Cerere de liberare condiţionată respinsă. Stabilire termen mai lung decât termenul stabilit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Neagravarea situaţiei cu calea de atac.

Prin sentinţa penală nr. 362/2021 din 08.03.2021 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. .../196/2021 s-au dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 587 Cod procedură penală în referire la art. 100 alin. (1) Cod penal s-a respins cererea de liberare condiţionată formulată persoana privată de libertate ... și potrivit dispozițiilor art. 587 alin. (2) Cod procedură penală s-a fixat termen  pentru reanalizarea situaţiei petentului din punct de vedere al liberării condiţionate, după 4 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală  persoana privată de libertate ... a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu Huluba Iuliana Cristina, delegaţie nr. 314/2021, în sumă de 313 lei, a rămas în sarcina statului şi a fost înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Persoana privată de libertate ... se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 1 an şi 8 luni dispusă prin Sentinţa penală nr. 237/2019 a Judecătoriei Piatra Neamţ, în temeiul căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. .../2020. Executarea pedepsei a început la data de 08.02.2020 şi urmează să expire la termen la data de 07.10.2021.

Acesta a fost analizat de către Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Brăila la data de 01.02.2021, aceasta hotărând în unanimitate că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de legiuitor pentru acordarea acestui beneficiu, stabilind termen pentru reanalizarea situaţiei condamnatului după 2 luni.

În motivarea deciziei luate, Comisia a constatat că persoana privată de libertate ... se află la prima analiză a comisiei, la a doua intrare în penitenciar,  nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile, a fost recompensat , nu a fost sancţionat disciplinar.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) Cod penal liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani,

b) se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis,

c) a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească şi

d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Din conţinutul procesului verbal nr. 28 din 01.02.2021 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate reiese faptul pedeapsa este egală cu 608 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiţionate condamnatul trebuie să execute fracţia obligatorie de 2/3 din pedeapsă, respectiv 405 zile, din care, în cazul în care munceşte, 101 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate şi 304 zile efectiv executate.

La data analizării situaţiei sale în comisia de liberări condiţionate, persoana privată de libertate a executat un nr. de 360 zile, i se consideră executate urmare a arestului preventiv 0 zile şi 51 zile ca urmare a muncii prestate. În total având 411 zile câştigate şi executate.

Astfel, instanţa de fond a reținut că persoana privată de libertate a îndeplinit fracţia prevăzută de legiuitor.

În privinţa celei de-a doua condiţie, prevăzută de art. 100 alin. 1 lit. b) Cod penal instanţa de fond a constatat că este îndeplinită, persoana privată de libertate executând pedeapsa privativă de libertate în regim deschis.

În ceea ce priveşte a treia condiţie impusă de dispoziţiile art. 100 Cod penal, instanţa de fond a reținut că nu este îndeplinită, petentul nefăcând dovada achitării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârile de condamnare. (2000 lei cheltuieli judiciare).

Dacă plecăm de la premisa că liberarea condiţionată se fundamentează pe ideea că cei condamnaţi la pedepse privative de libertate trebuie stimulaţi în sensul îndreptării şi resocializării lor prin oferirea şansei de a se libera înainte de executarea integrală a pedepsei, în măsura în care cel condamnat probează că îndreptarea este reală, nu se poate face abstracţie în evaluarea acestui proces de îndreptare, de atitudinea condamnatului faţă de îndeplinirea obligaţiilor civile la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare.

Este de domeniul evidenţei că nu se poate vorbi de o îndreptare reală a celui condamnat, căruia instanţa i-a stabilit anumite obligaţii civile, obligaţii pe care el a omis să le îndeplinescă, deşi a avut această posibilitate. Omisiunea sa, într-o asemenea situaţie evidenţiază o rea credinţă care, în mod firesc, îl decade din vocaţia liberării condiţionate.

Este adevărat că poate sumele de bani pe care petentul le-a avut la dispoziţie nu i-au permis achitarea integrală a obligaţiilor civile, însă petentul nu a realizat nici măcar o plată parţială, conform posibilităţilor.

Este adevărat că de cele mai multe ori, persoanele private de libertate nu dispun de venituri care să permită achitarea obligaţiilor civile, însă, textul de lege ar fi golit de conţinut şi complet inutil (sub această condiţie) în situaţia în care instanţele ar accepta cu mult prea mare uşurinţă explicaţiile condamnaţilor şi afirmaţiile acestora că nu au avut posibilitate de achitare.

Nu trebuie să omitem faptul că persoanele private de libertate desfăşoară activităţi lucrative în perioada detenţiei, iar veniturile pot fi direcţionate către achitarea obligaţiilor civile.

Deşi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ar rezulta o adaptare la viaţa carcerală şi la concluzionarea că petentul este animat de dorinţa de îndreptare şi reintegrare socială, verificând cu atenţie aspectele consemnate în caracterizare atât la programele educaţionale, sociale, cât şi la cele psihologice, instanţa de fond a reținut că tendinţa de îndreptare şi reintegrare socială este doar aparentă, comportamentul petentului se manifestă conjunctural având unic scop liberarea condiţionată.

