Angajarea răspunderii patrimoniale pentru intrarea în insolvenţă. Prescripţia dreptului la acţiune. Calitatea procesuală pasivă. Condiţiile de angajare a răspunderii.

Conform disp. art. 170 din Legea 85/2014:

„Acțiunea prevăzută la art. 169 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să

curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) sau, după caz, art. 64 lit. a)”.

Conform disp. art. 169 alin. 1 din Legea 85/2016:

„(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, (…), să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte (…).”

Răspunderea reglementată de art. 169 din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală și pentru ca ea să poată fi angajată este necesar să fie îndeplinite condițiile generale prevăzute de art. 998-999 Cod civil și cele special reglementate de art. 169 din Legea insolvenței.

Admisibilitatea acestei acțiuni în răspundere întemeiată pe disp. art. 169 lit. a din Legea nr. 85/2014 este condiționată deci de proba elementelor constitutive, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.

Prin sentința civilă nr. 135/JS/13.10.2022, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul

Tribunalului Caraș-Severin în dosarul nr. 2364/115/2021/a1, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect antrenare răspundere patrimonială, invocată de pârâtul C. P. A.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. C.; s-a admis acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantul lichidator judiciar M. M. R. SPRL, împotriva pârâtului C. P. A., fost director al debitorului G. A. SRL; s-a respins acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantul lichidator judiciar M. M. R. SPRL împotriva pârâtului G. C., fost administrator social al debitoarei, și s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului C. P. A. pentru suma de 217.251 lei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 2364/115/2021/a1, reclamantul lichidator M. M. R. SPRL T. a chemat în judecată pârâții G. C. și C. P. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i oblige pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 217.251,05 lei, conform prevederilor art. 169 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Judecătorul sindic, în baza art. 248 Cod de procedură civilă, a soluționat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect antrenare răspundere patrimonială, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. C..

Referitor la excepția prescripției, instanța reține că în mod greșit pârâtul invocă excepția prescripției dreptului civil la acțiune pentru recuperarea unei sume de bani, câtă vreme obiectul prezentei acțiuni nu este pretenții, pentru a se aplica dispozițiile art. 2500 și următoarele Cod civil, ci acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale, formulată în baza Legii privind insolvența, motiv pentru care i se aplică dispozițiile legii speciale, respectiv art. 170 din Legea 85/2014.

Conform disp. art. 170 din Legea 85/2014:

„Acțiunea prevăzută la art. 169 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) sau, după caz, art. 64 lit. a)”. (raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență)

În speță, deschiderea procedurii insolvenței debitoarei a avut loc la data de 07.10.2021, iar Raportul nr. .../2021 asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a fost înregistrat de lichidator pe rolul instanței la data de 15.11.2021. Prin acest raport, administratorul judiciar a arătat că își rezervă dreptul de a-și preciza punctul de vedere privind incidența art. 169 după implementarea în contabilitatea debitoarei a procesului verbal de control nr. .../23.07.2020 al DGRFP și a deciziei de impunere .../30.07.2020.

 În consecință, conform art. 170 din Legea 85/2014, termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale a început să curgă la data când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, respectiv cel mai târziu la data publicării în BPI nr. .../16.11.2021 a raportului asupra cauzelor. Astfel, judecătorul sindic, constatând că termenul de prescripție curge din 16.11.2021 (data publicării în BPI a raportului asupra cauzelor), dată la care nu se depusese balanța întocmită la 31.10.2021 ca urmare a implementării raportului de inspecție fiscală, reține că acest termen nu era împlinit la data formulării prezentei cereri (27.06.2022). Față de cele reținute, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. C., instanța reține următoarele:

Conform disp. art. 169 alin. 1 din Legea 85/2016:

„(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, (…), să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte (…).”

Cum pârâtul G. C. a avut calitatea de administrator social al debitoarei, conform dispozițiilor menționate are calitate procesuală pasivă în cauză. Susținerile acestuia, în conformitate cu care nu a exercitat în fapt această calitate și nu a luat decizii privind activitatea societății, constituie apărări de fond ce vor fi avute în vedere de instanță cu ocazia analizării fondului.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamantul lichidator judiciar M. M. R. SPRL și-a întemeiat în drept acțiunea pe disp. art. 169 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Răspunderea reglementată de art. 169 din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală și pentru ca ea să poată fi angajată este necesar să fie îndeplinite condițiile generale prevăzute de art. 998-999 Cod civil și cele special reglementate de art. 169 din Legea insolvenței.

Admisibilitatea acestei acțiuni în răspundere întemeiată pe disp. art. 169 lit. a din Legea nr. 85/2014 este condiționată deci de proba elementelor constitutive, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.

În cauză, reclamantul lichidator judiciar a solicitat angajarea răspunderii pârâților susținând că G. C., în calitate de administrator social al debitoarei, și C. P. A., în calitate de director, au folosit banii persoanei juridice în folosul propriu (art. 169 alin. 1 lit. a din Legea 85/2014).

Față de înscrisurile depuse la dosar de reclamantă în dovedirea cererii, respectiv: Nota nr. .../08.11.2021, încheiată de lichidator cu pârâtul C. P. A. (filele ...), raportul de inspecție fiscală (filele ...), precum și balanța întocmită la 31.10.2021 ca urmare a implementării raportului de inspecție fiscală (filele ...), precum și având în vedere susținerile pârâtului C. P. A. din completarea la întâmpinare (filele ...), instanța reține că acesta din urmă a recunoscut faptul că a ridicat din conturile societății suma de 204.402,77 lei, în calitate de director al debitoarei. Astfel, această sumă a fost înregistrată de debitoare în contul ...-operatiuni în curs de clarificare, după implementarea raportului de inspecție fiscală, fără a fi însă lămurită cu înscrisuri contabile destinația acestei sume. În această privință, instanța nu poate reține susținerile pârâtului C. P. referitoare la faptul că a fost folosită în interesul societății, câtă vreme același pârât susține că nu deține documente justificative. Ori, conform disp. art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei acestor susțineri îi aparține.

Referitor la suma de 12.848,28 lei, conform balanței întocmite la 31.10.2021, ca urmare a implementării raportului de inspecție fiscală (filele ...), aceasta figurează în contul ... – casa în lei, dar nu a fost predată lichidatorului judiciar și nici nu s-au prezentat documente justificative pentru situația în care această sumă a fost cheltuită de debitoare. Astfel, inițial, în întâmpinarea comunicată instanței prin e-mail la 29.08.2022, pârâtul C. P. a susținut că suma de 12.848,28 lei din contul ... a fost plătită cu titlu de impozit aferent dividendelor, fără a depune însă înscrisuri doveditoare. Ulterior însă, prin completarea la întâmpinare din 04.10.2022, același pârât a susținut că asociatul unic – pârâtul G. C. nu a primit nicio sumă de bani cu titlu de dividende, iar în soldul casei în numerar, la data deschiderii procedurii insolvenței, a rămas suma de 12.848,28 lei, pe care urmează să o predea lichidatorului judiciar.

În consecință, judecătorul sindic reține că susținerile pârâtului C. P. referitoare la folosirea în interesul societății a sumei de 204.402,77 lei nu au fost dovedite, ceea ce prezumă însușirea lor, iar acesta a recunoscut că și-a însușit suma de 12.848,28 lei și s-a obligat să o predea lichidatorului judiciar.  Astfel, reclamantul lichidator judiciar a făcut dovada faptei ilicite a acestui pârât de a folosi banii persoanei juridice în sumă de 217.251,05 lei în folosul propriu. Ori, având în vedere că procedura insolvenței împotriva debitoarei s-a deschis la cererea creditorului C. C.-D. care a fost înscris în tabelul de creanțe cu suma de 116.842 lei (fila ... dosar), instanța reține că fapta pârâtului C. P. de a-și însuși suma de 204.402,77 lei a provocat insolvența debitoarei. De asemenea în tabelul definitiv sunt înscrise creanțe în cuantum total de 259.907 lei.

Referitor la pârâtul G. C., deși acesta a avut calitatea de administrator și asociat unic al debitoarei, din probele administrate în cauză și având în vedere susținerile pârâtului C. P. A., judecătorul sindic constată că nu s-a făcut dovada faptului că acesta și-a însușit suma de 204.402,77 lei. Astfel, deși inițial, în declarația dată la organele fiscale în decembrie 2019, C. P. A., în calitate de director al debitoarei, a susținut că asociatul unic G. C., ce avea și calitatea de administrator, a ridicat suma de 270.243 lei cu titlu de dividende, ulterior, prin înscrisurile comunicate instanței, pârâtul C. P. a susținut că banii respectivi au fost folosiți de el în interesul societății. Mai mult decât atât, în afara declarațiilor pârâtului C. P. A. nu există nicio dovadă referitoare la încasarea dividendelor, în raportul de inspecție fiscală fiind reținute susținerile acestuia referitoare la dividende, motiv pentru care s-a calculat și impozitul aferent. 

În consecință, nefiind dovedită fapta ilicită a pârâtului G. C., instanța va respinge acțiunea reclamantului lichidator judiciar de angajare a răspunderii patrimoniale a acestuia.

Față de cele reținute, în baza disp. art. 45 alin. 1 lit. h și art. 169 alin. 1 din Legea 85/2014, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul lichidator judiciar M. M. R. SPRL împotriva pârâtului C. P. A. și va dispune atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru suma de 217.251 lei.

Sentința civilă nr. 135/JS/13.10.2022 a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare