S-a luat în examinare acţiunea în pretenţii, formulată de reclamanţii I I şi L N I, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R B – B, în contradictoriu cu pârâţii E S.A., cu sediul în C, S V, cu domiciliul procesual ales în C, Spitalul Privat ,,E’’, , şi chemaţii în garanţie O V I G S.A., cu sediul în B, şi C.M.I. S V, cu sediul în C,.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10.03.2020 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 17.03.2020, de 24.03.2020, de 31.03.2020, respectiv de 07.04.2020, dată când a pronunţat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 03.03.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C, sub nr. 1676/118/2014, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii I I şi L N I, în contradictoriu cu pârâţii E S.A. şi S V, prin care au solicitat obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 4.500 lei, reprezentând daune materiale, precum şi a sumei de 150.000 euro (echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective), reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanţii au arătat că, la data de 18.09.2012, reclamanta I I a încheiat cu pârâta E S.A. contractul de prestări servicii medicale nr. 5175/18.09.2012.
Contractul a fost generic, serviciile medicale au fost negociate şi efectuate sub formă de pachet – ofertă, cuprinzând, în concret, naşterea prin cezariană a fiului reclamanţilor, I L A, precum şi sterilizarea reclamantei sub forma ligaturii tubare bilaterale.
La aceeaşi dată, 18.09.2012, a avut loc şi intervenţia medicală, respectiv naşterea prin operaţie cezariană şi ligatura tubară bilaterală.
În cursul lunii noiembrie şi la începutul lunii decembrie 2013, reclamanta s-a simţit rău, acuzând manifestări diverse în zona abdominală.
În atare situaţie, la data de 09.12.2013, reclamanta s-a prezentat la E S.A., în vederea unui consult, însă, întrucât pârâta S V nu avea program la spital, reclamanta s-a programat telefonic la cabinetul privat din M al aceleiaşi doamne doctor S V.
În urma investigaţiilor medicale de la cabinetul privat din M al doamnei doctor S V, a rezultat că reclamanta era însărcinată în 6 săptămâni.
A mai arătat reclamanta că fost extrem de surprinsă de această împrejurare, întrucât intervenţia chirurgicală suferită, de ligatură tubară bilaterală, înlătura orice posibilitate de apariţie a unei sarcini, iar, pe site-ul E S.A., erau date asigurări de 100 % că, după o ligatură tubară bilaterală, apariţia unei sarcini este exclusă, descrierea acestei soluţii medicale constituind, în accepţiunea reclamanţilor, o veritabilă ofertă de a contracta.
După ce a aflat că este însărcinată în a 6 – a săptămână, pierzându-şi încrederea în profesionalismul medicilor de la E S.A., reclamanta I I s-a adresat unui alt medic ginecolog, respectiv doctorului N I, din cadrul cabinetului ginecologic R - G, din M.
După investigaţiile specifice şi după constatarea faptului că reclamanta este însărcinată în săptămâna a 6 – a, cu risc de avort, constatare ce a avut loc la data de 12.12.2013, la data de 13.12.2013, doctorul N I a efectuat chiuretajul uterin asupra reclamantei.
A mai menţionat reclamanta că a traversat această perioadă singură, fără suportul moral şi fizic al soţului său, reclamantul L N I, aflat în deplasare peste hotare.
Au arătat reclamanţii că minorul I L A este al doilea copil al cuplului, amândoi copiii fiind născuţi prin cezariană, aşa încât era exclusă posibilitatea unei a treia naşteri prin cezariană şi, cu atât mai mult, naturale, acesta fiind unicul motiv pentru care reclamanta a efectuat ligatura tubară bilaterală.
Au mai subliniat reclamanţii că sunt de confesiune creştin – ortodoxă, credinţă care condamnă avortul, că şi-au dorit ambii copii foarte mult, aşa încât, pentru a rămâne însărcinată cu cel de-al doilea copil, reclamanta a trecut prin nenumărate tratamente medicale.
Au apreciat că au fost siliţi ca, împotriva convingerilor morale, religioase, împotriva recomandărilor medicale de specialitate, dar şi dintr-o culpă medicală, să procedeze la întreruperea sarcinii survenite după o ligatură tubară bilaterală. Or, obligaţia spitalului şi a medicului este o obligaţie de rezultat, iar riscul statistic al eşecului contracepţiei este asumat de către medic şi spital.
Au arătat că daunele materiale au fost cuantificate ca fiind contravaloarea operaţiei de ligatură tubară bilaterală, conform tarifelor afişate pe site-ul spitalului E S.A., iar daunele morale au fost cuantificate prin raportare la suferinţele fizice şi morale cauzate de operaţia efectivă, de perioada de convalescenţă, de violarea libertăţii de conştiinţă religioasă, daunele manifestându-se asupra persoanelor ambilor reclamanţi.
În fine, au apreciat reclamanţii că, raportat la cele expuse, sunt pe deplin întrunite în persoana pârâţilor condiţiile răspunderii contractuale, respectiv delictuale, anume: neexecutarea obligaţiei contractuale / prejudiciul, culpa pârâţilor, prejudiciul cauzat reclamanţilor, precum şi legătura de cauzalitate.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, testimoniale, cu interogatoriul pârâţilor, precum şi proba cu expertiza medicală.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 9 şi 18 din C.E.D.O., art. 1350, 1357, 1373, 1519 şi 1522 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 420 lei.
Legal citată, la data de 27.03.2014, pârâta E S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, raportat la următoarele considerente:
La data de 18.09.2012, reclamanta I I a perfectat cu Spitalul E un contract de prestări servicii medicale, care avea ca principal obiect asistenţa la naştere prin intervenţie chirurgicală – cezariană, iar, în subsidiar, urmare a cererii exprese a pacientei, i s-a realizat şi operaţiunea de ligatură tubară (sterilizare chirurgicală).
A arătat că reclamanta nu a achiziţionat un pachet ofertă care să conţină operaţiunile de naştere prin cezariană şi sterilizare chirurgicală, operaţiuni pentru care să fi primit un preţ per pachet, ci pacienta a achitat spitalului E exclusiv tariful pentru asistenţa la naştere prin cezariană, neplătind nimic în plus pentru operaţiunea de ligatură tubară.
De altfel, inclusiv de pe site-ul spitalului, rezultă că E nu percepe tarife suplimentare în vederea efectuării operaţiunii de sterilizare tubară, în cazul efectuării operaţiunii concomitent cu alte intervenţii chirurgicale din sfera genitală, precum şi că nu ofertează pacienţilor pachete de servicii în care una dintre operaţiuni să fie ligatura tubară.
La data perfectării contractului de prestări servicii medicale, reclamanta a semnat, în prezenţa medicului curant şi a unui alt salariat al spitalului, în postura de martor, un consimţământ informat şi o cerere pentru intervenţia chirurgicală pentru ligatura tubară, consimţământ şi cerere în cuprinsul cărora, la capitolul riscuri generale ale procedurii chirurgicale, se arată că, urmare a acestei proceduri medicale, pot apărea complicaţii, incluzând riscul de a nu deveni sterilă, sarcina putând apărea în uter, fie cu o localizare ectopică – în trompa uterină sau cu o altă localizare.
Literatura de specialitate arată că există, totuşi, posibilitatea de a apărea o sarcină în cazul unor asemenea intervenţii, astfel că susţinerile reclamanţilor în sensul că spitalul a garantat eficienţa procedurii 100 % sunt nefondate, nesusţinute de documente care să emane de la pârâtă, nefiind aduse documente sau materiale publicitare care ofere astfel de garanţii, în condiţiile în care, de altfel, nici site-ul spitalului nu prevede atare garanţii.
A subliniat pârâta faptul că ligatura tubară bilaterală este o operaţiune de mijloace, iar nu de rezultat, după cum au acreditat reclamanţii, pentru că medicul are îndatorirea de a pune în valoare toate mijloacele de care dispune şi întreaga sa diligenţă pentru a obţine un anumit rezultat, în favoarea pacientului, însă nu se obligă şi nu garantează obţinerea rezultatului respectiv.
A apreciat ca nedovedită şi susţinerea reclamanţilor în sensul de a fi fost nevoiţi, contrar principiilor religioase, să efectueze operaţia de chiuretaj în vederea înlăturării unei sarcini nedorite, exclusiv din teama de a nu pune în pericol viaţa mamei care avusese anterior 2 sarcini soldate cu naşteri prin cezariană, întrucât în spitalul E au fost aduşi pe lume copii de către mame supuse de 3 sau 4 ori operaţiilor de naştere asistată chirurgical, fără a se pune în pericol viaţa mamei sau a copilului.
Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamanţi, în cuantum de 4.500 lei, pârâta E S.A. a apreciat cererea ca nefondată, câtă vreme reclamanţii au prezentat bonuri medicale în valoare totală de 500 lei, reprezentând contravaloarea chiuretajului uterin efectuat la data de 13.12.2013.
Iar justificarea sumei de 4.500 lei ca fiind contravaloarea operaţiunii de ligatură tubară de pe lista de tarife a E S.A., aflată pe site, nu poate fi primită, întrucât între aceste tarife de pe site nu se regăseşte cuantificată valoarea acestei operaţii, pârâta practicând acest tip de intervenţie doar în completarea unor alte operaţii din sfera genitală şi fără a percepe un tarif suplimentar.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamanţi, în cuantum de 150.000 euro, pârâta E S.A. a apreciat cererea ca nefondată, câtă vreme suferinţa fizică încercată de reclamantă ca urmare a operaţiunii de chiuretaj uterin poate fi calificată ca minimă, în condiţiile în care este o operaţiune obişnuită, ce durează în medie 5 – 10 minute, iar pacienta nu necesită internare medicală, putând să îşi reia activitatea, inclusiv profesională, de îndată. În cazul unei operaţii de chiuretaj uterin nu apar şi prejudicii care afectează viaţa normală a unei persoane decât pentru o perioadă de timp extrem de scurtă, maxim 2 – 3 zile, întrucât intervenţia nu mutilează şi nu desfigurează.
Or, reclamanta a cunoscut de la început faptul că este posibil să nu devină sterilă, întrucât procedura poate implica şi erori, după cum rezultă din consimţământul informat semnat de pacientă.
A arătat pârâta că nu sunt întrunite în persoana sa condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale, întrucât prejudiciul pretins suferit de către reclamantă nu este consecinţa vreunei fapte ilicite imputabile pârâtei, constând în neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a vreuneia dintre obligaţiile asumate contractual.
Fără a nega suferinţele fizice ale reclamantei, inevitabile unei intervenţii de chiuretaj, pârâta a solicitat a se observa că din operaţiunile medicale efectuate, dovedite cu înscrisuri, rezultă că nici spitalul şi nici medicul curant S V nu au săvârşit vreo faptă ilicită şi, cu precădere, că prejudiciul produs reclamanţilor nu este cauzat de vreo faptă a pârâţilor, ci este rezultatul adaptării organismului uman după intervenţia chirurgicală sau chiar o evoluţie naturală a cazului.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, testimoniale, cu interogatoriul reclamanţilor, precum şi proba cu expertiza medicală.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 205 şi urm. C.proc.civ.
Legal citată, la data de 27.03.2014, pârâta E S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a O V I G S.A., prin care a solicitat ca, în eventualitatea admiterii cererii principale, să se admită şi cererea de chemare în garanţie, în sensul obligării chematei în garanţie la plata sumelor solicitate de către reclamanţi.
În motivare, a arătat că între E S.A. şi chemata în garanţie s-a perfectat, la data de 26.03.2012, poliţa de asigurare de răspundere civilă profesională a furnizorului de servicii medicale nr. CT 140125, valabilă pentru perioada 27.03.2012 – 26.03.2013. Potrivit acestei poliţe, limitele de răspundere erau de 500.000 euro pe eveniment pentru daune materiale şi 150.000 euro pe eveniment pentru daune morale.
Astfel, E S.A. a primit, la data de 28.01.2014, notificarea formulată de reclamanţi, notificare prin care se solicita plata de daune materiale în cuantum de 4.500 lei şi de daune morale în cuantum de 150.000 euro, ca urmare a faptului că, la data de 18.09.2012 (în timpul perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională a furnizorului de servicii medicale nr. CT 140125), reclamanta I I a solicitat, odată cu operaţia de naştere prin cezariană, şi o sterilizare chirurgicală prin ligatură tubară, iar, în luna decembrie 2013, a depistat că era însărcinată.
La data de 29.01.2014, prin poştă cu confirmare de primire, conf. art. 6 pct. 6.1. – Obligaţiile asiguratului, pârâta a notificat asigurătorul despre existenţa cererii promovate împotriva sa de persoane prejudiciate.
Faţă de cele precizate, a apreciat că sunt întrunite condiţiile ca, în situaţia admiterii cererii principale, să fie antrenată răspunderea contractuală a chematei în garanţie, în condiţiile art. 1530 C.civ.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi testimoniale.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 72 şi urm. C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 420 lei.
Legal citată, la data de 27.03.2014, pârâta E S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a a C.M.I. S V, prin care a solicitat ca, în eventualitatea admiterii cererii principale, să se admită şi cererea de chemare în garanţie, în sensul obligării chematei în garanţie la plata sumelor solicitate de către reclamanţi.
În motivare, a arătat că între E S.A. şi chemata în garanţie s-a perfectat, la data de 15.03.2011, contractul de prestări servicii medicale nr. 7.
Astfel, E S.A. a primit, la data de 28.01.2014, notificarea formulată de reclamanţi, notificare prin care se solicita plata de daune materiale în cuantum de 4.500 lei şi de daune morale în cuantum de 150.000 euro, ca urmare a faptului că, la data de 18.09.2012, reclamanta I I a solicitat, odată cu operaţia de naştere prin cezariană, şi o sterilizare chirurgicală prin ligatură tubară, iar, în luna decembrie 2013, a depistat că era însărcinată.
Reclamanta a efectuat o întrerupere de sarcină la cabinetul medical al dr. N I, la data de 13.12.2013, deşi la primele semne de stare generală alterată s-aa dresat medicului curant S V care, în urma unei ecografii, a depistat o posibilă sarcină ce era, cel mai probabil, oprită din evoluţie, dar a recomandat pacientei să revină la control peste câteva zile.
La data de 20.12.2013, reclamanta a revenit la consult la medicul curant S V, care i-a prescris o reţetă.
Faţă de cele precizate, a apreciat că sunt întrunite condiţiile ca, în situaţia admiterii cererii principale, să fie antrenată răspunderea contractuală a chematei în garanţie, în condiţiile art. 1530 C.civ. şi ale art. 6.1, 6.5 şi 6.6. din contractul de prestări servicii medicale nr. 7/15.03.2011, prejudiciul cauzat pârâtei fiind reprezentat de sumele de bani ce urmează a fi achitate reclamanţilor.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi testimoniale.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 72 şi urm. C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 420 lei.
Legal citată, la data de 01.04.2014, pârâta S M a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, raportat la următoarele considerente:
La data de 18.09.2012, pârâta S V a asistat şi a efectuat naşterea prin operaţie cezariană şi ligatură tubară bilaterală asupra reclamantei I I.
La data de 09.12.2013, reclamanta s-a prezentat la cabinetul din M al pârâtei, unde, în urma unui examen ecografic, pârâta a stabilit faptul că se prezenta o imagine sugestivă de sac gestaţional intrauterin mic, ratatinat, dar nu se vizualiza buton embrionar şi nici veziculă ombilicală, motiv pentru care i-a recomandat reclamantei să revină la cabinet în 7 zile pentru o reevaluare.
Conform rezultatului ecografiei, imaginea putea fi interpretată fie ca o sarcină, fie ca o adenomioză, fie ca un cheag intracavitar (menstrual), în condiţiile în care reclamanta prezenta sângerări pe cale vaginală înainte de ecografia efectuată de pârâtă.
Tocmai din cauza faptului că nu existau date care să ateste cu certitudine existenţa unei sarcini, pârâta a solicitat pacientei reclamante, în prezenţa martorei D C, asistentă la cabinetul medical al pârâtei, să revină după o perioadă de 7 zile, pentru ca, pe baza unei noi evaluări, părţile să aibă convingerea că se regăsesc în prezenţa unei sarcini.
După 3 zile de la data consultaţiei, reclamanta s-a prezentat la cabinetul altui medic, fiind chiuretată în a 4 – a zi, fără să fi fost efectuate investigaţii suplimentare care să conducă la certitudinea existenţei unei sarcini. Din această cauză, pârâta a considerat că intervenţia efectuată de medicul N I constituie un chiuretaj uterin şi nu o întrerupere de sarcină. Or, chiuretajul, ca şi intervenţie chirurgicală, este practicat în diverse situaţii şi diferă de ceea ce înseamnă întreruperea voluntară a unei sarcini.
Mai mult decât atât, a mai arătat pârâta că reclamanta s-a prezentat la cabinet după 12 zile, fără a comunica pârâtei că fusese la alt medic şi suferise un chiuretaj uterin. La acel moment, reclamanta a menţionat medicului că a prezentat sângerări vaginale, cu caracter menstrual, după data de 09.12.2013, acesta fiind motivul pentru care nu s-a mai prezentat după 7 zile pentru reevaluare. Fiind efectuată o altă ecografie intravaginală, s-a stabilit existenţa unei cavităţi uterine de aspect normal, fără conţinut, motiv pentru care pârâta nu a putut stabili cu exactitate ce reprezenta imagina surprinsă iniţial ecografic.
A subliniat că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei vreunei legături de cauzalitate între o eventuală culpă medicală şi prejudiciul moral pretins suferit de către aceştia.
A mai opinat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei sarcini, deşi, chiar şi într-o asemenea situaţie, s-ar fi înscris în marja de risc despre care reclamanta a fost informată şi a luat la cunoştinţă, după cum rezultă din consimţământul informat şi cererea pentru intervenţia chirurgicală pentru sterilizarea tubară, pe care l-a semnat după explicaţiile primite, anterior intervenţiei, în prezenţa martorei M G R.
Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamanţi, în cuantum de 4.500 lei, pârâta S V a apreciat cererea ca nefondată, câtă vreme justificarea sumei de 4.500 lei ca fiind contravaloarea operaţiunii de ligatură tubară de pe lista de tarife a E S.A., aflată pe site, nu poate fi primită, întrucât între aceste tarife de pe site nu se regăseşte cuantificată valoarea acestei operaţii, pârâta practicând acest tip de intervenţie doar în completarea unor alte operaţii din sfera genitală şi fără a percepe un tarif suplimentar.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamanţi, în cuantum de 150.000 euro, pârâta a apreciat cererea ca nefondată, câtă vreme reclamanta a cunoscut de la început faptul că este posibil să nu devină sterilă, întrucât procedura poate implica şi erori, după cum rezultă din consimţământul informat semnat de pacientă.
A apreciat ca nedovedită şi susţinerea reclamanţilor în sensul de a fi fost nevoiţi, contrar principiilor religioase, să efectueze operaţia de chiuretaj în vederea înlăturării unei sarcini nedorite, exclusiv din teama de a nu pune în pericol viaţa mamei care avusese anterior 2 sarcini soldate cu naşteri prin cezariană, întrucât în spitalul E au fost aduşi pe lume copii de către mame supuse de 5 sau 7 ori operaţiilor de naştere asistată chirurgical, fără a se pune în pericol viaţa mamei sau a copilului şi fără nici o complicaţie. La spitalul E S.A. au fost identificate 14 cazuri de naştere a 3 copii prin operaţie de cezariană, fără nici un risc sau complicaţie postoperatorie în perioada 19.09.2011 – 01.04.2014.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, testimoniale, precum şi proba cu expertiza medicală.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 205 şi urm. C.proc.civ.
Legal citată, la data de 14.04.2014, chemata în garanţie C.M.I. S M a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată, raportat la împrejurarea că nu există un raport de prepuşenie între E S.A. şi C.M.I. S V, între cele 2 entităţi neexistând un raport de subordonare, ci contractul de prestări servicii medicale nr. 7/15.03.2011.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 64, 72 şi 74, precum şi ale art. 205 şi urm. C.proc.civ.
Legal citată, la data de 05.05.2014, chemata în garanţie O V I G S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată, apreciind că în cauză nu s-a probat vreo culpă a asiguratului E S.A. în legătură cu evenimentul indicat de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, neexistând probe sau motive pentru acordarea despăgubirilor solicitate de aceştia. Pe cale de consecinţă, se impune respingerea ca nefondată şi a cererii de chemare în garanţie, răspunderea societăţii de asigurare fiind una contractuală, care a luat naştere în baza contractului de asigurare de răspundere civilă profesională a medicilor şi a cadrelor medicale, încheiat cu pârâta, răspundere limitată şi reglementată de Legea nr. 136/1995 şi de Legea nr. 95/2006.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 64, 72 şi 74, precum şi ale art. 205 şi urm. C.proc.civ.
Prin sent. civ. nr. 1417/05.06.2014 pronunţată de Tribunalul C, în dosarul nr. 1676/118/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I Civile şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a II – a Tribunalului C.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut că pârâţii au calitatea de profesionişti şi că temeiul răspunderii îl reprezintă un contract de prestări servicii încheiat cu un profesionist, în baza desfăşurării obiectului de activitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C, la data de 13.06.2014, sub nr. 1676/118/2014*.
Prin încheierea din data de 09.10.2014, au fost încuviinţate în principiu cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta E S.A., fiind respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de chemata în garanţie C.M.I. S V.
Prin încheierea din data de 06.11.2014, a fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei procedurii prealabile, pentru motivele consemnate în încheierea menţionată.
A fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar (f. 110 – 122, vol. 1; f. 6 – 8, vol. 2), proba testimonială (f. 177, 178 – 182, vol. 1; f. 4, vol. 2), proba cu interogatoriul părţilor (f. 43 – 49, 62 – 79, vol. 2), precum şi proba cu expertiza medico – legală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine, în fapt, următoarele:
La data de 18.09.2012, reclamanta I I a perfectat cu Spitalul E S.A. contractul de prestări servicii medicale nr. 5175/18.09.2012, care avea ca principal obiect asistenţa la naştere prin intervenţie chirurgicală – cezariană, iar, în secundar, urmare a cererii exprese a pacientei, şi operaţiunea de ligatură tubară bilaterală (sterilizare chirurgicală).
În acest context general, la data de 18.09.2012, pârâta S V, în calitate de medic curant, în baza contractului de prestări servicii medicale nr. 7/15.03.2011 încheiat cu E S.A., a asistat şi a efectuat naşterea prin operaţie cezariană şi ligatură tubară bilaterală asupra reclamantei I I.
Ulterior, la data de 09.12.2013, reclamanta s-a prezentat la cabinetul din M al pârâtei S V, unde, în urma unui examen ecografic, pârâta a stabilit faptul că se prezenta o imagine sugestivă de sac gestaţional intrauterin mic, ratatinat, dar nu se vizualiza buton embrionar şi nici veziculă ombilicală, motiv pentru care i-a recomandat pacientei să revină la cabinet în 7 zile, pentru o reevaluare.
Conform rezultatului ecografiei (ecografia – f. 16, vol. 1) şi precizărilor pârâtei S V, imaginea putea fi interpretată fie ca o sarcină, fie ca o adenomioză, fie ca un cheag intracavitar (menstrual), în condiţiile în care reclamanta prezenta sângerări pe cale vaginală înainte de ecografia efectuată de pârâtă.
Reţine tribunalul că, tocmai din cauza faptului că nu existau date care să ateste cu certitudine existenţa unei sarcini, pârâta a solicitat pacientei reclamante, în prezenţa martorei D C (depoziţie – f. 181 – 182, vol. 1), asistent medical la C.M.I S V din M, să revină după o perioadă de 7 zile, pentru ca, pe baza unei noi evaluări, părţile să aibă convingerea că se regăsesc în prezenţa unei sarcini.
Conform propriilor relatări din acţiunea introductivă şi din răspunsurile la interogatoriu, după 3 zile de la data consultaţiei, reclamanta s-a prezentat la cabinetul altui medic, fiind chiuretată în a 4 – a zi, fără să fi fost efectuate investigaţii suplimentare care să conducă la certitudinea existenţei unei sarcini.
Ulterior, reclamanta I I s-a prezentat la cabinetul pârâtei S V după 12 zile, fără a comunica pârâtei că fusese la alt medic şi că suferise un chiuretaj uterin. La acel moment, reclamantei i-a fost prescrisă o retetă, iar aceasta a menţionat medicului său că a prezentat sângerări vaginale, cu caracter menstrual, după data de 09.12.2013, acesta fiind motivul pentru care nu s-a mai prezentat după 7 zile pentru reevaluare.
Fiind efectuată o altă ecografie intravaginală, s-a stabilit existenţa unei cavităţi uterine de aspect normal, fără conţinut, motiv pentru care pârâta nu a putut stabili cu exactitate ce reprezenta imagina surprinsă iniţial ecografic.
În acest context, reţine tribunalul că reclamanta I I nu a achiziţionat un pachet ofertă care să conţină operaţiunile de naştere prin cezariană şi sterilizare chirurgicală, operaţiuni pentru care să fi primit un preţ per pachet, ci pacienta a achitat spitalului E S.A. exclusiv tariful pentru asistenţa la naştere prin cezariană, în cuantum de 5.500 lei, conform chitanţei nr. 9982/20.09.2012 şi centralizatorului de servicii medicale prestate de la f. 138, vol. 1, nefiind taxată suplimentar sau separat pentru operaţiunea de ligatură tubară.
De altfel, inclusiv de pe site-ul spitalului, rezultă că E S.A. nu percepe tarife suplimentare în vederea efectuării operaţiunii de sterilizare tubară, în cazul efectuării operaţiunii concomitent cu alte intervenţii chirurgicale din sfera genitală, precum şi că nu ofertează pacienţilor pachete de servicii în care una dintre operaţiuni să fie ligatura tubară.
La data perfectării contractului de prestări servicii medicale, reclamanta a semnat în prezenţa medicului curant, pârâta S V, şi a numitei M G R (depoziţia de la f. 178 şi urm., vol. 1), asistent medical specialitatea obstetrică – ginecologie, martor semnatar al consimţământului informat, un consimţământ informat şi o cerere pentru intervenţia chirurgicală pentru sterilizarea tubară (f. 147, vol. 1), consimţământ şi cerere în cuprinsul cărora, la capitolul riscuri generale ale procedurii chirurgicale, se arată că, urmare a acestei proceduri medicale, pot apărea complicaţii, incluzând riscul de a nu deveni sterilă, sarcina putând apărea în uter, fie cu o localizare ectopică – în trompa uterină sau cu o altă localizare.
De asemenea, literatura de specialitate arată că există, totuşi, posibilitatea de a apărea o sarcină în cazul unor asemenea intervenţii, astfel că susţinerile reclamanţilor în sensul că spitalul ar fi garantat eficienţa procedurii 100 % sunt nefondate, nesusţinute de documente care să emane de la pârâtă, nefiind aduse documente sau materiale publicitare care ofere astfel de garanţii, în condiţiile în care, de altfel, nici site-ul spitalului nu prevede atare garanţii.
Susţinerea reclamanţilor în sensul că, din moment ce procedura chirurgicală nu este reversibilă, aceasta înseamnă o garantare din partea pârâţilor a imposibilităţii instalării unei sarcini pe cale naturală, nu este fondată, fiind evident că nu are o atare semnificaţie sau echivalenţă; în fapt, nu înseamnă decât imposibilitatea de readucere pe cale chirurgicală a trompelor uterine la fiziologia şi morfologia anterioară practicării ligaturii tubare bilaterale, fără excluderea complicaţiilor şi riscurilor cu privire la care reclamanta fusese informată.
Reţine tribunalul că ligatura tubară bilaterală este o operaţiune de mijloace, iar nu de rezultat, după cum au acreditat reclamanţii, întrucât medicul are îndatorirea de a pune în valoare toate mijloacele de care dispune şi întreaga sa diligenţă pentru a obţine un anumit rezultat, în favoarea pacientului, însă nu se obligă şi nu garantează obţinerea rezultatului respectiv.
Operaţiuni precum: nepregătirea profesională a medicului, privarea pacientului de şansa de vindecare sau supravieţuire, depăşirea competenţelor profesionale, lipsa consimţământului pacientului la acordarea serviciului medical, neîndeplinirea obligaţiei de informare a pacientului, discriminarea pacienţilor, abandonul lor sau refuzul de a acorda asistenţă medicală etc., pot constitui cazuri de culpă medicală, dar acestea nu sunt incidente în cauză.
Ligatura tubară este o operaţiune de blocare, sigilare sau secţionare a trompelor uterine, astfel încât ovulele eliberate de ovare să nu mai vină în contact cu spermatozoizii. Concepţia ulterioară operaţiunii de sterilizare este explicată ştiinţific prin repermeabilizarea ţesutului blocat, secţionat, operaţiune care nu poate fi controlată, întrucât organismul uman al femeii este programat să procreeze, găsind, nu de puţine ori, modalităţi de a-şi duce la îndeplinire funcţia.
Site-ul spitalului (f. 151 – 152, vol. 1) descrie explicit în ce constă operaţiunea de ligatură tubară, cine poate beneficia de aceasta, cum se poate realiza, precum şi menţiunea expresă că sterilizarea nu este o metodă 100 % eficientă împotriva sarcinilor nedorite, ci poate avea o rată de eşec, rată care creşte dacă pacienta este foarte tânără.; (...) sterilizarea are efect imediat ce este efectuată, însă (...) nu este 100 % eficientă, iar riscul este de 1:200, deci, în cazuri excepţionale, poate apărea şi o sarcină nedorită (...).
Or, prevederea expresă pe site-ul spitalului pârât a situaţiilor de risc statistic nu reprezintă o garanţie de 100 % a faptului că nu se va instala o sarcină subsecvent sterilizării chirurgicale prin ligatură tubară, după cum nefondat au susţinut reclamanţii.
Tribunalul apreciază că, la data de 18.09.2012, în prezenţa martorei M G R, s-au efectuat doar formalităţile de completare şi semnare a consimţământului informat şi a cererii de asistenţă: pentru efectuarea anesteziei / nou născut / la naştere / pentru sterilizare tubară.
Este nerealist şi neverosimil din partea reclamanţilor a susţine că, de abia la data de 18.09.2012, când naşterea devenise iminentă, şi-au format convingerea şi au optat pentru operaţia de ligatură tubară bilaterală şi că, în aceste condiţii, liberul arbitru şi autonomia de voinţă ale reclamantei ar fi fost viciate, reclamanta neavând cunoştinţă despre conţinutul şi semnificaţia juridică a actelor semnate.
Dimpotrivă, atât depoziţiile martorilor, cât şi răspunsurile la interogatoriile reciproc administrate, au relevat că decizia de sterilizare chirurgicală a fost luată de reclamanta I I în cunoştinţă de cauză, în urma discuţiilor purtate anterior cu medicul curant, pârâta S V, şi în urma informării prin surse proprii.
Mai apreciază tribunalul că, din cauza abordării intempestive din partea reclamantei I I a situaţiei sale medicale, în sensul că, după o primă constatare ce a avut loc la data de 12.12.2013, la data de 13.12.2013, doctorul N I a efectuat chiuretajul uterin asupra reclamantei, fără a se prezenta aceasta pentru o reevaluare a situaţiei după 7 zile, aşa cum i-a recomandat pârâta S V, ci de abia după 12 zile de la data efectuării chiuretajului uterin, cu ocazia prezentării la recontrol, evident, nu s-a mai putut stabili natura formaţiunii prezentate iniţial ecografic în cavitatea uterină.
În condiţiile în care literatura de specialitate, studiile de profil şi site-ul E S.A. sunt consonante în a susţine un anumit grad de eşec al metodei de sterilizare chirurgicală, incluzând aici riscul instalării unei sarcini ectopice, apare ca pertinentă şi susţinută de mijloacele de probă menţionate anterior apărarea pârâtei S V, în sensul că intervenţia efectuată de medicul N I constituie un chiuretaj uterin, iar nu o întrerupere de sarcină, în condiţiile în care imaginea ecografică iniţială putea fi interpretată şi ca o adenomioză sau ca un cheag intracavitar (menstrual). Chiuretajul, ca şi intervenţie chirurgicală, este practicat în diverse situaţii şi diferă de ceea ce înseamnă întreruperea voluntară a unei sarcini.
Or, din această perspectivă a faptului că reclamanţii nu au dovedit instalarea, la momentul decembrie 2013, a unei sarcini uterine, cererea de chemare în judecată apare ca nedovedită, în sensul dispoz. art. 249 C.proc.civ.
Suplimentul la raportul de nouă expertiză medico – legală nr. A.5/8554/2018 din data de 20.12.20192019 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti la data de 22.01.2020 (f. 168 – 171, vol. 3), atestă, ca şi eveniment imprevizibil, o permeabilitate la nivelul trompei uterine stângi, la momentul 2018 – 2019, iar nu la momentul decembrie 2013, aşa încât, în opinia tribunalului, o dată în plus rămâne nedovedită natura formaţiunii uterine depistate ecografic, la data de 09.12.2013, de medicul S V.
Chiar admiţând instalarea unei sarcini nedorite (în baza concluziilor aceleiaşi expertize medico – legale), după cum au arătat constant pârâtele şi după cum se poate concluziona pe baza materialului documentar administrat, reclamanta s-ar fi înscris în marja de risc despre care fusese informată şi despre care luase la cunoştinţă, după cum rezultă din consimţământul informat şi cererea pentru intervenţia chirurgicală pentru sterilizarea tubară, pe care l-a semnat după explicaţiile primite, anterior intervenţiei, în prezenţa martorei M G R.
Subliniază instanţa că nu fac obiect al analizei: confesiunea religioasă a reclamanţilor, motivele pentru care nu au mai dorit aducerea pe lume a unui copil, pentru care au ales ligatura tubară bilaterală, iar nu o altă metodă de contracepţie, sau pentru care nu au păstrat sarcina (pentru cazul instalării acesteia). Aceasta a fost decizia reclamanţilor, care trebuie respectată ca atare, potrivit libertăţii de conştiinţă şi autonomiei de voinţă.
Aceasta nu echivalează, însă, cu asumarea, respectiv încălcarea, vreunei obligaţii de rezultat din partea pârâţilor, cu atât mai mult cu cât reclamanţii au omis a detalia în ce anume constă culpa medicală a pârâtei E S.A., pentru a putea fi antrenată răspunderea solidară a acesteia cu co-pârâta S V.
Apreciază tribunalul că nu sunt întrunite în persoana pârâţilor E S.A. şi S V condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale, conf. art. 1350 C.civ., întrucât prejudiciul pretins suferit de către reclamanţii I I şi L N I nu este consecinţa vreunei fapte ilicite imputabile pârâtelor, constând în neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a vreuneia dintre obligaţiile asumate contractual.
În raport de prevederile contractuale menţionate anterior, precum şi faţă de consimţământul informat semnat de reclamantă (f. 147 – 148, vol. 1), rezultă că pârâtei E S.A. îi revenea exclusiv obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru acordarea de servicii medicale privind tratamente medicale, asistenţa la naştere, atât pe cale naturală, cât şi prin intervenţie chirurgicală, sau alte operaţii în sfera genitală efectuate de către medici colaboratori, asigurarea de echipament medical adecvat, dotarea cu aparatură medicală etc.
Alături de personalul medical angajat răspund şi unităţile sanitare, în calitate de furnizori de servicii medicale, pentru prejudiciile produse pacienţilor ca urmare a serviciilor prestate, generate de viciile ascunse ale echipamentelor medicale, ale substanţelor medicamentoase şi ale materialelor sanitare ori generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităţilor.
În acest sens, în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, rep. în M. Of. nr. 652/28.08.2015, a fost introdus la Titlul XVI capitolul III – Acordul pacientului informat, care statuează obligativitatea obţinerii acordului scris al pacientului ce urmează a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament cu potenţial de risc, după o prealabilă informare a pacientului cu privire la diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, la riscurile şi consecinţele lor, la prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.
Răspunderea unităţii spitaliceşti este instituită de art. 655 din capitolul II al Titlului XVI, stabilind: (1) Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa: a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie; b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate; c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz; d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
Totodată, în activitatea sa, medicul trebuie să aibă în vedere şi să evalueze şi cele mai mici riscuri, acţionând cu mare prudenţă.
Or, atât raportul de expertiză medico – legală nr. 97/1/A1 culpă/2017 din data de 28.03.2018 întocmit de S.C.J.M.L. C (f. 137 – 141, vol. 2), atât raportul de nouă expertiză medico – legală nr. A.5/8554/2018 din 04.09.2019 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti la data de 11.09.2019 (f. 119 – 131, vol. 3), cât şi suplimentul la raportul de nouă expertiză medico – legală nr. A.5/8554/2018 din data de 20.12.20192019 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti la data de 22.01.2020 (f. 168 – 171, vol. 3), au fost constante în a preciza că normele şi protocolul operator au fost respectate, fiind exclusă o culpă medicală, că ligatura tubară bilaterală are un profil de siguranţă ridicat, dar că există şi rate de eşec indiferent de procedura de ligatură folosită sau momentul efectuării acestei proceduri, în condiţiile în care, în cadrul procesului de cicatrizare a lumenului trompei uterine, ca urmare a ligaturării tubare, pot persista zone de permeabilitate sau se pot produce în timp repermeabilizări ale lumenului tubar, toate aceste evenimente fiind imprevizibile.
Întrucât va reţine tribunalul că nu sunt întrunite în persoana pârâţilor condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale, deoarece prejudiciul pretins suferit de către reclamanţi nu este consecinţa vreunei fapte ilicite imputabile pârâţilor, constând în neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a vreuneia dintre obligaţiile asumate contractual, nu va mai analiza pretenţiile materiale şi morale formulate de reclamanţi, sub aspectul justificării şi a cuantumului acestora.
Sunt considerentele de fapt şi de drept, pentru care se va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii I I şi L N I, în contradictoriu cu pârâţii E S.A. şi S V.
Având în vedere că reclamanţii au căzut în pretenţii, precum şi faptul că soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa asupra chemării în garanţie sunt dependente de caracterul incident al acesteia faţă de cererea principală, se vor respinge ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta E S.A., în contradictoriu cu chemaţii în garanţie O V I G S.A. şi C.M.I. S V.
Faţă de prevederile art. 453 şi urm. C.proc.civ., de cererea expresă a părţilor îndreptăţite şi de culpa procesuală a părţilor adverse, vor fi obligaţi reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 5.840 lei către pârâta E S.A., reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru – conform O.P. nr. 430 şi 431/26.03.2014 (f. 157, vol. 1), în cuantum de 840 lei, şi onorariu avocat – conform O.P. nr. 516/09.04.2014, în cuantum de 5.000 lei).
Vor fi obligaţi reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 1.860 lei către chemata în garanţie C.M.I. S V, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat – conform chitanţei nr. 15/14.05.2014, f. 29, vol. 1).
Vor fi obligaţi reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 2.350 lei către pârâta S V, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat – conform facturii seria AV nr. 79/06.03.2020).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii I I şi L N I, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R B – B, în contradictoriu cu pârâţii E S.A., cu sediul în C, şi S V, cu domiciliul procesual ales în C, Spitalul Privat ,,E’’, .
Respinge ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta E S.A., în contradictoriu cu chemaţii în garanţie O V I G S.A., cu sediul în B, şi C.M.I. S V, cu sediul în C.
Obligă reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 5.840 lei către pârâta E S.A., reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat).
Obligă reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 1.860 lei către chemata în garanţie C.M.I. S V, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Obligă reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 2.350 lei către pârâta S V, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu apel, la Curtea de Apel C, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul C.
Termenul de apel este întrerupt pe durata decretării stării de urgenţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07.04.2020.
Preşedinte, Grefier,
A E M M C
Red. hot. jud. A.E.M. / 08.05.20
Tehnoredact. gref. M.C. / 8 ex. / 08.05.20
Î.D. / 08.05.20
Judecătoria Sighișoara
Pretenţii
Curtea de Apel Bacău
GREŞITA REZOLVARE A LATURII CIVILE. LIPSA ROLULUI ACTIVE AL INSTANŢELOR . CONSECINŢE.
Judecătoria Pitești
pretenţii
Judecătoria Oradea
pretentii
Curtea de Apel Constanța
Refuz nejustificat de a efectua plata compensatiilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003. Obligarea ANRP la emiterea deciziei de actualizare a cuantumului despăgubirilor.