Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâte. Excepția inadmisibilității cererii. Granițuire

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.07.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 20487/299/2018, reclamantul SM, în contradictoriu cu pârâta MC, a solicitat instanței următoarele: stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și a pârâtei pe linia de demarcație a proprietăților sale, conform actelor de proprietate, modificarea semnelor de hotar vizibile, prin mutarea gardului existent între cele două proprietăți, pe linia de demarcație a proprietăților lor și obligarea pârâtei la suportarea a ½ din costurile ocazionat de strămutarea gardului pe linia de demarcație a proprietăților sale. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 357,31 mp, situat în B., str. J. nr. .., sector 1, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2296/10.11.2011 emis de BNP FM, înscris în cartea funciară nr. IE229546 a Municipiului București, Sector 1, cu număr cadastral 15640/3, conform încheierii nr. 482195/16.11.2011, eliberată de către OCPI Sector 1 București.

Conform contractului de vânzare-cumpărare, terenul cumpărat are notată suprapunerea pe o suprafață de 18 mp, în baza referatului de suprapunere nr. 4954/05.02.2009, emis de OCPI București, cu încheierea nr. 125159/09.02.2009 eliberată de OCPI Sector 1.

Suprapunerea mai sus arătată este între terenul reclamantului, notat pe planul de amplasament cu numărul 339, cu terenul notat pe planul de amplasament nr. 333, teren aparținând pârâtei MC, aceasta deținând în proprietate terenul învecinat la vest cu terenul proprietatea sa.

Reclamantul a mai arătat că, potrivit actelor cadastrale, terenul pârâtei are o deschidere la Șos. J. de 10,64 metri, însă, în prezent, din cauza suprapunerii, terenul acesteia are o deschidere de 11,78 mp.

Conform măsurătorilor cadastrale, terenul aflat în proprietatea reclamantului, în suprafață de 357,31 mp, are o deschidere la stradă de 4,81 metri, însă pârâta a intrat pe proprietatea sa pe o adâncime de 2,50 metri, conform zonei hașurate pe planul de amplasament, ocupând astfel o suprafață de 149 mp, din terenul său.

Prin notificarea din data de 06.06.2018, comunicată prin intermediul B.E.J. T.V., reclamantul a convocat-o pe pârâtă în vederea soluționării pe cale amiabilă a situației actuale dintre cele două terenuri, privind strămutarea liniei de hotar, astfel încât situația de fapt să corespundă cu realitatea juridică.

Cu ocazia discuțiilor purtate cu pârâta, aceasta a recunoscut limita de proprietate dintre terenurile lor ca fiind cea arătată de reclamant, fiind inițial de acord cu strămutarea voluntară a limitelor de proprietate și modificarea lor pe cale amiabilă.

Ulterior însă, când a solicitat pârâtei să semneze documentația cadastrală necesară rectificării suprapunerii la Oficiul de Carte Funciară, aceasta a refuzat, arătând că ea la rândul ei are o suprapunere reală de proprietate cu vecinul situat la vest, de la nr. 331, suprapunere figurată prin hașurare cu suprafața de 144 mp, pe planul de amplasament, și că va fi de acord cu semnarea documentației numai dacă și vecinul ei se va retrage pe limita corectă de proprietate dintre ei.

Conform art. 27 alin. 2 din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul reglementării. Dacă proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor, oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru.

În condițiile în care reclamantul nu este în măsură să rezolve suprapunerea de proprietate dintre pârâtă și vecinul de la vest al proprietății sale, acesta a înțeles să formuleze prezenta acțiune.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 560 C.pr.civ..

În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, precum și a probei cu expertiza tehnică în specialitatea topografie. Acesta a depus un set de înscrisuri (f. 6-13 vol. I).

La data de 04.09.2018, reclamantul a depus precizări referitoare la valoarea obiectului capătului 3 de cerere (f. 21-22 vol. I). Astfel, acesta a arătat că, în prezent, gardul care delimitează cele două proprietăți este deja în ființă, el trebuie doar mutat pe limita de proprietate corectă. Conform evaluării proprii, ca urmare a unor discuții cu reprezentanții unor firme de construcții, costurile pe care le implică operațiunea de mutare a gardului sunt de aproximativ 15.000 lei. Prin urmare, a menționat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 7.500 lei, reprezentând ½ din costul total al operațiunii.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 580 lei, conform chitanțelor atașate la dosar (f. 1, 28 vol. I).

