Decizie de aplicare a sancțiunii disciplinare „destituire din funcţia publică"

Sentinţă civilă 255 din 10.06.2020


Decizie de aplicare a  sancțiunii disciplinare „destituire din funcţia publică"

Din formularea art. 492 alin. 6 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, rezultă că  criteriile de individualizare a sancţiunii disciplinare  sunt obligatorii, angajatorul fiind ţinut să se călăuzească după ele în operaţiunea de individualizare, iar stabilirea şi aplicarea sancţiunii cu nesocotirea vreunuia dintre criteriile menţionate face ca decizia de sancţionare să fie netemeinică şi nelegală.

Stabilirea sancţiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci exclusiv, în funcţie de analiza riguroasă şi cumulativă a criteriilor statornicite expres de lege. Numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ şi preventiv al răspunderii.

Sentinţa civilă  nr. 255/10.06.2020- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul tribunalului Caraș-Severin BC în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului X şi Direcţia Poliţia Locală X a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nelegalitatea Dispoziţiei nr.2096/07.11.2019 emisă de Primarul Mun. X şi, pe cale de consecinţă, şi nelegalitatea Dispoziţiei privind încetarea raportului de serviciu prin destituire nr.2101/12.11.2019 emisă de Primarul Mun. X, iar pe fondul cauzei anularea ca netemeinice şi nelegale a celor două dispoziţii; suspendarea executării actului administrativ de destituire din funcţie până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar; repunerea în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiilor de sancţionare şi eliberare din funcţie cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale indexate; cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, solicită anularea dispoziţiilor atacate şi înlocuirea sancţiunii prevăzute de art.492 lit.f din OUG nr.57/2019 cu o sancţiune mai puţin aspră din cele prevăzute la literele c-e din acelaşi act normativ.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a celor două dispoziţii reclamantul arată că, urmare a abaterii disciplinare săvârşite la data de 18.08.2019, la nivelul Direcţiei Poliţia Locală s-a constituit comisie de disciplină pentru efectuarea cercetării sale disciplinare, din funcţionari din cadrul Primăriei R. Reclamantul apreciază ca nelegală constituirea comisiei, respectiv cu încălcarea prevederilor art.492 alin.2 din OUG nr.57/2019, cu consecinţa constatării nelegalităţii raportului întocmit de către aceasta la data de 28.08.2019 şi a celor dispoziţii ce succed raportului comisiei.

Cu referire la Dispoziţia nr.2096/07.11.2019 emisă de Primarul Mun. X susţine că aceasta poartă semnătura unei alte persoane şi nu a primarului, iar în lipsa unei delegări exprese dată de către primar, singurul care, potrivit legii, poate emite dispoziţii şi aplica sancţiuni, dispoziţia de sancţionare semnată de către o altă persoană este lovită de nulitate.

Pe fondul cauzei reclamantul apreciază că celor două dispoziţii sunt prea drastice, cuprinzând cea mai gravă sancţiune raportat la abaterea săvârşită. Cercetarea disciplinară s-a efectuat fără a fi avute în vedere şi circumstanţele sale personale, faptul că şi-a desfăşurat activitatea cu demnitate, loialitate şi profesionalism în cadrul Direcţiei Poliţia Locală timp de 24 de ani, fără a fi săvârşit abateri.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze reclamantul arată că în prezent este divorţat şi obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere, are mai multe credite bancare, este executat silit şi cu restanţe la restituirea creditului. Fără a avea un loc de muncă îi este imposibil să îşi îndeplinească obligaţiile legale de plată şi să se întreţină, existând riscul să fie scos în stradă.

În drept reclamantul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 şi ale OUG nr.57/2019.

Pârâtul Primarul Municipiului X a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică, nefondată şi nedovedită. Pe cale de excepţie a invocat inadmisibilitatea cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.

Referitor la nelegalitatea constituirii Comisiei de disciplină, în sensul că din componenţa acesteia nu face parte un reprezenta al organizaţiei sindicale, pârâtul precizează că această susţinere nu este conformă cu realitatea, întrucât, potrivit adresei nr.32904/26.04.2018 a Sindicatului Aparatului de Specialitate al Primarului Mun. X şi al Serviciilor Publice fără personalitate juridică, au fost desemnate persoanele care să îndeplinească calitatea de membru titular şi membru supleant al comisiei de disciplină. Persanele desemnate de sindicatul reprezentativ la nivelul instituţiei sunt dl GL, membru titular şi dna BC, membru supleant.

