Impreviziune fundamendată pe creşterea cursului pentru un contract de credit în euro

1.Legea nr.77/2016. Contestaţie admisă. Impreviziune fundamendată pe creşterea cursului pentru un contract de credit în EURO. Spre deosebire de alte monede, euro a fost intens mediatizat si utilizat, informatiile referitoare la aceasta moneda fiind oferite in mod curent populatiei. Inca de la inceput cursul de schimb al monedei nationale in raport cu aceasta a crescut constant, cu o singura exceptie notabila, care nu s-a mai repetat nici pana in prezent, exceptie constand in aceea ca, la momentul la care intimata-apelantă din prezenta cauza a contractat creditul.

 Decizia civilă nr. 248/23.06.2021

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de  16.05.2017 sub nr. ……/233/2017, contestatoarea D.I. a formulat în contradictoriu cu intimata C.A. contestație împotriva procedurii de stingere a creanței izvorând din Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008.

În motivare a arătat că între RBS și intimată a intervenit Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008 iar la data de 14.08.2013, creanța izvorâtă din contract a fost cesionată  către A.F.FOND care la rândul ei a cesionat creanța către D. I..

Contestatoarea a arătat că la data de 05.05.2017 a primit o notificare din partea intimatei prin care i se comunica intenția de stingere a obligațiilor asumate prin Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008, obligații ce au fost garantate cu ipotecă asupra imobilului situat în Galați, strada ….

Contestatoarea a apreciat că  scopul urmărit de intimată este deturnarea procedurii de executare silită demarată împotriva sa în cadrul dosarului o execuțional nr. 46/2017 al BEJ Giurgea Lenuța.

A susținut că demersul intimatei este inadmisibil prin raportare la dispozițiile art. 5 alin1 din Legea 77/2016 și art. 8 alin. 5 din Legea 77/2016.

S-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 și art. 5 din legea 77/2016 în sensul că intimata nu face parte din categoria prevăzută la  art. 1 alin. 1 din legea 77/2016, imobilul fiind adjudecat în procedura executării silite.

A mai menționat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impreviziunii, în cauză nu există niciun indiciu  care să ateste o dificultate obiectivă de restituire a creditului.

În drept a invocat dispozițiile art. 3,4,5,7,8 din Legea 77/2016, art. 1492 alin. 1 Cod Civil.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată în mod legal intimatei care a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă și constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea 77/2016 și obligarea contestatoarei la emiterea actului de stingere a datoriei. A mai solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că la data de  25.09.2008 a încheiat cu RBS Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008 prin care a contractat un credit în valoare de 54.700 euro garantat prin  ipotecă imobiliară asupra imobilului situat în Galați, strada ……., imobil ce avea destinația de locuință.

Intimata a precizat că din data de 03.12.2006 până în anul 2010 a fost angajata RBS, iar în anul 2008 i s-au acordat trei credite și față de raportul dintre părți a beneficiat de condiții speciale de creditare privind dobânda, însă după încetarea raportului de muncă banca a majorat dobânda, trecându-se de la condiții speciale de creditare la condiții generale.

A susținut că pe fondul crizei economice din anul 2009 veniturile sale au scăzut considerabil până la nivelul sumei de 1200 lei astfel că salariul acoperea parțial ratele  iar la momentul modificării condițiilor de creditare ratele s-au majorat de la 640 euro la 1000 euro.

Intimata a precizat că în anul 2013 imobilele au fost scoase la vânzare dar din suma rezultată nu a fost acoperită suma contractată. Astfel că la data de 02.05.2017 a transmis contestatoarei notificarea prin care a adus la cunoștință că dorește să se constate stingerea datoriilor izvorâte din Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008.

A precizat că a ales să  notifice contestatoarea în vederea soluționării pe cale amiabilă  a situației, urmând ca în situația unui refuz să procedeze la formularea  unei acțiuni în instanță în vederea stingerii datoriilor.

Intimata a mai invocat excepția netimbrării, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, intimata a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 și 5 din Legea 77/2016, legea acordând consumatorului dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit chiar dacă imobilul ipotecat a fost executat silit.

