Acţiune în constatare creanţă şi restituirea sumei. Inadmisibilitatea cererii

Sentinţă comercială 25 din 25.01.2021


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ..., reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâta ... prin lichidator judiciar ... solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se constate că are o creanţă de 105.000 lei faţă de pârâtă şi să se dispună achitarea acesteia, respectiv restituirea sumei sau a autovehiculului marca ..., ca urmare a îmbogăţirii fără justă cauză, a patrimoniului pârâtei si sărăcirii patrimoniului său.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. ... pronunţată de Tribunalul Brăila, rămasă definitivă prin respingerea apelului s-a dispus anularea facturii fiscale nr. ... emisă de ... către ... privind vânzarea autovehiculului marca ..., repunerea părţilor în situaţia anterioară operaţiunii de vânzare precum şi obligarea sa de a restitui autovehiculul sau, în caz de imposibilitate, valoarea acestuia de la data transferului, aceea de 196.809 lei.

A precizat reclamantul că imediat după pronunţarea deciziei civile nr.... a Curţii de Apel Galaţi s-a procedat la ridicarea autovehiculului ce a făcut obiectul vânzării menţionate mai sus potrivit procesului verbal din data de 19.06.2019 ora 17.30 întocmit de BEJ ... în dosarul ....

Reclamantul a considerat însă că, în aplicarea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară vânzării, sumele de bani pe care le-a achitat pentru acest autovehicul, respectiv 50.000 lei plătită la data de 17.02.2016 şi 55.000 lei plătită la data de 18.02.2016, trebuie să îi fie restituite de pârâtă.

S-a mai arătat de reclamant că pârâta a fost notificată prin adresele din 06.11.2019 şi 16.12.2019 să îi achite suma totală de 105.000 lei însă nu a efectuat demersurile legale în vederea plăţii creanţei şi nici nu a investit judecătorul sindic cu prezentarea acestei sume. Reclamantul a considerat că răaspunsul dat de lichidatorul judiciar pentru pârâtă din data de 10.09.2020, cu o zi înainte de pronunţarea din dosarul ... este tardiv formulat raportat la data solicitării, dar mai ales la conţinutul acesteia.

Prin urmare, în patrimoniul pârâtei se regăsesc atât autovehiculul ... cât şi preţul achitat pentru cumpărarea acestuia – 105.000 lei iar reclamantul a considerat că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 1345 din codul civil atât cele juridice cât şi cele materiale pentru admiterea acţiunii în restituire Astfel, pârâta ... s-a îmbogăţit cu suma de 105.000 lei în detrimentul său între aceste două operaţiuni fiind o corelaţie directă, fără a exista un temei legal, cu atât mai mult cu cât prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Aşa fiind, reclamantul a considerat că suma pretinsă este o mărire nejustificată a patrimoniului pârâtei dar şi o creanţă născută după deschiderea procedurii şi a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 105.000 lei ce urrnează a fi actualizată cu rata inflaţiei la data ramânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. In situaţia imposibilităţii achitării acestei sumei sau a insuficienţei fondurilor băneşti rezultate din procedura insolvenţei derulate de lichidatorul judiciar, reclamantul a solicitat restituirea autoturismului in starea de la data de 19.06.2019, când a fost ridicat de executorul judecătoresc. Reclamantul a considerat că solicită suma de bani menţionata mai sus sau autovehiculul, precizând ca are prioritate fata de ceilalţi creditori din cadrul procedurii, reglementată de Legea nr.85/2014.

În drept, reclamantul a invocat art. 102 alin.6, art. 64 lit. c şi art. 117 alin.1  din Legea nr. 85/2014 şi art. 1345-1348 din codul civil.

Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, pârâta ... prin lichidator judiciar .... a solicitat respingerea acţiunii pe cale de  excepție ca fiind inadmisibilă iar pe fondul cauzei ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În privinţa excepţiei de inadmisibilitate, pârâta a arătat că reclamantul își întemeiază pretențiile deduse judecății pe dispozițiile art. 1345-1348 din codul civil ce reglementează îmbogățirea fără justă considerând că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de legiuitor pentru admiterea acțiunii în restituire însă omite faptul că, după data deschiderii procedurii de insolvență asupra societății debitoare, întreaga activitate inclusiv cea judiciară se desfășoară sub incidența legii speciale nr.85/2014 care se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului civil. Prin urmare, s-a precizat de pârâtă, dispozițiile legii speciale prevăd în concret care sunt efectele anulării unui transfer de bunuri și procedura ulterioară pe care părțile trebuie să o urmeze, nefiind necesar completarea dispozițiilor legii speciale cu cele din codul civil.

Pârâta a mai susţinut că, deşi reclamantul indică prevederi din legea nr.85/2014, nici art. 102 alin.6, nici art.64 lit. c sau art. 117 alin. 1 nu clarifică temeiul de drept procedural al pretențiilor acestuia, fiind străine de natura cauzei. Ca atare, din punctul său de vedere, cererea introductivă nu poate fi analizată prin raportare la art. 1345-1348 din codul civil referitoare la „îmbogățirea fără justă cauză", fiind inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, rezultă că pretențiile reclamantului provin din anularea transferului fraudulos dintre societatea debitoare ... si ... privind autovehiculul marca .., serie șasiu ..., fiind incidente astfel dispozițiile art. 120 din legea nr.85/2014 și nicidecum nu este și nici nu poate fi considerată o creanță născută în cursul procedurii, respectiv după data deschiderii procedurii de faliment.

În opinia pârâtei, reclamantul a fost un terţ de rea-credinţă ce a fost dovedită prin hotărârile judecătoreşti prin care s-a anulat transferul fraudulos şi, ţinând cont de faptul că a refuzat restituire autovehiculului de bună voie, predarea fiind în cadrul procedurii de executare silită iar în cadrul acţiunii de anulare a operaţiunii de vânzare nu s-a formulat cerere reconvenţională, prezenta acţiune de recuperare a unei eventuale creanţe este inadmisibilă.

S-a mai susţinut de către pârătă că atât în considerentele sentinței nr.93/13.03.2019 cât și în considerentele deciziei instanţei de apel s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că prețul autovehiculului nu a fost achitat din sursele proprii ale reclamantului. Or, în condițiile în care patrimoniul debitoarei a fost reîntregit cu autovehiculul transferat fraudulos iar reclamantul nu a reușit să probeze că plata parțială a prețului s-ar fi făcut din surse proprii și nu din banii societății debitoare, s-a considerat că în cauză nu se poate pune în discuție o eventuală îmbogățire a societății debitoare. Mai mult, nici condiția sărăcirii reclamantului nu a fost dovedită în condițiile menţionate, acesta nu a făcut dovada că banii plătiți cu titlul de preț provin din surse proprii. În această situație, fără a analiza și celelalte condiții prevăzute de legiuitor, este cert că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile pentru admisibilitatea acțiunii în restituirea îmbogățirii fără justă cauză.

În drept, pârâta a invocat art. 205 din codul de procedură civilă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de reclamant.

Analizând excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, judecătorul sindic o va aprecia ca fondată pentru următoarele considerente:

Reclamantul a formulat acţiunea introductivă prin care a solicitat constatarea creanţei de 105.000 lei şi achitarea acesteia, respectiv restituirea sumei respective sau, în caz de imposibilitate, a autovehiculului marca ... în starea din data de 19.06.2019 ca urmare a îmbogăţirii fără justă cauză a patrimoniului pârâtei ..., invocând în drept art. 102 alin.6, art. 64 lit.c şi art. 117 alin.1 din Legea nr. 85/2014 şi art. 1345-1348 din codul civil.

Sub un prim aspect, judecătorul sindic reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014 – lege specială ce derogă de la normele generale prin prisma calităţii  pârâtei care se află în procedura de faliment, prevederile codului civil completând Legea nr. 85/2014 doar în măsura în care nu contravin acestei conform art.342 din acest act normativ.

Prin urmare, orice persoană care pretinde că are o creanţă împotriva unei persoane aflată în derularea procedurii de faliment trebuie să se supună prevederilor Legii nr. 85/2014.

În acest sens, pentru o creanţă anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă/faliment creditorii depun cereri de admitere a creanţelor conform art. 102 alin.1 care se verifică de administratorul/lichidatorul judiciar potrivit art. 106 din Legea nr. 85/2014 cu posibilitatea formulării de contestaţii la tabelul de creanţe stabilită de art. 111 din aceeaşi lege.

Totodată, legiuitorul a impus pentru creanţele născute după deschiderea procedurii de insolvenţă/faliment, formularea cererilor de plată, nefiind necesară înscrierea la masa credală – art. 102 alin.6 din Legea nr. 85/2014. Potrivit art. 75 alin 3 din Legea nr.85/2014 “Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existentei si/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie si de reorganizare, cerere de plata ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplica in mod corespunzător, fără ca aceste creanţe sa fie înscrise in tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) si (7)”.

Rezumând aceste dispoziţii legale, judecătorul sindic constată că, raportat la tipul de creanţă pe care reclamantul consideră că o are împotriva pârâtei are la dispoziţie posibilitatea formulării contestaţiei la tabel conform art. 111 din Legea nr. 85/2014 sau a contestaţiei împotriva măsurii administratorului/lichidatorului judiciar conform art.b 75 alin.3 în referire la art. 59 din acelaşi act normativ.

În cauză, reclamantul a considerat că are o creanţă născută în timpul procedurii pe care şi-a întemeiat-o pe art. 117 din Legea nr. 85/2014 şi art. 1345-1348 din codul civil şi ca atare trebuia să urmeze procedura menţionată mai sus, respectiv formularea unei cereri de plată, măsura dispusă de lichidatorul judiciar putând fi contestată la judecătorul  sindic şi nu să formuleze o acţiune în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile  art. 117 alin.1 din Legea nr. 85/2014 şi art. 1345-1348 din codul civil.

Având în vedere cele expuse mai sus şi prevederile legale menţionate, judecătorul  sindic va aprecia că acţiunea introductivă este inadmisibilă şi, pe cale de consecinţă, o va respinge ca atare.

În temeiul art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă, reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei cheltuielile de judecată efectuate în cauză (onorariul de apărător).

Pentru aceste motive, în numele legii, hotărăşte:

Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul ..., domiciliat în Brăila, str. ... şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat ..., situat în Brăila, ... în contradictoriu cu pârâta ..., cu sediul în Brăila, ... prin lichidator judiciar ..., cu sediul în localitatea ....

Obligă pe reclamant la plata către pârâtă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul de apărător).

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Brăila.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25.01.2021.