Competenṭa instanṭelor judecătoreşti din statele membre ue. Recurs

Competenṭa instanṭelor judecătoreşti din statele membre UE. Recurs

Cuprins pe materii: Drept U.E.

Index alfabetic:

-competenṭa instanṭelor române;

-cerere cu element de extraneitate;

-încetare prorogare competenṭă.

Reg. (UE) 2019/1111.: art. 104 alin.(1)

Regulamentului (CE) nr. 2201/2003-art.12 alin.(1), alin.(3)

Dispoziṭiile art.12 alin.(1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează competenṭa instanṭelor în cazul cererilor accesorii cererilor de divorṭ, competenṭă care încetează după ce hotărârea de admitere sau de respingere a cererii de divorț dobândește autoritate de lucru judecat.Prorogarea de competenţă prevăzută de alin. (3) al aceluiaşi articol operează în condiţii mai restrictive, acestea fiind prevăzute în mod cumulativ.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, Dec.civ.74/ 20.06.2022

Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanţei suplinirea consimțământului pârâtului în vederea înscrierii și eliberării pașaportului pentru fiul său minor, a cărui reşedinṭă obişnuită se află în Italia.

Prima instanţă  a admis excepţia necompetentei generale a instanţei, invocată din oficiu și a respins acţiunea, ca nefiind de competența instanţelor române, stabilind incidenṭa prioritară a  Regulamentului Comunităţii Europene nr. 2201/2003 privind competența, recunoaşterea și executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială și în materia răspunderii părinteşti.

Prin recursul formulat, reclamanta a susṭinut că Regulamentul CE nr.2201/2033 este abrogat, astfel încât prima instanṭă a consfinṭit cu valoare legală texte abrogate, iar pârâtul nu numai că nu s-a opus competenṭei Judecătoriei Galaṭi, dar chiar a învestit instanṭa cu o cerere reconvenṭională.

Recursul este nefondat.

Tribunalul a reṭinut că cererea de ordonanṭă preşedinṭială intră în domeniul de aplicare al Regulamentelor UE, din punct de vedere spaţial, temporal şi material.

Astfel, potrivit art. 104 alin.(1) din REGULAMENTUL (UE) 2019/1111 al CONSILIULUI din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii, sub rezerva articolului 100 alineatul (2) din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 se abrogă de la 1 august 2022.

Aşadar, prin raportare la data formulării cererii de ordonanṭă preşedinṭială, litigiul a fost soluṭionat pe tărâmul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.

Odată determinată incidenţa Regulamentului, Tribunalul a mai reṭinut că dispoziṭiile art.12 alin.(1) din Regulament, invocate de recurentă, nu pot fi incidente în cauză, întrucât reglementează competenṭa instanṭelor în cazul cererilor accesorii cererilor de divorṭ, competenṭă care încetează după ce hotărârea de admitere sau de respingere a cererii de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei dobândește autoritate de lucru judecat, aşa cum este şi situaṭia din speṭă.

De asemenea, examinând condiţiile prevăzute de alin. (3) al aceluiaşi articol, prin raportare la cele avute în vedere de alin. (1), Tribunalul a dedus că prorogarea de competenţă prevăzută de alin. (3) operează în condiţii mai restrictive. De altfel, exigenţele suplimentare în acest caz decurg tocmai din posibilitatea acordată de Regulament de stabilire a competenţei prin raportare la o acţiune exclusă din domeniul de aplicare al acestuia.

In cauză, este real că pârâtul a acceptat competenṭa instanṭei din România, implicit, prin formularea cererii reconvenṭionale, însă cele două condiṭii sunt prevăzute în mod cumulativ, iar, în contextul în care părṭile nu au făcut dovada că unul ditre părinṭii minorului ar avea domiciliul în România sau minorul ar avea calitatea de resortisant, recursul nu poate fi primit.

Domenii speta

Spete similare