Litigiu privind funcţionarii publici

Sentinţă civilă 1441 din 16.12.2021


ECLI:  (...)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARAD operator 3207/2504

Secţia a III –a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale

DOSAR NR. (...)

SENTINŢA CIVILĂ NR.1441

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Preşedinte (...)

Grefier (...)

 

S-a luat în examinare acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii ... în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor . având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

(...)

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acţiunii de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanţă la data de 17.05.2021, reclamanţii ... au cerut în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ...  constatarea nulităţii absolute a Deciziilor de imputare nr. ..., în principal, ca nemotivate.

În subsidiar , au cerut anularea ca netemeinice şi nelegale a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul I pentru suma de ... lei;  a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul II pentru suma de ... lei şi a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul III pentru suma de ...lei, cu cheltuieli de judecată.

(...)

Prin întâmpinarea  depusă, pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ..., reprezentată legal prin director executiv, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea deciziilor de imputare emise ca fiind temeinice şi legale.

(...)

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare.

Pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ...a depus concluzii scrise. 

Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă excepţia nulităţii absolute a Deciziilor de imputare nr. .... nr. ... şi nr. ... emise pe seama reclamanţilor, în condiţiile în care admiterea excepţiei face inutilă în tot sau în parte administrarea de probe sau cercetarea fondului pricinii, tribunalul constată următoarele:

Excepţia este nefondată, urmând a fi respinsă.

Decizia nr. ..., Decizia nr. ... şi Decizia nr. ... a căror nulitate absolută se cere a fi constată de către reclamanţi sunt acte administrative, ce reprezintă, datorită obiectului acestora, decizii de imputare.

În fapt au fost emise în sarcina reclamanţilor funcţionari publici în temeiul prevederilor speciale ce guvernează forma şi fondul deciziilor de imputare, stabilite de legiuitor prin art. 499 lit. a) şi art. 500 din OUG nr. 57/2019 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ. La baza emiterii acestora au fost invocate şi alte temeiuri de drept material ce fundamentează răspunderea funcţionarilor publici reclamanţi, evidenţiate în preambulul actelor administrative atacate.

Reţinem că prevederile invocate de emitenta pârâtă sunt specifice funcţiei, atribuţiilor de serviciu şi răspunderii patrimoniale a angajaţilor funcţionari publici din cadrul Direcţiei Sanitare  Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor .... 

Art. 499 lit. a) - c) reglementează instituţia răspunderii civile a funcţionarului public, stabilind că poate fi angajată în următoarele situaţii:

„ a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.”

Deciziile emise de pârâtă îndeplinesc condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege fiind temeinic motivate în fapt şi în drept.

Art.  499  lit. a) evocat a fost legal reţinut de emitentul actelor administrative de imputare având corespondent în descrierea stării de fapt referitoare la naşterea obligaţiei de despăgubire în cazul celor trei funcţionari publici aflaţi în situaţii similare, în condiţiile în care li se impută individual producerea unei pagube materiale cu vinovăţie în patrimoniul instituţiei publice pârâte cu care au raporturi de serviciu, ca urmare a exercitării defectuoase a atribuţiilor de serviciu ce le revin în calitate de reprezentanţi ai pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ... în Comisia de evaluare prevăzută la art. 7 alin. 1, atribuţie prevăzută de art. 11 din HG nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 500 din Codul administrativ reglementează instituţia „ Ordinului sau dispoziţiei de imputare” şi stabileşte situaţiile în care poate fi emis actul administrativ de imputare, precum şi alte condiţii de fond şi formă pe care trebuie să le conţină acest act, după cum urmează:

„(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(3) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(4) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”

Faţă de temeiurile de drept reţinute, în mod întemeiat pârâta susţine prin întâmpinarea  depusă că nulitatea actului administrativ de imputare se stabileşte prin raportare strictă la  prevederile art. 500 din OUG 57/2019 privind Codul administrativ ce constituie norma specială aplicabilă deciziilor de imputare, nefiind relevante prevederile art. 535 din acelaşi act normativ la care se raportează reclamanţii  în susţinerea nulităţii actelor administrative .

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 535 din OUG nr. 57/2019 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ la care greşit se raportează reclamanţii pentru a dovedi nulitatea absolută a deciziilor de imputare, deoarece aceste prevederi stabilesc situaţiile în care operează nulitatea  de  drept a altei categorii de acte administrative, ce au un alt obiect de reglementare, în speţă, a celor întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528 - 533 din Codul administrativ. Ori, aceste acte administrative privesc numirea în funcţia publică, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, precum şi sancţionarea disciplinară a funcţionarilor publici.

Conform prevederilor art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, doar actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor obligatorii şi imperative stabilite de legiuitor prin art. 528 - 533 din Codul administrativ, sunt nule de drept, enumerarea situaţiilor la care se aplică norma specială fiind limitativă şi de strictă interpretare.

Legiuitorul a reglementat distinct, prin textele legale sus citate, condiţiile de formă şi fond ce guvernează cele două tipuri acte administrative în funcţie de obiectul acestora, stabilind expres că sancţiunea nulităţii absolute intervine doar în cazul actelor întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528 - 533  din Codul administrativ.

Pe de altă parte, examinând formal Decizia nr. ..., Decizia nr. ... şi Decizia nr. ..., reţinem că, în mod real şi just au fost emise în temeiul art. 499 lit. a) şi art. 500 din OUG nr. 57/2019, temeiuri de drept reţinute de pârâtă în fundamentarea deciziilor de imputare şi au ca obiect imputarea sumelor individuale de 4.407 lei, 206,25 lei şi 450 lei, ce reprezintă 25% din valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării de către reclamanţi a legislaţiei pentru despăgubirea suinelor, faţă de încălcarea atribuţiilor de serviciu pe care le aveau în cadrul comisiei de evaluare, în calitate de reprezentanţi ai pârâtei.

În art. 2 a celor trei decizii de imputare se arată faptul că pot fi contestate „la instanţa de contencios administrativ în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare”. Emitenta pârâtă  reia ad literam în dispozitivul deciziilor de imputare conţinutul prevederilor art. 500 alin. 2 evocat potrivit cărora „(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.”

Prin  urmare, indică generic calea de atac de urmat de către destinatarul deciziilor de imputare în dispozitivul deciziilor, precizând că pot fi contestate [n.n.- direct]  în faţa instanţei de contencios administrativ „în condiţiile legii” [ n.n. - a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ], iar acest fapt, într-o interpretare logică simplă conduce la concluzia că este deschisă calea de a se adresa direct instanţei de contencios administrativ, fiind exclusă procedura prealabilă, devreme ce emitentul nu face vreo referire la obligativitatea parcurgerii acesteia în dispozitivul deciziilor de imputare şi nici prin întâmpinarea  depusă.

Instanţa reţine că, din prudenţă, reclamanţii au urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicitând pârâtei să anuleze actele  administrative de imputare, solicitarea  fiind respinsă.

Este corectă susţinerea reclamanţilor referitoare la faptul că deciziile de imputare nu indică instanţa competentă material şi teritorial la care pot depune contestaţia şi nici termenul concret de contestare, cum era firesc, însă aceste omisiuni nu au adus prejudicii reclamanţilor, nefiind decăzuţi din dreptul ori din termenul de a exercita contestaţia.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine că reclamanţii nu au invocat şi nici nu au dovedit că au suferit vreo vătămare a drepturilor legitime prin emiterea deciziilor de imputare în această formă, vătămarea neputând fi prezumată în cazul constatării nulităţii relative virtuale a unui act administrativ ce nu prevede sancţiunea nulităţii absolute pentru lipsa unor condiţii de formă .

Nulitatea absolută a actului administrativ intervine strict în cazurile în care se încalcă o cerinţă legală instituită printr-o normă ce ocroteşte un interes public, a cărei nerespectare lipseşte total sau parţial de efecte actul juridic întocmit, fapt ce rezultă din prevederile art. 174 alin. 2 şi art. 175 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă şi art. 1250 din Noul Cod Civil, dispoziţii ce definesc nulitatea absolută.

Faţă de cele prezentate, va respinge excepţia nulităţii absolute a deciziilor de imputare.

Examinând motivele de nelegalitate şi netemeinicie a deciziilor de imputare invocate de reclamanţi, tribunalul urmează a le respinge ca nefondate.

Prin Decizia nr. ... a fost imputată funcţionarului public ... suma de 4... lei, ce reprezintă 25% din valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării legislaţiei pentru despăgubirea suinelor.

Acesta a deţinut în perioada auditată ... calitatea de reprezentant al D.S.V.S.A. .. în comisia de evaluare constituită în baza H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi piaţa despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, având atribuţia de a verifica documentaţia întocmită conform reglementărilor în vigoare, de persoana fizică sau juridică proprietară de animale, verificată la rândul ei de către comisia de evaluare prevăzută la art. 7 alin. 1, atribuţie prevăzută de art. 11 din acelaşi act normativ.

Prin Decizia nr. ... fost imputată funcţionarului public ......... suma de ... lei, ce reprezintă 25% din valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării legislaţiei pentru despăgubirea suinelor.

Acesta a deţinut în perioada auditată ..., calitatea de reprezentant al D.S.V.S.A. ... în comisia de evaluare constituită în baza H.G. nr. 1214/2009, având atribuţia de a verifica documentaţia întocmită, conform reglementărilor în vigoare, de persoana fizică sau juridică proprietară de animale, verificată la rândul ei de comisia de evaluare prevăzută la art. 7 alin. 1, atribuţie prevăzută de art. 11 din acelaşi act normativ.

Prin Decizia nr. ... fost imputată funcţionarului public ... suma de ...lei, ce reprezintă 25% din valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării legislaţiei pentru despăgubirea suinelor.

Acesta a deţinut în perioada auditată ..., calitatea de reprezentant al D.S.V.S.A. ... în comisia de evaluare constituită în baza H.G. nr. 1214/2009, având atribuţia de a verifica Documentaţia întocmită, conform reglementărilor în vigoare, de către persoana fizică sau juridică proprietară de animale, verificată şi de către comisia de evaluare prevăzută la art. 7 alin. 1, atribuţie prevăzută la art. 11 din acelaşi act normativ.

În fapt, pârâta le impută reclamanţilor faptul că nu şi-au îndeplinit atribuţia de serviciu ce le revenea în calitatea de reprezentant al său în cadrul comisiei de evaluare constituite în baza prevederilor HG nr. 1214/2009, faptul că, în calitate de reprezentanţi ai Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor ... nu au verificat documentaţia întocmită de persoana fizică sau juridică – proprietar al animalelor pentru care s-a cerut despăgubiri, avizând nelegal acordarea de despăgubiri băneşti reprezentând valoarea de înlocuire a animalelor fără să fie dovedite condiţiile legale de acordare în cazul pestei porcine africane, fapt ce a produs pagube în bugetul pârâtei prin efectuarea unor plăţi nedatorate legal.

Reclamanţii critică neîntemeiat deciziile de imputare emise susţinând că în cuprinsul acestora nu a fost indicată atribuţia de serviciu încălcată.

Totodată, afirmă că faptele reţinute în sarcina lor pot fi calificate cel mult abatere disciplinară pe fondul nerespectării unei obligaţii de serviciu, ignorând faptul că în cazul funcţionarilor publici, legiuitorul a reglementat instituţia răspunderii patrimoniale în condiţiile prevăzute la art. 499  lit. a) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ „a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează”.

Suplimentar, prin art. 500 alin. 1 din acelaşi act normativ, legiuitorul a stabilit şi modalitatea de reparare a pagubelor cauzate de funcţionarii publici în exercitarea atribuţiilor de serviciu:  „(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.”

Art. 7 din HG nr. 1214/2009 din  7 octombrie 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor stabileşte următoarele:

„ (1) Suma pentru pierderea suferită de proprietar prin tăierea, uciderea sau afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, se stabileşte de o comisie de evaluare, constituită din:

a) reprezentantul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

b) reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în stabilirea valorii genetice a animalelor - Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie;

c) reprezentantul Unităţii locale de decizie din cadrul Centrului local de combatere a bolilor, desemnat de prefect;

d) reprezentantul Unităţii locale de sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul desemnat de către acesta.

(2) Convocarea comisiei prevăzute la alin. (1) se face de către prefect la solicitarea scrisă a direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(3) La propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin. (1) analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu amendamentele ulterioare.

(4) Membrii comisiei de evaluare răspund solidar de stabilirea corectă a valorii de înlocuire a animalului şi de respectarea legislaţiei în vigoare.”