Liberarea condiţionată în cazul pedepsei închisorii este o modalitate de individualizare a executării pedepsei fără lipsire de libertate, acordată de instanţă care are convingerea că cel condamnat s-a îndreptat, urmare a condiţiilor impuse conduitei sale în timpul executării fracţiei obligatorii din pedeapsă.

Liberarea condiţionată nu este un drept al condamnatului, ci o vocaţie a acestuia. Caracterul facultativ al acordării liberării condiţionate este dat de posibilitatea analizării periodice a condiţiilor legale până la îndeplinirea lor, astfel încât instanţa de judecată să aibă convingerea că cel condamnat prezintă încredere, că în termenul de supraveghere şi apoi în condiţiile libertăţii nu va mai comite alte infracţiuni.

Instanţa de fond a constatat că în cuprinsul procesului verbal întocmit de comisie, se propune amânarea cu 2 luni şi rediscutarea după data de 31.05.2021.

Instanţa de fond a reţinut că menţionarea unei date fixe pentru reanalizarea situaţiei condamnatului din punct de vedere al liberării condiţionate, nu este în conformitate cu prevederile art. 587 Cod procedură penală.

Este adevărat că dispoziţiile art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 nu fac referire la modalitatea de stabilire a termenului pentru reanalizarea situaţiei condamnatului, însă, dispoziţiile acestui text de lege nu pot fi interpretate independent de cele ale art. 587 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, stabilirea de către instanţă a unui termen pentru reanalizarea situaţiei petentului, termen stabilit pe luni şi care să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, nu este de natură să aducă atingere principiului non reformatio in pejus, chiar dacă astfel, prin adresarea cu cerere la judecătoria competentă, respectiv exercitarea căilor de atac împotriva sentinţei instanţei de fond, s-ar depăşi data stabilită în finalul procesului verbal al comisiei de liberări condiţionate.

Astfel cum s-a statuat şi în decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2019, cererea de liberare condiţionată nu reprezintă o cale de atac  în sensul legii procesual penale. Principiul non reformatio in pejus s-ar aplica în situaţia majorării termenului stabilit prin sentinţa instanţei de fond,  de către tribunal, in calea de atac a contestaţiei promovate de petentul condamnat.

Cererea de liberare condiţionată nu reprezintă o contestaţie împotriva procesului verbal al comisiei din cadrul penitenciarului. Comisia de liberări condiţionate nu are putere de decizie cu privire la liberarea condiţionată. Cea care dispune asupra acordării sau neacordării liberării condiţionate este instanţa de judecată, comisia face doar propuneri. Astfel, chiar dacă această comisie propune liberarea condiţionată, instanţa poate respinge propunerea şi să stabilească termen pentru reanalizarea situaţiei condamnatului, în acord cu prevederile art. 587 Cod procedură penală.

În situaţia în care, comisia apreciază că se impune un termen pentru reanalizarea situaţiei condamnatului, termenul stabilit de această comisie va începe să curgă după expirarea celor 3 zile, (termen  în care petentul are posibilitatea să se adreseze instanţei) şi doar în situaţia în care nu înţelege să formuleze cerere către instanţa competentă.

În cazul în care petentul se adresează instanţei, aceasta va fi cea care va stabili termenul, iar în acord cu prevederile art. 587 Cod procedură penală, termenul va curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea de liberare condiţionată şi a stabilit termen pentru analizarea situaţiei condamnatului la 4 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva sentinţei astfel pronunţată, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul ..., susţinând că a îndeplinit toate condiţiile pentru a se dispune liberarea condiţionată, a avut o conduita corespunzătoare pe perioada executării pedepsei şi a achitat cheltuielile judiciare stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

În final solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, desființarea hotărârii instanţei de fond şi în rejudecare, să se constate că sunt îndeplinite condiţiile pentru liberarea condiţionată și să se admită cererea sa de liberare condiționată.

Examinând hotărârea instanţei de fond prin prisma motivelor invocate în contestaţia formulată de condamnatul ..., a actelor şi lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de contestatorul-condamnat prin avocat şi de reprezentantul Ministerului Public, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul va reţine că se impune admiterea doar în parte a contestaţiei pentru următoarele considerente:

În mod legal, în soluţionarea cererii de liberare condiţionată, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile Noului Cod penal sunt aplicabile în cauză, deoarece faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârșite sub imperiul noului cod penal, petentul fiind judecat potrivit acestor dispoziții.

Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) Cod penal, liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis, a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nici o posibilitate să le îndeplinească, instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

În cauză, în mod judicios instanţa de fond a analizat prima condiţie prevăzută de textul legal de mai sus, respectiv cea cu privire îndeplinirea fracţiei prevăzute de lege.

Astfel, din conţinutul procesului-verbal nr. 28 din 01.02.2021 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate reiese faptul pedeapsa este egală cu 608 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiţionate condamnatul trebuie să execute fracţia obligatorie de 2/3 din pedeapsă, respectiv 405 zile, din care, în cazul în care munceşte, 101 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate şi 304 zile efectiv executate.

La data analizării situaţiei sale în comisia de liberări condiţionate, persoana privată de libertate a executat un nr. de 360 zile, i se consideră executate ca urmare a muncii prestate un nr. de 51 zile, în total având 411 zile câştigate şi executate.

Motivul principal pentru care nu se poate aproba la acest moment liberarea condiţionată a condamnatului este că, acesta este la prima analiză, are antecedente penale, se află la a doua intrare în mediul carceral, aşa încât se apreciază că deţinutul nu a făcut dovada că se poate reintegra în societate, fapt pentru care instanţa de control judiciar nu are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate, în sensul art. 100 alin. (1) lit. d) Cod penal.

 Pe de altă parte condamnatul nu a achitat decât în parte obligaţiile civile.

În fața instanței investită cu soluționarea contestației, contestatorul-condamnat a făcut dovada plății în întregime a cheltuielilor judiciare către stat.

Totuşi, văzând că prin fixarea termenului de reanalizare a liberării de către instanţa de fond: 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti se va împlini la data de 22.08.2021, aşadar peste termenul iniţial stabilit de comisie – 31.05.2021 – pentru a se respecta principiul neagravării situaţiei contestatorului în propria cale de atac, context în care hotărârea instanţei de fond devine nelegală, instanţa de control judiciar va menţine termenul comisiei, modificând în acest fel hotărârea judecătorească a instanţei de fond.

Argumentaţia instanţei de fond este valabilă doar până la un punct, pentru că într-adevăr cererea de liberare condiţionată formulată de petentul condamnat la instanţa de fond nu este o contestaţie la amânarea comisiei dar, chiar instanţa de fond admite că în situaţia în care comisia apreciază că se impune un termen pentru reanalizarea situaţiei condamnatului, termenul stabilit de această comisie va începe să curgă după expirarea celor 3 zile în care petentul are posibilitatea să se adreseze instanţei şi doar în situaţia în care nu înţelege să formuleze cerere către instanţa competentă.

Mergând pe acest raţionament al instanţei de fond, se poate lesne constata că situaţia celui care nu formulează cerere de liberare condiţionată la instanţa de fond este una mai avantajoasă decât a celui care formulează cerere la instanţa de judecată pentru că, iată, în concret acestuia din urmă i se prelungeşte de fapt termenul iniţial stabilit de comisia din cadrul penitenciarului.

Se constată că instanţa de fond are grijă să nu mărească termenul stabilit de comisie de 4 luni, aşadar nu agravează situaţia petentului care a formulat cerere de liberare condiţionată faţă de situaţia creată în faţa comisiei de liberare condiţionată de la penitenciar, însă pune instanţa de control judiciar în situația să-i agraveze situaţia condamnatului prin pronunţarea unei decizii penale definitive.

Or, în cadrul căilor legale de atac, cum este şi contestaţia prevăzută de art. 4251 şi urm. Cod procedură penală, se aplică principiul neagravării situaţiei contestatorului în propria cale de atac, aşa cum în mod expres prevede art. 418 Cod procedură penală la care face referire art. 4251 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv: (1) Instanţa de apel (sau contestaţie), soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel. (2) De asemenea, în apelul (sau contestaţia) declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Chiar decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2019, precizează că cererea de liberare condiţionată nu reprezintă o cale de atac în sensul legii procesual penale, referindu-se la cererea de liberare ce se judecă la instanţa de fond, dar aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale acordă o mare importanţă principiul neagravării situaţiei contestatorului în propria cale de atac, atunci când cererea de liberare se află în faţa instanţei de control judiciar, ocazie cu care tribunalul, în propria contestaţie a petentului condamnat, nu poate stabili un termen mai lung decât cel acordat de către instanţa de fond, iar analizarea modului de aplicare a acestui principiu aici menţionat la fiecare speţă concretă, ţine de aprecierea exclusivă a instanţelor judecătoreşti, mai precis a instanţei de control judiciar, după cum a arătat  Curtea Constituţională în decizia de mai sus.

Pentru aceste motive, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală va admite contestaţia formulată de contestatorul ... împotriva sentinţei penale nr. 362/08.03.2021 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. .../196/2021.

Va desfiinţa în parte hotărârea instanței de fond şi, în rejudecare va menţine dispoziţia instanţei de fond privind respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiţionată formulată de condamnat și va înlătura dispoziţia privind fixarea termenului pentru reanalizarea situaţiei condamnatului din punct de vedere al liberării condiţionate pronunţată de instanţa de fond.

În baza dispozițiilor art. 587 alin. (2) Cod procedură penală, va fixa termen pentru reanalizarea situaţiei condamnatului din punct de vedere al liberării condiţionate după data de 31.05.2021, dată stabilită de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate de la nivelul Penitenciarului Brăila.

Va menţine în rest dispoziţiile instanţei de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în soluționarea contestaţie vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare