Litigiu de muncă-acţiune în constatare

…………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA  Dosar nr……………

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 77

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : ……….

Asistent judiciar : ……….

Asistent judiciar : ……………

Grefier : ……….

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii civile formulată de reclamanta B.I. în contradictoriu cu pârâţii S.C. …………….. S.A. şi SINDICATUL LIBER  INDEPENDENT „…………”, având ca obiect litigiu de muncă – acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Instanţa constată că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, a reţinut cauza spre soluţionare, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 30 ianuarie 2020 şi apoi pentru data de azi, 13 februarie 2020.

T R I B U N A L U L

Constată că prin cererea înregistrată la data de 12.12.2018, sub nr. de mai sus, reclamanta B.I. a chemat în judecată pe pârâta ………… SA şi intervenientul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT ……… , solicitând instanţei să dispună:

- constatarea caracterului nelegal al refuzului angajatorului de a suporta procentul de 75% din contravaloarea biletelor de tratament;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 lei pentru ca reclamanta să poată beneficia de tratamente şi proceduri pentru recuperarea capacităţii sale de muncă;

- obligarea pârâtului la plata diferenţei reprezentând prima de vacanţă prin raportare la salariul minim brut pe economie;

- constatarea de către instanţă a statutului de angajat bugetar;

- obligarea sindicatului la respectarea deciziilor luate la alegeri;

- constatarea caracterului nelegal al deciziei nr. 545/12.01.2018.

Cererea de chemare în judecată astfel formulată a fost redactată de partea reclamantă, fără ajutorul vreunui avocat. Ca urmare a solicitărilor instanţei de judecată de lămurire a pretenţiilor deduse judecăţii şi a poziţiei procesuale a părţilor indicate în cererea iniţială, reclamanta, în urma angajării unui avocat, şi-a precizat acţiunea, conform cererii scrise depuse la fila 150 din dosar, cerere care constituie obiectul prezentului litigiu.

Astfel, prin precizarea scrisă, reclamanta a precizat că înţelege să îşi formuleze pretenţiile în contradictoriu cu cei doi pârâţi ………… SA şi SINDICATUL LIBER INDEPENDENT ………, obiectul acţiunii fiind următoarele pretenţii:

- anularea deciziei nr. 545 emisă la data de 12.01.2018 de pârâta .......... SA;

- obligarea pârâtei .......... SA la reducerea cu 75% a costului biletelor de tratament în staţiuni balneo-climaterice, conform art. 59 alin. 1 din CCM încheiat în anul 2017 , valabil până la data de 04.08.2018;

- obligarea în solidar a pârâţilor la plata despăgubirilor civile în sumă de 450 lei constând în diferenţa dintre prima de vacanţă cuvenită conform negocierilor purtate, în sumă de 1900 lei şi cea primită în valoare de 1450 lei, aferentă anului 2018;

- obligarea în solidar a pârâţilor la plata despăgubirilor civile în valoare de 2500 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin lipsirea acesteia de beneficiul reducerii biletelor de tratament cu 75% conform CCM din 2017-2018.

În motivarea cererii formulate reclamanta arată că, în conformitate cu art. 59 alin. 1 din CCM, în calitate de angajată a pârâtei .......... SA, are dreptul la reducerea biletelor de tratament cu 75%, până la valoarea de 2500 lei pe an, iar conform art. 55 alin. 6 din CCM la o primă de vacanţă stabilită la valoarea unui salariu minim pe unitate.

Cu toate acestea, la data de 12.01.2018 s-a emis decizia nr. 545 prin care pârâta a dispus neacordarea drepturilor prevăzute la art. 59 alin. 1 din CCM pentru motivul că în conformitate cu modificările legislative, în perioada 01.07.2017-30.11.2018 se acordă o singură indemnizaţie de vacanţă sau o primă de vacanţă, sub formă de vouchere, în cuantum de 1450 lei pentru un salariat.

Reclamanta apreciază decizia sus menţionată ca fiind un act nelegal, susţinând, totodată, că sindicatul este răspunzător pentru omisiunea de a reprezenta interesele membrilor săi în vederea valorificării drepturilor cuvenite conform CCM.

În drept, au fost invocate prevederile art. 229, 170 CCM la nivel de unitate pe anul 2017-2018; art. 59 alin. 1 din CCM unic la nivelul sectorului de activitate.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta .......... SA a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În cuprinsul întâmpinării pârâta arată că OUG nr 8/2009 a fost modificată prin OUG nr. 46/2017 în sensul că în perioada 01.07.2017-30.11.2018 se acordă o singură primă de vacanţă sub formă de vouchere, în cuantum de 1450 lei pentru un salariat. Prima de vacanţă în anul 2018 s-a acordat, aşadar , în baza legii şi nu în baza CCM invocat de reclamantă, deoarece acesta nu mai era valabil la data petiţiei salariatei. De altfel, prevederile unui contract colectiv de muncă nu pot conţine dispoziţii contrare normelor legale

Baza neacordării biletelor de tratament utilizate de majoritatea angajaţilor în scopul petrecerii concediilor în diferite locaţii turistice nu a constituit-o decizia nr. 545/12.01.2018 invocată de reclamantă, ci inexistenţa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Contractul invocat de salariată a fost încheiat pe o perioadă de un an, fiind înregistrat la ITM Covasna la data de 03.07.2017 iar prin act adiţional a fost prelungită valabilitatea lui până în data de 04.08.2018. Astfel, la data solicitării sumei de 2500 lei de către reclamantă, respectiv 24.09.2018, la nivelul societăţii nu a existat un CCM valabil (vezi fila 39).