Reclamanţii au fost numiţi în comisia de evaluare constituită în baza HG nr. 1214/2009 în calitatea de reprezentanţi ai pârâtei şi aveau obligaţia principală prevăzută de art. 7 alin. 3 de a  „propune comisiei constituită special pentru a analiza şi aproba valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de următoarele criterii: „valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu amendamentele ulterioare”.

Prin urmare, rolul acestora este clar determinat în cadrul comisiilor, interesând punctul de vedere pe care îl exprimă  în calitate de specialişti, având obligaţi a de a informa comisia asupra  îndeplinirii ori neîndeplinirii condiţiilor legal de acordare a despăgubirilor pentru PPA.

Într-adevăr, la art. 7 alin. 4 din actul normativ citat se stabileşte răspunderea solidară a  membrilor comisiei de evaluare în stabilirea corectă a valorii de înlocuire a animalului şi cu privire la respectarea legislaţiei în vigoare, aspect sesizat corect de reclamanţi în motivarea acţiunii, însă în cazul de faţă,  fiind desemnaţi de drept 4 membri în comisia de evaluare, reţinem că răspunderea fiecărui reclamant în parte a fost evaluată corect, pârâta imputând 25% din prejudiciul total doar salariatului cu care are raporturi de serviciu conform art. 499 alin. 1 şi art. 500 evocate.

Conform art. 4 alin. 5 din H.G. nr. 1214/2009 se stabileşte imperativ faptul că „Despăgubirile se acordă în baza evaluărilor făcute de comisia de evaluare prevăzută la art. 7 alin. 1 şi a documentaţiei prevăzute la art. 11”.

Referitor la prevederile art. 11 din H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, indicată în deciziile de imputare:

„Documentaţia întocmită, conform reglementărilor în vigoare, de persoana fizică sau juridică proprietară de animale, verificată de comisia de evaluare prevăzută la art. 7 alin. (1), se depune la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, se avizează de către medicul oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare zonale şi se aprobă de directorul coordonator, directorul coordonator adjunct sanitar-veterinar şi directorul coordonator adjunct economic ai direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.”

Referitor la atribuţia de serviciu încălcată în calitate de membru al comisiei de evaluare, fiecărui reclamant i se impută nerespectarea legislaţiei în vigoare privind acordarea de despăgubiri pentru suine, cercetarea nelegalităţii plăţii şi constatarea încălcări legislaţie de către reclamanţi  fiind efectuată anterior emiterii deciziilor de imputare prin Raportul de audit public intern privind „Evaluarea modului de respectare a metodologiei pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale”, înregistrat la registratura instituţiei pârâte sub nr. ......., întocmit de ........, depus în probaţiune, invocat de pârâtă prin deciziile de imputare emise.

Astfel, pe calea auditului public intern s-a stabilit că s-a produs o pagubă în valoare totală de 23062,50 lei, reprezentând :

-450 lei, despăgubirea unei suine care la data evaluării nu figura în SNIIA în exploataţia pentru care s-a acordat despăgubirea, fiind despăgubită şi la alt proprietar de animale.

-22612.50 lei, despăgubirea unor animale (suine) moarte, care nu au fost ucise sau ucise preventiv în cazul lichidării rapide a focarelor de pesta porcina Africana.

Paguba s-a produs în perioada 01.01.2019-31.08.2020, fiind adusă la cunoştinţa conducerii prin actul de constatare. Reclamanţii au fost indicaţi ca răspunzători pentru producerea pagubei stabilită individual în funcţie de fiecare dosar analizat, fiind nominalizaţi în Procesul verbal, înregistrat la registratura instituţiei pârâte sub nr. ......., încheiat cu ocazia şedinţei Consiliului de conducere al DSVSA ..., ca urmare a raportului de audit public intern.

În fapt, li se impută faptul că au propus acordare despăgubiri pentru pesta porcină africană pentru suine care la data evaluării nu figura în SNIIA în exploataţia pentru care s-a acordat despăgubirea (în cazul reclamantului ... ) ori pentru suine moarte şi nu tăiate sau ucise în exploataţie( în cazul celorlalţi reclamanţi), omiţând să verifice dacă în cadrul documentaţiei depuse spre plată sunt depuse dovezi de natura celor prevăzute de art. 8 lit. a) din HG nr. 1214/2009 potrivit cărora:

„Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii:

 a )dacă nu au comunicat medicului veterinar oficial/medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de sănătate a animalelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale, în termen de maximum 48 de ore, prin notificare scrisă sau notă telefonică”. 

Conform art.  5 alin. 2 din  HG precitat  „(2) Despăgubirile se acordă pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate pentru bolile prevăzute în anexa nr. 1, conform Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, în funcţie de specificul fiecărei boli sau fiecărui caz de boală şi de etapa în care autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a dispus tăierea, uciderea sau sacrificarea animalului.”

În cazul de faţă, reclamanţii nu au contestat raportul de audit public intern în partea care îi vizează, respectiv, pentru faptul că au acordat despăgubiri unor proprietari de animale ( suine ) moarte şi nu ucise sau ucise preventiv cum cer prevederile legale în cazul lichidării focarelor de pestă porcină africană.

Legiuitorul, prin art. 2 din HG nr. 1214/2009 defineşte noţiunile de:

„b) tăiere/sacrificare - orice procedură care cauzează moartea unui animal prin sângerare;

 c) ucidere - orice procedură care cauzează moartea unui animal;

c^1) uciderea preventivă - măsură excepţională aplicabilă în cazul suspiciunii/confirmării, în condiţiile legii, a unui focar de pestă porcină africană într-o unitate administrativ-teritorială sau pe o arie teritorială determinată, stabilită prin ordin al prefectului, în calitate de conducător al unităţii locale de decizie din cadrul centrului local de combatere a bolilor;

d) animale altfel afectate - animale suspicionate de boală sau animale a căror bunăstare este grav afectată din cauza restricţiilor de mişcare, în condiţiile aplicării măsurilor impuse în cadrul planului de combatere a bolii, care sunt supuse confiscării în vederea sacrificării sau oricărui proces de distrugere conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, cu amendamentele ulterioare;”

Ca urmare a analizei dosarelor de despăgubiri pentru PPA de către auditorul intern al instituţiei, reţinem că au existat cazuri în care au fost acordate despăgubiri pentru PPA şi pentru  suine care la data evaluării nu mai existau în sistemul naţional de identificare şi înregistrare al animalelor, figurând cu ieşire prin ,,moarte accidentală” cu o zi,  3 zile sau chiar 4 zile înainte de evaluare.

La pag. 5 a Raportului de audit public intern, definitiv prin necontestare, însuşit de instanţă,  se arată că pe parcursul anului 2019, la nivelul judeţului ...au existat 35 de focare de pestă porcină africană PPA, cu un număr total de 679 de animale, din care 35 moarte şi 644 ucise.

Fiind verificate prin sondaj dosarele de despăgubiri pentru PPA s-a constatat că din cele 35 de suine moarte, 20 de suine provenite din 14 focare au beneficiat nelegal de despăgubiri, contravaloarea acestora fiind imputată reclamanţilor în funcţie de dosarele verificate şi aprobate la plată, aspect verificat de instanţă.

În raport se mai arată că, documentul în care suinele apar moarte şi nu ucise, parte componentă a documentaţiei pentru acordare a de despăgubiri pentru pesta porcină africană este Raportul de notificare internă a bolilor – Confirmare nr. .........., semnat de directorul executiv şi şef al SCOSBA, pag. ... din raport, f. .. dosar fond, necontestat şi neinfirmat de reclamanţi.

 Este nefondată susţinerea reclamanţilor potrivit căreia, prin plata despăgubirilor imputate nu s-au cauzat prejudicii în patrimoniul pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ..., acest fapt fiind infirmat de prevederile art. 6 alin. 1 din HG nr. 1214/2009 din care rezultă că plata despăgubirilor pentru PPA se face, conform art. 26 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, din fondurile prevăzute în acest sens în bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Fiind făcută o plată nelegală din bugetul autorităţii centrale sanitare veterinare – ANSVSA, către proprietarii de suine neândreptăţiţi să li se acorde despăgubiri, rezultă în mod evident faptul că subzistă  condiţiile răspunderii patrimoniale în condiţiile prevăzute de art. 499 alin. 1 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, datorită încălcării unei atribuţii de serviciu strict determinate prin legea specială, aspect detaliat mai sus .

Este adevărat faptul că, potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a instituţiei pârâte, se prevede la  art. 24  că „Serviciul/Biroul Economic şi Administrativ este condus de un şef serviciu şi are ca atribuţii şi responsabilităţi: „1. organizează, verifică şi răspunde de buna desfăşurare a activităţii financiar-contabile a D.S.V.S.A., cu respectarea legislaţiei specifice în vigoare; 2. organizează şi răspunde de exercitarea controlului financiar preventiv propriu conform legii, asigurând elaborarea, respectiv actualizarea Cadrului operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv şi a listelor de verificare pentru fiecare tip de operaţiune; ...11. urmăreşte respectarea disciplinei financiar-bugetare, a normelor metodologice şi instrucţiunilor de aplicare a prevederilor legale sau de reglementare a unor activităţi; ...22. răspunde de efectuarea plăţilor şi de încasarea veniturilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

În cazul de faţă, după cum s-a dovedit prin înscrisurile depuse de pârâtă, dovedirea nelegalităţii şi netemeiniciei plăţii despăgubirilor s-a constatat ulterior efectuării plăţii şi în urma auditului intern, a cercetării amănunţite a documentelor din dosarelor de plată pentru PPA, neexistând temeiuri legale pentru a imputa vreo neregulă în efectuarea plăţii Serviciului/Biroului Economic şi Administrativ.

Această observaţie a reclamanţilor, privind atribuţia de verificare şi control a plăţilor de către Serviciul/Biroul Economic şi Administrativ al pârâtei nu este de natură să înlăture  răspunderea reclamanţilor funcţionari publici pentru fapta proprie imputată prin deciziile de imputare.

În cazul de faţă, pârâta a dovedit că plata nelegală s-a făcut la propunerea reclamanţilor, reprezentanţi ai DSVSA ..., cu acordul restului membrilor comisiei de evaluare, pe fondul greşitei propuneri de acordare a despăgubirilor pentru suine, deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale impuse de art.  5 alin. 2 din  HG precitat ( „(2) Despăgubirile se acordă pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate pentru bolile prevăzute în anexa nr. 1, conform Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, în funcţie de specificul fiecărei boli sau fiecărui caz de boală şi de etapa în care autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a dispus tăierea, uciderea sau sacrificarea animalului.”) şi de art. 8 lit. a) din HG nr. 1214/2009 (  „Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii:  a )dacă nu au comunicat medicului veterinar oficial/medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de sănătate a animalelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale, în termen de maximum 48 de ore, prin notificare scrisă sau notă telefonică”.  )

Este neîntemeiată critica reclamanţilor potrivit căreia, sumele imputate nu au fost stabilite în baza unor criterii clare şi obiective privind modul de calcul al  cuantumului prejudiciului pentru fiecare persoană în parte, urmând a fi respinsă.

Pârâta a dovedit prin documentaţia depusă în probaţiune modul concret de calcul pentru fiecare destinatar al plăţii, identificând exploataţia şi fiecare suină moartă în conformitate cu valoarea reală a acesteia, raportat la vârstă, greutate, valoare de piaţă şi data plăţii, stabilind defalcat modul de calcul al plăţii nelegale în cazul fiecărui reclamant, fapt ce rezultă din Raportul de audit, fişele de evaluare întocmite de reclamanţi pentru pestă porcină africană depuse în probaţiune la ..... şi procesul verbal nr. ... întocmit de pârâtă şi adresat Compartimentului juridic şi resurse umane prin care prezintă în rezumat, Procesul verbal al colegiului de conducere al DSVSA ... nr. ........, pentru fiecare reclamant în parte.

Pentru considerentele prezentate, în baza art.18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va  respinge excepţia nulităţii absolute a Deciziilor de imputare nr. .... nr. ... şi nr. ... emise pe seama reclamanţilor.

Va respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii ..............., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ...,  împotriva Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul I pentru suma de .. lei,  a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul II pentru suma de .. lei şi a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul III pentru suma de ... lei.

 Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată de la partea care a pierdut procesul,  urmează a nu fi acordate raportat la prevederile art. 453 alin.1 din Noul Cod de procedură Civilă.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia nulităţii absolute a Deciziilor de imputare nr. .... nr. ... şi nr. ... emise pe seama reclamanţilor.

Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii ..., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ..., împotriva Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul I pentru suma de ... lei,  a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul II pentru suma de ... lei şi a Deciziei de imputare nr. ... emisă pe seama reclamantului de ordinul III pentru suma de .. lei.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Arad.

Pronunţată azi, 16.12.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte Grefier

(...) (..)