Acţiune în regres

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2020:……………

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ Dosar nr. ……………..

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 728

Şedinţa publică din 17 septembrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE: …………

GREFIER: …………..

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile formulate de reclamanta G.CS., reprezentant legal pentru minorul G.E., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE ……………….. S.A. şi intervenientul B.CS., având ca obiect acţiune în regres. 

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2020, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 17 septembrie 2020, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 3.02.2020 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr.  …………., reclamanta G.Cs., în calitate de reprezentant legal al minorului G.E., a chemat în judecată pârâta Societatea ………………… SA şi intervenientul B.Cs. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei  la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale şi sumei de 1.400 lei cu titlu de daune materiale.

În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, la data de  27.12.2017, în jurul orelor 10,20, în comuna Poian,  numitul B.Cs., conducând autoturismul cu nr. înmatriculare …………., într-o curbă la dreapta a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de G.T.. În urma accidentului a rezultat rănirea gravă a minorului G.E.. Minorul a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, diagnosticul fiind „amputaţie traumatică pavilion auricular stâng”. 

Referitor la daunele materiale se arată că acestea au constat în carburant şi medicamente.

În ce priveşte daunele morale se arată, în esenţă, că minorul a fost supus unor intervenţii chirurgicale traumatizante, copiii refuză să se joace şi râd de el, îi este frică să meargă cu maşina.

În drept au fost invocate disp. art. 1381,1385 Cod civil, art.  49 din L nr. 136/1995.

La cerere au fost ataşate înscrisuri (fila 21-99).

În apărare, pârâta Societatea ……………… SA  a depus la dosar la data de  16.03.2020 întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii  pentru suma de 120.000 lei daune morale şi 900 lei daune materiale (f.48).

În motivarea întâmpinarii se arată că, în ce priveşte daunele materiale, acestea trebuie dovedite cu documente justificative. 

În ce priveşte prejudiciul moral se arată că daunele morale solicitate sunt exagerate şi exced cu mult practica judiciară în materie, reparaţia trebuind să fie una echitabilă, păstrând principiul proporţionalităţii şi justul echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate, admiterea lor fiind de natură să provoace un dezechilibru sub forma îmbogăţirii fără justă cauză. Sumele acordate trebuie să aibă efecte compensatorii, fără a se transforma în venituri nejustificate pentru părţile civile.

În drept se invocă disp. Legii nr. 132/2017 şi cele ale Normei ASF nr. 20/2017.

La data de 24.03.2020 pârâta a depus la dosar o notă de şedinţă prin care a învederat instanţei că a achitat suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale şi 900 lei cu titlu de daune materiale.

La data de 11.06.2020, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată

solicitând, pe lângă diferenţa de 180.000 lei daune morale pentru minor şi suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferinţa proprie.

În dovedirea acţiunii instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba testimonială, sens în care au fost audiaţi martorii G. I. şi P. E.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de  27.12.2017, în jurul orelor 10,20, în comuna Poian,  numitul B.Cs., conducând autoturismul cu nr. înmatriculare ……., într-o curbă la dreapta a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de G.T.. În urma accidentului a rezultat rănirea gravă a minorului G.E.. Minorul a necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, diagnosticul fiind „amputaţie traumatică pavilion auricular stâng”, reţinându-se că aceasta reprezintă un prejudiciu  estetic minor, temporar, ce poate fi corectat prin intervenţie chirurgicală de reconstrucţie a pavilionului auricular stâng. S-a reţinut că leziunile nu au pus în pericol viaţa victimei.

Prin ordonanţa de clasare din 16.12.2019, pronunţată în dosarul penal nr.475/P/2017 s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către B.Cs. a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât fapta nu este tipică sub aspectul laturii obiective. S-a reţinut că în cauză, din actele medicale, nu se poate stabili cu certitudine că leziunile suferite de partea civilă G.E. constituie un prejudiciu estetic grav şi permanent, aprecierile putând fi făcute doar după efectuarea intervenţiilor de reconstrucţie, la vârsta de 6-8 ani, când dimensiunea urechii controlaterale este cvasisistabilă. S-a mai reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.196 alin.2 C.pen., întrucât fapta de vătămare corporală din culpă este tipică numai în condiţiile în care leziunile traumatice suferite de persoana vătămată necesită pentru vindecare un număr de zile mai mare de 90.

După accident, minorul a avut nevoie de tratament medical şi multiple deplasări la spital.

Reclamanta a formulat prezenta acţiune în temeiul răspunderii civile delictuale, atât în numele minorului cât şi în numele său propriu, solicitând de la pârâtă în calitate de asigurator RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului, daune materiale şi morale pentru prejudiciul produs prin fapta ilicită a intervenientului.

În soluţionarea acţiunii instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art. 1357 C.civil (aplicabil în speţă prin raportare la data săvârşirii faptei ilicite şi disp. art. 103 din L nr. 71/2011) se cer a fi întrunite următoarele condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi  vinovăţia autorului faptei ilicite.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa reţine că în fapt, astfel cum rezultă din probele administrate cu ocazia soluţionării dos. pen. nr. ……….., intervenientul B.Cs., conducând autoturismul cu nr. înmatriculare …………., într-o curbă la dreapta, a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de G.T., accident soldat cu rănirea gravă a minorului G.E.. Fapta  acestuia reprezintă o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.  1357 Cod civil.

Vinovăţia intervenientului este pe deplin dovedită, ştiut fiind că în domeniul răspunderii civile delictuale, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, potrivit art. 1357 Cod Civil.

În ceea ce priveşte prejudiciul instanţa reţine prevederile art. 26 din Norma ASF nr. 20//2017 ( în vigoare la data săvârşirii faptei), care stipulează că „la stabilirea despăgubirilor în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii....  se au în vedere următoarele:…. eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi alte cheltuieli care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; prejudicii nepatrimoniale stabilite conform prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 132/2017”.

În acelaşi timp, se reţin şi disp. art. 1385 Cod Civil ce prevăd că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În speţă, instanţa constată că la momentul producerii accidentului minorul nu era fixat într-un scaun pentru copii, ceea ce l-a făcut să se deplaseze în interiorul autoturismului şi să se lovească de obiectele dure din interior, astfel cum rezultă din Ordonanţa din 31.07.2018 pronunţată  în dos.pen.nr. ………….. Părinţii deţineau un scaun special pentru copii, însă acesta se afla în maşina condusă de reclamantă în ziua respectivă şi nu în cea condusă de către tatăl minorului, potrivit Ordonanţei de clasare din 12.11.2018 emisă în dos.pen.nr. …………..

În acest context faptic, instanţa reţine că prejudiciul suferit de minor s-a datorat, în parte, şi modului în care a fost transportat în autoturism de către tatăl său.

Ca urmare, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 1371 Cod civil ce stipulează că „În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârșită de autor, cu intenție sau din culpă, cât și forța majoră, cazul fortuit ori fapta terțului pentru care autorul nu este obligat să răspundă”.

Prin prisma acestor dispoziţii instanţa reţine că în aprecierea cuantumului prejudiciului urmează a fi luată în considerare şi culpa parţială a tatălui minorului în producerea acestuia.

Referitor la suportarea prejudiciului, instanţa reţine că, potrivit art. 18 din Norma ASF nr. 20/2017 „Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate se adresează în vederea avizării daunei: a) asigurătorului RCA cu care proprietarul/utilizatorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea RCA; b) reprezentantului de despăgubiri; c) propriului asigurător RCA în cazul utilizării decontării directe”.

Prin prisma acestor prevederi, terţul păgubit are la îndemână acţiunea în justiţie, fie împotriva autorului faptei, pe temeiul dreptului comun, fie împotriva societăţii de asigurare de răspundere civilă în temeiul poliţei de asigurare a asiguratului ce a produs accidentul.

Reclamanta a înţeles să solicite pârâtei plata despăgubirilor ce reprezintă contravaloarea pagubelor suportate de reclamantă şi copilul său minor, având în vedere că era încheiată la data producerii evenimentului asigurare RCA.

Astfel, în ceea ce priveşte daunele materiale, se constată că reclamanta a primit deja suma de 900 lei cu acest titlu. Diferenţa de 500 de lei a fost solicitată prin modificarea de acţiune ca fiind reprezentată de contravaloarea carburantului şi medicamente. Se constată că la dosar au fost depuse bonuri de carburant în valoare de aproximativ 1.087 lei şi contravaloarea a două consultaţii la un cabinet de psiholog în cuantum de 200 lei.

Ca urmare, instanţa va obliga pârâta la plata diferenţei în cuantum de 387 lei cu acest titlu.

Sub aspectul daunelor morale instanţa reţine că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudenţa a statuat că acestea se stabilesc de instanţă în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului auto, importanţa valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

În jurisprudenţa în materie s-a reţinut că prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Pentru a-şi păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

În speţa dedusă judecăţii minorul a suferit, în mod evident, o traumă, atât fizică cât şi psihică. Cea fizică datorată durerilor pe care le-a suportat şi faptului că auzul i-a fost afectat, cea psihică datorată faptului că îi este frică să circule cu maşina, iar copiii îl marginalizează datorită lipsei unei părţi din ureche.

Însă, nu trebuie pierdut din vedere faptul că amputaţia traumatică de pavilion auricular stâng reprezintă un prejudiciu estetic ce poate fi corectat prin intervenţie chirurgicală de reconstrucţie a pavilionului auricular, potrivit Raportului de expertiză medico-legală întocmit de INML Mina Minovici-fila 15. Prin urmare, prejudiciul estetic nu este unul final, iar percepţia copiilor se va schimba şi ea după operaţia de reconstrucţie.

Luând în considerare şi culpa concurentă a părinţilor în producerea prejudiciului, instanţa urmează a cuantifica daunele morale ce urmează a fi acordate minorului la suma de 100.000 lei.

În ce priveşte prejudiciul suferit de mama minorului instanţa reţine că, potrivit Raportului de psihodiagnostic şi evaluare clinică depus la dosar, traumele psihice au fost evidente. Mama a suferit un impact psihic major, fiind nevoită să-şi vadă copilul minor desfigurat, în suferinţă, supus multiplelor proceduri chirurgicale, şi, în plus, a fost silită să se interneze în spital cu minorul E., ceea ce a pus-o în imposibilitate de a-şi alăpta al doilea copil în vârstă de numai 3 luni. Separarea mamei de bebeluş i-a produs acesteia alte traume psihice, sentimente de vinovăţie şi incapacitate de a satisface nevoile celor doi copii foarte mici.

În acest context, păstrând justul echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate, având în vedere că scopul acordării daunelor morale îl constituie acordarea unor satisfacţii morale pentru suferinţele pricinuite precum şi faptul că, în toate cazurile de acest gen repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât caracter aproximativ, suferinţa persoanei neputând fi percepută şi măsurată în mod obiectiv, instanţa  apreciază că  se impune acordarea către mamă a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Cum pârâta a achitat reclamantei suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale, instanţa urmează a o obliga la plata diferenţei în cuantum de 10.000 lei către reclamantă.

Pentru aceste motive, constatând că prezenta acţiune este în parte întemeiată, instanţa o va a admite, conform dispozitivului, restul pretenţiilor urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

 Instanţa va dispune obligarea pârâtei aflată în culpă procesuală la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu pretenţiile admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NULEME LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi ulterior precizată de reclamanta G.Cs., domiciliată în ………………., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorului  G.E., CNP …………. în contradictoriu cu pârâta Societatea ……………………….. SA cu sediul ales în ………………, J ……………., CUI ……….. şi, în consecinţă :

Obligă  pârâta la plata  către reclamanta G.Cs.  a sumei de 10.000  lei cu titlu de

daune morale şi sumei de 387 lei cu titlu de daune materiale.

 Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

 Obligă pârâta la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

 Cu drept de  apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată azi 17.09.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare