conform D.C.C. nr. 22/2018, prin care instanţa de contencios constituţional a stabilit că disp. art. 102 alin. (3) Cod pr. pen., sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosar. Inculpatul afirmă, în esenţă, că avocatul său a fost informat telefonic, conform cererii sale, de faptul că la data de 19.06.2019 au fost programate audierea martorilor PE, GM şi MR dar întrucât a dovedit cu acte că nu se poate prezenta , procurorul i-a oferit posibilitatea de a formula în scris unele întrebări ce vor fi adresate martorilor. Dar, din actele aflate la dosar rezultă că cei trei martori au fost audiaţi în datele de 04.07.2019, 27.07.2019 şi 02.10.2019 şi nu la data comunicată avocatului, respectiv 19.06.2019 iar pentru datele ulterioare organul de urmărire penală nu a mai procedat la încunoştinţarea avocatului. Astfel, organul de urmărire penală a încălcat dreptul la apărarea al inculpatului, adresarea întrebărilor formulate în scris pentru martori nefiind în măsură să asigure exercitarea asistării efective la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În aceeaşi manieră s-a procedat la audierea martorilor UI şi MD, audiaţi la data de 09.01.2020, respectiv la 20.01.2020, fără încunoştinţarea ţi prezenţa avocatului ales.

În consecinţă, inculpatul solicită constarea incidenţei în cauză a prevederilor art. 102 al.2 şi 3 Cod Proc.Penală, cu referire al Deciziile. nr.383 din 27.05.2015 şi 840 din 08.12.2015  a Curţii Constituţionale, cu consecinţa aplicării sancţiunii nulităţii relative atât procedeului probator cât şi mijloacelor de probă astfel obţinute şi excluderea declaraţiilor martorilor arătaţi inclusiv eliminarea mijloacelor de probă de la dosar.

Analizând cererile şi excepţiile formulate de inculpatul BCB, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Potrivit art.344 al.2 Cod proc. penală, inculpatul, în urma comunicării rechizitoriului, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instnaţei prin rechizitoriu, implicit cu privire la întocmirii acestuia, la administrarea probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în termenul stabilit de către judecătorul de cameră preliminară.

Potrivit art.345 al.3 Cod proc.penală judecătorul de cameră preliminară, dacă constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, comnică încheierea de îndată parchetului care a emis rechizitoriul, care are posibilitatea remedierii neregularităţilor în termen de 5 zile sau să solicite restituirea cauzei. De asemenea judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet, potrivit prevederilor art. 346 al.3 Cod proc.penală când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (1) şi 2, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii,  a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale sau procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

Interpretând prevederile legale de mai sus, se constată că cererile şi excepţiile pe care le pot formula inculpaţii în procedura de cameră preliminară se limitează la invocarea neregularităţilor de ordin procedural ale actului de sesizare, la invocarea motivelor de nulitate prevăzute de art.280-282 Cod proc.penală şi la legalitatea administrării probatoriului. Aspectele ce ţin de fondul cauzei, atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă, vor face obiectul analizei în cursul judecării cauzei.

În primul rând inculpatul invocă neregularitatea rechizitoriului prin prisma faptului că din conţinutul acestuia nu se poate identifica parcurgerea etapelor procesuale în cadrul urmăririi penale, nefăcându-se referire la actul prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, neputându-se astfel stabili care au fost limitele în care s-a desfăşurat urmărirea penală. De asemenea susţine că rechizitoriul nu îndeplineşte aptitudinea de a investi în mod valabil instanţa întrucât din cuprinsul nu  rezultă o descriere clară şi completă a faptelor care constituie obiectul acuzării, nu se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

Faţă de aceste susţineri, judecătorul de cameră preliminară reţine că prin rechizitoriul din data de 17.02.2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în dosarul nr. .../ P/2018 a fost trimis în judecată inculpatul BCB pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului, în esenţă, că în calitate de administrator de fapt al S.C. CJW S.R.L., în perioada februarie – iulie 2012, a desfăşurat activităţi comerciale în numele societăţii pe care nu le-a înregistrat în evidenţele contabile ale acesteia, nedeclarând la organul fiscal teritorial veniturile realizate, în scopul sustragerii societăţii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată a taxei pe valoare adăugată şi a impozitului pe profit..

Judecătorul de cameră preliminară aminteşte că procedura de cameră preliminară are ca obiect doar verificarea sub aspectul legalităţii şi nu al temeiniciei cuprinsul rechizitoriului dar şi a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, completa lămurire a cauzei prin probele administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv asupra existenţei sau nu a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, va fi stabilit în cursul cercetării judecătoreşti, când vor putea fi administrate, la cererea participanţilor sau din oficiu, orice alte probe considerate necesare şi utile soluţionării cauzei.

Analizând rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în dosarul nr. .../ P/2018, judecătorul de cameră preliminară constată că acesta nu prezintă neregularităţi de ordin procedural, fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor 328 şi 329 Cod procedură Penală.

Potrivit art. 328 Cod proc.penală, rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 al.2,( denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului, obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora, date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi, alte mențiuni prevăzute de lege, semnătura celui care a întocmit actul), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331(dispoziţii privind măsurile preventive şi măsurile de siguranţă), dispoziția de trimitere în judecată şi alte menţiuni necesare soluţionării cauzei iar din analiza rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în dosarul nr. 172/ P/2018 rezultă că acest act cuprinde toate menţiunile arătate mai sus.

Faţă de cerinţa legală privind datele privitoare la stabilirea cadrului procesual prin necesitatea desfăşurării judecăţii exclusiv cu privire la fapta şi persoana la care rechizitoriul se referă, judecătorul de cameră preliminară constată că în prin rechizitoriu s-a efectuat atât o descriere în fapt a activităţii infracţionale reţinută de procuror, localizarea în spaţiu şi timp, fiind descrise data şi împrejurările faptelor, respectiv intervalul februarie-iulie 2012, actele materiale apreciate ca infracţionale, respectiv omiterea înregistrării în contabilitatea societăţii a operaţiunilor comerciale desfăşurate, cu identificarea facturilor şi a partenerilor comerciali. De asemenea în paragraf distinct al rechizitoriului procurorul a efectuat încadrarea juridică pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului.

Având în vedere aceste aspecte judecătorul de cameră preliminară apreciază că rechizitoriul cuprinde descrierea situației de fapt cu care este sesizată instanța prin indicarea elementelor strict necesare pentru a încadra fapta în tipicitatea infracțiunilor. Faptele sunt expuse prin prezentarea evenimentelor relevante din punctul de vedere al existenței infracțiunii, aşa cum a apreciat procurorul, realizând o delimitare clară a faptelor care intră în conținutul infracțiunii cu care este sesizată instanța precum şi împrejurările conexe care pot avea relevanță pentru soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte temeinicia acuzaţiilor susţinute prin rechizitoriu, judecătorul precizează că acest aspect va fi stabilit în cursul cercetării judecătoreşti, când vor putea fi administrate, la cererea participanţilor sau din oficiu, orice probe considerate necesare şi utile soluţionării cauzei, indiferent dacă au fost propuse sau nu prin rechizitoriu.

În ceea ce priveşte lipsa menţiunii exprese în rechizitoriu asupra ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară constată că, pe lângă faptul că dispoziţiile legale arătate mai sus nu impun o inserare detaliată în rechizitoriu a tuturor actelor de urmărire penală efectuate, totuşi procurorul a efectuat această prezentare a tuturor actelor procesuale esenţiale, inclusiv a Ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, în paragraf distinct, iar toate aceste acte se află ataşate la dosarul de urmărire penală.(f.7 d.u.p).

Inculpatul mai susţine că o altă neregularitate a actului de sesizare se referă la faptul că acesta conţine o serie de erori referitoare la probele administrate în dovedirea prejudiciului şi constituirea de parte civilă. A semnalat faptul că, în cursul urmăririi penale nu a fost administrată proba cu efectuarea unui raport de constatare fiscală pentru stabilirea prejudiciului, la dosarul cauzei neexistând niciun astfel de mijloc de probă, iar în ceea cc priveşte constituirea de parte civilă, întreaga fază procesuală a urmăririi penale s-a desfăşurată fără participarea AJFP Arad în calitate de persoană vătămată, neexistând nici o cerere de constituire de parte civilă.

Analizând motivele invocate de către inculpat, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta invocă inexistenţa la dosarul de urmărire penală a unui act ce, în opinia inculpatului constituie o probă materială în cauză şi care urmează a fi analizată pe fondul cauzei. Inculpatul nu invocă nelegalitatea administrării în cursul urmăririi penale desfăşurate în cauză a probei materiale ,, raport de constatare fiscală prin care s-a stabilit prejudiciul”, ci faptul că acest document pe care se bazează acuzarea nu se află la dosar. 

Judecătorul de cameră preliminară aminteşte că procedura de cameră preliminară are ca obiect doar verificarea sub aspectul legalităţii administrării probatoriului şi nu al temeiniciei stării de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, completa lămurire a cauzei prin probele administrate în cursul urmăririi penale se va face în cursul cercetării judecătoreşti, când vor putea fi administrate, la cererea participanţilor sau din oficiu, orice alte probe considerate necesare şi utile soluţionării cauzei. În rechizitoriu procurorul a enumerat, respectând dispoziţiile art.328 al.1 Cod proc. penală, probele şi mijloacele de probă pe care le-a considerat necesare soluţionării cauzei (f.6-7 rechizitoriu), astfel că orice alt document amintit în rechizitoriu, la momentul procesual în care se află în prezent cauza, în procedura de cameră preliminară, nu reprezintă o probă în dosar, astfel că lipsa sa nu implică o neregularitate a rechizitoriului, urmând, eventual, dacă se apreciază necesar de către participanţi sau din oficiu de către instanţă, să se examineze necesitatea administrării ulterioare a altor probe, inclusiv a documentelor invocate, în cursul cercetării judecătoreşti. Întrucât în faza de cameră preliminară nu pot fi administrate probe cu privire la fondul cauzei, iar ataşarea în această fază procesuală a respectivului raport financiar sau a oricărui alt document, inclusiv a unui întreg dosar de urmărire penală, aşa cum a solicitat inculpatul ar reprezenta în realitate administratea unor probe noi, judecătorul de cameră preliminară a respins cererea inculpatului, formulată prin avocat ales, la termenul din 19.04.2021, urmând ca o astfel de cerere să fie reanalizată în faza cercetării judecătoreşti dacă se va aprecia necesar şi va fi formulată de părţi sau din oficiu. Este evident că în situaţia în care documentul respectiv nu va fi admis ca probă în dosar, din motive de fapt sau procedurale, întreaga cauză va fi soluţionată fără a-l avea în vedere, cu posibilele consecinţe asupra soluţiei ce va fi pronunţată.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că şi problema eventualei lipse a cererii de constituire de parte civilă în cauză a AJFP Arad, indicată de procuror ca persoană vătămată/parte civilă în cauză, reprezintă o chestiune de fond privind legalitatea sau temeinicia constituirii de parte civilă în cauză, ce va fi analizată şi soluţionată în faza de judecată,  odată cu soluţionarea pe fond a cauzei, sau anterior, dar tot în faza de judecată, dacă se va invoca inadmisibilitatea constituirii de parte civilă, şi nu un motiv de constatare a neregularităţii rechizitoriului care să poată fi analizată în procedura de cameră preliminară. 

Inculpatul mai invocă nelegala administrare a probelor cu audierea unor martori în cursul urmăririi penale , efectuată de organul de urmărire penală în lipsa încunoştinţării avocatului ales al inculpatului, deşi acesta a solicitat în scris acest lucru.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că inculpatul invocă în concret desfăşurarea audierii ca martori a numiţilor PE, la data de 27.07.2019(f.212-214 d.u.p), MR la data de 04.07.2019(f.215-218 d.u.p), GM la data de 02.10.2019(f.205-206 d.u.p), UI la 09.01.2020(f.198-201 d.u.p) şi MD la 20.01.2020.(f.202-204 d..u.p), deşi avocatul inculpatului a formulat, la data de 17.07.2018 o cerere pentru încunoştinţare.(f.171 d.u.p). În ceea ce-i priveşte pe primii trei martori, inculpatul precizează că avocatul a fost încunoştinţat telefonic cu privire la audierea din data de 19.06.2019, dar întrucât nu se putea prezenta, a înaintat organului de urmărire penală un memoriu cu întrebările ce solicită să fie adresate martorilor,(f.181 d.u.p) dar întrucât audierile au avut loc la o dată ulterioară, apreciază că se impune o nouă informare.

Analizând susţinerile inculpatului,  judecătorul constată că avocatul inculpatului a depus dosarul de urmărire penală, la data de 18.07.2018, o cerere prin care încunoştinţează despre stabilirea domiciliului procesual al inculpatului la cabinetul avocatului şi solicită să fie încunoştinţat cu cel puţin 72 de ore înainte de efectuarea oricărui act de urmărire penală în vederea asistării la efectuarea sa. Audierile martorilor indicaţi nu s-au desfăşurat la data de 19.06.2019, ci ulterior, în zilele de 27.07.2019, 04.07.2019, 02.10.2019, 09.01.2020 şi 20.01.2020 iar la dosar nu există dovada încunoştinţării avocatului ales cu privire la administrarea acestor probe, fiind încălcate astfel dispoziţiile art.92 al.2 şi 3 Cod Proc.Penală, prin audierea martorilor în lipsa înştiinţării avocatului ales, întrucât art.92 al.2 Cod proc.penală prevede dreptul avocatului suspectului sau inculpatului de a fi  încunoştinţat cu privire la data şi ora efectuării actului, dispoziţie evident încălcată de către organul de urmărire penală.

Judecătorul apreciază că pentru a constat nelegalitatea administrării acestor probe, trebuie analizat dacă această neconcordanţă atrage nulitatea actului procedural efectuat. Potrivit art.280 Cod Proc.penală 280 al.1 Cod Proc.Penală, încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod , nulitate ce poate fi absolută sau relativă.

Nulitatea este absolută dacă, potrivit art.281 al.1 Cod Proc.Penală , sunt încălcate dispoziţiile legale privind a) compunerea completului de judecată; b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; c) publicitatea şedinţei de judecată;d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;  e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Este evident că eroarea semnalată de inculpat nu se încadrează între motivele de nulitate absolută enumerate limitativ de art.281 al.1 Cod Proc.Penală, astfel că poate fi analizată doar din perspectiva unei eventuale nulităţi relative a actului procedural. Potrivit art.282 al.1 Cod Proc.Penală  încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. Judecătorul apreciază că se impune verificarea îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor legale pentru constatarea nulităţii actelor procedurale, respectiv existenţa unei vătămări a drepturilor inculpatului precum şi imposibilitatea înlăturării acestei vătămări printr-o altă cale în afara desfiinţării actului. Dacă sub aspectul existenţei unei vătămări, este evident că dreptul inculpatului la apărare efectivă a fost afectat prin imposibilitatea avocatului de a participa nemijlocit la audierea martorilor, adresarea întrebărilor formulate în scris pentru audierea din 19.06.2019 la momentul audierii nefiind în măsură să suplinească această deficienţă, sub aspectul posibilităţii de remediere se impun următoarele precizări. Sancţiunea procesuală a desfiinţării actului procedural nelegal întocmit se impune a fi aplicată, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 282 al. 1 Cod Proc. penală atunci când vătămarea produsă prin încălcarea normei legale este atât de gravă încât nu poate fi suplinită prin alte măsuri procesuale mai puţin radicale. În cazul martorilor audiaţi în cauză se constată că vătămarea dreptului inculpatului a fost într-o oarecare măsură atenuată ca urmare a adresării de către organul de urmărire penală a întrebărilor formulate în scris de către avocatul inculpatului, întrebări cu privire la aspecte concrete, de detaliu şi care au condus la răspunsuri similare  din partea martorilor. De asemenea, în ceea ce priveşte martorii UI şi MD, aceştia sunt martori propuşi de inculpat, iar declaraţiile lor se referă vag la acesta, martorii arătând că ori nu îl cunosc ori nu cunosc legătura acestuia cu obiectul cauzei, astfel că nu se poate vorbi de declaraţii incriminatorii pentru inculpat, care să necesite în mod neapărat intervenţia avocatului acestuia pentru clarificarea unor aspecte. Judecătorul mai constată că vătămarea invocată trebuie să fie efectivă, nu orice încălcare a drepturilor procesuale atrăgând sancţiunea nulităţii relative a actului efectuat. În concret, inculpatul invocă încălcarea dreptului la apărare, pe care o apreciază ca evidentă constând în modul de obţinere a tuturor informaţiilor incriminatoare împotriva sa în lipsa avocatului său.  Judecătorul apreciază că, deşi în cazul martorilor PE, MR şi GM se poate vorbi de informaţii aparent incriminatoare furnizate procurorului, totuşi declaraţiile celor doi martori nu reprezintă singurele probe pe care îşi bazează procurorul acuzaţiile, în cursul urmăririi penale fiind administrate şi alte probe, ca de exemplu declaraţia martorului PV, audiat la data de 13.06.2019, anterior celor trei martori, în prezenţa avocatului inculpatului(f.209 d.u.p), care a adresat întrebări concrete martorului. Analizând în mare declaraţia martorului se constată că şi acesta oferă informaţii aparent incriminatoare la adresa inculpatului, în sensul celor declarate de cei trei martori arătaţi mai sus, astfel că nu se poate susţine că inculpatul era complet în necunoştinţă de cauză cu privire la obiectul şi natura acuzaţiilor formulate împotriva sa. Aceste aspecte fac ca vătămarea adusă dreptului la apărare al inculpatului prin audierea martorilor fără ca avocatul său să fie încunoştinţat în vederea asistării la audiere, să nu fie atât de gravă încât să impună înlăturarea probelor astfel obţinute şi, totodată, vătămarea produsă poate fi acoperită prin readministrarea acestor probe în cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţă publică, în prezenţa inculpatului şia  avocatului său.

În consecinţă judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu există motive temeinice de desfiinţare a actelor procedurale invocate de inculpat şi de înlăturare a probelor astfel administrate.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu există motive de a se invoca din oficiu alte aspecte privind  nelegalitatea administrării probatoriului şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale, neimpunându-se invocarea din oficiu a unor excepţii, apreciind ca fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod procedură  penală privind cuprinsul rechizitoriului, dispoziţiile legale privitoare la administrarea probelor şi efectuarea actelor de urmărire penală.

Totodată, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din data de 17.02.2021 emis în dosarul nr. .../P/2018, a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 328 Cod procedură penală, de către procurorul superior ierarhic potrivit art. 328 al.1 Cod Procedură Penală.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 al. 1 şi 2 Cod procedură penală va respinge excepţiile şi cererile privind neregularitatea întocmirii rechizitoriului, nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală invocate de către inculpatul BCB.

În baza art. 346 al. 2 Cod Procedură Penală va constata legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul întocmit la data de 17.02.2021 de Parchetul de pe Tribunalul Arad în dosarul nr. .../P/2018 prin care a fost trimis în judecată inculpatul BCB, acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Va constata competenţa instanţei pentru judecarea cauzei, legalitatea administrării probatoriului şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul BCB, acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

 Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul BCB, contestaţia a fost susţinută la termenul de judecată de către apărătorul ales al inculpatului, care a reiterat cererile şi excepţiile invocate în faţa judecătorului de cameră preliminară din primă instanţă, apreciind că gravitatea vătămării dreptului la apărare, prin administrarea în condiţii de nelegalitate a majorităţii covârşitoare a probelor folosite la formularea acuzaţiei şi imposibilitatea identificării unui mecanism compensatoriu efectiv apt să înlăture vătămarea produsă, determină concluzia că soluţia judecătorului de cameră preliminară prin care a menţinut probele în acuzare este una netemeinică ce impune reformarea hotărârii sub acest aspect.

Apărarea a susţinut că vătămarea produsă este una ce nu poate fi înlăturată în niciun mod, fiind în prezenţa unor procedee probatorii şi mijloace de probă afectate de sancţiunea nulităţii relative, în temeiul disp. art. 281 C.pr.pen. având în vedere regimul juridic al nulităţilor, care trebuie evaluat în contextul fazelor specifice procesului penal.

De asemenea, a invocat neregularitatea rechizitoriului, prin prisma motivelor prezentate în primul ciclu procesual.

Pentru motivele arătate succint în partea introductivă a acestei încheieri şi pe larg în memoriul aflat la dosar solicită admiterea contestaţiei, contestatorul, prin apărător, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei în sensul admiterii cererilor şi excepţiilor invocate cu privire la regularitatea sesizării instanţei, legalitatea efectuării unor acte de către organul de urmărire penală şi a administrării unor probe în faza necontradictorie a procesului penal.

Prin decizia penală nr..../CO din Camera de consiliu din 8 iunie 2021 Curtea de Apel Timişoara- completul de judecători de cameră preliminară, în temeiul art. 347 C. proc. pen., respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul-inculpat BCB împotriva încheierii de cameră preliminară nr.... din data de 21 aprilie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad în dosarul nr. .../108/2020/a1, încheiere pe care o menţine.

În motivarea acestei decizii, s-au reţinut următoarele:

Prin contestația formulată împotriva încheierii de cameră preliminară, inculpatul BCB a invocat neregularitatea rechizitoriului, pe motiv că acesta nu face trimitere la ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale pentru a se putea realiza concordanța acuzațiilor din actul de inculpare și rechizitoriu, că acuzațiile redate nu sunt clare şi, ca atare, apte pentru stabilirea limitelor judecății, iar actul de sesizare face referire la o probă ce nu a fost administrată în cursul urmăririi penale (raport de constatare) şi la participarea în proces, în calitatea de parte civilă, a AJFP Arad, deși aceasta nu a formulat cerere de constituire de parte civilă în faza de urmărire penală.

De asemenea, inculpatul contestator a invocat un aspect de nelegalitate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv audierea de către organele de urmărire penală a martorilor PE, MR, GM, UI şi MD, fără ca apărătorul ales al inculpatului să fi fost încunoștințat despre administrarea acestor probe, deşi a formulat cerere în acest sens.

a.Analizând prima critică susţinută de către apărare, completul de cameră preliminară constată că verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 328 C. proc. pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, criteriu care este analizat subsecvent. Examinarea modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularităţii actului de sesizare, distincţie care rezultă în prezent din modul de redactare al art. 342 C. proc. pen.

Verificând etapele urmăririi penale, completul de cameră preliminară constată că, prin ordonanța din data de 03.11.2016 s-a dispus, printre altele, extinderea urmăririi penale față de BCB pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 al.1 lit.b din legea 241/2005 cu aplicarea art.35 Cod penal (fila 6). Prin ordonanța din data de 13.01.2021 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de BCB pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 al.1 lit.b din legea 241/2005 cu aplicarea art.35 Cod penal (fila 7).

Așa cum se poate constata, acuzațiile redate în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de BCB coincid cu cele reținute în rechizitoriu ( în ambele acte se reţine că inculpatul, în calitate de administrator de fapt al S.C. CJW S.R.L., în perioada februarie – iulie 2012, a desfăşurat activităţi comerciale în numele societăţii pe care nu le-a înregistrat în evidenţele contabile ale acesteia, nedeclarând la organul fiscal teritorial veniturile realizate, în scopul sustragerii societăţii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată a taxei pe valoare adăugată şi a impozitului pe profit, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu în dauna acestuia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.).

Ca atare,  în mod corect completul de cameră preliminară de la tribunal a respins critica inculpatului, în ceea ce priveşte lipsa indicării în rechizitoriu a ordonanței de punere în mişcare a acţiunii penale, constând că în dosarul de urmărire penală, la fila 7, este ataşată ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, făcându-se menţiune în rechizitoriu cu privire la acest aspect.

b. Din perspectiva modului în care au fost descrise faptele, se constată că rechizitoriul debutează cu indicarea modalităţii de sesizare a parchetului (fila 1), iar în continuare este detaliată activitatea desfăşurată de către inculpat (evaziunea fiscală –se arată că inculpatul, în calitate de administrator de fapt al S.C. CJW S.R.L., a omis înregistrarea în evidenţa contabilă a operaţiunilor desfăşurate în februarie 2012 cu SC DJBR SRL, constând în vânzarea de utilaje, cu arătarea detaliată a facturilor fiscale; a omis înregistrarea în evidenţa contabilă a operaţiunilor desfăşurate în iulie 2012 cu SC DI SRL, cu arătarea detaliată a facturilor fiscale, dar şi ap rejudiciului - filele 2-4), este prezentată situaţia de fapt cu privire la care s-a dispus o altă soluţie decât trimiterea în judecată (filele 4-5), şi sunt arătate mijloacele de probă (filele 6-7).

Prin urmare, completul de cameră preliminară din cadrul Curţii constată că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este descrisă în actul de sesizare de o manieră clară, existând toate elementele necesare pentru stabilirea obiectului judecăţii, conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., dar şi pentru asigurarea deplinei exercitări a dreptului la apărare, fiind indicate conduitele considerate ilicite, precum şi împrejurările de timp, loc şi spaţiu în care au fost comise presupusele fapte penale, ca şi urmarea produsă.

Aptitudinea probatoriului de a susţine acuzaţiile imputate inculpatului reprezintă, însă, aspecte eminamente de fond, ce urmează a fi evaluate în cursul judecăţii. Acestea pun în discuţie nu claritatea acuzaţiei, ci însăşi temeinicia fundamentului său probator, chestiune care nu poate face obiectul fazei procesuale prevăzute în art. 342 C. proc. pen.

c. Verificând critica inculpatului, prin care invocă inexistenţa la dosarul de urmărire penală a raportului de constatare privind eventualul prejudiciu, completul de cameră preliminară o va respinge deoarece opţiunea procurorului, de a valorifica în susţinerea acuzaţiilor doar unele dintre probele administrate, nu antamează chestiuni de legalitate a sesizării, ci de temeinicie a acuzaţiilor, care nu pot fi cenzurate în faza de cameră preliminară. Evaluarea instanţei de judecată va avea  în vedere, conform practicii judecătoreşti dezvoltate în aplicarea art. 103 C. proc. pen., atât temeinicia probelor prezentate în acuzare, cât şi suficiența lor.

Aşa cum a constatat şi judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, un mijloc de probă la care se face trimitere în rechizitoriu, ce nu se află la dosar, nu reprezintă o neregularitate a rechizitoriului, iar în etapa judecăţii analiza instanţei se va rezuma la probele de la dosarul de urmărire penală cu care a fost sesizată şi la cele ce vor fi încuviinţate în cadrul cercetării judecătoreşti, fiind atributul procurorului de a sesiza instanţa cu toate sau doar cu o parte din probele în acuzare.

De asemenea, lipsa cererii de constituire de parte civilă a AJFP Arad în faza de urmărire penală, reprezintă o chestiune de fond privind legalitatea sau temeinicia constituirii de parte civilă în cauză, ce va face obiectul etapei judecăţii, şi nu un motiv de constatare a neregularităţii rechizitoriului.

d. Analizând critica de nelegalitate a mijloacelor de probă, constând în declaraţiile martorilor PE, MR, GM, UI şi MD, cu privire la care apărarea susţine că au fost audiaţi fără ca apărătorul ales al inculpatului să fi fost încunoștințat despre administrarea acestor probe, deşi a formulat cerere în acest sens, completul de cameră preliminară constată că, față de dispozițiile exprese ale art. 281–282 C.p.p., în cauză nu se poate discuta despre incidența nulității absolute, cazurile în care aceasta intervine fiind limitativ reglementate de lege.

Având în vedere caracterul virtual al nulității relative, sancțiune ce poate fi atrasă de încălcarea oricărei norme legale, cu condiția ca prin aceasta să se fi produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, în cauză este necesară analiza îndeplinirii condițiilor pentru existența acesteia. În acest sens, încălcarea normei de drept trebuie să aibă drept consecință o afectare a drepturilor procesuale ale persoanei. În ceea ce privește posibilitatea înlăturării vătămării produse altfel decât prin anularea actului, aceasta va forma obiectul analizei în concret a magistratului, în cauza dedusă judecății.

Raportând acest cadru legal la speţa de faţă, constatăm că în cursul urmăririi penale, prin cererea din data de 18.07.2018, avocatul inculpatului a solicitat să fie încunoștințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală în vederea asistării (fila 171).

Din actele dosarului reiese că apărătorul inculpatului a fost încunoștințat cu privire la audierea, în data de 19.06.2019, a martorilor PE, MR, GM, însă avocatul ales al inculpatului a depus la dosar o cerere prin care a arătat că nu se poate prezenta, solicitând, totodată, organului de urmărire penală să adreseze martorilor o serie de întrebări, pe care le-a depus în scris (fila 181).

