Insolvenţă – acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale

„Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta DGFP GALAŢI – AJFP C la data de 04.12.2020 s-a solicitat antrenarea răspunderii pârâţilor Z R C şi C V A, în calitate de administratori ai debitoarei S I T SRL, pentru suma de 102.885,64 lei, pasiv al debitoarei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâţii se fac vinovaţi de fapta prevăzută la art.169 lit.d) din Legea 85/2014, iar răspunderea instituită este una delictuală specială. 

În drept au fost invocate dispoziţiile art.169 lit.d) din Legea nr. 85/2014.

Pârâtul Z R C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivând că a răspuns lichidatorului judiciar în sensul că nu deţine arhiva financiar-contabilă şi că nu a efectuat niciun act de administrare în fapt a societăţii falite.

Pârâtul C V A nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise, prin care a învederat că nu este de acord cu cererea ANAF, deoarece insolvenţa a fost declarată de unul din administratori în timp util şi real, iar societatea are de încasat sume de bani care ar acoperi în integralitate datoriile către stat.

În probaţiune, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator, instanţa reţine:

 Prin încheierea nr.388/28.07.2020 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea S I T SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar CII G N.

Prin raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, s-a reţinut că asociaţii nu au depus actele contabile ale societăţii, nefiind îndeplinită nici obligaţia de înregistrare a situaţiilor financiare anuale şi a declaraţiilor fiscale. 

În ce priveşte legislaţia incidentă, instanţa reţine disp.art.169 alin.1) din Legea 85/2014, potrivit cu care „ (1)La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

-a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

-b)au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

-c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

-d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;

-e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

-f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

-g)în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;

-h)orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu”.

În motivarea cererii formulate, creditoarea reclamantă DGRFP Galaţi a invocat disp.art.169 lit.d).

Fiind o obligaţie izvorâtă din lege, răspunderea asociatului sau administratorului unei societăţi aflată în insolvenţă pentru faptele prevăzute în art.169, este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1357 C.Civ., şi anume: existenţa faptei ilicite, a prejudiciului suferit, a culpei pârâtului, precum şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Una din caracteristicile răspunderii reglementată de art.169 din Legea insolvenţei este că fapta ilicită care poate justifica angajarea răspunderii trebuie să fie din cele expres prevăzute de textul de lege, precum şi să existe un raport de cauzalitate între aceste fapte şi starea de insolvenţă.

În cauză, este întrunită condiţia existenţei unui prejudiciu, concretizat în starea de insolvenţă a debitoarei şi în imposibilitatea satisfacerii creanţelor afirmate de creditorii menţionaţi în tabelul definitiv al creanţelor, din averea acesteia.

În ceea ce privește fapta prevăzută de lit. d), instanţa reţine că neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea presupune neţinerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situaţia reală, nedepunerea bilanţurilor, ascunderea unor documente contabile şi, respectiv ţinerea unei contabilităţi fictive (adică înregistrarea în contabilitate a unor date false de natură să denatureze situaţia financiară a persoanei juridice ).

Nepredarea documentelor contabile administratorului/lichidatorului judiciar activează prezumţia legală instituită de art.169 lit.d) teza a II-a din Legea 85/2014, prezumţie relativă pe care pârâţii nu au reuşit să o răstoarne în cauză.

Pârâtul Z R C a invocat, în apărare, faptul că nu a efectuat acte de administrare în fapt a societăţii, depunând o serie de înscrisuri, încheiate în numele societăţii de pârâtul C V A, pentru a dovedi că în realitate acesta din urmă a administrat societatea.

Instanţa apreciază însă că această probaţiune este insuficientă pentru a dovedi lipsa de participare a pârâtului Z în administrarea societăţii debitoare, având în vedere complexitatea pe care o astfel de activitate o presupune şi care nu poate fi limitată doar la operaţiunile consemnate în înscrisurile depuse de pârât.

Faptul că pe parcursul judecăţii prezentei cauze acesta a depus anumite acte contabile, nu este de natură a răsturna prezumţia legală şi de a înlătura răspunderea acestuia, câtă vreme lichidatorul judiciar a învederat prin notele scrise depuse la 10.05.2021 că acestea sunt insuficiente pentru a putea completa raportul de cauze.

Instanţa reţine, în egală măsură, disp.art.73 din Legea 31/1990 R, potrivit cu care „Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru: c)existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; (...) e)stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun”.

Prin urmare, instanţa apreciază că atât ţinerea contabilităţii, cât şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a declaraţiilor fiscale reprezintă obligaţii legale, de a căror îndeplinire sunt ţinuţi în solidar ambii administratori. 

Pentru toate considerentele expuse, instanţa reține că sunt îndeplinite în sarcina pârâţilor condiţiile răspunderii civile delictuale şi pe cale de consecinţă, urmează a admite cererea formulată, cu antrenarea răspunderii pârâţilor pentru suma de 102.885,64 lei reprezentând pasiv al debitoarei, sumă ce va intra în averea acesteia”.

Domenii speta

Spete similare