Cu privire la Direcţia Poliţia Locală X arată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, potrivit art.6 din HCL nr.54/27.02.2018 privind aprobarea organigramei a statului funcţiilor de demnitate publică alese şi a statelor de funcţii ale aparatului de specialitate al Primarului Mun. X, Serviciul Public-Direcţia Poliţia Locală X s-a reorganizat, devenind structură funcţională fără personalitate juridică în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Mun. X. Totodată, dispoziţiile contestate sunt emise de către Primarul Mun. X.

Referitor la suspendarea executării actului administrativ privind încetarea raportului de serviciu până la soluţionarea definitivă a cauzei, pârâtul solicită respingerea cererii, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Cu privire la faptul că Dispoziţia nr.2096/07.11.2019 privind sancţiunea disciplinară a reclamantului nu este semnată de dl primar  , ci de o altă persoană, respectiv viceprimar  , pârâtul precizează că, potrivit Dispoziţiei nr.2027/28.10.2019, viceprimarul  a fost desemnat pentru îndeplinirea atribuţiilor Primarului în perioada 29.10.2019-08.11.2019.

Pe fondul cauzei, pârâtul arată că, urmare a celor sesizate, Comisia de disciplină a constatat că poliţistul local BC, prin faptele sale, a săvârşit cu vinovăţie mai multe abateri disciplinare din care una cu consecinţe grave. Astfel, a fost emisă Dispoziţia de sancţionare nr.2096/07.11.2019 prin care reclamantul a fost sancţionat conform art.492 alin.1 lit.d coroborat cu alin.2 lit.k din OUG nr.57/2019 şi, pe cale de consecinţă, a fost emisă Dispoziţia nr.2101/12.11.2019 privind încetarea raportului de serviciu prin destituire publică.

În drept, pârâtul invocă dispoziţiile art.205 şi art.223 coroborat cu art.411 din Codul de procedură civilă, Legea nr.50/1991.

La termenul de judecată din data de 20.05.2020, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţie invocată de către pârâtul Municipiul X prin întâmpinare.

 Tribunalul caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 255/10.06.2020 a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant,  a anulat parţial Dispoziţia nr. 2096/07.11.2019 în sensul că a dispus înlocuirea sancţiunii disciplinare a destituirii din funcţie cu sancţiunea retrogradării într-o funcţie publică de nivel inferior pe o perioadă de 1 an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului şi a anulat dispoziţia nr. 2101/12.11.2019, privind încetarea raportului de serviciu şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de nivel inferior celei deţinută iniţial şi obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în această funcţie.

Pentru a hotărî astfel,  Tribunalul a reţinut că reclamantul a ocupat funcţia publică specifică de execuţie de poliţist local,  la Compartimentul Ordine Publică şi Dispecerat în cadrul Biroului Ordine Publică, Siguranţă Rutieră, Control Trafic şi Dispecerat al Direcţiei Poliţiei Locale din cadrul Primăriei Municipiului X.

Prin Dispoziţia nr. 2096/07.11.2019 s-a dispus sancționarea disciplinară cu „destituire din funcţia publică" a reclamantului, iar prin Dispoziţia Primarului nr.2101/12.11.2019 s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin destituire din funcţia publică, începând cu data de 13.11.2019.

În concret, acestuia i s-au imputat, în baza art. 492 alin. 2 lit. k) din O.U.G. nr. 57/2019, următoarele fapte:

-„fiind informat despre semnalmentele unor persoane care au săvârşit o infracţiune, deşi a interceptat persoanele nu a procedat la identificarea şi predarea acestora organelor abilitate pe bază de proces verbal;

- a interceptat persoane care au săvârşit contravenții, fără a le legitima şi fără a le sancționa. Persoanele erau însoțite de câini de talie mare şi nu aveau asupra lor actele de identitate;

- evenimentele petrecute nu au fost raportate dispecerului de serviciu sau superiorului (nici nu au fost notate în raportul de serviciu) ".

S-a reţinut încălcarea următoarelor prevederi legale: art. 21 alin. 1 lit. c), d), g), alin. 6 din Legea nr. 155/2010, HCL nr. 158/2012, precum şi a atribuțiilor nr. 15, 16 din fişa postului.

Tribunalul reţine că reclamantul contestă legalitatea dispoziției privind sancționarea disciplinară invocând nelegala constituire a comisiei de disciplină, în sensul că din componenta acesteia nu a făcut parte un reprezentant al organizației sindicale sau al funcționarilor publici, precum şi semnarea actului contestat de viceprimar în lipsa unei delegări exprese.