La data de 12.11.2018, pârâta MC a depus întâmpinare (f. 34-36 vol. I), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În motivarea excepției invocate, pârâta a arătat că, în cursul lunilor mai-iunie 2018, a negociat cu numitul BPB vânzarea terenului localizat în str. J. nr. .., făcându-i o promisiune de vânzare, și, agreând prețul oferit, au finalizat tranzacția prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4353/25.10.2018 de BNP IB, cumpărătorul BPB fiind înștiințat de prezentul dosar.

Astfel, pârâta a arătat că imobilul situat în B., str. J. nr. .., sector 1, compus din teren în suprafață de 800 mp, identificat cu numărul cadastral 222577, locuința cu numărul cadastral 222577-C1, și anexa cu numărul cadastral 222577-C2, intabulat în CF nr. 222577, i-a aparținut până la data de 25.10.2018.

În continuare, pârâta a susținut că reclamantul nu și-a exprimat niciodată direct sau prin intermediari intenția de a soluționa pretinsa dispută privind o eventuală suprapunere de 18 mp a proprietății lor.

Conform susținerilor pârâtei, fără să fie consultată în niciun fel, reclamantul a edificat singur și pe cheltuiala sa gardul de împrejmuire din zidărie și beton, respectând aliniamentul de copaci pomi fructiferi și peretele anexei C2 de la nr. 333, având fixate limitele fondurilor învecinate cu semne externe și vizibile, conform art. 584 C.civ., așa cum rezultă și din documentația cadastrală.

Aceasta a susținut că, în anul 2008, Serviciul de Publicitate Imobiliară a Sectorului 1 a identificat toate suprapunerile a 9 terenuri de pe str. J., suprapuneri evidențiate în planul cadastral din 05.02.2009 și în referatul de suprapunere OCPI nr. 4954/05.02.2008. În baza acestora, suprapunerile au fost notate în cărțile funciare ale celor 9 imobile, prin încheierea nr. 125159/09.02.2009. Din planul cadastral rezultă că terenul din str. J. nr. ... se suprapunea numai cu terenul din str. J. nr. ..., care aparține la acest moment tot numitului BPB, împrejurare în raport de care cererea de grănițuire este fără temei.

În anul 2015, cu scrisoarea nr. 61499/31.07.2015, Serviciul Cadastru al OCPI București a propus Serviciului de Publicitate Imobiliară – BCPI Sector 1 radierea situației de suprapunere din 11 cărți funciare de pe str. J. ca urmare a îndreptății erorii de poziționare virtuală a imobilelor respective.

Convocarea nr. 11187/05.05.2015 a Serviciului Cadastru OCPI București dovedește că pentru corectarea neconcordanțelor tehnice au fost convocați reclamantul și pârâta.

Potrivit procesului-verbal nr. 11187/20.05.2015, au fost prezente PFA-urile care au efectuat cadastrale aferente CF 222577 și 229549 și 229548, iar până la data de 19.06.2015, acestea au refăcut documentațiile pentru eliminarea suprapunerilor.

Prin încheierea OCPIB-BCPI Sector 1 nr. 61499 din 31.07.2015 emisă în baza actului FN din 23.07.2015, OCPI București – BCPI Sector 1 a admis radierea notificărilor privind suprapunerile din cărțile funciare, respectiv a poziției 1 din partea C și notarea de sub C1 sub C2 din cartea funciară nr. 222577 a terenului pârâtei, precum și din cărțile funciare nr. 229549 și nr. 229548 aferente imobilelor reclamantului.

Conform susținerilor pârâtei, reclamantul din proprie inițiativă a edificat gardul cu limita de proprietate, motiv pentru care este netemeinică după atât de mulți ani de la delimitarea prin gard a hotarului prin acțiunea proprie a acestuia. Mai mult, suprafața de teren ce face obiectul acestui litigiu este nesemnificativă prin raportare la valoarea economică a operațiunilor de demolare a gardului existent și edificarea unui nou gard.

În concluzie, pârâta a solicitat instanței să rețină că, la data de 02.05.2009, nu erau suprapuneri între terenul pârâtei înscris în cartea funciară nr. 222577 cu terenurile reclamantului înscrise în cărțile funciare nr. 229549 și nr. 229548, că la nivelul anului 2009, terenul pârâtei din str. Jandarmeriei nr. 333 se suprapunea numai cu terenul de la nr. 331, care aparține acum aceluiași proprietar, că suprapunerile erau în fapt unele virtuale, cauzate de erorile de poziționare virtuală a imobilelor respective și că suprapunerile au fost eliminate și radiate din cărțile funciare prin încheierea nr. 61499/31.07.2015, emisă în baza actului FN din 23.07.2015, OCPI București – BCPI Sector 1. Astfel, se impune respingerea cererii de grănițuire ca neîntemeiată.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, pârâta a depus un set de înscrisuri (f. 37-65 vol. I).

La data de 13.12.2018, reclamantul a depus cerere precizatoare și completatoare (f. 70 vol. I), prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a numitului BPB și obligarea pârâților, în solidar, și la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul produs prin lipsa de folosință a căii de acces cu autoturismul pe drumul ce delimitează limita de proprietate a cărei grănițuire o solicită.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 204 alin. 1 și art. 78 C.pr.civ..

Cererea a fost timbrată cu suma de 75 lei, conform chitanței atașate la dosar (f. 78 vol. I).

La data de 18.01.2019, pârâtul BPB a depus întâmpinare (f. 80-85 vol. I), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MC, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. În subsidiar, în măsura admiterii cererii de grănițuire, pârâtul a solicitat introducerea în cauză a BCR L. S.A., precum și a numiților OCC, OL și OAMN.

În motivare, pârâtul a arătat că imobilul situat în B., str. J. nr. X, sector 1, compus din terenul de 800 mp, identificat cu număr cadastral 222577, locuința cu număr cadastral 222577-C1 și anexa cu număr cadastral 222577-C2, intabulat în CF nr. 222577 a aparținut pârâtei MC până la data de 25.10.2018.

Conform susținerilor pârâtului, suprapunerea invocată de reclamant a fost soluționată prin radierea dispusă în baza Încheierii nr. 61499 în dosarul nr. 61499/31.07.2015, potrivit extrasului CF. Mai mult, limita actuală dintre terenul pârâtului (nr. cadastral 222577) și al reclamantului (nr. cadastral 229549) a fost confirmată chiar de reclamant prin construirea unui zid de despărțire.

De asemenea, a arătat că, la data de 02.05.2009 nu erau suprapuneri între terenul pârâtei înscris în cartea funciară nr. 222577 cu terenurile reclamantului înscrise în cărțile funciare nr. 229549 și nr. 229548. La nivelul anului 2009, terenul din str. J. nr. X se suprapunea numai cu terenul de la nr. Y, care aparține acum aceluiași proprietar. Suprapunerile erau în fapt unele virtuale, cauzate de eroarea de poziționare virtuală a imobilelor respective. Aceste suprapuneri au fost eliminate și radiate din cărțile funciare prin încheierea nr. 61499/31.07.2015 emisă în baza actului FN din 23.05.2015, OCPI București – BCPI – Sector 1.

În continuare, pârâtul a arătat că terenul cu suprafața de 779 mp, aflat în proprietatea sa, situat în str. J. nr. X (nr. cadastral 222577) are limitele stabilite prin Sentința civilă nr. 12750/2011 pronunțată la data de 29.07.2011 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 20035/299/2007, în baza raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul BE. Și extrasul nr. 95902/29.10.2018 al OCPI Sector 1. Acesta este identificat ca lotul C evidențiat în anexa la certificatul de moștenitor nr. 531/1978 din 26.12.1978 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 1 dosarul nr. 532/1978 conexat cu dosarul nr. 629/1978.

Pe teren există clădirile C1 și C2 identificate la pct. A1.1 și A1.2 din extrasul nr. 95902/29.10.2018 al OCPI Sector 1.

Limitele de pe laturile mari sunt confirmate prin raportul de expertiză întocmit de expertul BE, care poziționează clădirea C1 cu latura mare la limita terenului dinspre NE, iar clădirea C2 cu latura mare la limita terenului dinspre SV.

În concluzie, imobilul se află pe locația istorică, are limitele stabilite printr-o expertiză judiciară, omologată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și are suprafața cu 21 mp mai mică decât cea din acte, iar limita contestată de reclamant a fost confirmată chiar de acesta prin construirea unui gard care există și în acest moment.

În ceea ce privește introducerea în cauză a persoanelor indicate, pârâtul a susținut că, potrivit extrasului de pe planul ortofoto al imobilelor având nr. 208702 (proprietar BCR), 229546 (familia O.), 229548 și 229549 (familia M.), există o suprafață de aproximativ 241 mp care nu este înscrisă în cartea funciară, dar care este folosită de către locatarii din str. J. nr. Z, sector 1.

Necesitatea introducerii în cauză a proprietarilor imobilelor constituite din terenurile identificate cu numerele cadastrale 208702 și 229546 reiese din faptul că aceste terenuri au fost intabulate greșit, prin translatarea spre est cu aproximativ 3,21 mp a tuturor imobilelor lor ce au făcut parte din loturile A și B ale certificatului de moștenitor nr. 531/1978, inclusiv imobilele cu nr. cadastrale 229549 și 229548 aparținând familiei M..

Pe cale de consecință, este exclus ca limita de proprietate existentă la acest moment între proprietățile lor, confirmată de reclamant prin construirea unui gard, să fie alta, spre interiorul terenului său, identificat cu nr. cadastral 222577, înscris în cartea funciară cu același număr.

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, pârâtul a depus un set de înscrisuri (f. 86-127 vol. I).

La data de 19.03.2019, pârâtul a depus note de ședință și un set de înscrisuri (f. 139-148 vol. I).

La termenul din data de 20.03.2019, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MC, invocată de ambii pârâți.

La data de 26.03.2019, reclamantul a depus o cerere precizatoare (f. 157 vol. I).

La data de 28.03.2019, pârâtul BPB a depus precizări, indicând faptul că își întemeiază cererea de introducere a cauză a terților pe dispozițiile art. 78 alin. 2 C.pr.civ..

La termenul din data de 24.04.2019, instanța a respins cererea de introducere în cauză, în temeiul art. 78 alin. 2 C.pr.civ., invocată de pârât și a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii, invocată oral de același pârât.

La același termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul tuturor părților și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, solicitată de reclamant, desemnându-l pe domnul expert VC.

La data de 09.05.2019, reclamantul a depus dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 1.200 lei (f. 8 vol. II).

La termenul din data de 12.06.2019, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriile părților, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar (f. 25-28 vol. II).

La data de 16.09.2019, expertul judiciar VC a depus raportul de expertiză (f. 52-61 vol. II).

La data de 25.09.2019, reclamanta a depus o cerere de recuzare a expertului VC.

Prin încheierea din data de 06.11.2019, instanța a respins cererea de recuzare a expertului VC, formulată de reclamant, ca neîntemeiată, și a încuviințat părților obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de acest expert.

La termenul din data de 08.01.2020, instanța a încuviințat reclamantului efectuarea unei noi expertize de către un alt expert, având în vedere că domnul VC nu mai care calitatea de expert și nu mai poate răspunde la obiecțiunile încuviințate, desemnându-l pe domnul expert LG. La același termen, instanța a respins solicitarea reclamantului privind restituirea onorariului de expert achitat, precum și cererea de majorare a onorariului formulată de VC.

La data de 14.01.2020, reclamantul a depus dovada achitării onorariului provizoriu de expert, în cuantum de 1.200 lei, pentru efectuarea unei noi expertize (f. 128-129 vol. II).

La termenul din data de 29.01.2020, instanța a dispus înlocuirea expertului LG cu expertul BAF.

La data de 18.03.2020, expertul BAF a depus raportul de expertiză (f. 139-144 vol. II).

La termenul din data de 24.06.2020, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de părți.

La data de 21.09.2020, respectiv la data de 10.12.2020, expertul BAF a depus răspunsul la obiecțiuni (f. 51-52 vol. III), respectiv o completare la raportul de expertiză (f. 69-70 vol. III).

La data de 28.12.2020, pârâtul a depus concluzii scrise.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepțiile procesuale invocate, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MCM, sunt incidente dispozițiile art. 36 C.pr.civ., în conformitate cu care calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, însă existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța este ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamantul este dator să justifice și calitatea procesuală a persoanelor chemate în judecată.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta MCM, în raport de faptul că aceasta era la acel moment proprietarul terenului situat în B., str. J. nr. X, sector 1, alăturat terenului situat la nr. T, aflat în proprietatea reclamantului. Astfel, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și mutarea gardului existent pe linia de demarcație a celor două proprietăți, pârâta justifica calitate procesuală pasivă.

Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 4354/25.10.2018 de B.I.N. L., pârâta MCM i-a vândut pârâtului BPB imobilul situat în B., str. J. nr. X, sector 1.

Astfel, devin aplicabile dispozițiile art. 39 alin. 1 C.pr.civ., care prevăd că dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale. Conform alineatului 2 al aceluiași articol, în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanța va decide, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorul va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces.

Din cuprinsul prevederilor anterior menționate nu rezultă că înstrăinătorul pierde calitatea procesuală pasivă într-o atare situație, existând posibilitatea ca acesta să rămână în proces.

Luând în considerare aspectele invocate de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, care privesc situația juridică a celor două terenuri anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, precum și faptul că ulterior, prin cererea modificatoare depusă de reclamant, acesta a solicitat și obligarea ambilor pârâți la plata daunelor interese, pentru repararea prejudiciului moral creat prin nerespectarea limitelor de proprietate și refuzul de a muta gardul pe linia de demarcație, instanța apreciază că pârâta, deși a transmis dreptul de proprietate pe parcursul litigiu, justifică calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MCM, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, instanța constată că aceasta a fost invocată oral, la termenul din data de 24.04.2019, ca urmare a faptului că reclamantul a precizat în mod expres că nu înțelege să învestească instanța cu un capăt de cerere având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren.

Instanța reține însă că o acțiune în grănițuire nu este condiționată și de formularea unui capăt de cerere având ca obiect revendicarea, neexistând nicio dispoziție legală care să stabilească un fine de neprimire a cererii din această perspectivă.

Astfel, întrucât existența sau inexistența dreptului pretins de reclamant constituie o chestiune de fond, și nu o condiție de admisibilitate a cererii, instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 2296/10.11.2011 de B.N.P. FM și Asociații, numita AJM i-a vândut reclamantului SM terenul în suprafață de 357,31 mp, situat în B., str. J. nr. Z, sector 1, înscris în Cartea Funciară nr. 71991 a Municipiului București, cu numărul cadastral 15640/3, conform încheierii nr. 929694/26.07.2007, eliberată de B.C.P.I. Sector 1 București (f. 7-8 vol. I).

Conform contractului, vânzătoarea a dobândit terenul astfel: „a rezultat ca lot 3, prin dezlipirea terenului în suprafață de 800 mp, conform actelor de proprietate, 783 mp – conform măsurătorilor cadastrale situat în B., str. J. nr. Z (fostă str. P. nr. ..), sector 1, având nr. cadastral 15640, înscris în Cartea Funciară nr. 38713 a Municipiului București, în baza actului de dezlipire autentificat sub nr. 436/22.03.2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați F., București, teren pe care îl dobândise prin cumpărare în timpul căsătoriei cu soțul ei, AJS (acesta având un drept de folosință asupra terenului)”, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8424/21.04.1994 la Notariatul de Stat Sector 1 București și transcris sub nr. 4304/1994 la același notariat, de la TF, care, la rândul ei, dobândise în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3960/1993 la Notariatul de Stat Sector 1 București, transcris sub nr. 2385-2390/1993 la același notariat. Dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp a fost intabulat în Cartea Funciară nr. 38713 cu încheierea nr. 13865/23.10.2003 eliberată de O.C.P.I. Sector 1 București”.

Totodată, potrivit contractului, „terenul sus menționat are notată suprapunerea pe o suprafață de 18 mp, în baza referatului de suprapunere nr. 4954/05.02.2009 emis de OCPI București – Serviciu Cadastru, cu încheierea nr. 125159/09.02.2009, eliberată de O.C.P.I. sector 1 și are notat dreptul de promisiune în favoarea lui SM, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1286/10.09.2010 la Biroul Notarului Public Florea M., București, cu încheierea nr. 143241/15.02.2011, eliberată de O.C.P.I. sector 1 și nu s-au constituit drepturi reale în favoarea altor persoane, după cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru autentificare nr. 470245 din data de 08.11.2011, eliberat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 București”.

Prin încheierea nr. 482195 emisă de O.C.P.I. București sector 1 în dosarul nr. 482195/16.11.2011, s-a admis intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. J. nr. Z cu numărul cadastral 15640/3 înscris în Cartea Funciară Individuală cu numărul 71991 a localității București Sector 1 în favoarea lui SM (căsătorit cu SMȘ) asupra cotei de devălmășie cu titlu de cumpărare (f. 9 vol. I).

În extrasul de carte funciară nr. 229549 București Sectorul 1, dreptul de proprietate asupra imobilului figurează intabulat în favoarea reclamantului SM, în baza contractului de vânzare nr. 2296 din 10.11.2011 emis de NP FM, cu suprafața de 351 mp (f. 103 vol. I).

Pe de altă parte, prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 4354/25.10.2018 de B.I.N. L.,  pârâtul BPB a cumpărat de la pârâta MCM dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., str. J. nr. X, sector 1, având număr cadastral 222577 – pentru teren, 222577-C1 – pentru locuință și 222577-C2 – pentru anexă (număr cadastral vechi 22739), intabulat în CF nr. 222577 (CF vechi nr. 66491) a localității B., sector 1, de sub A.I-A1, A1.2, A1.2 și de sub B.II-B1, B4. Imobilul este format din teren intravilan având categoria de folosință „curți-construcții”, în suprafață de 800 mp din actele de proprietate (779 mp din măsurători)  și construcțiile edificate pe acesta, respectiv C1 – locuință, în suprafață construită la sol de 25,60 mp și C2-anexa, în suprafață construită la sol de 31,07 mp (f. 163-165 vol. I).

Conform contractului, pârâta MCM a dobândit imobilul, ca bun propriu, prin moștenire de pe urma defuncților ei părinți, astfel: cota de ¾ alături de tatăl său LG, care a dobândit cota de ¼ de pe urma defunctei LM, în baza certificatului de moștenitor nr. 13/24.02.2003 emis în dosarul nr. 12/2003 de BNP MG și cota de ¼ de pe urma defunctului LG, în baza certificatului de moștenitor nr. 14/22.03.2016 emis în dosarul nr. 12/2016 de SPN D., prin notar public SS, care la rândul său a dobândit conform certificatului de moștenitor menționat anterior. La rândul său, LM a dobândit acest imobil, prin moștenire de la părinții săi, GA și GC, în baza certificatului de moștenitor nr. 531/1978 din data de 26.12.1978 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 București, în dosarele S nr. 531/1978, conexat cu dosarul S nr. 629/1978, care la rândul lor dobândiseră întreg imobilul prin contribuție egală în baza contractului de schimb autentificat la nr. 15907/1958 de Notariatul de Stat I. V. S. și transcris sub nr. 278/1958 de Tribunalul Raion S. Terenul în suprafață de 800 mp, situat în B., str. J. (fostă P., fostă R.) nr. .., sector 1, i-a fost atribuit în exclusivă proprietate lui LM, prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3960/18.02.1993 la Notariatul de Stat al Sectorului 1 și transcris sub nr. 2385-2386-2387-2388-2389-2390, la același notariat. Construcția a fost edificată de LM, cu mijloace financiare provenind din bunuri proprii, fără autorizație.

Conform raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar BAF, imobilul din str. J. nr. T (I.E. 229549), se delimitează între punctele 1-2-13-14-15-16-17-1 și se învecinează cu: str. Jandarmeriei (I.E. 275288) pe latura de Nord, imobilul din str. J. nr. A-Y-Z pe latura de Est, imobilul din str. J. nr. A-C pe latura de Sud, imobilele din str. Jandarmeriei (I.E. 229546, I.E. 229548). Suprafața acestuia este de 351 mp (f. 142, 144 vol. II).

Imobilul din str. J. nr. Z este parte din imobilul din str. J. nr. A-Y-Z (I.E. 275288), se delimitează între punctele 2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-2 și se învecinează cu str. J. (I.E. 276894) pe latura de Nord, imobilul din str. J. nr. Q pe latura de Est, imobilele din str. J. nr. A-C și str. J. nr. W pe latura de Sud, imobilul din str. J. nr. T pe latura de Vest. Suprafața acestuia este de 2.830 mp.

Conform documentațiilor cadastrale, linia de graniță dintre cele două imobile vecine, nr. 339 și nr. 333, este între punctele 2-12, iar potrivit folosinței faptice, terenul din str. J. nr. T este împrejmuit cu gard între punctele 17-1-18-19-20, 20-14, iar terenul din str. J. nr. 329-Z-X este împrejmuit cu gard între punctele 18-2-3-4-5-6-7-8-11-12-20-19-18. Prin urmare, expertul a concluzionat că gardul existent în teren, ce delimitează cele două proprietăți vecine, nu corespunde cu documentațiile cadastrale aferente celor două proprietăți. Există așadar o suprapunere de 147 mp (punctele 18-2-12-20-19-18), teren aflat în posesia imobilului din str. Jandarmeriei nr. 329-Z-X.

Pe de altă parte, pârâții s-au prevalat de Sentința civilă nr. 12750 pronunțată la data de 29.06.2011 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 20035/299/2007 (f. 106-109 vol. I), prin care instanța a admis în parte acțiunea precizată privind pe reclamanții MCM și LG în contradictoriu cu pârâtul IB, a dispus grănițuirea proprietăților pârâților pe aliniamentul 2-11-12-13-14-15-16-8-7 conform schiței de plan anexă la raportul de expertiză topografică efectuat de expertul B, a respins capătul de cerere privind revendicarea, ca neîntemeiat și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.

În considerentele sentinței s-a reținut că terenul situat la nr. 333 are, conform actelor de proprietate analizate, o suprafață de 800 mp, iar conform măsurătorilor cadastrale, o suprafață de 779,15 mp.

Având la bază coordonatele prezentate în raportul de expertiză întocmit de expertul B. în dosarul nr. 20035/299/2007, expertul judiciar AB a procedat la reconstituirea formei vechi a terenului din str. J. nr. X, în urma căreia a constatat că terenul din str. J. nr. X se suprapune în suprafață de 137 mp cu terenul intabulat cu I.E. 229549 din str. J. nr. T, conform completării raportului de expertiză (f. 69 vol. III).

Luând în considerare aceste coordonate, expertul tehnic judiciar a arătat că linia de graniță dintre cele două imobile vecine este dată de punctele 31-21-22 (Anexa nr. 3 – f. 69 vol. III), iar aceasta se suprapune, aproape în integralitate, cu cea ilustrată de expert în Anexa nr. 2 a raportului – 18-19-20 (f. 144 vol. II) ca fiind cea pe care a fost edificat gardul existent, de însuși reclamantul în anii 2009-2010, conform răspunsului la întrebarea nr. 2 din interogatoriu (f. 27 vol. II).

Comparând Anexele 2 și 3 ale raportului de expertiză întocmit de expertul Adrian Buruiană, instanța constată că linia de graniță dintre terenurile nr. T și nr. X stabilită conform cadastrului (punctele 2-12 din Anexa nr. 2) și cea determinată conform coordonatelor care au stat la baza celor reținute în Sentința civilă nr. 12750 pronunțată la data de 29.06.2011 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 20035/299/2007 (punctele 31-21-22 din Anexa nr. 3) nu se suprapun, existând o diferență semnificativă.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 560 C.pr.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoa, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, imobiliară, prin care o parte urmărește să obțină, pe cale judiciară, determinarea hotarului dintre proprietatea sa și cea învecinată și delimitarea acestuia prin semne exterioare. Scopul grăniţuirii fiind stabilirea hotarului între proprietăţile aparţinând  unor persoane diferite, este cert că admisibilitatea acţiunii în grăniţuire este condiţionată de caracterul limitrof al proprietăţilor. Totodată, de menționat este și faptul că, în cadrul acestui tip de litigii, instanţa nu analizează întinderea dreptului de proprietate, ci doar forma acestuia.

Acțiunea în grănițuire este admisibilă atât în situaţia în care între proprietari nu au existat semne exterioare de hotar, cât şi în situaţia în care aceastea există, dar, nefiind stabilite prin convenţii sau printr-o hotărâre judecătorească, sunt controversate.

În acest context, se constată, în primul rând, că în cererea introductivă reclamantul a susținut că pârâta MCM a intrat pe proprietatea sa pe o adâncime de 2,50 metri, conform zonei hașurate pe planul de amplasament, ocupând astfel o suprafață de 149 mp din terenul său. Cu toate că instanța a întrebat în mod expres reclamantul dacă înțelege să formuleze și un capăt de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren, acesta a precizat, explicit și în repetate rânduri, că nu dorește să învestească instanța cu un astfel de capăt de cerere, ci doar cu o acțiune în grănițuire, pentru a se stabili linia de hotar pe aliniamentul indicat de acesta.

În al doilea rând, instanța reține că punctele de contur ale terenului situat la nr. 333 reținute în documentațiile cadastrale sunt diferite de cele reținute în baza actelor de proprietate în Sentința civilă nr. 12750 pronunțată la data de 29.06.2011 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 20035/299/2007, așa cum s-a arătat în cele ce preced.

Deși este adevărat că litigiul din dosarul nr. 20035/299/2007 nu a vizat și terenul situat la nr. 339, aparținând reclamantului, și că acesta din urmă nu a fost parte în proces, neputându-se astfel reține puterea de lucru judecat, instanța constată însă că, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada, prin depunerea actelor de proprietate, a suprafeței de teren situate la nr. 333, nu a contestat existența și conținutul actelor de proprietate reținute în această hotărâre judecătorească  şi în contractul de vânzare autentificat sub nr. 4354/25.10.2018 de B.I.N. L. și nici nu a pretins că situația juridică a acestuia s-a schimbat de-a lungul timpului, prevalându-se exclusiv doar de titlul său de proprietate și de documentațiile cadastrale, care nu sunt suficiente pentru stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți.

În al treilea rând, acțiunea în grănițuire formulată de reclamant a avut la bază mențiunea din contractul de vânzare autentificat sub nr. 2296/10.11.2011 de B.N.P. F., potrivit căreia „terenul (situat în B., str. J. nr. T, sector 1) are notată suprapunerea pe o suprafață de 18 mp, în baza referatului de suprapunere nr. 4954/05.02.2009 emis de OCPI București – Serv. Cadastru, cu încheierea nr. 125159/09.02.2009 eliberată de OCPI Sector 1”. Or, această suprapunere nu poate fi înlăturată prin promovarea unei acțiuni în grănițuire, în care se stabilește exclusiv linia de hotar pe baza actelor de proprietate.

Totodată, instanța subliniază că niciunul dintre două terenuri nu are suprafața măsurată egală cu cea în titlurile de proprietate. Astfel, terenul aflat la nr. 339, aparținând reclamantului, are o suprafață de 357,31 mp în acte și 351 mp conform măsurătorilor, în timp ce terenul pârâtului, situat la nr. 333, are 800 mp în actele de proprietate și 779 mp din măsurători.

În aceste condiţii, având în vedere că sunt în discuţie aspecte privind întinderea dreptului de proprietate al părţilor (care presupun analiza istoricului imobilelor și compararea titlurilor de proprietate) şi aspecte privind documentaţia cadastrală (existența sau inexistența unor suprapuneri, virtuale sau reale), instanţa apreciază că aceste probleme juridice nu pot fi tranşate pe calea acţiunii în grăniţuire şi prin urmare grăniţuirea dintre proprietăţi nu poate fi efectuată. Nu se poate dispune grăniţuirea după alte criterii şi considerente decât cele strict limitate la întindere şi vecinătăţile atestate de titlurile de proprietate ale părţilor. Pentru a stabili hotarul care desparte cele două proprietăţi vecine sunt necesare determinări tehnice exacte, iar nu să se propună o variantă care să compenseze deficitul de suprafaţă de teren al unuia dintre proprietari, în defavoarea celuilalt.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, ca neîntemeiată.

Luând în considerare caracterul accesoriu al capătului doi de cerere și soluția ce urmează a fi pronunțată în privința primului petit, instanța va respinge și capătul de cerere având ca obiect modificarea semnelor de hotar vizibile, prin mutarea gardului existent pe linia de demarcație a proprietăților lor, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor-interese, conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Reclamantul nu a făcut dovada că pârâții au săvârșit fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii morale, prin nerespectarea limitelor de proprietate și refuzul de a muta gardul (pe care însuși reclamantul l-a edificat) conform actelor de proprietate, deși sarcina probei îi incumba, potrivit art. 249 C.pr.civ., astfel încât nu poate fi atrasă răspunderea lor delictuală.

Pe cale de consecință, instanța va respinge și acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de soluția ce urmează a fi pronunțată și de lipsa unei culpe procesuale a pârâților, instanța, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va respinge cererea reclamantului privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Totodată, instanța va lua act de manifestarea de voință a pârâtului BPB, în sensul că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare