Decizie de impunere impozit pe profit şi tva stabilite suplimentar.

Decizie de impunere impozit pe profit şi TVA stabilite suplimentar. Autoritatea de lucru judecat a ordonanţei de clasare a cauzei penale în acţiunea în anularea deciziei de impunere.

 Decizia civilă nr. 666/28.06.2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta …SRL Galați în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Galați  şi AJFP Galați, a solicitat anularea Deciziei nr…/...2021, emisă de pârâta DGRFP Galați și a deciziei de impunere nr. …/…2018 emisă de AJFP Galați.

 Prin sentința nr. …/…2022, Tribunalul Galați a admis în partea acțiunea, a anulat Decizia nr…./…2021 de soluționare a contestației,  a anulat în parte Decizia de impunere nr. …/…2018, cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 41.645 lei şi TVA stabilită suplimentar în sumă de 229.658 lei.

Împotriva Sentinței civile nr…./…2022, în termen legal a declarat recurs pârâta AJFP Galați în nume propriu și pentru pârâta DGRFP Galați, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galați - Secția CAF sub nr…./2021, solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare, respingerea în totalitate a contestației.

 În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă AJFP Galaţi critică  sentinţa recurată invocând  motivele de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct. 6 şi pct.8 Cod procedură civilă.

În privinţa motivului de recurs întemeiat pe disp.art.488 alin.1 pct.6 C.pr.civ., recurenta-pârâtă susține că prima instanță nu a motivat de ce nu pot fi reținute apărările pârâtelor și nu a făcut o analiză proprie a probatoriului administrat în cauză.

 Susținând motivul de recurs întemeiat pe disp.art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă critică sentința arătând că Tribunalul a apreciat eronat că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscală era prescris, întrucât conform art. 34 alin. 1 şi art. 35 alin. 1 Cod Fiscal coroborat cu art. 86 şi art. 87 Cod procedură fiscală, în cazul impozitului pe profit, baza de impunere se constituie la momentul în care contribuabilul are obligația să o determine și să o declare prin declarație de impozit pe profit.

 Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă contestă legalitatea sentinței, arătând în esență că aprecierile Tribunalului sunt de neînțeles în condițiile în care tocmai achiziționarea mărfurilor pe numele persoanei fizice stă la baza faptelor de reținute de organul fiscal în actele administrative-fiscale contestate.

 În acest context subliniază că bunurile achiziționate nu sunt destinate în totalitate consumului personal al administratorului societății sau al familiei, nefiind justificată achiziționarea unui număr mare de produse similare cu cele achiziționate pentru societate.

Recurenta consideră că situația de fapt din prezenta cauză este un caz clasic de evaziune fiscală.

 În continuare recurenta arată că prima instanță nu a analizat apărarea sa, potrivit căreia organul fiscal a avut în vedere doar achizițiile de produse alimentare în sumă de 1.677.409 lei efectuate de asociatul și administratorul societății, care nu au putut fi etichetate în mod rezonabil ca fiind destinate consumului personal al acestuia, în condițiile în care venitul său în evidențele fiscale este de 327.120 lei.

 Mai arată că, Tribunalul a reținut doar că a fost contestată contabilitatea societății reclamante, omițând faptul că doar documentele prezentate organelor de inspecție fiscală au fost înregistrate în mod corect, fără a analiza și faptele acestuia, respectiv omisiunea de achiziție marfă.

 Recurenta consideră că Tribunalul nu a analizat înscrisurile depuse de M…, din care rezultă că aprovizionările pe persoană fizică şi pe persoană juridică sunt realizate la intervale de timp foarte scurte, ceea ce implică achiziția concomitentă a mărfurilor de către aceeași persoană, mărfuri care au fost comercializate la punctul de lucru al societății, fără ca achizițiile să fie înregistrate în evidență contabilă a societății.

 În final recurenta susține că în mod greșit Tribunalul a reținut considerentele Încheierii nr…/…2020, pronunțată în dosarul …/…2020, întrucât dacă organul de cercetare penală, nu a identificat probele pentru a începe cercetarea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, aceasta nu echivalează cu exonerarea de la plata obligațiilor fiscale analizate.

 Intimata-reclamantă …. SRL Galați, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență legalitatea sentinței recurate.

 Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, Curtea de Apel reține următoarele:

 Reclamanta … SRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Galaţi şi AJFP Galaţi, a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație împotriva Deciziei nr…./…2021 de soluționare a contestației administrative și împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. …/…2018, solicitând anularea acestor acte administrative fiscale.

 Prima instanță a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia nr…./…2021, emisă de  pârâta DGRFP Galați, a anulat în parte Decizia nr. …/…2018 emisă de pârâtă AJFP Galați, numai cu privire la impozitul pe profit stabilită suplimentar în sumă de 41.645 lei și TVA stabilită suplimentar în sumă de 229.658 lei.

 Pârâta AJFP Galați, în nume propriu și pentru DGRFP Galaţi, a recurat sentinţa, aducând critici de nelegalitate din perspectiva disp.art 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 Cod procedură civilă.

 Analizând motivul de recurs întemeiat pe disp.art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă prin care recurenta -pârâtă susține că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nemotivată întrucât nu a arătat de ce nu pot fi reținute apărările pârâtei și nu a analizat probatoriului administrat în cauză, Curtea reține că nu este fondat. Astfel, se constată că sentința respectă structura obligatorie prevăzută de art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, prima instanță motivând atât în fapt cât şi în drept, soluția pe care a pronunțat-o, raportându-se la probele administrate în cauză și la apărările formulate de părți.

 Analizând motivul de casare prin care recurenta-pârâtă critică soluția dată de primă instanță cu privire la prescripţie, Curtea reţine că nu este fondat.

 În acest context, în acord cu Tribunalul instanța de recurs constată că pentru bază de impunere aferentă anului 2012, termenul de prescripție a început să curgă la data de  01.01.2013 și s-a împlinit la 31.12.2017. Or, inspecția finală a început ulterior acestei din urmă date, respectiv 01.08.2018. Prin urmare în raport de disp.art. 23 alin. 1 și 2, art. 91 alineatul 1 și 2 din OG nr.92/2003(incident speţei), văzând şi considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 21/2020(ril), dezlegarea dată de instanța de fond acestui aspect este legală, motivul de recurs astfel invocat nefiind fondat.

 Analizând în mod grupat celelalte motivele de recurs, prin care este invocată aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea reține următoarele:

 În cauză, în mod corect Tribunalul a apreciat că organul fiscal nu trebuia să procedeze la estimarea bazei de impozitare în raport de tranzacțiile efectuate de reprezentanții societății intimate în nume propriu în perioada 2012-2017 vizând achiziționarea de bunuri de la S… SRL și M… SRL, în conformitate cu art.11 alin. 1 din Legea nr.571/2003 şi  respectiv, art.11 Legea nr. 227/2015.

 În susținerea acestor motive de recurs, organul fiscal subliniază în esență că situația de fapt reprezintă un caz clasic de evaziune fiscală.

 Curtea reține, în analizarea acestor motive de recurs, că organul fiscal a suspendat procedura de soluționare a contestației administrative, în temeiul disp. art. 277 alin. 1 lit. a din Legea nr.207/2015, prin Decizia nr. …/…2019, dispoziții potrivit cărora ,,Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept la existența indiciilor săvârşirii unei infracțiuni în legătură cu mijloace de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”.

 După sesizarea organelor de urmărire penală, soluționarea  recursului grațios a fost repusă pe rol, organul de soluționare a contestației respingând contestația administrativă prin Decizia nr…./…2021, ca nefondată.

Însă, Curtea constată că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, la data de 13.06.2020 a formulat plângere împotriva ordonanţei din 23.06.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin care a fost respinsă plângerea împotriva ordonanţei nr…./P/2018 din …2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect  infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal privind pe SC …. SRL Galaţi.

În motivarea plângerii, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi precizează faptul că organele fiscale au stabilit în urma inspectiei fiscale efectuate la această societate un prejudiciu de 270.997 lei din care 41.645 lei impozit pe profit, 229.352 TVA şi 42638 lei diminuare pierdere fiscală iar parchetul, prin cele două ordonanţe nu a ţinut cont de actul de control al Administraţiei Financiare şi-a pronunţat soluţii defavorabile petentei.

În vederea soluţionării plângerii, judecătorul de cameră preliminară a dispus ataşarea  dosarului nr…../II/2/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi în care s-au pronunţat cele două ordonanţe cu întregul probatoriu ce a fost administrat în cauză.

S-a constatat de către organul de urmărire penală, faptul că la momentul controlului efectuat de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, SC … SRL se afla în procedura de faliment, aceasta fiind reprezentată de un cabinet individual de insolvenţă iar perioada verificată a fost aferentă anilor 2012-2017.

S-a constatat faptul că facturile fiscale emise de SC S… SRL  si SC M… SRL către SC … SRL Galaţi sunt facturi emise de furnizori pe numele persoanei fizice …, asociat şi administrator la SC … SRL în baza legitimaţiilor de cumpărător emise pentru această societate.

Produsele înscrise pe facturile reprezentând achiziţiile efectuate ca persoană fizică în perioada verificată au fost asimilate cu cele achiziţionate de societate iar echipa de inspecţie fiscală a Administraţiei Judeţene a Finanţelor  Publice  Galaţi în mod greşit a considerat că acestea sunt destinate revânzării prin intermediul magazinelor proprii deţinute de SC … SRL, stabilind astfel în mod greşit în sarcina acesteia obligaţii de plată suplimentare, adică TVA, impozit pe profit şi impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în vederea cercetării sesizării, a procedat la ataşarea de înscrisuri, s-au audiat martorii …, …, …, …,  …, …, .., .., .. şi s-a întocmit un raport de constatare tehnico-ştiintifică de către specialistii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi. Toate aceste probe ce au fost administrate au stabilit faptul că produsele achiziţionate în calitate de persoane fizice au folosit în interese personal şi nu au fost comercializate prin intermediul societăţii, astfel că, si raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind activitatea comercială desfăşurat de reprezentanţii SC … SRL nu a constatat existenţa vreunui prejudiciu cert pentru bugetul de stat.

De asemenea, la momentul controlului, organele fiscale nu au efectuat o inventariere a bunurilor din gestiunea societăţii pentru a constata eventualele diferenţe între scopul scriptic şi cel faptic şi nu s-au constatat nici deficienţe cu privire la înregistrările în contabilitatea societăţii verificate.

Urmare a celor prezentate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat faptul că în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a pronunţat cele două ordonanţe, respectiv …/II/2/…2020 şi nr…./P/…2020 în conformitate cu prevederile legale în materie, acestea fiind legale si temeinice iar pe cale de consecinţă, plângerea formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi a fost respinsă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Prin urmare, contrar opiniei recurentei-pârâte, Curtea reține că Tribunalul în mod legal a dat eficiență puterii de lucru judecat cu privire la situația de fapt reținută de o instanță de judecată, în mod definitiv. În cauză nu este vorba despre o ordonanţă de clasare, pronunţată pe argumente procedurale, ci este vorba despre soluţia definitivă a unei instanţe de judecată, care s-a pronunţat asupra unei plângeri formulate de organul fiscal  împotriva unei Ordonanţe de clasare, Curtea notează că în cadrul cercetărilor penale au fost administrate probe vizând fondul infracţiunii, din coroborarea cărora organele penale, ulterior judecătorul de cameră preliminară au statuat că produsele achiziționate în calitate de persoane fizice au fost folosite în interes personal, nefiind comercializate prin intermediul societății, nereținându-se niciun prejudiciu adus de societate bugetului de stat.

Or, tocmai această situaţie de fapt a stat la baza estimării de impozitare, situație de fapt care nu a fost confirmată sub aspect penal, în urma administrării unor probatorii ample vizând fondul cauzei( martori, înscrisuri, raport constatare tehnico-științifică).

 Aplicarea principiului ,,ne bis în idem” prevăzut de art. 6 Cod procedură civilă, este condiționată de existența unei hotărâri prin care să se pună capăt urmăririi penale și să se stingă definitiv acțiunea penală, cu obligația ca hotărârea să fie definitivă și obligatorie în sensul dreptului naţional.

 Or, în cauză, a avut loc o urmărire penală efectivă, au fost administrate probe, procurorul și ulterior judecătorul statuând în mod definitiv că situația de fapt reținută de organul fiscal, nu întrunește elementele constructive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Domenii speta

Spete similare