Apărătorul inculpatului arată că audierile au avut loc la o dată ulterioară, astfel că se impunea să fie din nou înștiințat despre administrarea acestor probe.

Verificând aceste apărări, completul de cameră preliminară constată că, într-adevăr, martorii de mai sus au fost audiați la o dată ulterioară celei aduse la cunoștință apărătorului inculpatului, av. ŞO, însă,  din actele dosarului rezultă că apărarea a avut posibilitatea să interogheze martorii prin intermediul întrebărilor formulate în scris de către avocatul ales al inculpatului.

Astfel, constatăm că martorilor GM, PE şi MR li-au fost adresate toate întrebările formulate de către apărare (filele 205, 212, 215).

De asemenea, apărării i s-au pus la dispoziţie actele de urmărire penală, apărătorul inculpatului luând cunoştinţă de conţinutul probelor şi având, astfel, posibilitatea să-şi construiască apărarea în funcţie de acestea.

Aşa cum am precizat mai sus, omisiunea încunoştinţării avocatului nu reprezintă un caz de nulitate absolută, iar incidenţa nulităţii relative este condiţionată, conform art. 282 alin. (1)-(3) C. proc. pen., şi de existenţa cumulativă a unui interes procesual propriu al inculpatului în respectarea acelei dispoziţii, a unei vătămări efective aduse caracterului echitabil al procesului şi, în fine, a unei anumite gravităţi a vătămării, care să reclame anularea actelor ca unic remediu pentru înlăturarea sa.

Ca atare, constatând că apărarea a avut posibilitatea să interogheze martorii GM, PE şi MR prin intermediul întrebărilor scrise, iar apărarea a avut acces la declaraţiile acestor martori dar şi la toate celelalte probe din dosar, apreciem că remediul proporţional în acest caz nu este înlăturarea probelor, existând posibilitatea reaudierii martorilor în cursul cercetării judecătoreşti, cu posibilitatea apărării de a adresa întrebări pentru verificarea credibilităţii acestora, dar şi sarcina instanţei de a verifica fiabilitatea declaraţiilor martorilor din faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte audierea martorilor MD şi UI, propuşi în apărare de către inculpat prin cererea din data de 25.09.2019 (fila 188), inculpatul susține că nici în cazul acestor martori apărătorul nu a fost înştiinţat pentru a putea participa la administrarea mijloacelor de probă.

Verificând aceste critici, completul de cameră preliminară constată că martorii MD şi UI au fost audiaţi în lipsa apărătorului inculpatului (filele 198, 202), însă, aşa cum a reţinut şi judecătorul de la prima instanţă, Curtea constată că la aprecierea echitabilităţii procedurii este necesar să se verifice în concret care a fost importanța depozițiilor și dacă se putea prezuma existența unui interes major al inculpatului pentru a obține desființarea imediată a declarațiilor martorilor, în absența altor probe care să justifice fundamentarea acuzațiilor.

Or, efectuând o asemenea examinare, Curtea constată că declaraţiile martorilor MD şi UI reprezintă probe în apărare,  iar audierea acestora în lipsa apărătorului inculpatului nu confirmă în circumstanțele cazului încălcarea în substanță a dreptului la apărare, deoarece aspectele relatate nu erau relevante și esențiale pentru stabilirea stării de fapt ce constituie baza factuală a acuzației.

Cu aceste precizări, Curtea constată că dreptul la apărare al inculpatului nu a suferit o limitare incompatibilă cu cerințele unui proces echitabil, nefiind încălcat art. 6 paragraf 1 coroborat cu art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenție.

Pentru toate aceste considerente, apreciind legală încheierea contestată şi nesesizând încălcări ale vreuneia dintre dispoziţiile legale expres prevăzute în art. 281 alin. (1) C. proc. pen., de natură a fi invocate din oficiu în condiţiile alin. (3) şi (4) lit. a) ale aceluiaşi articol, în baza art. 347 C. proc. pen., va respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul-inculpat BCB împotriva încheierii de cameră preliminară nr.... din data de 21 aprilie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad în dosarul nr. .../108/2020/a1, încheiere pe care o menţine.

Domenii speta