Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale – inexistenţa faptei ilicite

Pe rol soluţionarea apelului declarat de reclamanta … împotriva sentinţei nr. … pronunţată la data de …de Judecătoria … în dosarul nr. … în contradictoriu cu pârâtele …şi  …, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează că apelanta reclamantă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de … lei, respectiv chitanţa seria …, precum şi că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Instanţa ia act că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe noi de administrat, instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi o reţine în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. … pronunţată la data de …în dosarul nr. …ce priveşte pe reclamanta …în contradictoriu cu pârâtele …şi  … , având ca obiect pretenţii, Judecătoria … a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei …, invocată prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta …, cu domiciliul în …, CNP …, în contradictoriu cu pârâta …, cu sediul în …, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit adeverinţei nr. …reclamantei, în calitate de moştenitoare a defunctei …, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de …ha teren agricol situat în extravilanul ….

Potrivit adeverinţei nr. …reclamantei, în calitate de moştenitoare a defunctului … i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de …ha teren agricol situat în extravilanul ….

La data de .., între reclamantă şi pârâtă s-au încheiat două procese-verbale de punere în posesie, pentru fiecare dintre cele două suprafeţe de teren agricol, reconstituite reclamantei conform adeverinţelor nr. … şi nr. ….

Reclamanta a susţinut că a fost pusă în posesia terenurilor respective abia după trei ani, în cursul lunii mai …, solicitând obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă şi la plata daunelor morale, cererea fiind întemeiată pe prev. art. 1357 şi urm. NCC privind răspunderea pentru fapta proprie.

Potrivit art. 1357 NCC, (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu, precum şi vinovăția autorului faptei ilicite.

Fapta ilicită, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în fapta, conduita, prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

În speţă, instanţa apreciază că nu s-a dovedit existenţa unei fapte ilicite.

Astfel, reclamantei i s-au eliberat în anul … adeverinţele care constituie dovada dreptului de proprietate asupra terenului până la întocmirea titlului de proprietate, astfel încât reclamanta se putea bucura de prerogativele dreptului de proprietate.

De asemenea, după încheierea proceselor verbale de punere în posesie din data de …, a fost întocmit planul parcelar, care, la data de …, după aprobarea de către CJFF …, a fost depus la OCPI.

La data de …, OCPI … a returnat planul parcelar al tarlalei …, menţionând că acesta va fi preluat în baza de date a OCPI … după ce se va modifica titlul de proprietate nr. …, titular ….

Titlul de proprietate nr. …a fost modificat în baza H.C.J. nr. ….

După modificarea acestui titlu de proprietate, a fost întocmit un nou proiect parcelar pentru tarlaua …, urmând ca acesta să fie aprobat de către CJFF ….

Întrucât termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013 pentru inventarierea terenurilor a fost prorogat până la data de …, până la finalul anului …, CJFF … a avut activitatea suspendată.

Ca atare, emiterea cu întârziere a titlului de proprietate al reclamantei și punerea efectivă în posesie a acesteia nu au fost generate de …, din probele administrate în cauză nerezultând o culpă a pârâtei ori că aceasta ar fi săvârșit vreo faptă ilicită.

Prin urmare, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța urmează a respinge  cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta …în contradictoriu cu pârâta …, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta …solicitând ca prin decizia ce se va pronunţa să se dispună: Admiterea cererii de apel, astfel cum a fost formulată); Modificarea în totalitate a sentinţei civile apelate:Rejudecând pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost enunţată în petiţie; Obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentele proceduri judiciare.

În motivarea celor solicitate se arată: Prin sentinţa apelata în prezenta cauza „instanţa apreciază că nu s-a dovedit existenţa unei fapte ilicite”, întrucât  „emiterea cu întârziere a titlului de proprietate al reclamantei şi punerea în posesie efectivă a acesteia nu au fost generate …, din probele administrate nerezultând o culpă a pârâtei, ori că aceasta ar fi săvârşit vreo faptă ilicită”.

Prin urmare, instanţa concluzionează că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale motiv pentru care a procedat  la respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Nimic mai neadevărat, însă astfel cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, reclamanta  trebuia să fie pusă în posesie efectiv cu privire la imobil încă din data de …,  acesta urmând a intra în proprietatea sa, în mod liber şi neîngrădit, urmând a se bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate – jus utendi, jus fruendi şi jus abutendi,  putându-şi exercita  dreptul în mod absolut, exclusiv şi perpetuu.

Acest lucru nu s-a întâmplat decât mult mai târziu, respectiv în cursul lunii mai …, aşadar la 3 ani de la momentul încheierii proceselor – verbale de punere în posesie.

Or, în toată această perioadă, apelanta a  fost lipsită în mod complet nelegal şi abuziv de imobilul său, fiindu-i încălcat în mod cât se poate de arbitrar dreptul de proprietate în ciuda faptului că acesta i-a fost conferit în mod legal - prin procedura prevăzută de dispoziţiile Legii 18/1991, instituţia pârâtă refuzându-i dreptul de a intra în posesia terenului prin orice mijloace, orice tertipuri, întârziind în mod complet nejustificat restituirea în natură a terenului deşi apelanta era îndrituită la acest lucru.

Aşadar, fapta pârâtei de a întârzia în mod nejustificat şi chiar abuziv restituirea în natură a terenului către apelantă şi punerea sa în posesie efectivă cu privire la acest teren are un vădit caracter ilicit, această conduită a pârâtei aducându-i un prejudiciu evident ce nu poate fi reparat decât pe cale judiciară.

Or, după cum a ilustrat pe larg în cererea introductivă, prin fapta culpabilă a pârâtei s-a născut un real prejudiciu în sarcina apelantei, fiind întrunite astfel în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale reglementate de prevederile art. 1349 şi art. 1357 Cod civil, atât în ceea ce priveşte existenţa faptei ilicite , a vinovăţiei, a prejudiciului suferit, cât şi a existenţei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Astfel,  în cauză, faptele ilicite ale pârâtei au constat în întârzierea nejustificată a restituirii în natură a imobilului teren către apelantă şi a punerii sale în posesie efectivă începând cu data de …şi a încheierii unui contract de arendă cu un terţ fără acordul, prealabil în scris, al apelantei, urmare a acestor fapte apelanta  suferind un real prejudiciu, fiind lipsită în mod total nejustificat atât de posesia terenului – ce putea fi folosit pentru agricultură, cât şi de banii obţinuţi din arendarea/concesionarea/închirierea acestuia.

Prin fapta ilicită se înţelege acţiunea sau inacţiunea contrară legii sau convenţiei părţilor şi care are drept rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

Mai mult, prin atitudinea şi manifestarea de voinţă pe care şi-au exprimat-o în mod neechivoc reprezentanţii pârâtei, apreciază că faptele acestora îmbracă şi forma infracţiunii de tulburare de posesie, întrunind în mod cumulativ elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fiind evident ca faptele săvârşite de către aceştia au caracter ilicit, fiind prohibit de lege să încalci proprietatea privată a cuiva, prin refuzul de restituire a terenului într-un termen rezonabil şi prin încheierea unor acte juridice cu privire la acesta, fără a deţine un drept legal.

Prin urmare, din ansamblul probator administrat în cauză a ilustrat în termeni foarte clari faptele ilicite săvârşite de instituţia pârâtă şi prejudiciul direct suferit de apelantă ca urmare a acestor fapte.

Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să poată fi angajată nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să îi poată fi imputabilă autorului ei.

Raportat la aceasta cerinţă, solicită să constate  că pârâta este pe deplin vinovată pentru fapta evidenţiată la pct. anterior, vinovăţia acesteia îmbrăcând forma intenţiei directe calificate prin scop, înţelegând sa folosească orice mijloc/tertip pentru a întârzia in mod nelegal restituirea in natura a bunul imobil proprietate de drept al subsemnatei, deşi procesul-verbal de punere in posesie a fost încheiat acum mai bine de 3 ani de zile.

