Anulare dispoziția Șefului Serviciului Rutier de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice

Sentinţă civilă 851 din 02.06.2022


Dosar nr. ... /63/2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. ... /2022

Şedinţa publică de la 02 Iunie 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ...

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN DOLJ-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare a cauzei, conform ordinii şi orei stabilite, nu au răspuns părţile.

Instanţa, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în şedinţă publică,  nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  care învederează că reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Constatând că proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, în dovedirea celor susţinute, este utilă şi admisibilă şi poate sa ducă la soluţionarea procesului, în temeiul art. 255  raportat la dispoziţiile  art. 258 Cod proc.civ., o încuviinţează.

Instanţa constată că au fost depuse la dosar toate înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziţiei contestate şi  rămâne în pronunţare pe excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinarea depusă şi pe fond.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 31.03.2022, reclamantul  ... a chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj - Serviciul Rutier solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. ... din 15/03/2022, emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj - Serviciul Rutier, pe care o consideră netemeinică, nefondată, pentru următoarele motive:

 Precizează că în data de 30.03.2022, s-a prezentat la sediul pârâtului - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj, să depună plângerea prealabilă conform art. 7 din legea nr. 554/2004, împotriva dispoziţiei nr. ... din 15.03.2022, acesta, prin persoanele abilitate, a refuzat înregistrarea plângerii afirmând că în speţă nu este nevoie de parcurgerea procedurii plângerii prealabile, în condiţiile în care este menţionat, în cuprinsul dispoziţiei, posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, în speţă Tribunalul Dolj, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Fapta pentru care a fost sancţionat a fost săvârşită la 10.12.2021 şi organele de cercetare penală, au încadrat-o în dispoziţiile art. 196, alin 2 şi 3 cp, dispunând clasarea cauzei în dosarul constituit cu nr. ... /P/2023, prin Ordonanţa din ..., pe care o anexează.

Urmare clasării, pârâtul a emis dispoziţia nr. ... din 15.03.2022, raportată la dispoziţiile OG 1/27.01.2022, care prevede" pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulaţie pentru care prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi g) din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. e) şi g) din Codul de procedură penală "făcând astfel abstracţie de art. 15, alin. 2 din Constituţia României care în mod expres statuează contravenţionale mai favorabile” şi nefăcând aplicarea prevederilor codului rutier existent la data săvârşirii faptei, în speţă prevederile art. 103 alin. 1, lit. d " pentru o perioada de 90 de zile in cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporala a unei persoane daca a fost încălcată o regula de circulaţie pentru care prezenta ordonanţa de urgenta prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce si instanţa de judecata sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) si g) din Codul de procedura penala, renunţarea la urmărirea penala, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei daca nu a fost dispusa obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. e) si g) din Codul de procedura penala"

Potrivit principiului aplicării globale a legii mai favorabile cu excluderea posibilităţii realizării unei lex tertia profesorul Vintilă Dongoroz afirma, referitor la aplicarea legii mai favorabile: "Alegerea legii mai blânde este mai greu de făcut atunci când şi legea veche şi cea nouă incriminează acelaşi fapt însă cele două legi diferă, fie sub raportul condiţiunilor de aplicare, fie sub raportul sancţiunilor. Alegerea legii mai blânde înseamnă reţinerea uneia dintre legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca şi cum nici nu ar exista" încheie ilustrul profesor.

Având în vedere că activitatea de conducător auto este cea prin care susţin existenţa familiei, luând în considerare situaţia sa financiară, o stare de fapt obiectivă, coroborat cu clasarea dosarului de către persoanele abilitate, prin lipsa actelor doveditoare, în speţa lipsa certificatului medical al persoanei vătămate, care nu s-a constituit în parte civilă şi totodată lipsa plângerii prealabile solicită  anularea dispoziţiei nr . ... din 15.03.2022 emisă de pârât ca fiind nefondată, netemeinică încheiată.

În drept invocă dispoziţiile Legii 554/2004, art. 194 Cod de procedură civilă.

Dovada înţelege să o facă cu copii de pe:  dispoziţia nr. ... din 15.03.2022, emisă de pârât, ordonanţa emisă de procuror ..., plângerea prealabilă pe care a prezentat-o persoanelor abilitate ale pârâtului şi nu au vrut să o înregistreze, referat de propunere clasare.

La data de 13.04.2022, reclamantul ... a depus următoarele precizări prin care arată că solicită şi suspendarea executării si restituirea permisului de conducere;

Depune taxa de timbru în valoare de 50 Ron, conform obligaţiei ce i-a revenit ca urmare a comunicării emise din data de 4 aprilie 2022.

La data de 09.05.2022, pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantului ...,  prin care:

I. Invocă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi, pe cale de consecinţă, solicită instanţei să dispună respingerea acţiunii ca inadmisibilă;

II. Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, având în vedere următoarele motive:

I. Referitor la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în promovarea acţiunii învederăm onoratei instanţe că, potrivit art. 7 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte. a acestuia

In continuare, arată că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, învederează că, în acord cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin persoană vătămată se înţelege „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”. De asemenea, în cuprinsul literei f) al aceluiaşi articol, contenciosul administrativ este definit ca fiind .. activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ”.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din legea anterior menţionată, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice ”,

Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în prezenta cauză. acesta solicită anularea Dispoziţiei nr. ... din 15.03.2022 emisă de I.P.J. Poli - prin Şeful Serviciului Rutier. întrucât această dispoziţie este un act administrativ în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004, în temeiul dispoziţiilor legale anterior evocate, reclamantul avea obligaţia să se adreseze instituţiei, solicitând revocarea în tot sau în parte a actului administrativ individual presupus vătămător, iar abia ulterior comunicării răspunsului instituitei ar fi avut deschisă calea formulării acţiunii în contencios administrativ.

Subliniază faptul că, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă (...)”, iar, potrivit art. 193 alin. (1) Cod proc. civ., „Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. ”.

In acest sens, învederează onoratei instanţe că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată formulată, deşi afirmă că ar fi încercat, nu face proba că ar fi formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui anulare o cere, astfel nefiind respectată obligaţia instituită de art. 7 alin. (T) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. reclamantul adresându-se direct instanţei de contencios administrativ.

Trebuie menţionat că, aşa cum a apreciat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, „nici o normă constituţională nu interzice ca, prin legi speciale, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, aşa cum este procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic”, aceasta neconstituind o atingere adusă dreptului privind accesul liber la justiţie, consfinţit de art. 21 din Constituţie, republicată, sau dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/ 1994 (a se vedea în acest sens dec. nr. 559 din 16.02.2006, dec. nr. 438 din 08.02.2006, dec. nr. 4125 din 23.11.2006 pronunţate de ICCJ - în Jurisprudenţă 2006 I, p. 166-169).

Pe cale de consecinţă, apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, respectiv, neîndeplinirea procedurii prealabile.

Ţinând cont de cele prezentate, solicită instanţei să dispună admiterea excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile si. pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

II. Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, având în vedere următoarele:

În fapt, la data de 15.03.2022 a fost reţinut permisul de conducere aparţinând reclamantului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal, întrucât acesta a încălcat regula de circulaţie „prioritate pietoni, stipulată în art. 135 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, prin aceea că în data de 10.12.2021, la ora 07:18, în timp ce conducea pe strada Mihai Viteazu din mun. Craiova, jud. Dolj, autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare ..., în dreptul Patiseriei Mali nu a acordat prioritate de trecere şi a accidentat pe numitul ..., care traversa strada regulamentar pe trecerea de pietoni. Ulterior, prin Ordonanţa emisă la data de ... în dosarul penal nr. ... /P/2021 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus clasarea cauzei conform art. 16 alin. (1) lit. e) teza 1 Cod proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal. Astfel, pe aceste considerente, Şeful Serviciului Rutier, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale, în baza art. 103 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice în privinţa reclamantului pentru o perioadă de 180 zile începând cu data de 16.03.2022.

Prezenta cerere de chemare în judecată este justificată de nemulţumirea reclamantului în ceea ce priveşte durata suspendării exercitării dreptului de a conduce dispuse în temeiul art. 103 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, motivând că, la data săvârşirii faptei, respectiv 10.12.2021, textul legal anterior menţionat prevedea că se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, însă, ulterior, la data de 31.01.2022, a intrat în vigoare O.G. nr. 1/2022, prin care s-au adus modificări acestei norme legale, în sensul că durata suspendării exercitării dreptului de a conduce se dispune pentru o perioadă de 180 de zile, în Ioc de 90 de zile.

Cu titlu prealabil, este necesar a se menţiona faptul că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Astfel, neretroactivitatea legii, ca principiu constituţional, este obligatorie pentru toate ramurile de drept, fără excepţie, nu numai pentru acelea care îl prevăd explicit. Principiul neretroactivităţii legii constă în aceea că legea se aplică numai situaţiilor juridice care iau naştere după intrarea ei în vigoare, aplicându-se doar pentru viitor, nu şi pentru trecut.

Pentru identificarea concretă a legii penale sau contravenţionale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale sau contravenţionale ori a consecinţelor acesteia, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condiţiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere şi, în sfârşit, criteriul pedepsei. Aşa fiind, determinarea caracterului mai favorabil se realizează prin prisma analizării atât a condiţiilor de incriminare şi de tragere la răspundere penală/contravenţională, cât şi a condiţiilor referitoare la pedeapsă. Or, modificările aduse la O.U.G. nr. 195/2002 prin O.G. nr. 1/2022 nu influenţează condiţiile anterior enumerate, ci modifică anumite mecanisme de sancţionare ori reglementează mecanisme noi.

Învederează că mecanismele de sancţionare modificate ori nou introduse au fin caracter exclusiv administrativ şi nu pot fi incluse în ansamblul normelor care angajează răspunderea penală sau contravenţională a participanţilor la traficul rutier. In acest sens, arată  că, în privinţa măsurii administrative de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) - e) din O.U.G. nr. 195/2002, analiza cazurilor ce pot face obiectul suspendării exercitării dreptului de a conduce se va realiza prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul dispunerii soluţiilor prevăzute la art, 103 alin. (1) lit. c) sau d), respectiv la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pentru cazul prevăzut la lit. e).

A.In acest sens, trebuie făcută o distincţie între sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, care se dispune numai pentru faptele prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) [şi alin. (4) potrivit modificărilor aduse prin O.G. nr. 1/2022 la O.U.G. nr. 195/2002] şi măsura administrativă a suspendării exercitării dreptului de a conduce, care se dispune în anumite situaţii expres determinate de lege.

Astfel, potrivit 5 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare”, iar, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, „Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare ”.

În continuare, învederează că, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2). ”. Mergând mai departe, potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. 96, sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: aplicarea punctelor de penalizare; suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop; imobilizarea vehiculului; radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4).

Din conţinutul textului legal anterior invocat rezultă că sancţiunea contravenţională complementară operează ope legis, se dispune prin efectul legii, ca urmare a săvârşirii unei fapte pentru care O.U.G. nr. 195/2002 prevede acest lucru în mod expres, pentru care se încheie şi un proces-verbal de constatare a contravenţiei. Cu alte cuvinte, pentru a putea vorbi despre o sancţiune contravenţională complementară, este imperios să existe şi o sancţiune contravenţională principală (reprezentată de amendă sau avertisment) şi ca ambele să fie constatate printr-un proces-verbal.

Pe de altă parte, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, poate avea şi un alt regim juridic, diferit de cel de sancţiune contravenţionale complementară, şi poate fi dispusă şi în alte situaţii, iar nu doar ca urmare a săvârşirii, de către conducătorul de autovehicul sau tramvai, a unei fapte de natură contravenţională. în acest sens, precizează că necesitatea dispunerii măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce, ca măsură administrativă, poate apărea, independent de constatarea săvârşirii unei contravenţii, aplicării unei sancţiuni contravenţionale principale şi încheierii unui proces-verbal, şi în unele împrejurări care determină periculozitatea socială pe care o prezintă conduita unui conducător de vehicul (de ex.: cumularea unui număr de 15 puncte de penalizare ca urmare a încălcării repetate, într-o perioadă de timp stabilită, a normelor rutiere; săvârşirea unei fapte de natură penală contra siguranţei circulaţiei circulaţiei pe drumurile publice; nerespectarea unei norme rutiere care atrage urmărirea penală a respectivei fapte).

Astfel, învederează că, potrivit art. 103 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune:

a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 15 puncte de penalizare;

b) pentru o perioadă de 60 de zile, dacă titularul permisului de conducere cumulează din nou cel puţin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce;

c) pentru o perioadă de 180 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi procurorul sau instanţa de judecată a dispus clasarea în condiţiile art, 16 alin. (1) Ut. b) teza a Ii-a din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin, (2) Ut. g) din Codul penal;

d) pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulaţie pentru care prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) Ut. b), e) şi g) din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) Ut. g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) litt. e) şi g) din Codul de procedură penală;

e) pentru o perioadă de 180 de zile, când titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunile prevăzute la art. 334 alin. (1) şi (3) din Codul penal.

În continuare, arată că, în conformitate cu art. 103 alin. (I1) din O.U.G. nr. 195/2002, „In situaţia prevăzută la alin. (1) Ut. c), d) şi e), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, începând cu ziua imediat următoare celei expirării prelungirii valabilităţii dovezii înlocuitoare. In situaţia în care valabilitatea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere nu a fost prelungită sau a fost eliberată fără drept de conducere, din perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. c), d) şi e) se deduce perioada în care titularul permisului de conducere nu a avut dreptul de conducere, conform art. 97 alin. (3). Dispoziţia privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se emite în termen de 5 zile de la data la care şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta a luat cunoştinţă de soluţionarea procesului penal şi se comunică titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia.

Prin urmare, se constată că în situaţia prevăzută la lit. d) anterior prezentată, care constituie obiectul prezentului litigiu, arată că, potrivit alin. (I1) al aceluiaşi art. 103^ din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, prin dispoziţie, în termen de 5 zile de la data la care şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta a luat cunoştinţă de soluţionarea procesului penal şi se comunică titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia.

Astfel, având în vedere că legiuitorul a stabilit în mod expres faptul că această măsură se dispune prin dispoziţie, deci printr-un act administrativ individual, se constată că acest tip de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu poate fi considerat ca fiind o sancţiune contravenţională complementară. Întrucât reiterează faptul că aceasta se dispune printr- un act administrativ care poate fi atacat conform procedurii instituite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu printr-un proces-verbal de constatare a contravenţiei care poate fi atacat urmându-se procedura prevăzută de art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001.

Prin raportare la faptul că măsura administrativă a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile este diferită ca regim juridic de sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, consideră că aplicarea legii contravenţionale mai favorabile nu îşi găseşte aplicare în această situaţie, deoarece, precum s-a afirmat anterior, analiza cazului ce poate face obiectul suspendării exercitării dreptului de a conduce se realizează prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul dispunerii soluţiei prevăzute la art, 103 alin, flj lit. dl. respectiv la momentul dispunerii soluţiei de clasare de către procurorul de caz, care, aşa cum s-a arătat deja, a avut loc la data de 28.02.2022, când forma în vigoare a O.U.G. nr, 195/2002 prevedea (şi încă prevede) dispunerea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile.

Această raţiune este explicată de faptul că măsura administrativă a suspendării exercitării dreptului de a conduce în temeiul art. 103 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr, 195/2002 este o normă de procedură, care este guvernată de principiul aplicării imediate, întrucât în domeniul normelor procesuale este aplicabil principiul tempus regit actum.

Contrar alegaţiilor reclamantului, consideră că aplicarea normei legale procesuale modificate reprezintă o concretizare a principiului aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi.

În acest sens, învederează că situaţia nou creată este reprezentată de dispunerea soluţiei de clasare a cauzei penale la data de 28.02.2022, moment în care, automat, în temeiul legii, se trece la analizarea posibilităţii dispunerii măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzute la art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002, iar, după cum s-a afirmat, această analiză se face potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul dispunerii soluţiei de clasare.

Având în vedere că procurorul de caz şi-a însuşit argumentele cuprinse în referatul cu propunere de clasare după începerea urmăririi penale in rem privind pe reclamant, reiese în mod evident că reclamantul se face vinovat de încălcarea regulilor de circulaţie privind depăşirea, ţinând cont de calitatea acestuia avută la momentul producerii accidentului, respectiv aceea de conducător de autoturism, astfel fiind îndeplinite condiţiile stabilite de art. 103 alin. (1) din 'O.U.G. nr. 195/2002 în vederea dispunerii suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile, în sensul că a fost încălcată o regulă de circulaţie pentru care O.U.G. nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Chiar dacă, anterior, durata suspendării exercitării dreptului de a conduce în această situaţie era inferioară, de 90 de zile, în prezent, prin modificările aduse prin O.G. nr. 1/2022, legiuitorul a ales să majoreze durata suspendării exercitării dreptului de a conduce dispuse ca urmare a adoptării unui anumit tip de comportament în trafic, raţiunea constând în înlăturarea unor stări de pericol aduse la adresa siguranţei circulaţiei şi a participanţilor la trafic.

În lumina aspectelor prezentate supra, apreciază că instituţia pârâtă în mod legal şi temeinic a procedat la suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile, fiind făcută aplicarea întocmai a legii în vigoare la momentul dispunerii soluţiei de clasare prin Ordonanţa din data de ... în dosaru penal nr. ... /P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Având în vedere aceste considerente, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În drept, dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă; Legea nr. 554/2004; O.U.G. nr. 195/2002; O.G. nr. 1/2022, precum şi orice alt text de lege menţionat în cuprinsul acesteia.

In probaţiune, depune, în copie, înscrisurile pe care le apreciază relevante în dovedirea apărărilor noastre.

Arată că se opune  unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele care, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. pr. civ., nu pot fi audiate ca martori.

Totodată, se opune  administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialităţii şi al nemijlocirii probelor în procesul civil.

Depune prezenta întâmpinare în două exemplare, din care unul pentru instanţa de judecată şi unul pentru a se comunica reclamantului.

Conform prevederilor art. 223 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.

În  ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, instanţa o va respinge, ca neîntemeiată, având în vedere că la dosarul cauzei (f. 49) există dovada îndeplinirii procedurii prealabile prin scrisoare recomandată.

Analizând cererea de chemare în judecată, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia Şefului Serviciului Rutier nr. ... din 15.03.2022 s-a dispus suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 180 zile, începând cu data de 16.03.2022, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. d) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, art. 16 alin. 1 lit. b, teza I C.proc. pen..

Reclamantul a contestat Dispoziţia Şefului Serviciului Rutier nr. ... din 15.03.2022  la organul emitent.

În speţă, instanţa observă că Dispoziţia Şefului Serviciului Rutier a produs efecte juridice, reclamantul fiindu-i suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 180 de zile, începând cu data de 16.03.2022.

În ceea ce priveşte motivele invocate de către reclamant, respectiv faptul că art. 103 alin. 1 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din Ordonanţa nr. 1 din 27 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 28 ianuarie 2022, fiind majorată perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice de la 90 de zile la 180 de zile, instanţa reţine că sunt întemeiate.

Astfel, la data de 15.03.2022 a fost reţinut permisul de conducere aparţinând reclamantului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal, întrucât acesta a încălcat regula de circulaţie „prioritate pietoni, stipulată în art. 135 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, prin aceea că în data de 10.12.2021, la ora 07:18, în timp ce conducea pe strada Mihai Viteazu din mun. Craiova, jud. Dolj, autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare ..., în dreptul Patiseriei Mali nu a acordat prioritate de trecere şi a accidentat pe numitul ..., care traversa strada regulamentar pe trecerea de pietoni.

Ulterior, prin Ordonanţa emisă la data de ... 2022 în dosarul penal nr. ... /P/2021 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus clasarea cauzei conform art. 16 alin. (1) lit. e) teza 1 Cod proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal.

Prin dispoziţia contestată, Şeful Serviciului Rutier Dolj, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale, în baza art. 103 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice în privinţa reclamantului pentru o perioadă de 180 zile începând cu data de 16.03.2022.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Astfel, neretroactivitatea legii, ca principiu constituţional, este obligatorie pentru toate ramurile de drept, fără excepţie, nu numai pentru acelea care îl prevăd explicit. Principiul neretroactivităţii legii constă în aceea că legea se aplică numai situaţiilor juridice care iau naştere după intrarea ei în vigoare, aplicându-se doar pentru viitor, nu şi pentru trecut.

Instanţa reţine, însă, că pârâtul nu a respectat acest principiu, aplicându-i reclamantului o sancţiune care nu era prevăzută la momentul săvârşirii faptei. Astfel, art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv 10.12.2021 prevedea: "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune: d)pentru o perioadă de 90 de zile în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulaţie pentru care prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi g) din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. e) şi g) din Codul de procedură penală."

Ulterior, art. 103 alin. 1 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din Ordonanţa nr. 1 din 27 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 28 ianuarie 2022, fiind majorată perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice de la 90 de zile la 180 de zile.

În primul rând, instanţa nu poate avea în vedere argumentele pârâtului în sensul că dispoziţiile menţionate sunt norme de procedură, care sunt guvernate de principiul aplicării imediate. Normele menţionate stabilesc o sancţiune şi, indiferent de caracterul sancţiunii, penală, contravenţională, administrativă, sunt norme de drept material, supuse principiului neretroactivităţii legii.

Astfel, chiar dacă sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce este o sancţiune administrativă, de sine stătătoare, aceasta nu poate fi aplicată retroactiv pentru o faptă săvârşită anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor care reglementează sancţiunea. În cauza de faţă nu se pune problema aplicării legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ci principiul neretroactivităţii legii, neputând fi aplicată o sancţiune stabilită în 28.01.2022 pentru fapta săvârşită în 10.12.2021. Doar în situaţia în care sancţiunea prevăzută de legea nouă ar fi fost mai blândă, ar fi fost necesară aplicabilitatea sau nu a legii mai favorabile, însă nu este cazul în speţa de faţă.

În raport de considerentele anterioare, instanţa va admite cererea formulată de reclamant şi va dispune anularea Dispoziţiei nr. ... /17/15.03.2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., cu domiciliul în  ..., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN DOLJ  - SERVICIUL RUTIER, cu sediul ....

Anulează Dispoziţia nr. ... /17/15.03.2022 emisă de pârât.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi 02.06.2022.