Executare silită – Perimare. Executare.

ECLI:RO:TBBUC:***

Dosar nr.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V -A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. *** R

Şedinţa publică din data de 05.11.2019

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: ***

JUDECĂTOR:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER: ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea recursurilor civile declarate de recurentul-reclamant  *** şi de recurenta-pârâtă  *** împotriva sentinţei civile nr. ***/24.06.2019  pronunţate de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosar nr. *** , având ca obiect „întoarcere executare”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurentul-reclamant, prin avocat ***, cu împuternicire avocaţială aflată la fila 2 din dosar şi recurenta-pârâtă, prin avocat ***, cu împuternicire avocaţială aflată la fila 10 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că recurenţii au formulat întâmpinare, însă nu au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:

Recurentul-reclamant, prin avocat şi recurenta-pârâtă, prin avocat, depun la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă.

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepţiei de tardivitate invocată de recurenta-pârâtă prin întâmpinare.

Recurenta-pârâtă, prin avocat, învederează că faţă de data la care a fost comunicată sentința recurată respectiv 13 septembrie 2019 și momentul la care a fost formulat recursul 24 septembrie 2019 potrivită vizei de la registratură nu mai susține excepția.

Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosarul cauzei, având ca teza probatorie faptul că prima instanță a reținut în mod greșit în analiza celei de-a treia condiții privind întoarcerea executării silite faptul că *** ar avea calitatea de debitor în raportul juridic obligaţional de întoarcere a executării, motivat de faptul că așa cum eronat se susține ar fi avut loc o cesiune de creanță, o preluare de drepturi și obligații, așa cum a fost susținut de reclamant în primă instanță în susținerea argumentului ca *** este persoana care în realitate este obligată la restituire. Solicită a se constata în mod corect că a avut loc o cesiune de creanță, nu o cesiune de contract, de altfel nici nu poate ca un S.A. să aibă calitatea de parte într-un contract de credit pentru că nu este instituție bancară. Nu a avut loc o preluare de drepturi și obligații, ci doar o preluare de drepturi. Depune în probațiune aceste acte juridice pentru a arăta că sumele realizate și care fac obiectul cauzei s-au realizat în perioada 2012, 2013, 2014, iar calitatea de creditor și calitatea procesuală au fost dobândite de *** abia în ianuarie 2018. Mai arată că cererea de restituire a sumelor de bani este neîntemeiată.

Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că nu se opune probei cu înscrisuri.

Deliberând, Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursurilor.

Recurentul-reclamant, prin avocat, învederează că instanța de fond a considerat că aceste sume nu provin din executarea silită, deşi la dosarul cauzei există extrase de cont din care rezultă că ***a virat aceste sume de bani către *** ca urmare a validării de poprire. La baza validării de poprire a stat adresa de înfiinţare a popririi, or prin sentința pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 devenită definitivă și irevocabilă, instanța a desființat toate actele de executare silită. Instanța de fond argumentează faptul că aceste sume nu provin din executare raportat la actele din dosarul de executare silită, însă nu trebuie să se raporteze doar la actele din dosarul de executare silită, pentru că  unele sume pot fi achitate de debitori direct în contul creditorului,  iar acest fapt nu înseamnă că aceste sume de bani nu ar trebui restituite. Solicită a se observa  că pârâta nu a contestat aceste sume și nici nu avea cum, pentru că dovada lor este cât se poate de clară, respectiv la dosarul cauzei se regăsesc extrasele de cont care dovedesc virarea sumelor. Pârâta susține faptul că nu a primit aceste sume de bani, or prima instanță i-a acordat calitate procesuală pasivă în acest proces, aceasta nu a susținut că sumele  nu au fost încasate, astfel că apreciază că sumele sunt recunoscute ca fiind încasate. Aceste sume au fost încasate în urma executării silite, iar dispozițiile din Codul de Procedură Civilă nu fac referire doar la dosarul de executare sau doar la cele care au fost distribuite de executorii judecătorești, ci la toate sumele care au fost obținute, acesta fiind  motivul pentru care se impune restituirea lor.

Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului şi în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței cu consecința respingerii în tot atât a cererii de întoarcere executare, cât și a capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale fiind vorba de o persoană fără calitate procesuală. Tot în subsidiar solicită respingerea neîntemeiată și nefondată cu consecința obligării la restituire a persoanei care a realizat efectiv creanța fiindu-i distribuite sumele de bani în cadrul dosarului de executare nr.  ***/2012 . A solicitat în primul rând aplicarea art. 304 indice 1 C.pr.civ. de la 1865 fiind evident că în prezenta cauză ambele părți sunt nemulțumite de sentința recurată și prezumția acesteia este vădită, astfel că se impune analizarea cauzei sub toate aspectele, precum și să se ia în considerare trimiterea cauzei spre rejudecare. Motivele de nelegalitate sunt prevăzute de art. 304 alin. 1 punctele 5,7 și 9 c.pr.civ. de la 1865, respectiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât prin sentința recurată în mod nelegal și netemeinic a respins excepția lipsei calității procesuale pasive apreciind că această calitate a  ***  de a fi debitor în raportul obligațional născut ca urmare a anulării executării și întoarcerea executării silite există în persoana  *** , motivat strict de faptul că a avut calitatea de intimat în contestația la executare prin care a fost anulată executarea silită. De asemenea, excepția lipsei calității procesuale a fost respinsă și s-a analizat calitatea odată cu fondul, motivat și de eroarea din notificarea cesiunii de creanță speculată pe bună dreptate de către reclamant cum că  ***  ar fi dobândit și drepturi și obligații și din acest punct de vedere, instanța a stabilit o greșită o situație de fapt, făcând şi o greșită aplicare a dispozițiilor dreptului material, apreciind că dacă  ***  a preluat și obligații nu doar drepturi și–a asumat obligația de a restitui anumite sume de bani deși nu le-a încasat în realitate, astfel cum a arătat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei astăzi. La dosarul primei instanțe există notificarea cesiunii de creanță inițială. Cesiunea de creanță a intervenit în anul 2018 ceea ce înseamnă că începând cu acest moment  ***  a dobândit în raportul de drept material calitatea de creditor strict în ceea ce privește drepturile nu și obligațiile. Din calitatea  ***  de creditor în planul dreptului material decurge și calitatea procesuală în cadrul cererii de întoarcere a executării silite. Sumele s-au încasat anterior cesiunii, pentru întoarcerea executării nu răspunde. Întoarcerea executării silite ca instituție de procesual se grefează pe îmbogățirea fără justă cauză, or în cadrul îmbogățirii fără justă cauză se naște un raport juridic obligațional între persoana care se îmbogățește și persoana al cărei patrimoniu se diminuează, legătura cauzalitate dintre acestea fiind că un patrimoniu s-a diminuat sau s-a mărit în raport de părțile respective din raportul juridic.  ***  nu a încasat sumele și nu avea cum să le încaseze, pentru că abia în anul 2018 avut loc cesiunea de creanță. Cu titlu de exemplu a făcut un raționament în cererea de recurs, respectiv dacă în speță în executarea silită din 2012 până în 2018 doi creditori ar fi încasat sume de bani din executarea silită, *** anterior cesiunii și ulterior  *** , s-a anulat executarea și s-a dispus întoarcerea executării silite s-ar fi născut două raporturi obligaționale: unul de restituire în privința ***, iar al doilea de restituire în privința  *** . Perimarea executării silite a intervenit în anul 2014, iar sumele  au fost realizate anterior acestui moment. Chiar dacă nu există dispoziție expresă în Codul de Procedură Civilă de la 1865, există o dispoziție în noul cod de procedură civilă care recunoaşte caracterul real al creanței anterior intervenirii perimării, cu alte cuvinte perimarea operează de la momentul la care a intervenit și a fost constatată de instanța de judecată pentru viitor, respectiv actele care au produse efecte juridice anterior acestui moment rămân legale. Învederează că nu există această dispoziție în Noul Cod de Procedură Civilă, însă de lege lata legiuitorul a considerat să reglementeze chestiuni care nu au existat și anterior noului Cod de Procedură. Pe recursul declarat de recurentul-reclamant solicită respingerea ca neîntemeiat și nefondat, urmând a se constata că nu a fost indicat un motiv  anume de recurs, fiind formulat strict în baza art. 304 indice 1 C.pr.civ. de la 1865. În privința recursului formulat de recurentul-reclamant este relevant un singur aspect, respectiv în primă instanță nu a făcut dovada sumelor de bani realizate de *** potrivit extraselor de cont de la anexele 1, 3 și 7 la cererea de chemare în judecată. Nu a făcut dovada faptului că acestea au fost realizate în virtutea dosarului de executare nr.  ***/2012  de pe rolul BEJA  ***  în aceste condiții sumele de bani un milion 600 mii lei aproximativ și 49 de mii de euro exced obiectului cererii de întoarcere a executării silite, care privește exclusiv sume care au fost încasate de creditorul respectiv în realitate în dosarul de executare, or aceste sume de bani nu rezultă din actele depuse la dosar, nu s-a probat faptul că aceste sume s-ar fi realizat în dosarul de executare cu privire la care se cere întoarcerea executării. Pe fondul recursului motivele sunt oarecum similare cu cele din recursul pârâtului atât în privința efectelor perimării, cât și în privința calității procesuale cu privire la care solicită respingerea recursului formulat de reclamantul-recurent în limitele motivelor de recurs și admiterea recursului formulat de  *** ; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Recurentul-reclamant, prin avocat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive arată că în contestația la executare s-a judecat la solicitarea expresă a acesteia care a dorit să intervină în proces, întrucât iniţial contestația fusese formulată în contradictoriu cu  *** , iar instanța a luat act în acest sens. Raportat la faptul că întoarcerea executării reprezintă un efect al contestației la executare,  *** trebuie să stea în acest proces, pentru că  ***  nu este parte în dosarul privind contestaţia executare, or opozabilitatea se raportează la părțile din proces. Raportat la momentul în care se judeca contestația la executare a invocat perimarea ca urmare a pasivității  *** , pentru că din 2014 nu se făcea niciun act de executare, iar atunci  ***  nu a venit și nu a invocat lipsa calității procesuale pasivă, deşi la acel moment nu avea cesiunea de creanță. Când  a avut loc cesiunea de creanță, s-au judecat, a intervenit în proces, și-a asumat întreaga executare silită, iar recurentul-reclamant nu are posibilitatea acum să solicite întoarcerea executării împotriva  *** , pentru că nu are o hotărâre care să îi fie opozabilă. Mai arată că s-a formulat o cerere de chemare în garanție de către  *** care nu a fost depusă în termen și a fost disjunsă, astfel că acel dosar este suspendat. În ce privește celălalt motiv de recurs, apreciază că este neîntemeiat, întrucât prin sentință se prevede faptul că se desființează executarea silită în tot, iar  articolul care reglementa perimarea executării pe vechiul Cod nici nu prevedea altfel, respectiv trebuie să se raporteze la sentință care prevede că se desființează executarea silită în tot, astfel că nu poate fi vorba de vreo dispoziție din noul cod de procedură civilă; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Având cuvântul în replică recurentul-pârât, prin avocat, învederează că s-a susţinut de partea adversă faptul că în cadrul contestației la executare, care a făcut obiectul dosarului nr. *** în care a fost anulată executarea silită s-a reţinut perimarea,  ***  fiind singurul creditor dintre cesionari  care ar fi avut calitatea procesuală. De asemenea, s-a mai reținut faptul că ar justifica o calitate procesuală în cadrul dosarului de întoarcere a executării silite părțile din proces. Solicită a se constata că aceste susţineri sunt eronate, întrucât în întoarcerea executării, calitate procesuală justifică părțile care au calitatea de debitor prin schimbarea rolurilor de această dată în planul dreptului material. 

Tribunalul reţine spre soluţionare recursurile.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25.03.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr.  *** , contestatorul  ***  a solicitat, în contradictoriu cu intimata  ***, întoarcerea executării silite pentru sumele de 5.032,51 lei, 1.177 lei, 1.652.952,49 lei, 49.533,12 euro și 40,99 USD, plata sumei de 541.965,47 lei,  reprezentând dobândă legală aferentă sumelor menționate, calculată până la data de 22.03.2019, respectiv contravaloarea dobânzii legale până la data achitării integrale a sumelor menționate anterior.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esenţă, că, prin sentinţa civilă nr.  ***/07.08.2019 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  *** , rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului formulat de *** , instanţa a dispus desfiinţarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.  ***/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** , ca urmare a intervenirii perimării executării silite. De asemenea, contestatorul a menţionat că, deşi contestaţia la executare a fost formulată iniţial împotriva  *** , în urma solicitării exprese a pârâtei din prezenta cauză, dosarul menţionat a fost soluţionat în contradictoriu cu *** , în calitate de succesor cu titlu particular al creditorului iniţial.

Contestatorul a precizat că, în urma executării silite, creditoarea  ***  a încasat de la acesta sumele de 5.032,51 lei, 1.177 lei, 1.652.952,49 lei, 49.533,12 euro și 40,99 USD, astfel cum rezultă din procesele-verbale de distribuire emise de către executorul judecătoresc şi din extrasele de cont anexate cererii, sume pentru care solicită întoarcerea executării silite.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 4041  şi urm C.proc.civ.

Intimata ***  a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de întoarcere a executării silite şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi cerere de introducere în cauză din oficiu a altor persoane, apreciind că prezenta cauză este guvernată de dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă.

Instanţa a stabilit legea aplicabilă litigiului, respectiv vechiul Codul de procedură civilă, iar la data de 27.05.2019, a respins cererea de introducere în cauză din oficiu a altor persoane, ca inadmisibilă, pentru considerentele prezentate în încheierea de la acea dată. La aceeaşi dată, intimata a formulat cerere de chemare în garanţie a creditoarei  ***  iar în şedinţa din data de 10.06.2019, având în vedere că cererea de chemare în garanţie nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, respectiv nu a fost depusă odată cu întâmpinarea, deşi întâmpinarea era obligatorie, instanţa a dispus disjungerea soluţionării cererii de chemare în garanţie şi formarea unui nou dosar având ca obiect pretenţii.

Prin sentința civilă nr.  ***/24.06.2019 , instanța a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei *** , a admis în parte cererea de întoarcere a executării formulată de contestatorul  *** , în contradictoriu cu intimata ***

A dispus întoarcerea executării silite şi restituirea de către intimata ***  către contestator a sumei de 5.032,51 lei, respectiv 1.177 lei, executate silit în dosarul de executare silită nr.  ***/2012 .

A obligat intimata la plata către contestator a dobânzii legale aferente sumei de 5.032,51 lei, începând cu data de 31.10.2012, respectiv a dobânzii legale aferente sumei de 1.177 lei, începând cu data de 05.02.2013, şi până la data achitării integrale a sumelor menţionate.

A respins cererea în rest, ca neîntemeiată, luând act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei *** , instanţa a respins-o, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă calitatea procesuală este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, alături de capacitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes. Conform art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituind o chestiune de fond.

În cauză, instanţa reţine că sentinţa civilă nr.  ***/07.08.2019 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  *** , rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului formulat de *** , prin decizia civilă nr.  **R/04.03.2019 , pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în temeiul căreia contestatorul solicită întoarcerea executării silite, a fost pronunţată în favoarea contestatorului  ***  şi în contradictoriu cu intimata ***  Având în vedere acest aspect, instanţa observă că partea contestatoare şi-a îndreptat în mod întemeiat cererea de întoarcere a executării silite, motivată de intervenirea perimării executării, împotriva pârâtei ***  Astfel, aceasta din urmă a  avut calitatea de intimată în dosarul de contestaţie la executare, în cadrul căruia s-a constatat intervenirea perimării executării silite şi desfiinţarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.  ***/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** . Restituirea sumelor executate silite şi persoana căreia îi incumbă această obligaţie reprezintă o chestiune ce ţine de fondul cauzei fiind analizată în considerentele prezentei hotărâri.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** , sub nr. ***/20.09.2012, creditoarea ***  a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu, în toate formele de executare, aparţinând fideiusorului  *** , pentru recuperarea creanţei în sumă de 30.924.061,74 lei, în baza contractului de fideiusiune nr. 208 din 22.12.2011 pentru garantarea Contractului de credit nr. 290/28.08.2007.

Executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr.  ***/2012 , executarea silită fiind încuviinţată prin Încheierea din data de 04.10.2012, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ***.

Prin adresa din data de 05.10.2012, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor debitorului. La data de 18.11.2014, executorul judecătoresc a dispus desființarea/ridicarea popririi asupra tuturor disponibilităților bănești în lei și/sau valută sau a disponibilităților de orice altă natură aflate sau care vor fi încasate în orice cont curent aparținând debitorului  *** , ulterior nemaifiind întreprins niciun act de executare silită.

Prin sentinţa civilă nr.  ***/07.08.2019 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  *** , rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului formulat de *** , prin decizia civilă nr.  **R/04.03.2019 , pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, instanţa a admis contestaţia la executare privind pe contestatorul  ***  şi pe intimata *** , în temeiul art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, a constatat că a intervenit perimarea executării silite şi a desfiinţat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.  ***/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** ; a fost obligată intimata să plătească Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  ***  suma de 254 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare; s-a luat  act de precizările părților, conform cărora vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În considerentele sentinţei menţionate, s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că, în perioada 18.11.2014-12.06.2018, nu s-a efectuat niciun act de executare în dosarul de executare nr.  ***/2012 , constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** , că a fost înfiinţată şi nu se află în fiinţă nicio poprire asupra unor conturi aparţinând debitorului, precum şi că societatea creditoare a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data efectuării ultimului act de executare, fără a efectua niciun demers în vederea continuării executării silite.

În drept, potrivit art. 4041 C. proc. civ. din 1865, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei în care îşi găseşte aplicarea art. 449 C.Proc.Civ..

Potrivit art. 404² C. proc. civ. din 1865, „în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.”

Din regimul juridic al cererii având ca obiect întoarcerea executării silite definit prin normele juridice precitate rezultă caracterul accesoriu al cererii de întoarcere a executării silite faţă de contestaţia la titlu, contestaţia la executare propriu-zisă sau faţă de hotărârea judecătorească pronunţată în căile de atac exercitate împotriva hotărârilor de primă instanţă executorii provizoriu.

Ceea ce face obiectul verificării instanţei prin raportare la dispoziţiile art. 404 indice 2 alin 3 C.pr.civ. din 1865 îl constituie verificarea condiţiei desfiinţării titlului executoriu alternativ cu condiţia desfiinţării executării silite însăşi sau a desfiinţării unui act de executare, condiţia ca urmare a efectului substanţial al hotărârii judecătoreşti produs prin soluţionarea capătului principal de cerere să fie lipsită de fundament juridic modificarea patrimoniului debitoarei prin diminuarea elementelor de activ urmare a actului anulat, existenţa unei legături de cauzalitate directă.

Astfel, pentru a se dispune întoarcerea executării silite pe cale principală este necesar să fie îndeplinite trei condiţii: 1. să se desfiinţeze titlul executoriu sau executarea silită; 2. instanţa care a soluţionat recursul sau instanţa care a soluţionat contestaţia la executare să nu fi dispus întoarcerea executării silite; 3. în timpul executării să se fi modificat situaţia juridică existentă între părţi, prin trecerea unor sume de bani sau a altor bunuri din patrimoniul debitorului în cel al creditorului.

Cu privire la prima condiţie, instanţa observă că, prin sentinţa civilă nr.  ***/07.08.2019 , pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.  *** , rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului formulat de *** , prin decizia civilă nr.  **R/04.03.2019 , pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, a fost desfiinţată executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.  ***/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** . Astfel, această primă condiţie este îndeplinită.

Din modul de redactare a dispozitivului şi din cuprinsul sentinţei, rezultă că a fost desfiinţată întreaga executare silită, iar nu doar o parte dintre actele de executare, astfel cum în mod neîntemeiat susţine intimata. Considerentele referitoare la faptul că, în perioada 18.11.2014-12.06.2018, nu s-a efectuat niciun act de executare în dosarul de executare nr.  ***/2012 , constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** , nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie, atât timp cât instanţa s-a pronunţat în mod clar prin dispozitivul hotărârii cu privire la toate actele de executare silită.

Cu privire la susţinerea pârâtei referitoare la faptul că o interpretare contrară ar încălca puterea lucrului judecat de care se bucură decizia civilă nr. ***/2018 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. ***, instanţa subliniază că Judecătoria Sectorului 1 s-a pronunţat în dosarul nr.  ***  asupra intervenirii perimării executării silite, iar nu asupra legalităţii actelor de executare, perimarea fiind o instituţie care sancţionează pasivitatea creditorului, fără a pune în discuţie legalitatea actelor de executare efectuate, dacă nu au fost formulate critici în acest sens.

Astfel, ca urmare a desfiinţării executării se naşte dreptul contestatorului de a solicita restabilirea situaţiei anterioare executării şi, în consecinţă, îi revine creditoarei din executarea silită obligaţia de a restitui debitorului toate sumele de care debitorul a fost lipsit prin executare silită.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, instanţa remarcă faptul că şi aceasta este îndeplinită, întrucât contestatorul nu a solicitat, iar instanţa nu a dispus întoarcerea executării silite în cadrul dosarului nr.  *** .

Cu privire la ultima condiţie instanţă constată că aceasta este îndeplinită doar parţial.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în cadrul dosarului de executare nr.  ***/2012 , constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** , au fost executate silit suma de 5.032,51 lei şi suma de 1.177 lei. Astfel, conform ordinului de plată din data de 22.10.2012, aflat la fila 78, vol. I,  ***  a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 5.032,51 lei, reprezentând plată parţială adresă poprire, această sumă fiind eliberată creditoarei S.C.  ***  S.A., conform procesului-verbal de distribuţie sume, încheiat la data de 12.11.2012 (fila 69 vol. I). De asemenea, suma de 1.177 lei, consemnată la dispoziţia executorului de către terţul poprit *** S.A. la data de 04.02.2013, a fost eliberată creditoarei S.C.  ***  S.A., conform procesului-verbal de distribuţie sume, încheiat la data de 20.02.2013 (fila 62 vol. I).

Cu privire la sumele de 1.652.952,49 lei, 49.533,12 euro și 40,99 USD, astfel cum a menţionat şi executorul judecătoresc, la solicitarea contestatorului, instanţa observă că acestea nu au fost executate în cadrul dosarului de executare nr.  ***/2012 , constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** . În extrasele de cont depuse de către contestator la dosarul cauzei (filele 31-39), este menţionat că aceste sume au fost plătite în baza deciziei civile nr. *** R/19.06.2014, dosar nr. ***, însă încasarea certă a acestor sume în cadrul dosarului de executare nr. ***/BEJA/2012 nu poate fi stabilită de către această instanţă.

Cu privire la persoana căreia îi incumbă obligaţia de restituire a acestor sume, instanţa observă că hotărârea prin care s-a dispus desfiinţarea executării silite a fost pronunţată în contradictoriu cu intimata *** , ca urmare a faptului că aceasta a învederat că a preluat atât drepturile, cât şi obligaţiile S.C.  ***  S.A., în dosarul de executare nr.  ***/2012 , constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** . Prin urmare, ca urmare a intervenirii în dosarul nr.  *** , intimata şi-a asumat eventualele obligaţii ce îi incumbau ca urmare a constatării intervenirii perimării.

În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 4042 alin. 3 raportat la art. 4041 alin. 1 şi alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus întoarcerea executării silite şi restituirea de către intimata ***  către contestator a sumei de 5.032,51 lei, respectiv 1.177 lei, executate silit în dosarul de executare silită nr.  ***/2012 .

Faţă de soluţia dată capătului principal de cerere, a admis capătul accesoriu având ca obiect obligarea intimatei la plata dobânzilor legale calculate de la data plăţii sumei nedatorate şi până la data achitării debitului principal, reţinând legătura de determinare dintre soluţiile celor două capete de cerere decurgând din natura de cerere principală – cerere accesorie ale acestora.

Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere că, fiind vorba de o sumă de bani şi pentru a obţine reparaţia integrală a prejudiciului cauzat, prin raportare şi la dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011, conform cărora, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Referitor la dobânda legală, aceasta reprezintă câştigul, folosul pe care l-ar fi obţinut contestatorul din  investirea  banilor dacă  aceştia nu ar fi fost executaţi silit.

Pe cale de consecinţă, instanţa a obligat intimata la plata către contestator a dobânzii legale aferente sumei de 5.032,51 lei, începând cu data de 31.10.2012, respectiv a dobânzii legale aferente sumei de 1.177 lei, începând cu data de 05.02.2013, şi până la data achitării integrale a sumelor menţionate.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa a luat act că părţile îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât contestatorul  ***  cât și intimata  ***  SA.

Recurentul contestator  ***  solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei și la restituirea sumelor obținute prin executarea silită a contestatorului, adică suma de 1.652.952,49 lei din contul deschis la *** Bank, suma de 49.533,12 euro din contul deschis la *** Bank, suma de 40,99 USD din același cont și contravaloarea dobânzii legale până la data achitării integrale a sumelor menționate.

În motivarea recursului, recurentul contestator arată în esență că sentința este neîntemeiată în ceea ce privește respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor menționate, motivele fiind prevăzute foarte succint în cuprinsul unui paragraf din sentință. Arată că în data de 07.01.2013 intimata  ***  SA a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit  *** Bank  SA, cerere inițial respinsă de Judecătoria Sectorului 1 ca neîntemeiată, cu desființarea popririi înființată de BEJA  *** . Prin decizia civilă nr. ***/17.10.2013 Tribunalul București a admis apelul și a validat poprirea până la concurența sumei de 31.086.242 lei iar în data de 19.06.2014 Curtea de Apel București a admis recursul și a modificat decizia recurată în sensul că a validat poprirea pentru sumele de 49.533,12 euro, 40,99 USD și 1.652.952,49 lei.

Întreg procesul privind poprirea conturilor contestatorului precum și validarea de poprire s-au întemeiat pe adresa de poprire emisă de BEJA  *** , or prin sentința civilă nr. ***/07.08.2018 definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.  ***/2012 , dispunându-se anularea inclusiv a adresei de înființare a popririi care a reprezentat temeiul tuturor demersurilor în vederea obținerii validări de poprire. Între cele două acte juridice există o relație cauză-efect, astfel că decizia Curții de Apel București nu mai poate produce efecte.

Consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune întoarcerea executării, respectiv desființarea executării silite ca efect al admiterii contestației la executare și executarea obligației stabilită prin titlul executoriu.

Contestatorul a depus la dosarul cauzei extrasele de cont din care rezultă că  ***  SA a încasat sumele de bani stabilite prin decizia Curții de Apel București. Intimata nu a contestat sub nicio formă sumele solicitate de către contestator ci a susținut că sumele pentru care se solicită întoarcerea executării au fost încasate de  *** .

Instanța de fond nu a ținut cont de extrasele de cont din care rezultă că  ***  și-a mărit patrimoniul și cu sumele obținute în baza deciziei de validare de poprire.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a se restitui toate sumele încasate de creditor în urma executării silite indiferent dacă aceste sume au fost încasate prin contul de executare sau direct în contul creditorului. Dacă s-ar da curs opiniei instanței, s-ar ajunge într-o situație absurdă în care dacă un debitor achită o sumă de bani în cursul executării silite, direct în contul creditorului nu ar mai avea posibilitatea să solicite întoarcerea executării pentru această sumă. Instanța de fond s-a rezumat doar la dosarul de executare și sumele distribuite de executorul judecătoresc.

În drept, invocă art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 402 alin. 2 c.pr.civ.

Recurenta pârâtă  *** solicită, prin recursul formulat, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a cererii de întoarcere a executării și a capătului de cerere privind dobânda legală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar ca nefondată.

În motivarea recursului se invocă art.304 ind. 1 c.pr.civ., motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 5,7 și 9 c.pr.civ., criticându-se sentința pe motiv că nu a reținut că toate actele prin care s-au executat titlurile au fost realizate pe perioada cât executarea nu era perimată și ca atare, intimatul contestator nu avea dreptul la restituire pentru respectivele sume de bani.

Prima instanță a încălcat cerința art. 261 alin. 1 pct. 5 c.pr.civ., nu a răspuns cererilor și apărărilor părților cu privire la menținerea actelor de executare îndeplinite pe perioada cât nu intervenise perimarea, a reținut greșit că a operat transferul drepturilor și obligațiilor de la *** la  ***  fără a-și motiva raționamentul, pe baza actelor depuse la dosar sau a dispozițiilor legale relevante, în condițiile în care pârâta a arătat că menționarea transferului obligațiilor a fost o eroare materială în cuprinsul notificării cesiunii și este vădit contrazisă de contractul de cesiune de creanță.. Caracterul esențial al apărărilor și cererilor cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat conduce la necesitatea casării și trimiterii spre rejudecare pentru a nu fi încălcat dublul grad de jurisdicție.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de pct. 9, arată că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, făcând o aplicare greșită a legii, dreptul material și o greșită interpretare a situației de fapt.

De asemenea, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că aceasta are calitatea de creditor începând cu anul 2018 iar sumele de bani a căror restituire se cere au fost realizate în anul 2014. Pârâta nu are calitate de creditor nici prin raportare la natura juridică a cesiunii de creanță, prin care se transmit doar drepturile nu și obligațiile decurgând din contract. Persoana căreia îi incumbă obligația de restituire este cea al cărei patrimoniu s-a îmbogățit pe seama diminuării patrimoniului celeilalte persoane.

 ***  nu a încasat nicio sumă de bani și nu are calitatea de debitor în raportul de drept material privind îmbogățirea fără justă cauză, astfel că solicită modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond. arată că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a stabilit că ar fi îndeplinită și a treia condiție privind întoarcerea executării, respectiv că  ***  ar fi persoana căreia îi incumbă obligația de restituire. Aceasta nu a preluat obligațiile  *** , fiind o eroare în cuprinsul notificării cesiunii de creanță ce contravine art. 1566 c.civ. și realității. În speță, între  ***  și  ***  a intervenit un contract de cesiune de creanță și nu o cesiune de contract, deci au fost transferate doar drepturi, nu și obligații.

Cererea de întoarcere a executării este neîntemeiată și pentru faptul că sumele au fost încasate de  ***  din executarea silită anterior datei la care a intervenit perimarea (18.11.2014), respectiv la data de 14.07.2014, deci în temeiul unor acte de executare legale.

Este neîntemeiată și cererea de acordare a dobânzii legale care nu poate fi datorată anterior intervenirii perimării. Cesiunea de creanță a avut loc în anul 2018, pe când realizarea/distribuirea sumelor obținute din executarea silită a avut loc cu mult anterior, respectiv la data de 14.07.2014.

Instituția întoarcerii executării silite reprezintă reglementarea în plan procesual în materie de executare a principiului restabilirii situației anterioare din dreptul civil; în mod simetric dreptul de restituire aparține celui care a efectuat prestația supusă restituirii. Debitorul restituirii nu poate fi decât cel care, ab initio, a avut calitatea de creditor, deci cel care a primit.

Recurenta invocă dispozițiile art. 697 c.pr.civ., menționând că perimarea va avea ca efect desființarea tuturor actelor de executare, cu excepția celor care au condus la realizarea, chiar și în parte, a creanței, care nu vor fi desființate ci se vor păstra.

Prin urmare, chiar dacă sumele de bani au fost încasate de  *** , cererea de întoarcere a executării este neîntemeiată deoarece singurele distribuiri realizate în executarea silită sunt anterioare datei la care a operat perimarea și se vor menține, ca fiind legale.

O interpretare contrară ar fi nelegală și nefondată și din perspectiva puterii lucrului judecat de care se bucură decizia civilă nr. ***/2018 pronunțată de Tribunalul București la 23.01.2018 prin care a fost anulată în parte executarea silită din dosarul de executare nr.  ***/2012 în ceea ce privește suma de 1.004.619,72 lei penalități, fiind menținută executarea silită. Cu alte cuvinte, dacă executarea silită era temeinică și legală la data de 23.01.2018, deci inclusiv actele de executare în temeiul cărora s-a realizat parțial creanța, nu se poate susține că aceleași acte de executare ar fi nelegale și ca s-ar impune a fi desființate potrivit deciziei din 04.03.2019, prin care s-a constatat irevocabil perimarea începând cu data de 18.11.2014.

În drept, se invocă art. 304 ind.1, art. 304 alin. 1 pct.5, 7 și 9 coroborate cu art. 402 alin. 2 și art. 301 teza I c.pr.civ. 1865.

Ambele părți au formulat întâmpinare la recursurile declarate.

În recurs, s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, având în vedere și prevederile art. 304 ind. 1 c.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:

 Cauza acțiunii de față, având ca obiect întoarcere executare silită, o constituie sentinţa civilă nr. ***/07.08.2018, pronunțată de Judecătoria sector 1  Bucureşti în dosarul nr.  ***  prin care s-a admis contestaţia la executare privind pe contestatorul  ***  şi pe intimata *** , în temeiul art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a constatat că a intervenit perimarea executării silite şi s-a desființat executarea silită ce face obiectul Dosarului de executare nr.  ***/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** . Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin adresa din data de 05.10.2012, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul le are deschise la 31 de bănci, în privinţa contestatorului fiind menţionată suma de recuperat în cuantum de 31.086.242 lei. Contestatorul a fost înştiinţat cu privire la înfiinţarea popririi prin notificarea din data de 14.02.2013. La data de 18.11.2014, executorul judecătoresc a dispus desființarea/ridicarea popririi asupra tuturor disponibilităților bănești în lei și/sau valută sau a disponibilităților de orice altă natură aflate sau care vor fi încasate în orice cont curent aparținând debitorului  *** . Ulterior datei de 18.11.2014 nu s-a mai efectuat niciun demers pentru efectuarea executării silite începute împotriva contestatorului  ***  în dosarul de executare nr.  ***/2012 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** . Astfel, în perioada 18.11.2014-12.06.2018, nu s-a efectuat niciun act de executare în dosarul de executare nr.  ***/2012 constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați  *** , nu se află în fiinţă nicio poprire asupra unor conturi aparţinând debitorului şi societatea creditoare a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data efectuării ultimului act de executare, fără a efectua niciun demers în vederea continuării executării silite, motiv pentru care s-a constatat că a intervenit perimarea executării silite, fiind desființată executarea silită ce face obiectul Dosarului de executare nr.  ***/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați  *** .

Sentința civilă nr. ***/07.08.2018 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de creditoarea  ***  SA, prin decizia civilă nr.  **R/04.03.2019  a Tribunalului București Secția a IV a Civilă.

În privința sumelor încasate în urma actelor de executare efectuate în dosarul execuțional menționat, Tribunalul constată, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, următoarele: suma de 5.032,51 lei a fost consemnată de către terțul poprit  ***  (ce a avut în același timp și calitatea de creditor) la data de 22.10.2012, ca urmare a înființării popririi, suma fiind distribuită creditoarei  ***  la data de 12.11.2012, conform procesului verbal de distribuire sume din aceeași dată (fila 69 vol. I dosar fond); suma de 1177 lei a fost consemnată de către terțul poprit  *** Bank  SA la data de 04.03.2013, ca urmare a înființării popririi asupra conturilor debitorului, fiind distribuită în contul cheltuielilor de executare către BEJA  *** , conform procesului verbal de distribuire sume din data de 20.02.2013; sumele de 1.652.952,49 lei, 49.533,12 euro și 40,99 USD au fost virate direct în contul creditoarei  ***  în 11.07.2014, 14.07.2014 și 15.07.2014 de către terțul poprit  *** Bank  SA, în temeiul deciziei civile nr. ***R/19.06.2014 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. ***, aspect ce rezultă din extrasele de cont depuse la filele 31-39 vol. I dosar fond, ce menționează în mod expres detaliile încasărilor. Cu toate că respectiva decizie nu a fost depusă la dosar cauzei, din verificarea sistemului informatizat ECRIS, ce putea fi realizată cu ușurință și de către prima instanță, rezultă că prin această hotărâre, irevocabilă, se validează poprirea înfiinţată în dosarul de executare nr.  ***/2012  asupra conturilor debitorului ***, deschise la terţul poprit *** BANK SA pentru sumele de: 49.533,12 euro, 40,88 USD şi 1.652.952,49 RON, instanța de recurs reținând, în esență, că recurentul terţ poprit a eliberat debitorului sume de bani după data de 5.10.2012, respectiv: 40,90 USD din contul ***, 49.533,12 EUR din contul *** şi 1.652.952,49 RON din contul ***, sume cu privire la care recurentul se află în culpă de a le fi eliberat debitorului după înfiinţarea popririi, cu încălcarea obligaţiilor legale care îi reveneau în calitate de terţ poprit, astfel încât recurentul terţ poprit a fost obligat să plătească aceste sume creditorului urmăritor, ca efect al validării popririi.

La data de 04.01.2018, între creditoarea  ***  SA și recurenta pârâtă din cauza de față,  *** a intervenit contractul cadru pentru cesiunea de creanțe, operațiune confirmată notarial prin autentificarea nr. ***/14.05.2018, în urma căreia  *** a cesionat de la creditoarea cedentă  ***  toate drepturile, garanțiile și creanțele în legătură cu contractele de credit încheiate cu debitorul principal cedat *** SRL, preluând astfel și drepturile decurgând din contractele de garanție personală, reală mobiliară și imobiliară, accesorii contractelor de credit. Cesiunea de creanță a fost notificată garantului fidejusor  ***  la data de 14.05.2018 iar cesionara  *** a solicitat introducerea sa în cauza având ca obiect contestația la executare (dosar nr.  *** ), cerere încuviințată de instanță care a dispus și scoaterea din cauză a societății  ***  România SA, așa cum se menționează în cuprinsul sentinței civile nr. ***/2018.

Reținând această situație de fapt ca fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul constată, ca prim aspect, că toate sumele de bani încasate în cursul executării silite din dosarul de executare nr.  ***/2012 , fie direct în urma popririlor înființate de executor, fie indirect, în urma validării popririi asupra terțului poprit  *** Bank , au fost încasate de către creditoarea cedentă  ***  SA, nicidecum de către cesionara  ***  SA. Așa cum în mod întemeiat susține aceasta, contractul încheiat la data de 04.01.2018 are ca obiect o cesiune de creanță cu titlu oneros, ce are ca efect, conform art. 1568 c.civ., transferul drepturilor cedentului în legătură cu creanța cedată, al drepturilor de garanție și tuturor accesoriilor creanței cedate. Potrivit art. 1575 alin. 1 c.civ., cesiunea de creanță produce efecte între cedent și cesionar, iar acesta din urmă poate pretinde tot ceea ce primește cedentul de la debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost făcută opozabilă acestuia, fiind vorba evident de plăți ulterioare intervenirii cesiunii de creanță, iar nu de sume obținute anterior de către creditorul cedent, fie prin plata benevolă, fie prin executare silită.

Așa fiind, cu toate că recurenta pârâtă  ***  a intervenit în dosarul nr.  *** , hotărârea prin care s-a constatat perimarea executării silite și s-a dispus desființarea acesteia fiindu-i opozabilă, aspect ce justifică legitimarea procesuală a acesteia în cauza de față, Tribunalul reține însă ca fiind fondată critica recurentei pârâte cu privire la obligația sa de restituire a sumei solicitate pe calea întoarcerii executării silite, fiind eronate considerațiile instanței de fond referitoare la preluarea atât a drepturilor, cât și a obligațiilor cedentei  *** . Astfel, cesiunea de creanță intervenită la 04.01.2018 constituie o modalitate de transmisiune a creanței ce urmează regimul juridic prevăzut de art. 1566 și urm. c.civ., iar nu o cesiune de contract, în sensul art. 1315 c.civ., cesionara preluând un drept de creanță și accesoriile acestuia, fără a-i incumba însă și o eventuală obligație de restituire a sumelor încasate de către cedentă pe calea executării silite desființate, sume ce nu se reflectă în patrimoniul cesionarei, ci în cel al cedentei.

În acest context, Tribunalul notează totodată, în privința sumelor încasate de către creditoarea cedentă  ***  în urma validării popririi prin decizia civilă nr. ***R/19.06.2014 a Curții de Apel București, că acestea nu au fost plătite de către debitorul contestator, ci de către terțul poprit  *** Bank , sancționat, în această calitate, prin decizia menționată tocmai pentru faptul că nu s-a conformat adresei de înființare a popririi și a eliberat debitorului sumele respective, așa încât terțul poprit a fost îndatorat să le plătească din patrimoniul propriu.

Apreciind că nu este incident vreunul din motivele de casare a sentinței recurate și trimitere a cauzei spre rejudecare, invocate de recurenta pârâtă, având în vedere că prima instanță a dat o corectă soluție excepției lipsei calității procesuale pasive și a examinat fondul pricinii într-o manieră care face posibilă exercitarea controlului judiciar, nefiind așadar aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 c.pr.civ., Tribunalul reține însă ca fiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ., soluția primei instanțe de admitere, chiar și în parte, a cererii de întoarcere a executării fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 404 ind. 1 și urm., raportate la prevederile art. 389 și 391 c.pr.civ., cu referire la efectele perimării executării silite.

Astfel, este cert că prezenta cauză este guvernată de dispozițiile c.pr.civ. 1864, așa încât art. 698 alin. (2) NCPC, potrivit căruia perimarea executării atrage desființarea tuturor actelor de executare, cu excepția celor care au condus la realizarea, în parte, a creanței cuprinse în titlul executoriu și accesoriilor, nu este în mod direct aplicabil.

Cu toate acestea, soluția impusă în mod expres de dispozițiile noului Cod de procedură civilă, ar trebui acceptată și în raport cu vechiul Cod. Astfel, potrivit art. 389 din vechiul Cod de procedură civilă „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”. Este de necontestat că perimarea executării silite a fost reglementată pentru a sancționa pasivitatea creditorului în procedura execuțională. Fiind vorba de o sancțiune la adresa creditorului, ea nu trebuie extinsă, în consecințele sale, dincolo de rațiunea reglementării, rațiune, oricum, din ce în ce mai dificil de explicat după intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, act normativ prin efectul căruia profesia de executor judecătoresc s-a reorganizat ca profesie liberală. În alți termeni, după adoptarea acestei reglementări, în lumina căreia executorul judecătoresc a încetat să fie un funcționar de stat, devenind un profesionist care îndeplinește un serviciu public, dar pe bază de profit, existența unei cereri de executare silită, valabil formulată, neînsoțită de o renunțare la executare din partea creditorului ar fi, în sine, suficientă pentru a releva stăruință în executare. Fără a face abstracție de faptul că, și după 2000, legislația execuțională a continuat să facă perimarea incidentă când creditorul lasă să treacă un termen de 6 luni fără să se facă acte de urmărire, trebuie subliniat că, în aceeași legislație, perimarea nu opera în termeni similari nulității executării silite. Relevantă în acest sens este dispoziția art. 389 alin. (3) din vechiul Cod care, deși pretindea creditorului, subsecvent constatării perimării executării, să facă o nouă cerere de executare silită, îl dispensa, pe de altă parte, pe executor de obligația de a mai comunica, odată cu somația aferentă noii proceduri, titlul executoriu. O asemenea dispensă, nesusținută de vreun text de lege din materia nulității executării silite, conduce la concluzia că sancționarea creditorului nu merge până în punctul în care, pe cale de ficțiune juridică, să se considere că împotriva debitorului nu a fost efectuat, în privința acelui titlu executoriu, niciun act de executare. În plus, premisa nescrisă, dar totuși evidentă, a perimării executării silite este existența unei executări valabile, constatare care nu face decât să se opună unei preluări, pe cale de analogie mecanică, a efectelor anulării executării silite, în materia perimării executării. Or, dacă rațiunea perimării este lipsa de stăruință a creditorului, atunci nu sunt motive să fie afectate acele acte de executare efectuate care au condus la realizarea, în parte, a creanței. De aceea, deși vechiul Cod nu are un text corespondent normei de la art. 698 alin. (2) din noul Cod, normă care dispune că perimarea executării atrage desființarea tuturor actelor de executare, cu excepția celor care au dus la realizarea în parte a creanței cuprinse în titlu executoriu şi a accesoriilor, soluția nu ar putea fi decât aceeași.

Cu alte cuvinte, din coroborarea dispoziţiilor art. 389 şi art. 391 Cod procedură civilă, rezultă un regim juridic diferit al efectelor constatării perimării asupra actelor de executare realizate anterior şi ulterior intervenirii perimării. Astfel, perimarea operează de drept iar nerespectarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea anulării actelor de executare ulterioare, conform art.391 Cod procedură civilă, care  instituie o cauză de anulare expresă.

Anularea, ca sancţiune civilă impusă de nerespectarea unor dispoziţii legale, are în mod firesc efectul repunerii părţilor în situaţia anterioară, ca modalitate de a restabili ordinea juridică încălcată.

În privinţa actelor de executare anterioare perimării, nu există nici o cauză de anulare, actele fiind îndeplinite cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul efectuării.

Perimarea este o sancţiune aplicată creditorului pentru delăsare, din raţiunea de a asigura celeritatea executării şi a înlătura incertitudinea cu privire la bunurile debitorului supus executării.

Perimarea executării silite este o sancţiune procedurală, fără efecte asupra dreptului creditorului de a recupera creanţa, care rămâne activ, dacă nu a intervenit prescripţia, astfel cum rezultă din art. 389 al.3 Cod procedură civilă.

Prin urmare, nu există nici o raţiune pentru a aplica creditorului, obligat să recurgă la executarea silită de atitudinea debitorului care nu îşi respectă obligaţiile, sancţiunea specifică încălcării dispoziţiilor legale şi de a lua din patrimoniul său partea de creanţă pe care acesta a recuperat-o prin executare silită.

Bunurile sau sumele de bani obţinute prin executarea silită parţială a creanţei intră în patrimoniul creditorului, cu consecinţa corespunzătoare a diminuării creanţei supuse în continuare executării silite. Numai intervenirea unei sancţiuni  pentru intrarea nelegală a acestor bunuri în patrimoniul său, obligă creditorul la restituire.

Bunurile intrate legal în patrimoniul creditorului prin executare silită nu mai sunt socotite aparţinând debitorului, pentru ca acesta să poată cere întoarcerea executării.

Executarea silită lăsată în nelucrare rămâne ineficientă prin efectul perimării, dar numai pentru partea de creanţă care nu a fost recuperată, nu pentru bunurile sau valorile care au intrat deja în patrimoniul creditorului.

Deşi vechiul Cod procedură civilă nu reglementează distinct efectele perimării, în mod similar noului Cod procedură civilă, acestea sunt desprinse din finalitatea reglementării acestei sancţiuni şi diferenţele specifice faţă de sancţiunea anulării.

Cu toate că nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile Noului Cod procedură civilă, trimiterea la dispoziţiile corespondente - art. 698 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă, s-a făcut în considerarea faptului că prin Noul Cod procedură civilă s-a urmărit a se da o soluţie legislativă problemelor de drept iscate de insuficiența reglementării din vechiul Cod procedură civilă, soluţionate diferit în jurisprudenţă.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile întoarcerii executării silite, întrucât nu a fost desfiinţat titlul executoriu şi nici nu a fost anulată executarea silită însăşi, sumele solicitate de contestator fiind obținute de către creditoarea  ***  România SA din acte de executare silită efectuate anterior intervenirii perimării, așa încât, în temeiul art. 412 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 c.pr.civ., va admite recursul formulat de recurenta pârâtă și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge, în tot, acțiunea, ca neîntemeiată, menținând soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., recursul formulat de recurentul contestator urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant  ***  împotriva sentinţei civile nr. ***/24.06.2019  pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosar nr. *** , ca nefondat.

Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă  *** împotriva aceleiași sentințe civile.

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţia privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.11.2019.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

*** *** *** ***

Red./dact.***/ 2 ex.

JS. 1- Jud. ***

Domenii speta

Spete similare