Rezultă astfel fără putinţă de tăgadă ca atitudinea subiectivă a pârâtei nu a fost altfel decât culpabilă, atât în ceea ce priveşte fapta ilicită săvârşită cât şi prin prisma atitudinii pe care reprezentanţii acesteia au avut-o în toata aceasta perioadă, în care  a încercat să intre în posesia terenului, pentru a se putea bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate, însă pârâta nu a înţeles să dea curs acestor solicitări ale sale, fiind  în mod evident vinovată de prejudiciul suferit de către apelantă. Fata de toate acestea, este lesne a se observa că vinovăţia pârâtei este cât se poate de clară în prezenta cauza, îmbrăcând forma intenţiei directe.

Prejudiciul este o condiţie sine qua non. fiind cel mai important element al răspunderii civile delictuale, condiţie necesară ţi esenţială a acesteia.

Aşadar, solicită să se constate  că fapta culpabila a pârâtei o îndreptăţeşte pe deplin la dreptul de a pretinde daune materiale si morale, motivat de împrejurarea ca apelanta a fost puternic afectată atât din punct de vedere material, cat si moral de nerestituirea terenului, suferind pe lângă pagubele materiale efective si beneficiul nerealizat in toata aceasta perioada si o veritabila depresie, stări de angoasa si anxietate, situaţia financiara a subsemnatei fiind extrem de precară în aceasta perioada: prin fapta ilicita a paratei am ajuns in situaţia de a nu putea vinde/arenda/închiria terenul - deşi avea acest drept legal si situaţia sa materială îi impunea acest lucru, situaţie ce a persistat vreme de 3 ani de zile, în mod vădit nelegal şi complet abuziv.

Pe cale de consecinţa, faţă de circumstanţele reale ale prezentei speţe solicită să se observe că prejudiciul apelantei este cert, personal, direct şi rezultă din însăşi materialitatea faptei săvârşite de pârâtă.

In ceea ce priveşte modalitatea de cuantificare a prejudiciului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, cu valoare de principiu, că aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, dar criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor sunt obiective şi pot forma obiectul controlului instanţei odată cu pronunţarea pe celelalte capete de cerere cu care a investit instanţa de judecată.

Se impune astfel, a evidenţia faptul că din analizarea cauzei supuse judecăţii apelanta este pe deplin îndreptăţită la despăgubiri băneşti pentru repararea prejudiciilor suferite, întrucât ca urmare a faptelor pârâtei a suferit grave prejudicii fiind lipsită timp de trei ani de un imobil al cărui proprietar de drept era, fiind foarte afectată din punct de vedere material, psihic şi social de această situaţie nefericită.

De asemenea, este de subliniat că dovedindu-se fapta ilicită şi prejudiciul moral suferit vinovăţia pârâtei nu mai presupune o dovadă suplimentară. Cum obligaţia generală de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi este o obligaţie de rezultat, este evident că atunci când se săvârşeşte o astfel de faptă, vinovăţia există în lipsa unor cauze care să înlăture vinovăţia, cauze care nici nu au existat, forţa majoră nefiind invocată.

Mai mult decât atât, fapta săvârşită de pârâtă este neechivocă fiind săvârşită cu intenţie directă calificată prin scop, aceasta fiind neîndoielnică atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de apelantă.

Condiţia esenţială a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Cu alte cuvinte, pentru ca obligaţia de dezdăunare să ia fiinţă, trebuie să se stabilească existenţa unei legături de la cauză la efect între fapta comisă de o persoană şi prejudiciul suferit de cealaltă. Aşadar, răspunderea civilă constând în reparaţia prejudiciului cu poate exista în lipsa raportului cauzal dintre fapta ilicită şi prejudiciu, indiferent dacă se referă la răspunderea delictuală sau cea contractuală.

Fără existenţa prejudiciului şi fără constatarea ca el este un efect al faptului ilicit comis de autor, fapta nu poate fi reprimată civilmente.

Faţă de aceste principii de drept, apelanta apreciază ca pe deplin demonstrată  legătura dintre fapta pârâtei – întârzierea nejustificată de restituire în natură a terenurilor către apelantă – din culpa exclusivă a acesteia şi prejudiciul însemnat suferit de apelantă  - imposibilitatea de a intra în posesia bunului şi de a dispune în mod liber de acesta ca urmare a faptei ilicite săvârşite de instituţia pârâtă.

Prin urmare, atât din ansamblul probator administrat cât şi din manifestările exterioare ale pârâtei – cea care nu poate contesta existenţa faptei şi care nu a înţeles să îi restituie terenul la data de …acţionând cu intenţie directă, ca legătură de cauzalitate între fapta pârâtei şi prejudiciu există şi este pe deplin dovedită în prezenta cauză.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 Cod civil, în termeni precişi şi cuprinzători, ce evoca neîndoielnic ideea reparării daunei în integralitatea sa, fara nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinseca a acestuia.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Or, în speţa dedusă judecaţii, repararea prejudiciului trebuie să vizeze atât prejudiciul material efectiv suferit - contravaloarea lipsei de folosinţa a imobilului, precum ţi prejudiciul moral suferit evaluat la suma de …lei, cea care în aceasta lunga perioada de timp am suferit o veritabila depresie, stări de angoasă si anxietate, situaţia financiara a sa fiind extrem de precară, prin fapta pârâtei aducându-se atingere în mod grav şi nejustificat vieţii de familie şi stării sale materiale.

Prejudiciul material a fost calculat printr-o expertiza extrajudiciară întocmita de dl expert ing. …pe care a înţeles să o anexeze, prejudiciul apelantei  fiind evaluat de dl expert la suma de …lei.

Prin urmare, consideră că solicitările sale  s-au raportat pe deplin atât la criteriile instanţelor naţionale cât şi la criteriile acceptate de instanţa europeană privind determinarea despăgubirilor, respectiv satisfacţia echitabilă acordată victimei, împiedicarea realizării, continuării sau repetării faptelor dăunătoare.

Solicită să se constatate că pretenţiile apelantei au fost elaborate în deplina concordanţă cu principiul echităţii, iar repararea prejudiciului este justă, raţională, echitabilă si stabilită în aşa fel încât să asigure efectiv o compensaţie suficienta, dar nu exagerată, a prejudiciului suferit de apelantă.

Fata de toate acestea, solicită admiterea  apelului formulat cu consecinţa admiterii cererii introductive de instanţa, urmând ca intimata pârâtă să fie obligată la plata sumei de …lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a faptei ilicite săvârşite de către acesta, cu aplicarea dispoziţiilor  art. 453 Cod procedură civilă.

In drept s-au invocat dispoziţiile art. 466 si urm. Cod procedura civila, art. 1349, art. 1357 Cod civil.

În dovedire, înscrisuri şi orice alta proba a cărei necesitate de administrare ar reieşi din cercetarea judecătorească.

Intimatele - pârâte nu au formulat întâmpinare în cauză.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente:

Cu titlu prealabil, instanţa observă că apelanta – reclamantă formulează doar critici de temeinicie a sentinţei apelate privitoare la soluţia pe fond  a cauzei. Şi în cazul apelului funcţionează principiul disponibilităţii, astfel încât efectul devolutiv al apelului poate fi limitat prin voinţa apelantului. În acest sens, art.477 alin.1 C.pr.civ., prevede că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Dacă hotărârea primei instanţe a fost atacată numai parţial, ceea ce nu a fost supus apelului dobândeşte autoritate de lucru judecat, iar instanţa de apel nu poate modifica acele aspecte sau părţile care nu au făcut apel. În concluzie,  soluţia dispusă de prima instanţă asupra calităţii procesuale pasive a … prin Primar a dobândit autoritate  de lucru judecat, nefiind criticată de apelantă.

 Potrivit Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”

Totodată,  din economia dispoziţiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, observăm că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar şi a prejudiciului nepatrimonial, cât şi mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.

Aşadar,  pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii , respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

Sub acest aspect, se impune o scurtă precizare, respectiv că poate constitui faptă ilicită, aşa cum s-a arătat, nu numai o acţiune, dar şi o omisiune, iar orice abţinere de la îndeplinirea acelei activităţi sau de la săvârşirea acţiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită, concluzionându-se că, inacţiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligaţie care însă nu a fost respectată.

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie săvârşită cu intenţie sau culpă.

În ceea ce priveşte proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general ( art.249 C.pr.civ.), sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în faţa justiţiei), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.

În examenul propriu, tribunalul analizând materialul probatoriu administrat în cauză, consideră că prima instanţă în mod corect a stabilit că nu au fost probate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite.

Deşi nu există un termen prevăzut de legiuitor pentru realizarea procedurii de punere în posesie şi  de înmânare a titlului după validarea mărimii şi amplasamentului suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, tribunalul consideră că procedurile trebuie realizate într-o durată rezonabilă de timp. Caracterul rezonabil al termenului procedurii se analizează in concreto, în raport de circumstanţele speciale ale fiecărei cauze.

Totodată, tribunalul apreciază că depăşirea duratei rezonabile constituie o faptă ilicită doar în măsura în care îi este imputabilă pârâtei, imputabilitatea neconfundându-se cu culpa pârâtei în cauză. Relativ la comportamentul pârâtei, tribunalul apreciază că deşi termenul de trei ani (de punere efectivă în posesie) nu apare ca un termen rezonabil, acesta nu îi poate fi imputat pârâtei.

Astfel, în speţă, deşi tribunalul apreciază că pârâta avea obligaţia de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul (art.5 lit. i din H.G. nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor), în cauză nu s-a probat că pârâta nu a avut o conduită pozitivă.

Pe de o parte, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă,  din data de … ( data intrării în vigoare a Legii nr.165/201 până în data de … (data publicării în Monitorul Oficial nr.1030/21.12.2016 prin care a fost abrogat art.7 din Legea nr.165/2013) conform art.7 alin.1 din Legea nr.165/2013,a fost suspendată eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local.

Pe de altă parte, pârâta nu a putut proceda la punerea efectivă în posesie a reclamantei (cu suprafaţa de teren pentru care a fost validată) într-o perioadă de timp rezonabilă ulterior datei de …, deoarece, O.C.P.I. a returnat planul parcelar al tarlalei …, menţionându-se că acesta va fi preluat în baza de date a O.C.P.I. după modificarea titlului de proprietate nr. …emis pe numele …. Nu s-a probat existenţa culpei sale pentru neavizarea planului parcelar al tarlalei … de către O.C.P.I., neavizare datorită căreia s-a prelungit durata soluţionării cererii de reconstituire a petentei.

Totodată, legea nu îi conferă  pârâtei …,  mijloace pentru obligarea O.C.P.I. la soluţionarea  cererilor sale (adresate acestei instituţii) într-o anumită perioadă de timp.

De asemenea, în cauză reclamanta nu a probat că pârâta a avut perioade de inacţiune (voluntară) în soluţionarea cererii reclamantei.

Prin urmare, tribunalul reţine că pârâtei nu i se poate reproşa perioade de inactivitate (voluntară), aceasta având o conduită pozitivă, acţionând în limitele impuse de lege  pentru soluţionarea cererii pârâtei, astfel că nerespectarea unui termen rezonabil nu îi poate fi imputat.

Referitor la alegaţiile reclamantei privitoare la încasarea de către pârâtă a subvenţiei acordate de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) pentru teren şi încheierea unui contract de arendă în numele reclamantei, tribunalul observă că  sunt lipsite de suport probator aşa cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă astfel că nu le poate reţine.

Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge apelul  declarat de apelanta – reclamantă …împotriva Sentinţei civile nr. … pronunţată în data de …de Judecătoria … în dosarul cu nr. …în contradictoriu cu intimatele – pârâte ….

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge apelul  declarat de apelanta – reclamantă …, cu domiciliul în …, CNP …,  împotriva Sentinţei civile nr. … pronunţată în data de …de Judecătoria … în dosarul cu nr. …în contradictoriu cu intimatele – pârâte …, cu sediul în …şi …, cu sediul în ….

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Călăraşi – secţia civilă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi… 

Preşedinte,

Judecător,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare