Legea nr. 10/2001

Sentinţă civilă 121 din 20.02.2020


………………

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ Dosar nr. …………..

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 121

Şedinţa publică din 20 februarie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE: ………….

GREFIER: ……………….

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii civile formulate de reclamanţii N.F., S.E.-E., T.G., J.T., P.F.T. şi N.S. (moştenitor al defunctei N.G.), în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL ………, prin primar, şi PRIMARUL MUNICIPIULUI ……………., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 13 februarie 2020, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. dosar ……, reclamanţii N.F.,  N.G.,  S.E.-E., T.G.,  J.T., P.F.T., au chemat în judecată pârâtul Municipiul ......., prin Primar, solicitând instanţei să  oblige pârâtul la compensarea cu alt teren, teren cu sau fără construcţii, şi construcţii finalizate sau nefinalizate, în contul imobilului situat în ......., înscris în CF nr. 2881 ....... cu nr. top. 1725/2, 126, 1198, 964, 1633, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin cererile din anii 1997, 2000, depuse în termen la pârâtă prin executorul judecătoresc, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în mun. …… str. ......., înscris în CF nr. 2881 ....... cu nr. top 1725/2 gradină, nr. top 1726 casă de lemn cu 2 camere, nr. top 1198 casă de lemn cu 2 camere, nr. top 964 gradină în ......., nr. top. 1633 casă de lemn cu 2 camere, imobil preluat în mod abuziv de către stat. De la data depunerii cererii şi până în prezent a solicitat de nenumărate ori soluţionarea cererii cu privire la acest imobil, dar nu au primit un răspuns concret şi dosarul nu a fost finalizat, motiv pentru care în accepţiunea art. 1 alin. (2) raportat la art. 12 din Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/213 şi a Normelor de aplicare a acestei legi, art. 22 indice 1-22 indice 3, au formulat o cerere pârâtei prin care au solicitat sa fie compensaţi în contul imobilul cu alt teren, teren cu sau fără construcţii, şi construcţiile finalizate sau nefinalizate, având în vedere că municipiul la ora actuală dispune de terenuri şi imobile, care pot fi date în compensare, cerere la care nu au primit răspuns.

Reclamanţii invocă Decizia nr. 25/10.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie dată în interpretarea articolelor legii mai sus indicate, obligatoriu potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. 3 Cpc, conform cărora "Bunurile care pot fi oferite în compensare sunt terenurile, terenurile cu sau fără construcţii, şi construcţiile finalizate sau nefinalizate, indiferent de categoria în care se încadrează imobilele pentru care s-a formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. 12 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind aplicabile".

În drept, se invocă prevederile Legii nr. 10/2001, Legii 165/2013, Legii nr. 368/2013, HG nr. 401/2013.

În probaţiune au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 9-24).

Pârâtul Municipiul ......., prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare s-a arătat că dosarul reclamanţilor nr. 159/2002 a fost soluţionat prin Dispoziţia nr. 738/200 prin care s-a respins cererea de restituire, dispoziţia neatacată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 26 din L nr. 10/2001. Solicitantul nu avea calitatea de persoană îndreptăţită, motiv pentru care s-a respins Notificarea nr. 79/N/2002, imobilele fiind vândute coproprietarului J. A. înainte de naţionalizare.

În vederea justei soluţionări a cauzei, instanţa a dispus depunerea la dosar a copiei dosarului administrativ privind notificarea nr. 79/N/2002, nr. 591/N/2001, 588/2001, 241/2001 şi 171/2002.

În şedinţa publică din data de 13.09.2018 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia invocată şi a unit pronunţarea cu fondul cauzei.

La data de 22.11.2018 reclamanţii, prin reprezentant ales, au depus la dosar o modificare de acţiune prin care au arătat că solicită obligarea pârâtului la compensarea cu alt teren, teren cu sau fără construcţii, şi construcţii finalizate sau nefinalizate, doar pentru imobilul situat în ......., înscris în CF nr. 2881 ....... cu nr. top. 1198 casă de lemn cu 2 camere şi  nr. top 964 grădină în suprafaţă de 11222 mp, restrângându-şi astfel pretenţiile doar la aceste 2 imobile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Antecesorii reclamanţilor N. L. – D., T. E.-P., respectiv reclamanţii N.G. şi N.F. jun. au depus, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificările nr. 241/N/31.07.2001 (fila 12-16) şi nr. 588/N/13.11.2001, prin BEJ ………, prin care au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Mun. ......., str. ....... nr. 9 înscris în CF nr. 2881 ....... cu nr. top. 1198 casă de lemn cu 2 camere şi  nr. top 964 grădină în suprafaţă de 11222 mp  (fila 173 vol I).

Reclamanţii din prezenta speţă sunt moştenitorii defuncţilor notificatori, conform certificatelor de moştenitor depuse la dosar.

Municipiul ......., prin Primar, a soluţionat notificarea nr. 241/N/31.07.2001 prin Dispoziţia nr. 887/16.07.2004 prin care s-a restituit în natură o parte din imobilele solicitate, însă nu şi cel în litigiu (fila 126).

Notificarea nr. 588/N/13.11.2001 a fost soluţionată prin Dispoziţiile nr. 1011/26.11.2008 (fila 155), nr. 228/18.03.2008 (fila 160), nr. 643/27.11.2006 (fila 165), dispoziţii prin care s-au restituit în natură o altă parte din imobilele solicitate.

 Din imobilul înscris sub nr. top 964 s-a restituit în natură o suprafaţă de 2.822 mp (343 mp prin Dispoziţia nr. 1011, 1.320 mp prin Dispoziţia nr. 228 şi 1.502 mp prin Dispoziţia nr. 643).

La data de 9.11.2017 reclamanţii au formulat o cerere către pârât în baza Legii nr. 165/2013 prin care au solicitat compensarea cu un alt teren în contul imobilului înscris în CF nr. 2881 ....... cu nr. top. 1198 casă de lemn cu 2 camere şi  nr. top 964 grădină în suprafaţă de 11222 mp ( fila 18).

Reclamanţii au învestit instanţa cu prezenta acţiune prin care au solicitat să se dispună compensarea cu un alt teren sau construcţie,  în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului instanța are în vedere faptul că reclamanții au solicitat obligarea acestei părți să acorde în compensare un bun pentru imobilul expropriat.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013, ce constituie temei al acțiunii introductive, una din măsurile reparatorii în echivalent care se poate acorda este compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001. Acest text de lege permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deţine, aflate în circuitul civil, şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită.

În cazul de față, Municipiul ......., ca unitate administrativ teritorială, a fost entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi are în proprietate sau exercită drept de administrare asupra unor bunuri aflate în domeniul public sau privat al statului sau a unităţii administrativ – teritoriale. Instanța constată, așadar, că pârâtul are calitate procesuală în acest litigiu și, pe cale de consecință, în temeiul art. 36 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

 În soluţionarea pe fond a acţiunii instanţa reţine că notificările prin care reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilelor, astfel cum au fost ele precizate în modificarea de acţiune, au fost soluţionate prin Dispoziţiile emise de Primarul mun. ....... nr. 887/16.07.2004, nr.1011/26.11.2008, nr. 228/18.03.2008, nr. 643/27.11.2006, cum s-a arătat anterior.

Dispozițiile au fost comunicate persoanelor îndreptățite, care nu au exercitat calea de atac prevăzută de art. 26 din Legea 10/2001. Până în prezent, Dispozițiile respective nu au fost revocate şi nu a fost exercitată de către prefect în cadrul controlului de legalitate calea de atac prevăzută de Legea nr. 554/2004.

După comunicarea Dispozițiilor către notificatori sau succesorii acestora, emitentul nu mai are posibilitatea să le revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziţii şi anume pe calea acţiunii în contencios administrativ exercitată de Prefect, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004 sau pe calea prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, la cererea persoanelor care se pretind îndreptăţite.

Se reţine că, potrivit art. 21.6 din H.G. 250/2007 ,,Instituţia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispoziţiilor de restituire emise de primari şi de preşedinţii consiliilor judeţene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale, vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului şi al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004”.

Așadar, în ipoteza constatării unor neregularităţi cu ocazia exercitării controlului de legalitate de către prefect, conform dispoziţiei citate anterior, singura cale legală pe care prefectul o avea la dispoziţie pentru înlăturarea dispoziţiilor nelegale emise de primar era aceea de a acţiona în contencios administrativ, nefiind permis primarului, în baza unei simple solicitări a prefectului, să modifice unilateral o dispoziţie intrată în circuitul civil.

Dispoziţia necontestată de titularii notificării conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sau de către prefect în cadrul controlului de legalitate, în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, devine definitivă.

Conform prevederilor art. II din Legea nr. 368 din 18 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013: ,,Persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În considerentele deciziei nr. 25/2016 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în paragraful 57 şi următoarele, s-a făcut referire la faptul că este incident acest termen de 60 de zile, iar în paragraful 66 se face referire expresă la faptul că persoana îndreptăţită trebuie să opteze pentru returnarea dosarului: „Această măsură (a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii 10/2001) este aplicabilă atât în privinţa dosarelor încă nesoluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi în privinţa celor soluţionate de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor şi aflate în procedura de evaluare prevăzută de titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în situaţia în care persoana îndreptăţită a optat, în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013, pentru returnarea dosarului la entitatea învestită cu soluţionarea notificării”.

În speță, reclamanții se găsesc în situația în care, prin Dispoziţiile sus-amintite, s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului, fără a se propune acordarea de despăgubiri, iar dispozițiile au devenit definitive prin neatacare de reclamanți sau Prefect. Cu alte cuvinte, dosarul reclamanţilor nu este unul nesoluţionat sau unul aflat în procedura de evaluare, în sensul avut în vedere de Decizia nr.25.

Prin urmare, reclamanții nu au posibilitatea de a uza de dreptul conferit de art. II din Legea nr. 368 din 18 decembrie 2013, nefiind îndeplinită situaţia premisă a aplicării acestui text de lege , respectiv aceea a unor persoane îndreptăţite la despăgubiri, prin Decizia nr. 25/2018 ÎCCJ statuând în sensul că persoana îndreptăţită la despăgubiri este persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării.

Or, reclamanţilor nu li s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 2881 ....... cu nr. top. 1198 casă de lemn cu 2 camere şi  nr. top 964 grădină în suprafaţă de 11222 mp.

Oricum, reclamanții, invocând în favoarea lor, după emiterea dispoziției definitive de soluționare a notificărilor lor, dreptul de a primi în compensare un alt imobil, conform prevederilor Legii 368/2013, au exercitat acest drept cu nerespectarea termenului legal, formulând cererea înregistrată cu nr. 20964/9.11.2017 la U.A.T. Municipiul ....... (fila 18)  cu depăşirea termenului legal impus de prevederile art. II din Legea nr. 368 din 18 decembrie 2013, care era de 60 zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând, pe de o parte, că dosarul reclamanţilor nu este unul nesoluţionat sau unul aflat în procedura de evaluare, nefiind îndeplinită situaţia premisă a aplicării art. II din Legea nr. 368 din 18 decembrie 2013, iar pe de altă parte că cererea administrativă de compensare a imobilului a fost depusă cu depăşirea termenului legal impus de prevederile art. II din Legea nr. 368 din 18 decembrie 2013, iar ulterior expirării acestui termen nu mai există obligaţia entităţii de a reanaliza dosarul administrativ, instanţa va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul ....... prin primar invocată de acesta prin întâmpinare.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii N.F., CNP ……….., cu domiciliul în ......., …………….,  N.G., CNP ……….., cu domiciliul în ......., str. …………….., S.E.-E., CNP …………, cu domiciliul în ......., str. …………, T.G., CNP …………., cu domiciliul în ......., ……….., J.T., CNP ……………, cu domiciliul în ......., str. …………., P.F.T., CNP ………….., cu domiciliul în ......., …………..,  în contradictoriu cu pârâţii Municipiul ......., prin primar, cu sediul în mun. ......., …………. şi Primarul Municipiului ......., cu sediul în mun. ......., …………………. ca neîntemeiată.

Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 20.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei

 PREŞEDINTE GREFIER