În ceea ce priveşte prima critică, tribunalul constată caracterul neîntemeiat a acesteia, având în vedere dispozițiile nr. 810/02.05.2018 (f. 43-44) şi nr. 1530/02.08.2019 (f. 45-46) din care rezultă că numitul GL, membru în cadrul comisiei de disciplină, este reprezentantul sindicatului. Prin urmare, dispoziţiile art. 494 alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2019 şi ale art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1344/2007 au fost respectate.

Referitor la cea de-a doua critică de nelegalitate instanţa, de asemenea, constată caracterul neîntemeiat a acesteia, având în vedere că prin Dispoziția nr. 2027/28.10.2019 (f. 42) s-a dispus desemnarea domnului viceprimar pentru îndeplinirea atribuţiilor primarului în perioada 29.10.2019-08.11.2019, deci în perioada în care s-a emis dispoziţia contestată.

Instanța constată că reclamantul nu contestă neraportarea scrisă a incidentului produs de persoanele care au intrat dezbrăcate în fântână, respectiv nesancționarea unui grup de cetățeni care erau însoțiți de câini de talie mare fără ca aceștia să poarte botniță sau lesă. Acesta consideră, însă, că nu a încălcat obligația de a identifica şi preda persoanele care au săvârșit o infracțiune organelor abilitate.

Potrivit prevederilor art. 492  din OUG nr. 57/2009 privind Codul administrativ, (1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea administrativ-disciplinară a acestora.

(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte(...)

k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi;(...)

(3) Sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrarea scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c) diminuarea drepturilor salariale cu 10 - 15% pe o perioadă de până la un an de zile;

d) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;

e) retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

f) destituirea din funcţia publică.

(4) Ca urmare a săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute la alin. (2), se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:

(...)

d) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i) - k) şi m), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3);

(...)

(5) Pentru funcţionarii publici de execuţie sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) se aplică prin transformarea funcţiei publice pe care o ocupă, pe perioada de executare a sancţiunii disciplinare. Pentru funcţionarii publici de conducere în situaţia în care sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) nu se poate aplica pentru că nu există o funcţie publică de conducere de nivel inferior vacantă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. c).

(6) La individualizarea sancţiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentului cod.

(7) În caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancţiunea disciplinară aferentă abaterii disciplinare celei mai grave.

Referitor la abaterea constând în neîndeplinirea obligației de a identifica şi preda persoanele care au săvârșit o infracțiune organelor abilitate, tribunalul reține că această abatere nu a fost săvârşită, după cum a învederat şi reclamantul.

În speță, polițiștii locali nu au asistat la săvârșirea unei infracțiuni flagrante, pentru a li se imputa neluarea măsurilor de identificare şi conducere a făptuitorilor la organele de urmărire penală. De asemenea, nu s-au adus probe de către pârât din care să rezulte constatarea de către organele competente a săvârșirii unei infracțiuni.

 Martorul PA  a declarat că a observat două persoane, una de sex masculin şi o alta de sex feminin, care făceau baie dezbrăcați în fântâna cinetică din centrul orașului, fiind însoțiți de un câine. În zonă nu era multă lume, era pustiu, după cum afirmă martorul, iar persoanele din fântână nu făceau gălăgie. Martorul a sesizat Poliţia Locală X, poliţiştii locali nefiind de faţă. După două-trei minute persoanele care făceau baie s-au îmbrăcat şi au plecat. Iniţial, agentul de pază nu a dat detalii cu privire la persoanele care făceau baie, a spus polițistului doar că un bărbat şi o femeie fac baie goi în fântână. Ulterior, martorul a sunat la poliţie şi a comunicat în ce direcţie au luat-o respectivele persoane.

 Observând imaginile captate de camerele de supraveghere din Centrul Civic, Tribunalul constată că polițiștii locali au reperat şi oprit 5 persoane, în timp ce acestea plecau din Centrul Civic, în  apropierea cărora se aflau 3 câini fără lesă şi botniță. Între polițiști şi turiști au avut loc discuții pașnice, persoanele respective exprimându-se prin gesturi, după care cu toţii s-au îndepărtat de centru. 

Din declaraţiile reclamantului şi ale martorilor audiaţi, rezultă că agenții de poliţie locală nu au avut, la momentul opririi persoanelor de cetățenie cehă,  date din  care să rezulte că două dintre cele 5 persoane erau cele care au făcut baie dezbrăcate, agentul de pază de la Magazinul N necomunicând, iniţial, detalii despre aceste persoane, deci nu se poate reţine în sarcina reclamantului prima abatere consemnată în decizia de sancționare, constând în aceea că nu a imobilizat făptuitorul, nu a luat măsuri de conservare a locului faptei, de identificare a martorilor oculari şi de sesizare imediată a organelor competente, precum şi de predare a  făptuitorilor către organele de poliţie competente teritorial, pe bază de proces verbal.

Tribunalul reţine, însă, că celelalte două fapte, constând în omisiunea de a legitima şi sancţiona persoanele care să săvârşit contravenţii şi neraportarea evenimentelor dispecerului de serviciu sau superiorului ierarhic, se confirmă.

Astfel, constatând că nu se poate efectua legitimarea respectivelor persoane, însoţite de câini fără lesă şi botniţă,  poliţiştii locali aveau obligaţia de a anunţa dispeceratul,  pentru a trimite patrula auto, în vederea transportării acestora la Poliţia Municipiului X, pentru stabilirea identităţii şi luarea măsurilor ce se impuneau- sancţionarea contravenţională. De asemenea, şi în raportul de la ieşirea din tură, evenimentul trebuia raportat, ceea ce nu s-a realizat.

Prin această conduită, reclamantul a încălcat prevederile fişei postului, conform cărora avea obligația de a conduce la sediul Poliţiei Locale/structurii Poliţiei Române competente persoanele suspecte a căror identitate nu a putut fi stabilită, în vederea luării măsurilor care se impun.

Față de cele mai sus reținute, tribunalul concluzionează că sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare, pentru o parte din abaterile reţinute de către organele disciplinare ale pârâtei.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, tribunalul reţine că, prin  Decizia în interesul legii nr. 11 din 10 iunie 2013, ÎCCJ a stabilit că  Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.

Instanţa  are în vedere dispoziţiile art. 492 alin. 6 din O.U.G. nr. 57/2019, potrivit cărora „La individualizarea sancţiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentului cod.”

Din formularea legii rezultă că aceste criterii sunt obligatorii, angajatorul fiind ţinut să se călăuzească după ele în operaţiunea de individualizare, iar stabilirea şi aplicarea sancţiunii cu nesocotirea vreunuia dintre criteriile menţionate face ca decizia de sancţionare să fie netemeinică şi nelegală.

Aşadar, stabilirea sancţiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci exclusiv, în funcţie de analiza riguroasă şi cumulativă a criteriilor statornicite expres de lege. Numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ şi preventiv al răspunderii.

Tribunalul apreciază că, raportat la împrejurările faptei, aceasta nu prezintă o gravitate atât de mare încât să conducă la aplicarea sancţiunii destituirii din funcţia publică, cu atât mai mult cu cât una dintre abaterile reţinute nu se confirmă.

Potrivit art. 520 lit. a din OUG 57/2019 destituirea din funcţia publică se dispune, în condiţiile  art. 493,  pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave. În speţă, nu se poate concluziona că abaterea disciplinară a reclamantului a avut consecinţe grave. Chiar dacă filmarea cu persoanele dezbrăcate care au făcut baie în fântâna publică  a circulat în mediul on line  nu se poate reţine că ar fi fost grav afectată imaginea instituţiei, poliţiştii nefiind de faţă la momentul respectiv, pentru a  se considera că au stat în pasivitate şi au tolerat comportamentul turiştilor străini.

Este de observat ca sancţiunea disciplinara constând în destituirea din funcţia publică este cea mai severa dintre sancţiunile disciplinare, iar la aplicarea unei asemenea sancţiuni trebuie avut în vedere întregul context în care s-au săvârşit abaterile respective.

În speţă, comisia de disciplină nu a reţinut existenta unor circumstanţe atenuante, de natura a conduce la aplicarea unei sancţiuni mai puţin grave, care trebuiau avute în vedere în scopul individualizării corecte a sancţiunii aplicate.

În acest sens, nu s-a avut în vedere că reclamantul şi-a desfăşurat timp de 24 de ani activitatea în cadrul Direcţiei Poliţiei Locale X, perioadă în care şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile, că în ultimii trei ani a obţinut calificatul „bine” la evaluarea performanţelor profesionale şi că anterior nu a mai fost sancţionat disciplinar.

Ţinând cont de toate aceste împrejurări care, în mod obiectiv, trebuiau a fi avute in vedere la individualizarea sancţiunii aplicate, fără a fi minimalizate gravitatea faptelor astfel cum au fost reţinute anterior si vinovăţia reclamantului, Tribunalul constata ca pârâtul trebuia  să aprecieze asupra posibilităţii de a i se aplica reclamantului o sancţiune care sa nu îl îndepărteze din profesie dar care, în acelaşi timp, sa-i atragă atenţia asupra gravitaţii abaterilor comise si a consecinţelor acestora.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, Tribunalul, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, a admis în parte acţiunea formulată.