Pretenţii

Dosar nr. ……… Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 361/2013

Şedinţa publică de la 05 Februarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P.

Grefier E.I.

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamanta M.M., domiciliată în comuna D., sat Z., judeţul G., în contradictoriu cu pârâtul S.I., domiciliat în comuna D., sat Z., judeţul G., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta, personal şi asistată de avocat C.I., şi pârâtul, personal; au răspuns martorii G.C., D.M.şi G.P., lipsă fiind martorul Ş.I.D..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Avocat C.I. a depus la dosar împuternicire avocaţială, chitanţa nr. 187 din 30.01.2013 reprezentând onorariu de avocat, cuponul de pensie al petentei pe luna ianuarie 2013, un bilet de ieşire din spital din 05.11.2003, o caracterizare a petentei întocmită de Primăria com. D., sesizarea făcută de S.N.I., O.I. şi D.E. către Procurorul şef şi înregistrată sub nr. 2216/P/09.08.2011, procura judiciară specială autentificată de BNP C.M.H. sub nr. 1212/14.12.2010, bilet de externare din spital, o scrisoare medicală din data de 16.03.2009, o scrisoare medicală din 17.11.2010.

Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 193 şi următoarele Cod procedură civilă, a procedat la audierea martorilor G.C., D.M.şi G.P., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Pârâtul a solicitat citarea martorului lipsă Ş.I.D., cu mandat de aducere, pentru a fi audiat în legătură cu aspecte de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu.

Date fiind aspectele cu privire la care pârâtul solicită audierea martorului lipsă şi având în vedere că numitul Ş.I.D. are calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare din cadrul Postului de Poliţie al comunei D., pârâtul solicitând audierea sa în legătură cu aspecte de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, a respins cererea de citare a acestui martor, cu mandat de aducere.

Pârâtul S.I. a precizat că nu solicită înlocuirea martorului Ş.I.D. cu un alt martor.

Faţă de precizarea pârâtului, instanţa a luat act că aceasta nu solicită înlocuirea martorului Ş.I.D. cu un alt martor.

Reclamanta a precizat că nu solicită alte probe şi nu formulează alte cereri.

Pârâtul a precizat că nu solicită alte probe şi nu formulează alte cereri.

Nemaifiind alte probe de administrat şi cereri de formulat, instanţa a constatat cercetarea judecătorească terminată şi cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat C.I. pentru reclamantă a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 6000 de lei reprezentând daune-morale, sumă ce poate fi micşorată de instanţă în raport de gravitatea faptei şi de urmările asupra reclamantei. În susţinerea concluziilor sale, a arătat că pârâtul a formulat împotriva reclamantei o plângere penală, existând acte la dosar în acest sens, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-C. a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de reclamantă. La dosarul cauzei, reclamanta a depus acte medicale pentru a dovedi că a fost operată şi cu privire la starea sa de sănătate, iar pârâtul, prin fapta sa, a prejudiciat-o moral; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii; cu cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data de 11.12.2012, sub nr. 4989/317/2012, reclamanta M.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul S.I. solicitând ca acesta să fie obligat să-i plătească suma de 6000 de lei cu titlu de daune morale, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 17.08.2012, pârâtul S.I. a depus la Secţia 8 de Poliţie Rurală S. o plângere îndreptată împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă, calomnie şi ameninţare, constând în aceea că la datele de 10.07.2012 şi 28.07.2012 l-ar fi insultat, calomniat şi ameninţat. Prin rezoluţia din data de 17.10.2012, dată în dosarul nr. 2216/P/2012 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 193, art. 205 şi art. 206 Cod penal.

A mai arătat reclamata că, prin declaraţia dată la sediul Poliţiei din D., la data de 12.09.2012, pârâtul a continuat să o defăimeze afirmând că „numita M.M. îi aruncă în curte cu ouă clocite, mortăciuni, declar că nu pot specifica o dată anume şi nici nu am văzut-o pe aceasta făcând asemenea fapte, acest lucru dosar semnalizându-l”. Nu este prima dată când acesta face afirmaţii neadevărate despre ea, prin acţiunile întreprinse pe parcursul mai multor ani acesta şicanând-o permanent, defăimând-o în faţa consătenilor şi aducându-i atingere onoarei şi reputaţiei sale, precum şi stării sale de sănătate.

În continuarea motivării, reclamanta a mai arătat că prin plângerea penală făcută împotriva sa, la data de 17.08.2012, pârâtul a săvârşit un abuz de drept iar prin denunţul calomnios făcut împotriva sa pârâtul i-au fost produse suferinţe, imaginea sa fiind lezată, suferind şi din punct de vedere al sănătăţii.

