Cauze exoneratoare de răspundere pentru fapta lucrului

Faţă de disp. art. 1380 raportat la art. 1376 Cod civil, paznicul este exonerat de  obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat de lucrul aflat sub pază atunci când prejudiciul „este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră”. În condiţiile în care nu se poate reţine existenţa unui caz de forţă majoră (definit de art. 1351 alin. 2 Cod civil) ci a unui caz fortuit (definit de art. 1351 alin. 3 Cod civil), paznicul lucrului răspunde pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, conform disp. art. 1376 alin. 1 Cod civil, neexistând nici o cauză exoneratoare de răspundere.

Decizia  civilă nr. 844/A /17 octombrie 2016- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin cererea adresată Judecătoriei Caransebeş sub nr. 2276/208/2015 din 22.06.2015, reclamanta AAA SA Sucursala Timişoara a chemat în judecată pârâta CA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9.800 lei debit, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2008/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosar nr. 2276/208/2015 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. AAA S.A., Sucursala Timişoara, în contradictoriu cu pârâta CA, având ca obiect cerere de valoare redusă, pretenţii; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9800 lei reprezentând despăgubire achitată numitei RM în dosarul de daună …, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data de 05.07.2014, până la achitarea integrală a debitului, iar în baza art. 1031 Cod pr. Civilă, a obligat pârâta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta a achitat, potrivit ordinului de plată de la f. 50 dosar, numitei RM suma de 9800 lei reprezentând contravaloare dosar de daună …, deschis ca urmare a incendiului izbucnit la data de 17.11.2013 la o anexă a locuinţei pârâtei CA. Potrivit procesului-verbal de intervenţie întocmit de ISU Semenic (f. 45), sursa probabilă de aprindere a focului a fost un scurt circuit, acelaşi proces-verbal cuprinzând şi o enumerare a pagubelor create în urma incendiului, printre care se numără şi distrugerea prin ardere a aproximativ 50 m2 de elemente de acoperiş şi 1 m3 de scândură, toate aparţinând locuinţei cu nr. 14.

Astfel, potrivit poliţei de la f. 48 dosar, numita RM încheiase un contract de asigurare cu reclamanta S.C. AAA S.A., având ca obiect clădirea situată în Caransebeş, , cu valabilitate 20.11.2012 – 19.11.2013 (f. 47), iar ca urmare a incendiului provocat în urma unui scurtcircuit la locuinţa pârâtei, incendiu care s-a extins asupra locuinţei numitei RM, aceasta din urmă s-a adresat asigurătorului pentru plata despăgubirilor.

În drept, potrivit art. 1376 alin. 1 C.civ., oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”.

Rezultă că, în cazul prejudiciului cauzat de lucrul aflat sub paza pârâtei, aceasta este ţinută să răspundă independent de orice culpă, potrivit dispoziţiei legale mai sus enunţate, acest text de lege instituind o răspundere obiectivă, care intervine şi în situaţia din prezenta cauză, respectiv în cazul în care prejudiciul a fost cauzat prin izbucnirea, ca urmare a unui scurtcircuit, a unui incendiu în locuinţa pârâtei.

Văzând şi prevederile art. 2210 C.civ., potrivit cu care, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane”, precum şi prevederile art. 1025 şi următoarele Cod pr. civilă, instanţa a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 9800 lei reprezentând despăgubire achitată numitei CA în dosarul de daună …, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data de 05.07.2014 (dată la care pârâta s-a aflat în întârziere, respectiv a 16-a zi de la data notificării acesteia de către reclamantă), până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 1031 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva sentinţei civile nr. 2008/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosar nr. 2276/208/2015 a formulat apel pârâta CA solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. 

În motivarea apelului, arată că sentinţa primei instanţe este netemeinică şi nelegală în condiţiile în care nu a fost dovedită culpa apelantei cu privire la paguba produsă asiguratei RM.

Cauza incendiului izbucnit la locuinţa apelantei, conform procesului verbal întocmit de ISU Caraş-Severin a fost un scurt circuit la o instalaţie electrică , fapt neimputabil apelantei.

Producerea incendiului s-a datorat unui caz  fortuit fără implicarea apelantei şi neavând vreo posibilitate să prevină acest incident.

Arată că în motivarea sentinţei apelate s-a reţinut de către instanţa de fond incidenţa dispoziţiilor art. 1356 alin. 1 Cod civil, însă solicită a se constata că în prezenta cauză nu s-a putut proba ca apelanta putea  în vreun fel să împiedice producerea evenimentului printr-o acţiune proprie.

Intimatul reclamant AAA SA Sucursala Timişoara nu a formulat întâmpinare în cauză .

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate precum şi a ansamblului probator administrat în cauză, tribunalul expune următoarele considerente:

Prin apelul formulat, apelanta pârâtă a criticat hotărârea primei instanţe susţinând că nu a fost dovedită culpa sa cu privire la paguba produsă asiguratei RM şi că producerea incendiului s-a datorat unui caz  fortuit fără implicarea sa.

Faţă de disp. art. 1380 raportat la art. 1376 Cod civil, tribunalul reţine că nu există obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat de lucrul aflat sub pază atunci când prejudiciul „este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră”. În speţă, astfel cum a susţinut chiar apelanta, nu se poate reţine existenţa unui caz de forţă majoră (definit de art. 1351 alin. 2 Cod civil) ci a unui caz fortuit (definit de art. 1351 alin. 3 Cod civil). Or, în această situaţie paznicul lucrului (în speţă proprietara imobilului unde s-a produs incendiul – apelanta pârâtă CA) răspunde pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, conform disp. art. 1376 alin. 1 Cod civil, neexistând nici o cauză exoneratoare de răspundere.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a respins apelul ca neîntemeiat, menţinând hotărârea instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare