Îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 Noul Cod civil

Sentinţă civilă 1659 din 24.06.2015


Civil – daune delictuale – Îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 Noul Cod civil

Sentinţa civilă nr. 1659/2015

din 24.06.2015

Instanţa apreciază ca nefondată cererea de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „ actele şi faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sale, sau după caz, a săvârşirii sau producerii lor.”

Potrivit dispoziţiilor art.103 din acelaşi act normativ „obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.”

Din interpretarea textele legale mai sus menţionate rezultă că legea aplicabilă în speţă este legea aflată în vigoare la data producerii faptului juridic, 04.04.2012, respectiv dispoz.NCC.

Prin rechizitoriul nr.1034/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Stan Marius sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1,3 cp (p.v.A E), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, leziunile produse minorei A E necesitând 5-6 zile de îngrijiri medicale, aceasta fiind însă trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.86 alin.1 şi art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 04.04.2012 a condu pe drum public pe DJ 240, pe raza com.G, jud.G autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare GL-00-AAA, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar după ce a accidentat pe minora A E a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Prin sentinta  penala nr.75/06.03.2014 a Judecătoriei Tecuci, SM a fost condamnat la 8 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.335 alin.1 NCP cu aplic art.37 lit.a VCP, precum si art.374 alin 4-375  NCPP si art.396 alin.10 NCPP si cu aplicarea art.5 NCP , prin schimbarea încadrării juridice cf. art 386 NCPP, din infracţiunea prev. de art.86 alin.1 VCP , cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.320 indice 1 alin.7 C.proc. pen. şi la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.338 alin.1 NCP ,cu aplicarea art.37 lit.a VCP, precum si art.374 alin 4-375  NCPP si art.396 alin.10 NCPP si cu aplicarea art.5 NCP, prin schimbarea încadrării juridice  cf art.386 NCPP, din infracţiunea  prev de art.89  alin.1 din OUG 195/2002 Republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.320 indice 1 alin.7 C.proc. pen.

Prin decizia Curţii de Apel Galaţi, definitivă, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi inculpatul S M, a fost desfiinţată în parte sp.mai sus menţionată, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 şi condamnarea lui la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În prezenta cauză, reclamantul Spitalul Municipal „Anton Cincu” Tecuci a chemat în judecată pe SM, pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 362,74 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, pentru victima AE şi a dobânzii legale calculate de la data producerii pagubei şi până la achitarea integrală a debitului.

Atât temeiurile de fapt, cât şi temeiul de drept invocat în acţiune, reflectă situaţia angajării răspunderii delictuale a pârâtului pentru prejudiciul cauzat reclamantei, potrivit dispoziţiilor art.1357 rap. la art.1349 NCC. pentru îngrijirile medicale acordate victimei A E, în urma accidentului rutier din data de 04.04.2012.

Potrivit dispoz.art.1349 alin.1 din NCC, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Conform art.1357 NCC, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

În cauza de faţă sunt îndeplinite aceste condiţii: fapta ilicită constând în accidentarea victimei A E; prejudiciul creat reclamantului, constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei pentru refacerea sănătăţii în sumă de 362,74 lei, potrivit decontului de cheltuieli ataşat la f.7 a dosarului (victima a fost internată la Spitalul Municipal Tecuci, secţia ortopedie traumatologie, în perioada 04-06.04.2012-f.6); vinovăţia în forma culpei; între faptă şi prejudiciu existând legătură de cauzalitate, în sensul că efectuarea de cheltuieli de către reclamant pentru vindecarea victimei a fost cauzată de fapta pârâtului.

Totodată, prin dispoziţiile art.313 din Legea nr. 95/2006 s-a prevăzut antrenarea răspunderii persoanei care a adus alteia daune sănătăţii, fiind prevăzută obligaţia acesteia să achite furnizorului de servicii medicale cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată.

Instanţa reţine că, în cauză s-a dispus luarea interogatoriului pârâtului, care prin răspunsurile la interogatoriu acesta a recunoscut că a cauzat un accident rutier în urma căruia A E a suferit leziuni ce au necesitat zile de îngrijiri medicale, fiind internat în perioada 04-06.04.2012 în spital.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada, în temeiul art.249 cpc, atât a prejudiciului, cât şi a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei pârâtului, motiv pentru care urmează a fi obligat la plata către reclamant a sumei de 362,74 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.

În privinţa datei de la care se va calcula dobânda legală, instanţa reţine că, regula după care dobânda moratorie se calculează de la data intentării acţiunii se aplică numai în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti contractuale. În cazul delictelor civile (infracţiuni) care au ca obiect material o sumă de bani, dobânda curge de drept, de la data comiterii faptei iar dacă obiectul infracţiunii nu este o suma de bani, la despăgubirile stabilite ca echivalent al pagubei, dobânzile se datorează de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la completa achitare a sumei de bani producătoare de dobânzi legale (având în vedere şi Decizia de Îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 2/1972).

Instanta nu poate retine apararea pârâtului, din răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr.3, conform căreia nu este de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare către reclamant deoarece le-a achitat părinţilor victimei suma de 500 lei în luna aprilie 2012, întrucat plata, de către persoana vinovată, a serviciilor medicale furnizate victimei, trebuie făcuta spitalului, ca prestator al acestor servicii medicale (spital care trebuie sa-si recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate cu îngrijirea medicala a victimei) şi nu victimei, respectiv părinţilor acesteia şi cu diferenţa că suma solicitată de spital pentru serviciile medicale prestate şi suma solicitată de victimă, pentru prejudiciile produse prin săvârşirea faptului ilicit, sunt cerute pentru acoperirea unor prejudicii diferite.