În probaţiune, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei.

Analizând pretenţiile deduse judecăţii, prin raportare la probele administrate în cauză şi la normele legale aplicabile speţei, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, reclamanta este angajată a societăţii pârâte .......... SA, prestând meseria de laborantă.

.......... SA Sfântu Gheorghe este o societate comercială care îşi desfăşoară activitatea ca operator regional în baza contractului de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi canalizare încheiat sub nr 23/2009 cu autoritatea publică locală. Salariaţii pârâtei nu intră în categoria angajaţilor bugetari (neîncasând sumele cu titlu de drepturi salariale din fonduri bugetare), ci în cea a angajaţilor unei societăţi comerciale.

La nivelul acestei societăţi a fost încheiat contractul colectiv de muncă pentru 2017-2018, contract înregistrat la ITM Covasna sub nr. 43/2017 şi care  a fost valabil până la data de 04.08.2018 (fila 44).

Conform clauzelor acestui contract colectiv, art. 59 alin. 1, societatea angajatoare suportă reducerea cu 75 % (dar nu mai mult de 2500 lei) din costul biletelor de tratament cumpărate de salariaţii săi în staţiuni balneo-climaterice din ţară (fila 42). În baza acestei clauze, câţiva angajaţi ai societăţii au cerut  angajatorului, în lunile mai-iulie 2018 să le achite procentul de 75% din costul biletului cumpărat în respectivele staţiuni ( a se vedea filele 101, 102, 103, vol. I dosar). Respectivele cereri au fost respinse de directorul societăţii în baza celor dispuse prin Decizia cu nr. 545 din 12.01.2018 (fila 17). Prin această decizie, directorul .......... SA a hotărât ca în anul 2018 să nu se mai acorde salariaţilor reducerea de 75% din costul biletelor de tratament.

Salariaţii ai căror cereri de decontare a biletelor de tratament au fost respinse, s-au adresat cu sesizări către ITM Covasna (la dosar fiind depuse copii după acele sesizări, nu însă şi dovada înregistrării lor la Inspectorat). Totodată, acei angajaţi au înştiinţat-o şi pe reclamantă, care, se pretinde a avea calitatea de reprezentant sindicalist, formulând în această calitate sesizarea către Sindicatul Liber Independent …. Sfântu Gheorghe (fila 104), la data de 03.12.2018.

Totodată, reclamanta a înregistrat la sediul societăţii pârâte cererea nr 11849 din 24.09.2018 (fila 100) prin care a formulat două întrebări: dacă va beneficia de dreptul la reducerea cu 75% a biletelor de tratament pentru cele 12 zile de concediu de odihnă rămas neefectuat pe anul 2018 şi dacă îi va fi acordată diferenţa pentru prima de vacanţă.

Urmare a nesoluţionării cererilor sale în mod favorabil, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată cu prezenta acţiune.

În ceea ce priveşte pretenţia de anulare a deciziei nr. 545 din 12.01.2018, instanţa constată că acest act a fost emis în mod unilateral de către directorul unităţii pârâte prin raportare la normele legale cuprinse în ordonanţele de urgenţă  emise în anul 2017, ce reglementează măsuri fiscal bugetare  cu impact pentru angajaţii bugetari. Însă, chiar pârâta explică în cuprinsul întâmpinării (fila 39) că, din punct de vedere juridic, nu se încadrează în categoria instituţiilor publice finanţate de la buget, ci este organizată, funcţionează şi îşi acoperă cheltuielile (inclusiv cele cu plata salariilor) din fonduri proprii, fiind o societate comercială.

Din punctul de vedere mai sus menţionat, decizia nr. 545 din 12.01.2018 este nelegală.

În plus, respectivul act încalcă cele statuate prin negocieri colective şi cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil la data emiterii deciziei. Acest act, emis în mod unilateral de către directorul societăţii, prin raportare la dispoziţii legale ce nu se aplică societăţii comerciale şi cu încălcarea prevederilor din contractul colectiv de muncă, este un act nelegal, urmând a fi anulat de către instanţă.

Totodată, instanţa constată că, din punct de vedere al întinderii în timp a efectelor sale, actul constând în decizia nr. 545 din 12.01.2018, a devenit caduc în momentul în care contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 43/2017 şi-a încetat valabilitatea la data de 04.08.2018, nefiind adoptată în continuare, pentru anul 2018 vreo reglementare colectivă care să acorde în continuare salariaţilor unităţii acele drepturi.

Pretenţia reclamantei de obligare a pârâtei .......... SA la reducerea cu 75% a costului biletelor de tratament conform art. 59 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, este apreciată de instanţă ca fiind neîntemeiată, câtă vreme, respectivul contract colectiv de muncă şi-a încetat valabilitatea la 04.08.2018, astfel cum s-a arătat mai sus, salariata recunoscând în nota scrisă depusă la fila 171 şi în răspunsurile date la interogatoriu că nu a depus bilete de tratament spre decontare, neformulând, înainte de 04.08.2018 cerere în acest sens. Conform dovezilor depuse la dosar, reclamanta a avut concediu de odihnă în luna mai (fila 152), 10 zile, însă în respectiva perioadă de timp nu a formulat cerere către angajator pentru suportarea de către acesta a vreunei părţi de 75% din costul vreunui bilet de tratament. Câtă vreme respectivele prevederi contractuale nu mai sunt în vigoare, ele nefiind negociate şi statuate prin noul contract colectiv de muncă la nivel de unitate, drepturile pretinse de parte nu pot fi acordate, fiind lipsite de suport legal.

Nu poate fi acordată nici suma de 2500 lei cu titlu de despăgubiri civile câtă vreme  în speţă nu au fost dovedite elementele răspunderii delictuale a pârâţilor: reclamanta nu a dovedit că a avut rezervate bilete sau că ar fi contractat un tratament ( cum, spre exemplu angajatul F. L., fila 101, la formularea cererii, în luna mai 2018 a indicat hotelul, locaţia unde avea făcută rezervarea), nu a depus cerere în intervalul cât CCM era valabil, nici după respectiva dată (cerere concretă de indicare a unităţii la care salariata să fi avut rezervate bilete de tratament), deci nu există prejudiciu cert sub acest aspect. Nu poate fi reţinută nici discriminarea pretinsă de parte, câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că alţi angajaţi, aflaţi în aceeaşi situaţie, au încasat respectivele sume.

Nemulţumirea esenţială a reclamantei îşi are izvorul în împrejurarea că sindicatul unităţii nu a negociat cu angajatorul, nu a făcut toate demersurile necesare pentru păstrarea în beneficiul angajaţilor societăţii a respectivelor drepturi băneşti şi pe perioada ulterioară datei de 04.08.2018; însă aceste nemulţumiri exced obiectului prezentului proces.

În ceea ce priveşte pretenţia având ca obiect acordarea despăgubirii în cuantum de 450 lei constând în diferenţa dintre prima de vacanţă pretinsă a fi cuvenită (în sumă de 1900 lei) şi cea efectiv încasată (în sumă de 1450 lei), tribunalul apreciază pretenţia ca neîntemeiată.

Se reţine că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 43/2017 (fila 30), la art. 55 alin. 6 s-a stipulat: unitatea va acorda o primă de vacanţă în valoare de 1450 lei.

Reclamanta a solicitat şi a primit de la angajatorul pârât, în luna aprilie 2018, prima de vacanţă de 1450 lei.

Reclamanta pretinde însă prima de vacanţă la valoarea de 1900 lei-salariul de bază minim brut pe ţară pe anul 2018 stabilit prin HG nr. 846 din 2017. Însă, clauza din CCM la nivel de unitate valabil pentru perioada 2017-august 2018 nu stipulează acordarea primei de vacanţă prin raportare la salariul minim brut pe ţară, ci indică un cuantum concret al sumei prevăzută în beneficiul salariaţilor cu acel titlu. Reclamanta a invocat în susţinerea pretenţiei sale CCM nr. 1233/2018 încheiat la nivel de grup de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare, valabil pe anii 2018-2019 (fila 189). Însă, societatea pârâtă nu este membră a Patronatului Apei, nefiind semnatară a respectivului CCM, astfel cum se precizează în mod clar în răspunsul  Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale depus la fila 9, vol. II. Ca urmare, faţă de prevederile art. 133 alin. 1 lit. b din Legea nr. 62/2011 efectele respectivului contract colectiv de muncă nu se aplică salariaţilor societăţii pârâte.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată, va dispune anularea deciziei nr. 545 emisă la data de 12.01.2018 de pârâta .......... SA şi va respinge ca neîntemeiate restul pretenţiilor reclamantei.

În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă instanţa va dispune obligarea pârâtei .......... SA la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( o parte din suma achitată cu titlu de onorariu de avocat, corespunzător pretenţiei admise, chitanţa fiind depusă la fila 21, vol. II dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite în parte cererea formulată de reclamanta B.I., CNP ……., domiciliată în ……………….., în contradictoriu cu pârâţii .......... SA, cu sediul în ………………… şi SINDICATUL LIBER INDEPENDENT ……., cu sediul în …………………..

Dispune anularea deciziei nr. 545 emisă la data de 12.01.2018 de pârâta .......... SA.

Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenţii formulate de reclamantă.

Obligă pârâta .......... SA să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Tribunalului Covasna.

Pronunţată azi, 13.02.2020 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE ASISTENŢI JUDICIARI GREFIER

Domenii speta

Spete similare