Executarea garanţiei, bunul fiind pierit integral.

Pretenţii derivând din asigurare facultativă a unui bun cumpărat prin finanţare. Executarea garanţiei, bunul fiind pierit integral. Obiectul judecăţii îl reprezintă, de fapt, executarea de către creditor a garanţiei contractuale, având în vedere rezilierea contractelor pentru neplată, iar nu plata unei simple despăgubiri rezultând dintr-un contract de asigurare. Obiectul garanţiei nu mai este remorca, ci valoarea ei de înlocuire stabilită potrivit contractului de asigurare, iar obligaţia de plată nu mai este a debitoarei I. SRL ci a societăţii de asigurare G SA. Creditorul urmează a primi contravaloarea acestei garanţii, constând în suma acordată cu titlu de despăgubire. Aşadar, are împotriva averii debitorului o creanţă garantată în limita acestei despăgubiri, care ar trebui să îi fie plătită de către lichidatorul judiciar al I SRL conform regulilor din procedura insolvenţei

 Decizia civilă nr. 199/8.06.2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 17.02.2016, sub nr. …/233/2016, reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 92.486,97 lei, reprezentând valoarea pagubei produse în urma evenimentului ce a făcut obiectul dosarului de daună nr. …… instrumentat de pârâtă în baza poliţei de asigurare nr. 8…../21.01.2009, obligarea la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii până la data plăţii efective, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în data de 15.04.2014 remorca agricolă marca B. a fost implicată într-un eveniment rezultând distrugerea remorcii şi a anvelopelor din partea dreapta.

Reclamanta a arătat că deşi a depus la dosarul de daună toate actele solicitate pârâta nu a efectuat plata daunelor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2199, art. 2214, art. 2217, art. 1489 Cod civil.

Pârâta SC G. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că evenimentul se produce după 5 ani de folosinţă/uzură, că în urma accidentului s-a deschis dosar de daună …. şi s-a acordat despăgubirea de 31.666,3 lei, sumă refuzată de reclamant.

Pârâta a arătat că la data încheierii poliţei, suma asigurată pentru utilajul avariat era de 32.011 EUR, iar la data producerii evenimentului suma asigurată este diminuată cu coeficientul de uzură corespunzător celor 5 ani de folosinţă şi că în urma evenimentului din data de 15.04.2014 în care este variată remorca Brimont, valoarea reparaţiei este de 31.666,3 lei.

Pârâta a arătat că remorca nu a suferit daună totală şi că a propus plata sumei de 31.666,3 lei.

Totodată, pârâta a arătat că poliţa a fost cesionată în favoarea BNP P.IFN SA.

La data de 14.11.2016 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei având în vedere că prin contractul de asigurare, drepturile asiguratului reclamant au fost cesionate către BNP Paribas Leasing Solutions.

La data de 01.11.2018 BNP P. IFN SA formulează cerere de intervenţie în interes propriu prin care solicită obligarea SC G. SA la plata către Leasing Solutions a sumei de 92.486,97 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate în cadrul dosarului de daună nr. 340170148, obligarea la plata dobânzii legale pentru suma datorată, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată .

La data de 01.11.2018 BNP P. IFN SA a depus întâmpinare

Prin încheierea pronunţată la data de 28.02.2019 a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie voluntară în interes propriu.

Prin sent.civ-nr……/18.07.2019 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, invocată de pârâta SC G. SA şi a respins acţiunea formulată de reclamanta I. SRL în contradictoriu cu pârâta G. SA ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

A admis în parte acţiunea formulată de intervenienta BNP P. IFN SA în contradictoriu cu pârâta G. SA şi a fost obligată pârâta să plătească intervenientei suma de 60.272,1 lei, reprezentând despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC I. SRL, invocată de pârâta SC G. SA, analizând-o cu prioritate fata de disp. art. 248 C.p.c , instanţa a admis-o.

Art. 30 alin. 1 C. proc. civ. stabileşte că: „Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.”

Totodată, art. 36 C. proc. civ.: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Instanţa a constatat că atât în contractele de credit cât şi în poliţa de asigurare, părţile au stabilit că beneficiarul asigurării este BNP P. IFN SA şi, astfel, toate despăgubirile cu privire la bunul asigurat, să fie decontate către aceasta din urmă, obligaţie opozabilă G.SA, ca parte a contractului de asigurare.

În fapt, între BNP P. şi SC I. SRL s-au încheiat contractele de credit nr. 1../19.01.2009 şi nr. 5../21.07.2010 conform cărora BNP P.  a finanţat debitorul în vederea achiziţionării bunurilor agricole menţionate în contractele de credit.

Între aceleaşi părţi s-au încheiat contractele de ipotecă mobiliară asupra unui echipament nr. 113A din data de 19.01.2009 şi 527A din data de 21.07.2010 având ca obiect instituirea unei ipoteci mobiliare asupra bunurilor.

Întrucât debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată prevăzute în contractele de credit, BNP P. a declarat scadente toate sumele datorate în baza acestora, transmiţând notificarea de reziliere nr. 17196 din data de 24.09.2014, primită de debitor la data de 25.09.2014 şi de garantie la data de 06.10.2014.

În data de 15.04.2014 a avut loc un eveniment în urma căruia a fost grav avariat unul dintre bunuri, respectiv remorca B.

La momentul evenimentului pentru bunul avariat exista poliţa de incendiu, furt şi avarii accidentale pentru utilaje agricole nr. 8051075A/21.01.2009 emisă de G. SA, iar SC I. SRL a solicitat de la G.SA evaluarea prejudiciului şi plata despăgubirilor aferente, fiind format dosarul de daună nr. 340170148.

Instanţa a constatat că deşi a fost întocmit procesul verbal de constatare a pagubelor în data de 17.04.2014, G.SA nu a achitat despăgubirile.

În drept, conform art. 146 din Legea 71/2011 ,,contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliţei de asigurare, a certificatului ori a notei de acoperire, după caz,,.

Conform art. 9 din Legea nr. 136/1995 ,,Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite,,.

Conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 ,, În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri sau de către instanţa judecătorească,,.

Conform art. 27 din Legea nr. 136/1995 ,, Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea. În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător,,.

Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert DD avariile produse în urma accidentului din data de 15.04.2014 la remorca agricolă B. conform dosarului sunt: benă remorcă, sistem culisare uşi spate, anvelope Good Year 550/60R 22,5 (2 bucăţi), ax cardanic basculare, picior hidraulic proţap, iar valoarea despăgubirii raportată la piesele avariate şi la gradul de uzură al utilajului este de 60.272,1 lei.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâta SC G. SA şi a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Instanţa a admis în parte acțiunea formulată de intervenienta BNP P IFN SA în contradictoriu cu pârâta SC G SA şi a obligat-o pe SC G SA să plătească către BNP P IFN SA suma de 60.272,1 lei reprezentând despăgubiri.

La data de 9.12.2018 intervenienta BNP P SRL a formulat cerere de completare a sentinţei, solicitând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru despăgubirile acordate şi la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că a învestit instanţa cu 3 capete de cerere, iar prin sentinţa pronunţată s-a admis în parte cererea de chemare în judecată. Instanţa a omis să se pronunţe cu privire la celel două capete de cerere accesorii.

În drept a invocat art.444 c.pr.civ.

Prin hotărârea din 17.03.2019 instanţa a admis în parte cererea de completare a dispozitivului şi a obligat pârâta să plătească intervenientei dobânda legală calculată de la data introducerii cererii şi până la plata efectivă a sumei datorate, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 2.954,75 lei.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că nu s-a pronunţat asupra obligării pârâtei la plata acestor sume. În consecinţă a admis în parte cererea, respingând doar cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, întrucât partea nu a făcut o astfel de cheltuială.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intervenienta BNP P SRL, pârâta G SA şi reclamanta I SRL.

Intervenienta BNP P SA a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, cu obligarea G SA la plata despăgubirilor neacordate în cuantum de 92.486,97 lei plus dobânda legală și obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurare a prezentului litigiu.

În motivarea cererii, apelanta a arătat că între BNP P SA și debitor s-au încheiat contractele de credit numărul 1.. din 19.01.2009 și numărul 5.. din 21.07.2010, conform cărora societatea de leasing a finanțat debitorul în vederea achiziționării bunurilor agricole menționate în contracte. De asemenea, au fost încheiate și contracte de ipotecă mobiliară asupra unui echipament. Întrucât debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată prevăzute în contracte, BNP P SA a declarat scadente toate sumele datorate, transmițând notificarea de reziliere numărul 1…. din 25.09.2014 care a fost primite de debitor și de garanți.

Având în vedere deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului la data de 25.07.2015, BNP P SA a formulat declarație de creanță pentru suma de 29.684, 53 euro și 40.585, 94 RON, sumă înscrisă în tabelul preliminar de creanțe.

La data de 15.04.2014 a avut loc un eveniment în urma căruia a fost grav avariat unul dintre bunuri, respectiv remorca B. La momentul evenimentului, pentru bunul avariat exista poliță de incendiu, furt și avarii pentru utilaje agricole, astfel că debitorul a solicitat evaluarea prejudiciului și plata despăgubirilor aferente. A fost întocmit proces-verbal de constatare a pagubelor la data de 17.04.2014 însă G SA nu a achitat despăgubirile, motiv pentru care doi ani mai târziu debitorul a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea sa la plata sumei de 92.486 de lei reprezentând despăgubiri neacordate, plus dobânda legală.

Debitorul a formulat cerere de introducere în cauză a BNP P IFN SA pentru termenul de judecată din 10.05.2018. Acesta din urmă a formulat întâmpinare dar și cerere de intervenție care a fost admisă.

Soluția este neîntemeiată în ceea ce privește diferența de suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru următoarele considerente:

G. SA datorează BNP P SA în totalitate despăgubirile solicitate prin cererea de chemare în judecată și dobânda legală, contrar susținerilor instanței de fond. A arătat că bunul avariat era asigurat de către G SA iar debitorul și-a îndeplinit obligațiile menționate în polița de asigurare. Din dosarul de daună și din cuprinsul raportului de expertiză auto nu rezultă vreo culpă în sarcina debitorului cu privire la utilizarea și întreținerea bunului avariat. Concluziile raportului de expertiză auto sunt vagi și nu arată în concret ce anume a dus la diminuarea sumei solicitate și dovedite inițial de către debitor.

A apreciat că raportul juridic dedus judecății derivă dintr-un contract de asigurare de răspundere facultativă. Asigurarea bunurilor și cesionarea poliței de asigurare în favoarea BNP P SA a constituit una dintre condițiile semnării contractului de credit.

Dispozitiile Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România nu sunt incidente în speță, contrar celor reținute de instanța de fond , deoarece acestea privesc asigurările obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule , iar art.27 din lege, invocat de pârâta și preluat de instanța de fond, coroborat cu art.9 și art.20 a fost abrogat prin legea 71 / 2011. În cauză sunt incidente dispozitiile capitolului XVI cartea a V-a din Codul Civil.

Susținerile G SA, potrivit cărora suma asigurată se stabilește potrivit declarațiilor asiguratului iar pentru autovehiculele mai vechi se ia în considerare coeficientul de uzură și gradul de întreținere nu sunt incidente în speță, atâta timp cât părțile au stabilit deja în cadrul poliției de asigurare valoarea sumei asigurate pe care G SA o va achita în cazul producerii evenimentului asigurat.

Nici critica legată de limitarea valorii despăgubirii la cuantumul daunei și a sumei asigurate nu poate fi primită, de vreme ce cuantumul daunei a fost indicat și dovedit ca fiind 92.486 RON, iar suma asigurata a fost stabilită prin polița de asigurare.

A apreciat că nu pot fi avut în vedere nici concluziile expertului care nu argumentează în răspunsul la obiecțiuni de ce suma solicitată de debitor nu este corect stabilită , concluzii care au dus la diminuarea despăgubirii.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor neacordate în cuantum de 92.486, 97 RON plus dobânda legală și cheltuielile de judecată.

În drept a invocat art.466 și următoarele cod procedură civilă.

Pârâta G SA a formulat apel atât împotriva sent.civ.nr.4728/18.07.2019, cât şi împotriva hotărârii de completare a dispozitivului acesteia.

În motivarea căii de atac a arătat că potrivit art.476 C.pr.civ., instanţa de apel urmează să exercite controlul judiciar atât asupra temeinicie sentinţei apelate, statuând dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre a fost corect stabilită, în concordanţă cu probele administrate, cât şi asupra legalităţii.

Referitor la dobândă a precizat că nu a fost contestată existenţa creanţei, însă întinderea acesteia a fost stabilită de instanţă în urma probatoriului administrat. Părţile se află într-un raport juridic derivând dintr-un contract de asigurare facultativă, deci răspunderea poate fi atrasă doar în limitele stipulate în contract. Datoria lichidă şi plătibilă în bani produce dobândă de drept din ziua când devine exigibilă, adică de la data pronunţării asupra cererii de chemare în judecată.

Hotărârea de acordare a dobânzii de la data introducerii cererii de chemare în judecată nu este motivată, cu atât mai mult cu cât BNP P SA a fost introdus în cauză ca urmare a admiterii cererii de intervenţie.

A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate şi acordarea dobânzii de la data la care încep să curgă pretenţiile referitoare la dobânda legală.

Reclamanta I SRL, prin lichidator judiciar CM a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei şi obligarea pârâtei la plata către intervenientă a sumei de 92.486,97 lei şi a dobânzii legale calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a plăţii.

Motivându-şi cererea de apel, reclamanta a arătat că în mod eronat instanţa a acordat despăgubiri în cuantum inferior celui menţionat în raportul de expertiză tehnică. A criticat şi faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat şi cu privire la capătul de cerere privind dobânda legală.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de reclamantă şi intervenientă.

A arătat că nu a contestat existenţa creanţei, dar întinderea acesteia a fost stabilită prin hotărâre, ca urmare a probelor administrate.

BNP P SA a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susţinut temeinicia capătului de cerere referitor la dobânda legală şi faptul că aceasta se datorează din momentul în care debitorul a fost pus în întârziere prin formularea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea nr.21/21.01.2021 a fost admisă excepţia de necompetenţă material-procesuală a Secţiei I Civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Secţia II Civilă a Tribunalului Galaţi.

La termenul de judecată din data de 23.04.2021 apelanta G SA a precizat că a formulat apel doar împotriva hotărârii de completare a dispozitivului.

La termenul din data de 25.05.2021 a fost invocată şi admisă excepţia tardivităţii apelului declarat de reclamanta I SRL.

Verificând sentinţa civilă nr.4728/28.07.2019 şi hotărârea de completare dispozitiv din data de 17.03.2020, pronunţate de Judecătoria Galaţi, cu respectarea disp.art.479 C.pr.civ. , constată următoarele:

La termenul din data de 25.05.2021 a fost invocată şi admisă excepţia tardivităţii apelului declarat de reclamanta I SRL, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii. Apelul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca fiind tardiv formulat.

Apelul intervenientei BNP P SA vizează temeinicia sent.civ.nt.4729/18.07.2019 în ceea ce priveşte acordarea parţială a despăgubirilor şi respingerea cererii de acordare  dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Apelul pârâtei G SA are în vedere exclusiv hotărârea de completare a dispozitivului (fără număr) din data de 17.03.2020, în ceea ce priveşte momentul de la care prima instanţă a obligat-o la plata dobânzii legale.

Soluţia primei instanţe referitoare la cererile formulate şi excepţia invocată este greşită, fiind întemeiată pe o stabilire incorectă a raporturilor juridice dintre părţi, a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente.

Instanţa de apel reţine că în prezenta cauză există două raporturi juridice distincte: unul între reclamanta I SRL şi intervenienta BNP P SA, în temeiul contractului de credit nr.1../19.01.2009 şi a contractului de credit nr.5../21.07.2010 prin care aceasta din urmă a finanţat achiziţionarea de către reclamantă a unor utilaje agricole şi unul între reclamantă şi pârâta G SA, derivând din contractul de asigurare încheiat pentru aceste utilaje.

Potrivit art.10.1 din condiţiile generale ale contractelor nr.1../2009 şi nr.5../21.07.2010, debitorul I SRL se obligă să încheie o asigurare CASCO pentru obiectul finanţat şi să îl menţină asigurat până la achitarea integrală a sumelor datorate creditorului. Creditorul BNP P SA va fi prevăzut ca beneficiar al poliţei de asigurare.

Contractele încheiate sunt de creditare, iar nu de leasing, având în vedere că potrivit dispoziţiilor lor debitorul I SRL se obligă să achiziţioneze obiectele finanţate în condiţiile stabilite prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu furnizorul obiectelor finanţate. Aşadar, situaţia este diferită de cea a unui contract de leasing, reclamanta din prezenta cauză devenind proprietarul bunurilor finanţate prin încheierea unor contracte translative de proprietate.

 În acest context, obligaţia asumată de încheiere a unor contracte de asigurare şi de menţionare a finanţatorului ca beneficiar al poliţelor are o semnificaţie diferită, constituind practic o măsură de prevedere luată de finanţator atât cu scopul protejării bunului finanţat, cât şi cu scopul de a-şi asigura recuperarea sumei acordate drept credit în situaţia intervenirii unor evenimente ce ar putea deteriora sau distruge bunul de la asigurător. Opinia instanţei este confirmată de dispoziţiile art.10.4.din condiţiile generale ale contractelor de credit, potrivit cărora cesiunea către creditor se face cu titlu de garanţie.

În scopul respectării acestei clauze şi în acord cu ea, I SRL a încheiat poliţa de asigurare incendii, furt şi avarii accidentale pentru utilaje agricole cu pârâta G SA. Poliţa de asigurare cuprinde menţiunea că este cesionată în favoarea BNP P SA

Din interpretarea acestor dispoziţii contractuale rezultă că, în calitate de pe persoană asigurată şi în temeiul contractului de asigurare, reclamanta I SRL ar fi trebuit să încaseze sumele reprezentând despăgubire pentru avarierea remorcii B.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă însă că dauna a fost una totală, consecinţa fiind dispariţia bunului adus în garaţie pentru contractele de credit. Valoarea bunului la data producerii accidentului era de 13.500 lei, respectiv 60.272,1 lei.

În condiţiile rezilierii contractelor dintre BNP P SA şi I SRL pentru neplata ratelor, creditorul BNP P SA este îndreptăţit la executarea garanţiei, adică a remorcii B. Cum dauna a fost una totală, obiectul garanţiei nu mai este remorca, ci valoarea ei de înlocuire stabilită potrivit contractului de asigurare, iar obligaţia de plată nu mai este a debitoarei I SRL ci a societăţii de asigurare G SA.

În acest context, criticile apelantei exprimate prin cererea de apel în sensul netemeiniciei hotărârii primei instanţe constând în neacordarea integrală a despăgubirii solicitate nu pot fi primite, deoarece valoarea despăgubirii nu poate depăşi valoarea totală a bunului.

Obiectul judecăţii îl reprezintă, de fapt, executarea de către creditor a garanţiei contractuale, având în vedere rezilierea contractelor pentru neplată, iar nu plata unei simple despăgubiri rezultând dintr-un contract de asigurare. De fapt, în realitate, ca urmare a rezilierii contractelor de credit, creditorul BNP P SA înţelege să solicite garanţia, respectiv remorca B. Cum obiectul garanţiei este considerat pierit, dauna fiind una totală, creditorul urmează a primi contravaloarea acestei garanţii, constând în suma acordată cu titlu de despăgubire. Aşadar, are împotriva averii debitorului o creanţă garantată în limita acestei despăgubiri, care ar trebui să îi fie plătită de către lichidatorul judiciar al Ianisagro SRL conform regulilor din procedura insolvenţei.

Apelanta a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor codului civil referitoare la asigurarea de bunuri, ceea ce este incorect. Contractul de asigurare a fost încheiat la data de 22.01.2009 pentru o perioadă de 4 ani, până la data de 22.12.2013, fiind prelungit anular. Aşadar, contractului de

asigurare i se aplică dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii sale, respectiv cele ale Legii nr.136/1995, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

Judecătorul fondului nu a confundat temeiul legal, ci a aplicat în mod corect dispoziţiile referitoare la asigurarea facultativă de bunuri.

Art.27 din Legea nr.136/1995 prevede că despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. Cum expertiza respectă aceste criterii legale, fiind avute în vedere atât vechimea remorcii, cât şi gradul de uzură, instanţa de apel apreciază că valoarea de 60.272,1 lei a fost stabilită în mod legal şi obiectiv.

Creditoarea nu poate invoca drept contraargument dispoziţiile art.10.1 din condiţiile generale de creditare pentru a obţine o sumă mai mare, respectiv valoarea egală cu preţul obiectului finanţat, conform contractului de vânzare-cumpărare. În primul rând, creditoarea nu poate impune o valoare de asigurare cu ignorarea dispoziţiilor legale în materie de asigurare şi în nicio situaţie nu poate pretinde o valoare mai mare decât cea a bunului asigurat.

Hotărârea primei instanţe de obligare a pârâtei la plata către intervenientă a sumei de 60.272,1 lei este corectă, la fel şi considerentele pe care se întemeiază.

Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că nu se impune reformarea ei în privinţa aspectelor criticate.

Apelul intervenientei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.480 al.1 c.pr.civ.

Apelul pârâtei G SA priveşte doar momemtul de la care se acordă dobânda legală aferentă debitului, apelanta susţinând că aceste este cel al pronunţării hotărârii, iar nu cel al introducerii cererii de chemare în judecată.

Instanţa de apel reţine că în temeiul art.65 al.1 şi 2 c.pr.civ. PNB P SA a devenit parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii de intervenţie, la data de 28.02.2019, iar că intervenientul ia procedura în stadiul în care se află.

Intervenienta nu a precizat în cuprinsul cererii sale momentul de la care solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, iar această precizare nu se regăseşte nici în cererea de completare a dispozitivului pe care a formulat-o.

Instanţa de fond a apreciat că dobânda se datorează de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, 1.11.2018, deoarece de la acest moment operează punerea în întârziere a debitorului obligaţiei de plată.

Cu toate acestea, în situaţia specială a PNB P SA nu poate fi avut în vedere acest moment, tocmai datorită faptului că simpla formulare a cererii de intervenţie nu îi conferă calitatea de parte. Intervenienta devine parte în proces, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente acestei calităţi, abia după admiterea în principiu a cererii sale de către instanţă, la data de 28.02.2019.

În temeiul art.480 al.2 cpc apelul declarat de pârâtă va fi admis, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii de completare a dispozitivului şi obligarea sa la plata dobânzii legale de la data de 28.02.2019, în loc de 1.11.2018.

Domenii speta

Spete similare