În drept, au fost invocate disp. art. 15, art. 16, art. 134 şi următoarele, art. 1357 Cod civil.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a învederat că înţelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, de proba cu înscrisuri şi de proba cu martori.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar: cererea formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti şi înregistrată sub nr. 2216/P/09.08.2011, adresa nr. 2216/P/2012 din data de 17.10.2012, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 2216/P/2012, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală dat în dosarul nr. 2216/P/2012, cererea formulată către Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean G. nr. 2309/31.08.2011, adresa nr. 3602/14.12.2008, adresa nr. 855/16.04.2009 emisă de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean G. către M.I., adresa nr. 3602/14.12.2008 emisă de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean G. către M.I., adresa nr. 1224/10.06.2011, adresa nr. 1481/CJ G./05.08.2011, adresa nr. 773/13.10.2004, adresa nr. 110164/P/12.09.2011, chitanţa nr. 187 din 30.01.2013, cuponul de pensie al petentei pe luna ianuarie 2013, un bilet de ieşire din spital din 05.11.2003, o caracterizare a petentei întocmită de Primăria com. D., sesizarea făcută de S.N.I., O.I. şi D.E. către Procurorul şef şi înregistrată sub nr. 2216/P/09.08.2011, procura judiciară specială autentificată de BNP C.M.H. sub nr. 1212/14.12.2010, bilet de externare din spital, o scrisoare medicală din data de 16.03.2009, o scrisoare medicală din 17.11.2010.

Pârâtul nu a formulat în termen legal întâmpinare.

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti a înaintat dosarul de urmărire penală nr. 2216/P/2012.

La data de 09.01.2013, reclamanta a depus la dosar o notă de şedinţă, fila 6.

La termenul de judecată din 22.01.2013, pârâtul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr. 91259/24.11.2008 emisă de IPJ G. – Postul de Poliţie D., adresa nr. 5015960/02.11.2011 emisă de Secţia 8 Poliţie Rurală S., adresa nr. 91220/14.06.2010  emisă de IPJ G. – Postul de Poliţie D., rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 2891/P/2011 şi dovada comunicării către pârât, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 1387/P/2012 şi dovada comunicării către pârât, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 152/P/2012 şi dovada comunicării către pârât, o cerere formulată de S.I., O.I.şi D.E. către Procurorul şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti, filele 30-42, şi au fost încuviinţate pentru reclamantă proba cu doi martori, respectiv G.C. şi D.M., ambii domiciliaţi în comuna D., sat Z., judeţul G., iar pentru pârât proba cu doi martori, respectiv G.P. şi Ş.I.D., ambii domiciliaţi în comuna D., sat Z., judeţul G..

În şedinţa publică din 05.02.2013 au fost audiaţi martorii G.C., D.M. şi G.P., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, a fost respinsă cererea reclamantei privind citarea martorului lipsă Ş.I.D., cu mandat de aducere, şi s-a luat act de precizarea reclamantei, formulată prin apărător, în sensul că nu solicită înlocuirea martorului Ş.I.D. cu un alt martor.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Raportându-se la motivarea de fapt şi temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, rezultă că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în angajarea răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, respectiv în obligarea pârâtului S.I. la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.

Pe cale de consecinţă, instanţa va avea în vedere disp. art.1357 noul Cod civil (aplicabil în speţă prin raportare la data săvârşirii pretinsului fapt ilicit), potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Se reţine, de asemenea, că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, existenta vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul. Se constată că fapta ilicită reprezintă acţiunea sau inacţiunea a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane, prejudiciul constă în rezultatul negativ, efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei licite, care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct si nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite, iar vinovăţia reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă in atitudinea de voinţă si conştiinţă a autorului faptei ilicite faţă de aceasta si rezultatul socialmente periculos.

Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclamă ceva în faţa justiţiei (art.1169 C.civ). Aşadar, victima prejudiciului va trebui să facă dovada atât a prejudiciului, cât şi a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă ilicită şi prejudiciu şi a vinovăţiei, dovadă care va putea fi făcută cu orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori.

În speţă, reclamanta este chemată să dovedească faptul că pârâtul S.I. a formulat împotriva sa un denunţ calomnios, săvârşind astfel un abuz de drept, că pârâtul a făcut declaraţii şi afirmaţii neadevărate, cu caracter defăimător şi şicanator despre reclamantă, că aceste fapte au fost săvârşite cu vinovăţie, că prin faptele respective i-au fost provocate prejudicii morale, constând în atingerea adusă demnităţii, onoarei şi imaginii, iar între faptele pârâtului şi prejudiciu există raport de cauzalitate.

Sub aspectul faptei ilicite, instanţa reţine că în data de 17.08.2012 pârâtul S.I., alături de O.I.şi D.E., a înregistrat la Postul de Poliţie D. o plângere (fila 7 dosarul cauzei), prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de reclamanta M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă, calomnie şi ameninţare.

În urma desfăşurării cercetărilor, prin rezoluţia din data de 17.10.2012 (fila 9 dosarul cauzei), Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitoarea M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.193, art.205 şi art.206 Cod penal, rezoluţie necontestată de către nici una dintre părţi.

Constată instanţă că, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti a reţinut, sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.205 şi art.206 Cod penal – fostele infracţiuni, în prezent dezincriminate, de insultă şi calomnie, incidenţa disp. art.10 alin.1 lit. b) C.pr.pen., respectiv nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, sub aspectul infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.193 Cod penal – infracţiunea de ameninţare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti a reţinut incidenţa disp. art.10 alin.1 lit. d) C.pr.pen., respectiv nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, iar în referatul de propunere întocmit de organul de poliţie se reţine că elementul constitutiv care lipseşte vizează latura subiectivă, respectiv intenţia, ameninţările exprimate de făptuitoarea M.M. nefiind de natură să alarmeze, să inspire celui ameninţat o temere gravă şi temeinică.

Din considerentele reţinute de organul de urmărire penală rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale nu a fost pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti ca urmare a faptului că faptele sesizate de pârâtul S.I. nu există, ci ca urmare a faptului că faptele respective nu pot fi urmărite şi pedepsite ca infracţiune, ceea ce nu echivalează cu lipsa faptei, o faptă care nu întruneşte elementele de a fi infracţiune, putând fi, după caz, delict civil, abatere disciplinară, contravenţie, abatere de la normele de convieţuire socială, etc., angajând forme diferite de răspundere socială.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, pârâtul S.I. nu a săvârşit un abuz de drept.

Pe de altă parte, instanţa subliniază faptul că, spre deosebire de răspunderea penală si cea contravenţională, care au un caracter aflictiv, punitiv, si care sunt menite a-l sancţiona (sau chiar pedepsi) pe cel care a încălcat legea, răspunderea civilă delictuală a fost reglementată pentru a îndeplini o funcţie reparatorie, ea nefiind menită a-l sancţiona pe autorul faptei ilicite, ci a acoperi sau a repara un prejudiciu. De asemenea, fundamental in ce priveşte răspunderea civilă este principiul conform căruia aceasta răspundere este menită a acoperi o paguba si nu a asigura un câştig.

In acţiunea de faţă întemeiată pe răspunderea civila delictuală pentru daune morale, reclamanta solicita obligarea la plata unor sume de bani a pârâtului, pentru a se impune astfel o "necesară sancţionare" a pârâtului pentru fapta sa de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la fapte pe care pârâtul le-a apreciat ca periculoase pentru sine si pentru a se institui un exemplu pentru alţi potenţiali pârâţi care ar îndrăzni, in viitor, sa se adreseze autorităţilor competente. În acest caz acoperirea in bani a prejudiciului moral nu înseamnă decât o acţiune punitivă, care nu are nimic de-a face cu funcţia reparatorie a răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei că pârâtul face diferite afirmaţii neadevărate, defăimătoare, calomnioase, la adresa sa, instanţa reţine că prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de părţi la dosar şi depoziţiile martorilor G.C., D.M. şi G.P., rezultă neîndoielnic că între reclamanta M.M. şi pârâtul S.I. există o stare conflictuală, dar toţi cei trei martori au declarat că nu au fost niciodată de faţă la vreo ceartă sau discuţie între cei doi, nu au perceput niciodată personal injurii, jigniri sau afirmaţii defăimătoare ale pârâtului S.I. la adresa reclamantei. Faptul că martorii G.C. şi D.M. au declarat că au văzut-o plângând pe reclamantă, iar reclamanta le-a relatat că plânge din cauza discuţiilor cu S.I., nu reprezintă o probă edificatoare în ceea ce priveşte comportamentul pretins jignitor şi defăimător al pârâtului faţă de reclamantă.

Pentru considerentele arătate, reţinând că reclamanta nu a dovedit săvârşirea faptului ilicit de către pârâtul S.I., fără faptă ilicită neexistând răspundere civilă delictuală, văzând disp. art.1357 C.civ., instanţa urmează să respingă acţiunea reclamantei.

Faţă de dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a reclamantei, instanţa va respinge cererea acesteia privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, instanţa va respinge şi cererea pârâtului S.I. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reţinând că pârâtul nu a probat efectuarea de cheltuieli de judecată, deşi sarcina probei asupra acestui aspect îi incumbă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta M.M., domiciliată în comuna D., sat Z., judeţul G., în contradictoriu cu pârâtul S.I., domiciliat în comuna D., sat Z., judeţul G..

Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 05.02.2013.

Preşedinte,

L.M.P.

Grefier,

E.I.

Domenii speta

Spete similare