Cu referire la impreviziune, intimata a arătat că intervenirea impreviziunii este cât se poate de evidentă și a arătat că aceasta are la bază criza economică, concedierea sa, modificarea condițiilor de creditare, majorarea dobânzii, deteriorarea situației financiare.

A mai arătat că după anul 2010 ratele s-au majorat la cuantumul de 950 euro, astfel că în contractul de creditare a intervenit un risc supra adăugat care în concret nu a putut fi prevăzut de către părți.

Prin sentința civilă nr.783/19.02.2018 a fost admisa cererea si s-a dispus repunerea parților in situația anterioară notificării formulate în temeiul art.8 alin.5 din Legea nr.77/2016.

A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanţă a retinut că în fapt, la data de  25.09.2008 între intimata C.A. și RBS a intervenit Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008 prin care a contractat un credit în valoare de 54.700 euro garantat prin  ipotecă imobiliară asupra imobilului situat în Galați, strada …

La data de 14.08.2013, creanța izvorâtă din contract a fost cesionată către A.F. FOND care la rândul ei a cesionat creanța către D.I..

Imobilului situat în Galați, strada…… a fost adjudecat la da 23.10.2013 de către adjudecatarul T.G., astfel cum rezultă din Actul de adjudecare nr. …/2013 emis în cadrul dosarului de executare nr…./2013 al BEJ T. Ș.

Prin Notificarea comunicată contestatoarei la data de 5.05.2017, în temeiul art. 8 alin 5 din Legea 77/2016, intimata  a solicitat contestatoarei să constate  stinsă datoria din  Contractul de credit și garanție imobiliară din data de 25.09.2008 având în vedere că este supusă în continuare executării silite pentru recuperarea integrală a sumei rezultate din contract, în contextul în care bunul a fost valorificat  în cadrul procedurii de executare silită.

În drept, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 8 alin. 5 din legea 77/2016 dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.

 Conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, în vederea aplicării acestei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

Potrivit art. 6. alin  (1) din acelaşi act normativ de la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

 Potrivit art. 4 din Legea nr. 77/2016 „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, anumite condiţii.

În ceea ce privește admisibilitatea notificării formulate de intimată în temeiul art. 8 alin. 5 din legea 77/2016 instanța de fond a reţinut că prin Decizia 95/2017 a CCR, curtea a reținut că mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din lege are în vedere, ca şi în cazul art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, două etape cu o semnificaţie deosebită în economia acesteia. Astfel, o primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părţi şi priveşte procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părţile putând, ele însele, să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică şi trebuie parcursă indiferent că bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuţionale la data intrării în vigoare a legii.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 77/2016 instanţa de fond a reţinut următoarele:

Intimata C.A. are calitatea de consumator, astfel cum aceasta a fost definită în cuprinsul disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 şi art. 2.2 din OG 21/1992, în conformitate cu care „prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”. În acest sens, instanţa de fond a constatat că din cuprinsul contractului de credit nu rezultă că împrumutul ar fi fost contractat în vederea achiziţionării unui imobil cu scopul de a fi utilizat în vederea realizării vreunui obiect de activitate de natură comercială, industrială sau de producţie, artizanală sau liberală,  contestatoarea fiind o instituţie de credit iar creditul este garantat cu  ipotecă imobiliară asupra imobilului situat în Galați, strada …, imobil ce avea destinația de locuință.

În continuare, s-a reţinut că la momentul încheierii contractului de credit suma împrumutată a fost de 54.700 euro, situându-se aşadar sub pragul valoric de 250.000 euro, prevăzut de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 77/2016. Totodată, acesta a fost garantat cu  ipotecă imobiliară asupra imobilului situat în Galați, strada …., imobil ce avea destinația de locuință,  iar contestatoarea nu a contestat destinaţia imobilului.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că intimata nu a fost condamnată penal în mod definitiv pentru nicio categorie de infracţiuni în legătură cu creditul pentru care s-a formulat notificarea de dare în plată.

Instanţa de fond a reţinut că notificarea respectă condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea 77/2016, respectiv a fost transmisă prin avocat, şi detaliază condiţiile de admisibilitate ale cererii, astfel cum sunt prevăzute de art. 4 din lege.

Instanţa de fond are în vedere că prin Decizia nr. 623 / 25 octombrie 2016 Curtea Constituţionala a reţinut ca ,, prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege”

Totodată vor fi avute în vedere şi considerentele expuse la art. 119 din aceeaşi decizie, în conformitate cu care: „ (…)singura interpretare care se subsumează cadrului constituţional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părţi, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia. Curtea mai reiterează faptul că, faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

Față de cele reţinute de Curtea Constituţionala în această decizie, instanţa de fond a constatat că prin dispoziţiile art. 11 din Legea 77/2016 se instituie o condiţie de admisibilitate suplimentara care trebuie fie îndeplinita de consumator pentru a beneficia de stingerea creanţei prin instituţia dării în plată şi anume: executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit să fi devenit excesiv de oneroasa pentru consumator prin intervenirea pe parcursul executării contractului a unui eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale.

Cu toate că  impreviziunea nu a fost reglementată în mod expres prin Codul Civil din 1864, în practica judiciară aceasta a fost aplicată prin prisma dispoziţiilor art. 970 C.Civ., în conformitate cu care „convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă...ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”.

Astfel, în vederea aplicării teoriei impreviziunii, instanţa de fond a analizat întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:: i) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; ii) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; iii) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc, iv) debitorul a încercat renegocierea în vederea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului manifestate într-un termen rezonabil şi cu bună credinţă

Instanţa de fond a constatat că intimata nu a făcut dovada intervenţiei unei circumstanţe extraordinare, de natură a face imposibilă executarea obligaţiei, deşi sub acest aspect îi revenea sarcina probei.

În cauză, intimata  a dovedit că veniturile sale au suferit modificări faţă de momentul încheierii convenţiei de credit, dar modificările au fost fluctuante , intimata înregistrând și creșteri ale veniturilor salariale dar și micșorări ale acestora .

Se reține, însă  că acest element nu este unul suficient în dovedirea intervenii unei împrejurări exterioare executării contractului, de natură a produce adaptarea efectelor acestuia, convenţia de credit a fost încheiată pe o durată de 30 ani motiv pentru care nu este imprevizibilă modificarea condiţiilor financiare ale părţilor.

De asemenea în ceea ce privește modificarea condițiilor de creditare odată cu  încetarea raporturilor juridice de muncă, instanța de fond a apreciat că intimata și-a asumat și a cunoscut la momentul semnării contractului  că  în situația în care va interveni acest eveniment condițiile speciale de creditare nu vor mai fi aplicabile.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine că intimata nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractul de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-a putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de fond a admis cererea și a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reţinut că aceasta este  întemeiată pe disp. art. 8 Legea nr. 77/2016.

Pentru a beneficia de disp. art. 8 alin.5 din Legea nr. 77/2016, intimata trebuia să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de disp. art. 4 din Legea nr. 77/2016 precum și intervenirea pe parcursul executării contractului a unui eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale.

Având în vedere că anterior, instanța de fond a analizat  aplicabilitatea impreviziunii în speță și a constatat că în cauză nu se poate reține intervenirea unui eveniment exterior pe care intimata  nu l-a putut prevedea la data încheierii contractului de credit instanța va respinge cererea ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile apelate si in rejudecare  respingerea contestaţiei şi admiterea cererii reconvenţionale, precum şi obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat ca instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reţinând că nu s-a făcut dovada impreviziunii. Apelanta a arătat că a invocat drept cauză de impreviziune deteriorarea situaţiei sale financiare, scăderea valorii imobilului şi creşterea exagerată a monedei creditului.

Contrar opiniei primei instanțe apelanta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile de existență a impreviziunii dezvoltate sub imperiul codului civil 1864. A arătat că instanța trebuie să aibă în vedere și criteriile reținute de Curtea Constituțională în considerentele deciziei numărul 623/2016, potrivit căreia clauzele contractului cu executare succesiva în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune.

Raportând dispozițiile legale la probatoriul administrat, a considerat că este îndeplinită condiția obiectivă impreviziunii, respectiv intervenția unui eveniment excepțional ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de părți la data semnării contractului de credit, acest eveniment fiind volatilitatea mare a cursului de schimb al euro, moneda în care a fost acordat creditul, precum și deteriorarea situației sale financiare. Astfel, este îndeplinită condiția intervenirii schimbării de circumstanțe sau al constatării efectului asupra contractului.

În privința asumării riscului prin contract, a precizat că un contract de credit în monedă străină presupune un risc valutar inerent pe care consumatorul și-l asumă explicit printr-o clauză sau implicit, însă ce depășește acest risc inerent reprezintă riscul supraadăugat, adică evoluția cursului de schimb ce nu putea fi prevăzută prin raportare la evoluția aceleiași monede în trecut .

A apreciat că din cauza creșterii valorii euro și a pierderii locului de muncă a fost în imposibilitate de a achita ratele. Motivele invocate, precum devalorizarea imobilului ipotecat, pierderea locului de muncă din anul 2010 , majorarea dobânzii aplicabile și criza economică sunt situații excepționale supraadaugate ce nu puteau fi avut în vedere la momentul încheierii contractului de credit. La acel moment nu putea prevedea criza economică ce urmă se intervină.

Până în anul 2010, când au încetat raporturile de muncă cu banca, apelanta a primit doar baza de salariu în cuantum de 1200 RON, nemaibeneficiind de comisioanele din vânzări. Deși a depus nenumărate solicitări către bancă prin care să i se acorde o restructurare, nu a primit niciun ajutor. Odată cu încetarea condițiilor speciale de creditare ratele s-au majorat de la 640 de euro la 950 - 1.000 de euro.

De asemenea, apelanta nu are nici o culpă în neprevederea evenimentului și neînlăturarea efectelor lui, deoarece la momentul contractării creditelor activitatea băncii se desfășura normal, vânzările fiind foarte ridicate. Nu se poate reține nici reua-sa credință, constând în neplata la timp a ratelor întrucât restanțele înregistrate sunt consecința condițiilor economice dificile generate de criza economică , iar până în 2013, când a început executarea silită, a efectuat plăți parțiale. În anul 2013 ambele imobile au fost vândute la licitație publică, însă suma rezultată nu a acoperit suma datorată.

Materializarea riscului valutar caracteristic impreviziunii intră în discuție numai în momentul depășirii semnificative a limitelor de variație ale cursului de la momentul încheierii contractului. O asemenea fluctuație valutară, aptă să transforme obligația de rambursare a împrumutului într-una excesiv de oneroasă a existat în speță, motiv pentru care s-a şi declarat scadența anticipată.

În ceea ce privește celelalte condiții ale impreviziunii, a considerat că și acestea sunt îndeplinite. Din cauza volatilității cursului de schimb Euro-Ron, valoarea prestației la care apelanta s-a obligat a depășit pragul de 50% reținut în literatura de specialitate. Coroborat cu situația sa patrimonială, evoluția cursului de schimb a făcut obligația de plată a ratelor lunare excesiv de oneroasă, creând un dezechilibru semnificativ la nivel contractual .

A arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că celelalte împrejurări invocate pentru a dovedi impreviziunea, printre care lipsa unui loc de muncă nu constituie împrejurări care se circumscrie impreviziunii însă, în realitate, lipsa unui loc de muncă reprezintă o realitate pentru care nu se face vinovată, fiind cauzată de situația economică şi socială din țară.

În cauză este cert faptul că a intervenit un dezechilibru contractual semnificativ, pe care nu putea să îl prevadă , de natura o pune în imposibilitatea de a executa obligațiile contractuale din perspectiva unei incapacități absolute de acoperire a creanței.

A apreciat că se află în situația în care a avut loc deposedarea sa, ca proprietar, de bunuri. Valorificarea bunurilor s-a realizat în favoarea creditorului bancar , căruia i-a fost repartizat în integralitate prețul obținut în cadrul dosarului de executare silită. Efectul ar trebui să fie același, respectiv ștergerea oricărei datorii a debitorului față de creditor.

Impreviziunea este dovedită și prin faptul că a fost deposedată de bunurile aduse garanţie, iar prețul a fost transferat în patrimoniul băncii care, deși a încasat creanța în temeiul contractelor de credit,  a continuat să solicite sume împovărătoare de la apelantă, iar valorificarea bunurilor a dus la ruinarea se în detrimentul băncii. Mai mult, creditul a fost contractat în vederea achiziționării bunului valorificat. Or, de vreme ce acesta a fost scos din patrimoniul ei şi prețul a fost virat în contul deschis în favoarea băncii, este evident că nu mai este menținut nici scopul contractului de credit.

În concluzie, a arătat că situația este inechitabilă întrucât instituția de credit a acordat, în principiu, un credit în condițiile în care valoarea imobilului a fost stabilită chiar de către evaluatori agreați de către creditor.

În dovedirea apelului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept a invocat dispozițiile art.466, 468 și următoarele c.pr.civ.

Intimata D.I. nu a depus întâmpinare, însă a formulat note scrise prin care invocat excepția tardivității apelului, pentru ipoteza în care acesta a fost depus cu depășirea termenului legal.

Pe fondul cauzei, a apreciat că apelul este nefundat, hotărârea fiind temeinică și legală .

Prima instanță a procedat la o corectă apreciere și aplicare a dispozitiilor legale la situația de fapt și de drept, prin analizarea condițiilor prevăzute la art.4 din legea nr.77/2016, cu aplicarea teoriei impreviziunii raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.623/2016.

A dispus respingerea acțiunii privind existența vreunui motiv de impreviziune constând în creșterea cursului de schimb pentru euro. Prin contractarea unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care apelanta obținea veniturile, aceasta și-a asumat în mod expres riscul unor variații ale cursului de schimb în sensul creșterii acestuia, sens în care a invocat principiul nominalismului și dispozițiile codului civil 1864.

A arătat că nu orice persoană care a garantat un credit cu un imobil locuință se pot prevala de dispozițiile legii nr.77/2016, ci este necesar ca, pe de o parte, persoanele să nu mai poate executa în mod obiectiv contractul de credit , fapt ce trebuie dovedit de aceștia, iar pe de alta parte imposibilitatea executării trebuie să fie consecința impreviziunii, aspect care trebuie examinat de instanța de judecată.

În ceea ce privește condițiile de aplicare a impreviziunii a arătat că aceasta nu era reglementată în mod expres în Codul Civil 1864, fiind dezvoltată pe cale doctrinară și jurisprudențială raportat la dispozitiile art. 969 și 970 din Codul Civil 1864 şi la principiul forței obligatorii a oricărui act juridic civil. Fiind o excepție de la acest principiu, existența sa trebuie analizată de către instanță cu rigoare întrucât, în caz contrar, ar fi anihilat principiul pacta sunt servanda.

A mai arătat intimata că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că apelanta, debitor în contractul de credit, este în pragul insolvabilității prin menținerea contractului și astfel trebuie să se suporte întregul risc exclusiv de creditor, nu s-a făcut dovada că se impune o măsură extrem de gravă ca cea la care a apelat debitorul. Dreptul acestuia de a stinge datoria prin dare în plată nu este un drept cu caracter general al consumatorului. În ipoteza în care acesta invocă în fața instanței impreviziunea, sarcina probei îi revine .

Cu privire la riscul devalorizării monedei a arătat , în esență , că riscul devalorizării monedei în care debitorul își obține veniturile raportat la moneda în care se acordă împrumutul este un risc inerent contractului și nu unul supraadăugat, în condițiile în care devalorizarea nu este determinată de un eveniment imprevizibil.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a solicitat verificarea cuantumului onorariului de avocat al apelantei și cenzurarea lui dacă este disproporționat prin raportare la complexitatea cauzei.

În susținerea notelor scrise a depus înscrisuri.

Verificând sentinţa civilă nr.783/9.02.2018 pronunţată de Judecătoria Galaţi cu respectarea disp.art.479 C.pr.civ. , constată că apelul este nefondat şi va fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse:

Instanţa de apel consideră neîntemeiate criticile apelantei referitoare la neanalizarea de către prima instanţă a materialului probator administrat in cauza. Din considerentele sentinței apelate rezulta clar ca au fost analizate toate condițiile prevăzute cumulativ de lege la art.4. De asemenea, cu respectarea deciziilor Curtii Constitutionle a fost analizata si impreviziunea. Cu privire la aceasta judecătorul fondului  concluzionat in mod corect ca intimatii au anticipat posibilitatea fluctuatiei cursului monedei creditului.

Cu privire la acest aspect, care a facut obiectul criticilor din apel instanta retine ca sustinerile apelantei sunt in contradictiei cu cererea sa. Astfel , invocarea unei cresteri spectaculoase a cursului de schimb a monedei euro anterior nu poate fi retinuta ca şi motiv de impreviziune. Moneda EURO a intrat in circulatie incepand cu anul 2002, respectiv cu 6 ani anterior încheierii contractului de credit. Prin urmare, acesta este momentul de la care poate fi luat in considerare in mod obiectiv cursul de schimb. Creditul in discutie in cauza de fata a fost acordat in 2008, partile avand ca interval de referinta o perioada de 6 ani incepand cu data aparitiei acestei noi monede.

Cu toate acestea, spre deosebire de alte monede, euro a fost intens mediatizat si utilizat, informatiile referitoare la aceasta moneda fiind oferite in mod curent populatiei. Inca de la inceput cursul de schimb al monedei nationale in raport cu aceasta a crescut constant, cu o singura exceptie notabila, care nu s-a mai repetat nici pana in prezent, exceptie constand in aceea ca, la momentul la care intimata-apelantă din prezenta cauza a contractat creditul, valoarea euro in raport de moneda nationala a scazut la 3,6773 , minimul atins vreodată fiind de 3,5 lei. Prin urmare, exceptional este cursul de schimb la care intimata-apelantă a primit  creditul, iar nu evolutia uletrioara a cursului de schimb, care a revenit la tendinta sa anterioara. Situația nu este similara creditelor contractate in franci elvetieni.

Contrar sustinerilor apelantei, in cazul Euro cresterea cursului de schimb nu poate constitui riscul supraadaugat al impreviziunii. Dimpotriva, cresterea cursului de schimb ulterior caderii de exceptie din perioada amintita era perfect previzibila, mai ales pentru apelanta care lucra în acest domeniu, fiind familiarizată zilnic cu evoluţia cursului de schimb.

In ceea ce priveste latura subiectiva a impreviziunii, instanţa de apel retine ca, desi intimata-apelantă a invocat o scadere drastica a veniturilor, nu a administrat nicio proba in acest sens. Cert este doar faptul ca s-a ajuns la executarea silita a imobilului adus in garantie, aspect necontestat de către părţi. Pierderea unei parti importante a veniturilor debitoarei a fost invocată ca motiv de impreviziune şi a fost analizata ca atare de prima instanta, fiind în mod corect respinsă.

Cu privire la acest aspect instanţa apreciază că apelanta , angajată în domeniul bancar la societatea care a acordat împrumuturile, a avut cunoştinţă de faptul că cele 3 credite i-au fost acordate cu dobândă specială mult redusă tocmai în considerarea calităţii sale de angajat. Aprecierea riscului asumat prin angajarea unor credite condiţionate de calitatea sa de salariat la acea unitate bancară pentru o perioadă de 30 de ani nu revine decât însăşi debitoarei. Riscul asumat în aceste condiţii reprezintă exclusiv consecinţa voinţei sale. Faptul că aceasta nu a avut o viziune corectă asupra posibilităţii de a-şi păstra locul de muncă şi nivelul veniturilor într-un demeniu de activitate în care au loc fluctuaţii mari de personal, iar veniturile depind în mare măsură de condiţii incerte precum acordarea de bonusuri în funcţie de target-urile realizate nu poate fi imputat nici băncii, nici situaţiei economice generale din ţară. Dimpotrivă, în situaţia specială a apelantei, acest risc era perfect previzibil.

Referitor la posibilitatea apelantei, ca debitor în privinţa căruia a fost executat silit imobilul adus în garanţie pentru creditele acordate, de a solicita să se constate stinsă datoria ca urmare a acestei executări, instanţa de apel consideră că această susţinere ar putea fi analizată într-o acţiune întemeiată pe dreptul comun în materie, iar nu în temeiul Legii nr.77/2016.

Prin urmare, in limitele devolutiunii impuse de criticile formulate in apel, pentru considerentele anterior expuse, apelul declarat de intimată va fi respins ca nefondat în temeiul disp.art. 480 al.1 Cod pr.civ..

Domenii speta

Spete similare