Obligaţia de a face

Sentinţă civilă 371 din 19.05.2022


Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2022:.....................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA  Dosar nr. ................

SECŢIA CIVILĂ

Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile litigii de muncă şi asigurări sociale

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 371

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ..................

ASISTENT JUDICIAR: ..........

ASISTENT JUDICIAR: ...............

GREFIER: ...................

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile - Litigii de muncă, privind pe reclamantul SINDICATUL .... COVASNA, în numele şi pentru membrii de sindicat  T.E., K.K., CS.E., G.C. şi P.T., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ SFÂNTU GHEORGHE, prin primar, având ca obiect obligaţie de a face.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 5 mai 2022, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 19 mai 2022, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Constată că prin cererea înregistrată la data de 29.04.2021, sub nr. de mai sus, reclamantul SINDICATUL .... COVASNA, în numele şi pentru membrii de sindicat T.E., K.K., CS.E., G.C. şi P.T., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ SFÂNTU GHEORGHE, a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă în conformitate cu prevederile art. 16 din HG nr. 153/2018;

- să stabilească, împreună cu consultarea sindicatului, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului prevăzut în Anexa II cap. II art.7 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 153/2017, precum şi condiţiile de acordare a acestora atât în baza buletinului de expertizare existent nr. 39/2017, cât şi în baza noului buletin obţinut.

- să calculeze şi să acorde contravaloarea sporului de 12 %-15 %, ce trebuia legal acordat la salariul de bază începând cu luna iulie 2019 lunar, precum şi pe viitor.

- plata actualizată cu indicele de inflaţie a tuturor acestor drepturi salariale rezultate mai sus şi plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data scadenţei la data plăţii efective.

În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că cei 5 salariaţi din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială sunt membrii ai Sindicatului .... Covasna şi au mandatat sindicatul să facă demersurile legale la instanţa de judecată competentă în vederea rezolvări nemulţumirilor legate de neacordarea sporurilor începând cu luna iulie 2019, reclamanţi care desfăşoară activitate în funcţia asistent medical în cadrul angajatorului.

De asemenea, se mai arată că, începând cu luna martie 2018, angajatorul le majorează salariile de bază în mod corect conform prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dar nu acordă cu aceeaşi lună şi sporul specific locului de muncă motivând această măsură din lipsa resurselor financiare, nealocarea sumelor suplimentare pentru creşterea salariilor şi acordarea sporurilor de la bugetul de stat. Mai menţionează că cei cinci membri de sindicat îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţilor de învăţământ din municipiul Sfântu Gheorghe şi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017 şi a HG nr. 153/2018 din data de 01 iulie 2019, trebuiau să beneficieze de sporul specific locului de muncă în procent de 12-15% calculate la salariul de bază, acest din urmă drept nu s-a acordat nici în prezent, membrii de sindicat beneficiind anterior aplicări Legii nr. 153/2017 de acest spor.

Totodată, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 3 lit. b) „prin excepţie de la lit. a) începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022” şi de un spor specific locului de muncă în procent de 15%.

Astfel, se susţine că prin măsura luată de angajator cu încălcarea prevederilor H.G nr. 153/2018 în sensul în care membrilor de sindicat, începând cu luna martie 2018, respectiv iulie 2019, nu li se acordă un spor pentru condiţii de muncă în procent de 15%, li s-a creat un prejudiciu material şi a dus la o stare de nemulţumire majoră în condiţiile în care până în luna februarie 2018 acordarea sporului pentru condiţii de muncă specific cabinetelor de medicină şcolară s-a făcut în mod corect şi legal în conformitate cu prevederile Ordinului MS 574/2010.

În continuare, se susţine că prin neacordarea sporurilor specifice, angajatorul nu a respectat următoarele acte normative, respectiv:

Art. 11 din H.G nr. 153/2018 "Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază din luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru.

Art. 13 din H.G 153/2018 "Sporurile prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru se acordă cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli, cu avizul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor".

Anexa nr. 8 din H.G nr. 153/2018 lit. A. Spor de la 12% până la 15% din salariul de bază: pct. 3 personalul de specialitate medico-sanitar din cabinetele medicale organizate în grădiniţe, şcoli şi unităţile de învăţământ superior;

În concluzie, raportat la obiectul cererii se apreciază că angajatorul nu a respectat cadrul legal existent, prin neacordarea acestor drepturi prejudiciind astfel reclamantele.

Pretenţiile deduse judecăţii îşi au temeiul legal în prevederile Legii nr. 153/2017 şi H.G 153/2018, astfel:

Actuala Lege-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, la Anexa 2. Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi Asistenţă Socială", Cap, II Reglementări specifice se prevede la art. 7 alin. (1) că: în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de pană la 15% din salariul de bază. Tot actuala Lege-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea, la Anexa 2 Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi Asistenţă Socială, Cap. I Unităţi sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială pct. 2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico-sociale prevede la pct. 4 din Notă că Anexele a,4., b.4., c.4. se utilizează şi pentru dispensarele medicale şcolare şi personalul din creşe.

Tot în acest sens, se arată că prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial în ziua următoare, s-a aprobat Regulamentul-cadru pentru stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi condiţiile de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială", denumit în continuare "Regulament". Potrivit art. 2  lit. "g" din Regulament, în înţelesul Regulamentului, expresia condiţii de muncă deosebite cum ar fi stres sau risc are următoarea semnificaţie: "acele locuri de muncă cu suprasolicitare fizică sau psihică determinată de responsabilitatea crescută a muncii, necesitatea luării unor decizii de intervenţie rapidă şi eficientă, ortostatism prelungit sau efort fizic care pot duce la uzura prematură a organismului, condiţii nefavorabile de climă. „ANEXA 8 la Regulament, intitulată "Mărimea sporului pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite cum ar fi stres sau risc, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2 017, cu modificările şi completările ulterioare", prevede la Art. unic lit. A pct. 3 un spor de la 12% până la 15% din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar din cabinetele medicale organizate în creşe, grădiniţe, şcoli şi unităţile de învăţământ superior. În art. 5 al. 1 din regulamentul cadru se precizează că " Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii:

a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale şi boli legate de profesie ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă;

b) existenţa indicilor de morbiditate în raport cu riscurile de la locul de muncă;

c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă;

d) riscul de îmbolnăvire şi accidentare determinat de depăşiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice, fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcţii şi sisteme ale organismului.

Astfel, se susţine că raportat la tot contextual legal chiar dacă se solicită efectuarea unor noi determinări sau expertizări ale locurilor de muncă, se apreciază că sporul revendicat este reglementat prin Anexa nr. 8 şi nu intră sub incidenţa prevederilor art. 5 din Regulamentul-Cadru.

În plus, se susţine că la nivelul instituţiilor pârâte, din luna decembrie 2020 există o situaţie inechitabilă şi discriminatorie în rândul acestei categorii de personal medical deoarece un număr semnificativ de asistenţi medicali beneficiază de sporul de 15% prin punerea în executare de către angajator a Hotărârii nr. 886/2019 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosarul civil nr. ....., rămasă definitivă prin respingerea recursului.

În privinţa capătului de cerere de obligare la plata actualizării în funcţie de inflaţie a diferenţelor salariale rezultate şi a dobânzii legale aferente acestor diferenţe, reclamanţii îşi întemeiază pretenţiile pe Decizia 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi art. 1531 C.civ care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului (în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit).

Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 18) pârâta Direcţia de Asistenţă Socială a solicitat respingerea acţiunii formulate de către Sindicatul .... Covasna, ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Direcţia de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe este un organ subordonat Primăriei Municipiului Sfântu Gheorghe, cu personalitate juridică, având calitatea de ordonator secundar de credite, conform HCL nr. 149/2001, astfel calitatea de ordonator principal de credite o are Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe.

Conform art. 3 din Legea nr. 153/2017, gestionarea sistemului de salarizare a personalului din unităţile sanitare publice, din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor administraţiei publice locale se asigură de ordonatorii principali de credite şi de Ministerul Sănătăţii.

Conform art. 14 din OUG nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale, la propunerea autorităţilor executive, pot aproba suplimentarea din veniturile proprii ale bugetelor locale a finanţării cheltuielilor de personal.

Cu privire la prevederile art. 1 alin, (3) din OUG nr. 226/2020, în anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, pârâta arată că nu este competentă în ceea ce priveşte finanţarea cheltuielilor de personal cu asistenţă medicală comunitară, respectiv în acordarea sporurilor de orice fel pentru salariaţi.

În anul 2017, cât şi în anul 2020 Direcţia de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe a depus referatul pentru acordarea sporurilor la Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, dar până în data prezentei, cererea respectivă a rămas nesoluţionată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 24-31) pârâţii Consiliul Local al Municipiului Sf. Gheorghe şi UAT Municipiul Sf. Gheorghe au invocat următoarele excepţii:

- excepţia necompetenţei funcţionale/materiale a Tribunalului Covasna, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin (1) lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art. 37 din Legea nr 153/2017;

- excepţia puterii de lucru judecat în conformitate eu prevederile art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

1. Cu privire la excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Covasna, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pârâţii menţionează că prezenta cauză vizează o cerere având un obiect prin care reclamanţii doresc obţinerea unor drepturi de la autorităţi ale administraţiei publice şi au investit instanţa solicitând acordarea unor drepturi la care se consideră îndreptăţiţi.

Raporturile juridice din prezenta speţă au ca părţi pe partea reclamantă Sindicatul .... Covasna, care este un sindicat ce reprezintă mai mulţi membrii şi care cheamă în judecată instituţii/autorităţi publice, respectiv Direcţia de Asistenţă Socială, Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, U.AT. Municipiul Sfântu Gheorghe,

Pe cale de consecinţă, pârâţii arată că ne-am afla în situaţia unui refuz de acordare a unor drepturi, obiectul cererii neputând fi considerat ca fiind unul de dreptul muncii, ci are natura juridică de contencios administrativ şi conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este de competenţa instanţei de contencios administrativ, şi astfel s-ar impune declinarea acestei cauze în favoarea unui complet specializat în materie de contencios administrativ al Tribunalului Covasna.

2. Referitor la excepţia puterii de lucru judecat, potrivit prevederilor art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă:

„Oricare dintre parţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Astfel, pârâţii arată că pe rolul Tribunalului Covasna a fost înregistrat dosarul nr. ..... având acelaşi obiect litigiu născut între SINDICATUL "...." COVASNA în numele şi pentru membrii de sindicat T.E., K. K., CS.E., G.C., P. T. (ş.a.) şi Direcţia de Asistenţă Socială.

Prin urmare, pârâţii susţin că problema ce face obiectul prezentului dosar a fost tranşată prin Sentinţa civilă nr. 816 din data de 27 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. ....., rămasă definitivă prin Decizia nr. 1428/AP/171.10.2019.

Tribunalul Covasna a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, reţinând că începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară s-a majorat la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prevederilor art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 153/2017.

Instanţa a statuat asupra faptului că ''potrivit art. 3 alin. (3) din Lege, gestionarea sistemului de salarizare a personalului din unităţile sanitare publice, din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor administraţiei publice locale se asigură de fiecare ordonator de credite care au obligaţia stabilirii salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor lunare, sporurilor, altor drepturi salariale în băni şi în natură, prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. "

Totodată, instanţa a reţinut că: „Instituţia pârâtă a acţionat conform normelor legale, respectând plafonul de 30% stipulat în art. 25 din Lege şi cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie în buget, potrivit art. 13 din H.G. nr. 153/2018”.

Prin Decizia nr. 1428/AP/17.10.2019, pronunţată în acelaşi dosar, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente. Astfel, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 3 afin. (3) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora: „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din unităţile sanitare publice, din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor administraţiei publice locale se asigură de ordonatorii principali de credite şi de Ministerul Sănătăţii."

Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătoreasca irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară. Acest aspect ţine de dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, ce trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Curtea de la Strasbourg a stabilit că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, între altele, ca o soluţie definitivă pronunţată de instanţe într-un litigiu să nu mai fie pusă în discuţie (cauza Brumărescu c. României, 28.342/95, pct. 61, CEDO 1999-VII). În temeiul acestui principiu, nicio parte sau autoritate a statului nu este îndreptăţită să ceară revizuirea unei hotărâri definitive şi executorii cu scopul de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă decizie la problema sa, decât atunci când motive substanţiale şi imperative impun acest lucru (Riabykh c. Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52 şi 56, CEDO 2003-IX) [C,A. Timişoara, s. a Il-a civ., dec. nr. 675/2015, în CATBJ 2015, III, p. 9].

Efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu, în prezenta speţă reclamanţii nu mai puteau să ceară acordarea aceloraşi drepturi, atâta timp cât prin hotărârile date în litigiul anterior (dosar nr. .....) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că instituţia pârâtă a acţionat conform normelor legale şi că astfel cererea sindicatului reclamant este neîntemeiată.

Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raportul juridic dintre părţi, reuşind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raportul juridic dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine de stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti; prezumţia nu opreşte însă judecarea celui de-al doilea proces, ci uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate [CA. Constanţa, s. I civ-, dec. nr. 322/2013, în CACBJ 2033, III, p. 20].

Puterea de lucru judecat se referă la modalitatea în care, anterior, au fost dezlegate anumite aspecte din raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit asupra respectivelor împrejurări izolate [CA. Ploieşti, s. civ., dec. nr. 994/2013, în CAP1BJ 2013, III, p. 100, şi PR nr. 2/2015].

Puterea de lucru judecat reprezintă efectul pozitiv al hotărârii judecătoreşti anterioare, care se opune reclamanţilor în prezenta cauză raportat la apărările făcute, efect pozitiv care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate. Cum, potrivit art. 430 şi urm. NCPC, în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrare din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat [CA. Constanţa, s. a II-a civ., dec. nr. 429/2014, în CACBJ 2014. II, p. 21].

Principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată într-un alt proces (Trib. Suprem, s. civ, dec. nr. 496/1975). Într-o asemenea ipoteză sunt aplicabile, de asemenea, dispoziţiile art. 6 par. I din Convenţie. În acest sens, în jurisprudenţa CEDO (Fonia c. României, cererea nr. 34999/03, hotărârea din 5 mai 2009) s-a constatat încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie, constatându-se că autorităţile naţionale au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a evita existenţa unor hotărâri contradictorii sau cel puţin să ia măsuri pentru a rezolva situaţiile astfel create [Trib. Argeş, s. civ., dec. nr. 1574/2013, republicată].

De asemenea, pârâţii mai invocă faptul că Legea nr. 153/2017 reglementează o procedură specifică de soluţionare a contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor/sporurilor, ş.a. şi impune anumite termene în care persoana nemulţumită are obligaţia de a se adresa mai întâi ordonatorilor de credite şi apoi instanţei de judecată.

Astfel, potrivit art. 37:

„(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare, a sporurilor, a creşterilor salariate, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariate, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile calendaristice.

(4) împotriva modului de soluţionare a contestaţiei persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei. Instanţa se pronunţă de urgenţă şi cu precădere."

Astfel, pârâţii susţin că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii de mai sus înainte de a se adresa instanţei de judecată, de asemenea, în contencios administrativ este prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004 obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, procedură ce nu a fost parcursă de reclamant, motiv pentru care apreciază că acţiunea este inadmisibilă.

Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, pârâţii precizează faptul că articolul 7 din Anexa nr. II la Legea nr. 153/2017 prevede posibilitatea acordării pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale cu respectarea prevederilor legale a mai multor categorii de sporuri în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, printre care şi a unui spor de până la 15% din salariul de bază pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, cu respectarea prevederilor legale, având la bază buletinele de determinare, sau după caz, expertizare, emise de autorităţile abilitate în acest sens.

Astfel, susţin că legislaţia în materie nu impune o obligaţie în sarcina ordonatorului de credite de a acorda un spor pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, prevederile având caracter facultativ şi nu imperativ.

De asemenea, pârâţii mai arată că un important principiu în acordarea drepturilor salariate la bugetari este cel reglementat de art. 6 lit. h) anume principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii.

În considerarea celor de mai sus, legiuitorul a stabilit prin art. 25 următoarea plafonare:

„(l) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordare cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Cu privire la solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale, pârâţii susţin că reclamantul nu a arătat prevederile legale pe care înţelege să-şi întemeieze această solicitare, mai mult decât atât o consideră ca fiind neîntemeiată şi nejustificată şi solicită respingerea în totalitate a acestui petit, având în vedere că nu poate produce dobânzi o creanţă care nu este certă, lichidă şi exigibilă. Totuşi, în situaţia în care instanţa va considera întemeiată acţiunea reclamantului şi va dispune şi asupra plăţii dobânzii, precizează că este imposibilă plata dobânzii de la data introducerii acţiunii, întrucât creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă abia în momentul stabilirii acestor sporuri şi a cuantumului acestora.

În drept, pârâţii invocă prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art. 194 lit. c) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Hotărârea nr. 153 din 29 martie 2018 pentru aprobarea Regulamentului-Cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. 11 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială".

Asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a completului de litigii de muncă şi asigurări sociale şi a excepţiei inadmisibilităţii invocate de pârâţi, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 08.07.2021, în sensul respingerii acestora pentru motivele arătate în cuprinsul acelei încheieri.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a calificat excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârâţi prin întâmpinare ca fiind o apărare de fond, urmând ca acesta să fie analizată prin prezenta hotărâre.

În şedinţa publică din data de 03.03.2022 reclamantul a renunţat la petitele 1 şi 2 din acţiune.

La termenul de judecată din data de 07.04.2022, instanţa a dispus ataşarea la dosar a sentinţei civile nr. 886/12.07.2019 a Tribunalului Covasna şi a Deciziei civile nr. 359/R/23.06.2020, pronunţate în dosarul nr. ....., pentru a se verifica dacă aceasta are putere de lucru judecat în cauză.

În probaţiune, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei şi la normele legale aplicabile speţei, instanţa reţine următoarele:

În fapt, membrii de sindicat pentru care a fost promovată prezenta acţiune, sunt angajaţi ai Direcţiei de Asistenţă Socială Sf. Gheorghe – Compartimentul de asistenţă medicală comunitară, în funcţia de asistenţi medicali şi fac parte din categoria personalului medical de medicină şcolară (f. 57-66, 83).

Prin prezenta acţiune sindicatul reclamant a solicitat obligarea pârâţilor:

- să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă în conformitate cu prevederile art. 16 din HG nr. 153/2018;

- să stabilească, împreună cu consultarea sindicatului, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului prevăzut în Anexa II cap, II art.7 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 153/2017, precum şi condiţiile de acordare a acestora atât în baza buletinului de expertizare existent nr. 39/2017, cât şi în baza noului buletin obţinut;

- să calculeze şi să acorde contravaloarea sporului de 12 %-15 %, ce trebuia legal acordat la salariul de bază începând cu luna iulie 2019 lunar, precum şi pe viitor;

- plata actualizată cu indicele de inflaţie a tuturor acestor drepturi salariale rezultate mai sus şi plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data scadenţei la data plăţii efective.

La termenul de judecată din data de 03.03.2022 reclamantul a renunţat la petitele 1 şi 2 din acţiune.

Prin Sentinţa civilă nr. 886 din 12 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. ....., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 359/R din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de Sindicatul Solidaritatea Sanitară Covasna în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe şi Municipiul Sf. Gheorghe şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâţii: la stabilirea în concret a unui spor situat între 12% - 15 % din salariul de bază pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite prevăzute în Anexa 8, lit. A, pct. 3 şi 31 cu raportare la art. 3 lit. h) din Regulamentul cadru din 2018; la acordarea şi calcularea acestui spor începând cu data de 30.03.2018 şi la plata dobânzii legale asupra sumei rezultate.

Această sentinţă a fost pusă în executare, astfel că în prezent, aşa cum rezultă din Anexa nr. 1 la Adresa 4786/01.10.2021 (f. 56), un număr de 13 medici şi asistenţi medicali angajaţi ai Direcţiei de Asistenţă Socială – Compartimentul de asistenţă medicală comunitară, beneficiază de un spor de 15% pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite.

Potrivit art. 431 alin. 2 C.pr.civ.: ”Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”. Acest text, reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, nefiind necesară tripla identitate, de obiect, părți și cauză, fiind suficient să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu aspectele de fapt care s-au soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.

Efectul pozitiv al lucrului judecat, asigură consecvența în judecată, așa încât rezolvându-se o a doua acțiune se vor respecta constatările făcute în primul proces. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil, garantat prin art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preeminenței dreptului-inerent ansamblului articolelor din Convenție - și că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice care presupune printre altele că soluția adoptată de o instanță și intrată în puterea lucrului judecat să nu mai poată fi modificată prin reluarea judecății.

În considerentele deciziei nr. 359/R/2010 din 23. 06.2020 a Curţii de Apel Braşov, faţă de reglementările din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Anexa II, art. 7 al. 1 lit. h) de la cap. II, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că membrii de sindicat, medici şi asistente medicale, angajaţi la şcoli şi grădiniţe au dreptul de a obţine un spor pentru condiţii deosebite (stres sau risc) de la data apariţiei Regulamentului cadru din 30.03.2018, în baza vechiului buletin de expertizare nr. 39/2017 care a rămas valabil până la obţinerea unui nou buletin de la Direcţia de Sănătate Publică Covasna.

De asemenea, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că salariaţii beneficiază de acest drept conform legii, doar mărimea acestui spor este lăsată la latitudinea autorităţii publice.

Totodată, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că medici şi asistenţii medicali care îşi desfăşoară activitatea în cabinetele medicale organizate în grădiniţe, licee şi colegii naţionale, au atins nivelul de salarizare stabilit de lege pentru anul 2022 începând cu data de 01.03.2018 în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. 3 lit. b) din Legea 153/2017 şi astfel sunt îndreptăţiţi la plata sporului pentru condiţii deosebite situat între 12-15 % din salariul de bază.

Prin urmare, în cauză instanța apreciază că nu mai poate face evaluări proprii asupra existenței acestui spor salarial, întrucât aceste aspecte au fost anterior tranșate cu putere de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. 886 din 12 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. ..... rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 359/R din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov.

Din Adresa nr. 5598/08.11.2021 emisă de Direcţia de Asistenţă Socială Sf. Gheorghe (f. 83) rezultă că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat prezenta acţiune şi angajaţii care în prezent beneficiază de acest spor, menţionaţi în anexa 1 la Adresa 4786/01.10.2021, îşi desfăşoară activitatea la Compartimentul de asistenţă medicală comunitară şi fac parte din categoria personalului medical de medicină şcolară.

Deşi prin Sentinţa civilă nr. 816 din data de 27 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. ....., rămasă definitivă prin Decizia nr. 1428/AP/171.10.2019 a Curţii de Apel Braşov, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, reţinând că „Instituţia pârâtă a acţionat conform normelor legale, respectând plafonul de 30% stipulat în art. 25 din Lege şi cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie în buget, potrivit art. 13 din H.G. nr. 153/2018” instanţa apreciază că această hotărâre nu are putere de lucru judecat în cauză, întrucât aşa cum s-a reţinut anterior prin Sentinţa civilă nr. 886 din 12 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. ....., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 359/R din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, instanţele au stabilit cu putere de lucru judecat că salariaţii medici şi asistenţi medicali care îşi desfăşoară activitatea în cabinetele medicale organizate în grădiniţe, licee şi colegii naţionale, beneficiază de sporul pentru condiţii deosebite cum ar fi stres sau risc prevăzut de art. 7 alin. 1 lit. h) din Legea 153/2017.

În plus, instanţa reţine că Sentinţa civilă nr. 816 din data de 27 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. ....., rămasă definitivă prin Decizia nr. 1428/AP/171.10.2019 vizează o altă perioadă decât cea menţionată în cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze. 

Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază cererea de chemare în judecată ca fiind întemeiată, astfel că o va admite şi va dispune obligarea pârâţilor să calculeze şi să acorde membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză sporul de 12 % - 15 %, începând cu luna iulie 2019 şi pe viitor, sumele urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflaţie la data plăţii şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadentă şi până la data plăţii efective a diferenţelor salariale.

Cu privire la cererea privind actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflaţie şi plata dobânzi legale penalizatoare, sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii raportate la art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza întâi și art. 1535 alin. 1 din Codul civil, respectiv art. 1 alin. 3, art. 2 și art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației de plată, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor („damnum emergens"), cât și beneficiul de care acesta este lipsit („lucrum cessans"). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În situația de față, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, trebuie remediată prin măsura actualizării sumei datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Prin actualizarea sumei debitului cu indicele prețurilor de consum, se realizează o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii („damnum emergens").

Dar, principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării cu întârziere a obligației de plată, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care creditorul a fost lipsit („lucrum cessans"), respectiv daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale (penalizatoare).

În temeiul art. 406 al. 1 C.pr.civ. instanţa urmează să ia act de renunţarea la judecată a reclamantului la petitele 1 şi 2 din acţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL .... COVASNA cu sediul în ................................., în numele şi pentru membrii de sindicat T.E., K.K., CS.E., G.C. şi P.T., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ SFÂNTU GHEORGHE, cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, str. 1 decembrie 1918, nr. 2 judeţul Covasna.

Obligă pârâţii să calculeze şi să acorde membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză sporul de 12 % - 15 %, începând cu luna iulie 2019 şi pe viitor, sumele urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflaţie la data plăţii şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadentă şi până la data plăţii efective a diferenţelor salariale.

În temeiul art. 406 al. 1 C.pr.civ. instanţa ia act de renunţarea la judecată a reclamantului la petitele 1 şi 2 din acţiune.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Tribunalului Covasna.

Pronunţată azi, 19.05.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

 PREŞEDINTE  ASISTENŢI JUDICIARI

GREFIER