Civil. Litigii de muncă. Recurs împotriva încheierii de suspendare.

-  art.  242 alin. 1 Cod procedură civilă, Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 Cod procedură civilă,  art. 223, art. 224 Cod procedură civilă.

Dispoziţiile art. 242 alin.1 Cod procedură civilă reglementează un caz particular de suspendare facultativă a judecăţii, constituind o sancţiune procedurală, ce poate fi aplicată în condiţiile în care se reţine culpa reclamantului pentru neîndeplinirea unei obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii.

Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecăţii, se impune a fi întrunite cumulativ două condiţii: prima condiţie presupune să fie stabilită o obligaţie în sarcina reclamantului a cărei neîndeplinire împiedică desfăşurarea normală a procesului, iar a doua condiţie este reprezentată de existenţa culpei reclamantului în neexecutarea obligaţiei.

Conform celor reţinute de către ÎCCJ prin  Decizia RIL nr. 1/2013, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, însă în speţă Tribunalul a apreciat că sunt necesare şi alte înscrisuri pentru a se verifica unele aspecte, printre care şi faptul că acţiunea a fost promovată de reclamant în numele membrului de sindicat.

Prin urmare, dezlegarea ÎCCJ privitoare la problema calităţii procesuale a sindicatului nu absolvă reclamantul de obligaţia de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri care erau necesare tocmai pentru a se dovedi premisa care stă la baza concluziei reţinute, respectiv a calităţii de membru a părţii contestatoare, la data formulării cererii de chemare în judecată.

Asupra cauzei de faţă:

Prin Încheierea pronunţată la data de 13.01.2021 de către Tribunalul Braşov - secţia I civilă în dosarul nr. xxxx/62/2020, s-a luat act de faptul că intimata, prin reprezentantul convenţional al acesteia, nu a mai susţinut excepţia tardivităţii formulării contestaţiei și s-a suspendat judecata cauzei privind pe contestatoarea A., prin Sindicatul B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A., prin reprezentant legal, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a avut în vedere că reprezentantul părţii contestatoare nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a comunicat înscrisurile solicitate prin încheierea termenului de judecată din data de 25.11.2020, iar înscrisurile au fost necesare pentru soluţionarea cauzei şi a excepţiilor invocate în prezentul litigiu, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art.242 alin.1 din Codul de procedură civilă, a încuviinţat cererea reprezentantului convenţional al părţii intimate şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul Sindicatul B. pentru A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Recurenta apreciază ca fiind nelegală încheierea prin care s-a dispus suspendarea, întrucât desfăşurarea normală a procesului nu a fost împiedicată, iar instanţa nu era în imposibilitatea de a pronunţa o soluţie. Dimpotrivă, instanţa avea la îndemână cele necesare pentru a analiza excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului şi a se pronunţa asupra acesteia. Totodată, apreciază că tribunalul avea obligaţia legală de a pune în discuţia părţilor cererea de suspendare, conform art. 224 Cod procedură civilă.

Apreciază că instanţa ar fi trebuit să respingă cererea de suspendare sau cel mult să acorde un termen scurt pentru a le oferi posibilitatea de a putea argumenta în sensul respingerii acesteia, la dosar existând depuse înscrisurile care dovedesc calitatea procesuală activă a Sindicatului, pe care le indică.

De asemenea, invederează faptul că condiţia reprezentativităţii nu are nicio relevanţă în justificarea calităţii sale procesuale active şi solicită să se constate că se face o confuzie între noţiunea de reprezentativitate a sindicatului şi cea de reprezentare a membrilor sindicatului în faţa instanţelor.

Recurenta menţionează şi Decizia RIL nr. 1/2013 a ICCJ prin care se stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. O astfel de legitimare extraordinară a organizaţiei sindicale se justifica pe baza unui mandat scris, condiţie respectată în cauză.

Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Intimata C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata arată că obligaţia impusă de instanţa de fond nu a fost îndeplinită, astfel că recursul nu poate fi admis, utilitatea şi pertinenţa înscrisurilor ce se impun a fi depuse neconstituind obiectul acestei căi de atac, recursul fiind limitat la examinarea îndeplinirii obligaţiilor impuse părţii contestatoare.

Analizând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, se constată că recursul formulat de către recurentul SINDICATUL B. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 13.01.2021, Tribunalul Braşov investit cu soluţionarea dosarului nr. xxxx/62/2020, având ca obiect contestaţie decizie de concediere, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, a suspendat judecata cauzei, întrucât reprezentantul părţii contestatoare nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a comunicat înscrisurile solicitate prin încheierea termenului de judecată din data de 25.11.2020, înscrisurile fiind necesare pentru soluţionarea cauzei şi a excepţiilor invocate în prezentul litigiu.

În speţă, recurentul invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Faţă de criticile invocate prin cererea de recurs, Curtea reţine că acestea nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă.

Criticile referitoare la faptul că instanţa ar fi trebuit să respingă cererea de suspendare întrucât la dosar erau depuse înscrisurile care dovedesc calitatea procesuală activă a Sindicatului, ar putea fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, iar cele referitoare la nepunerea în discuţia părţilor a cererii de suspendare, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.

Analizând încheierea recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Curtea reţine că nici unul din motivele invocate nu este întemeiat.

Conform prevederilor art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, ,,când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând prin încheiere ce obligaţii nu au fost respectate”.

Dispoziţiile invocate reglementează un caz particular de suspendare facultativă a judecăţii, constituind o sancţiune procedurală, ce poate fi aplicată în condiţiile în care se reţine culpa reclamantului pentru neîndeplinirea unei obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii.

Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecăţii, se impune a fi întrunite cumulativ două condiţii: prima condiţie presupune să fie stabilită o obligaţie în sarcina reclamantului a cărei neîndeplinire împiedică desfăşurarea normală a procesului, iar a doua condiţie este reprezentată de existenţa culpei reclamantului în neexecutarea obligaţiei.

Curtea reţine că Tribunalul a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, în baza cărora a dispus suspendarea  judecăţii, prin raportare la  circumstanţele cauzei.

Astfel, după cum rezultă din încheierea de şedinţă de la  termenul de judecată din data de 25.11.2020, în sarcina reclamantului a fost stabilită o obligaţie, respectiv aceea de a depune înscrisurile care au fost indicate în mod expres, respectiv: Statutul Sindicatului B., din cuprinsul căruia să rezulte că poate să reprezinte membrii de sindicat în promovarea şi reprezentarea lor în faţa instanţelor de judecată, formulând în numele acestora cereri de chemare în judecată; actul constitutiv; lista membrilor fondatori; lista membrilor de sindicat din societatea C. S.A.; dovada faptului că partea contestatoare, la data formulării cererii de chemare în judecată, avea calitatea de membru de sindicat al Sindicatului B..

Din cuprinsul aceleiaşi încheieri, se deduce că înscrisurile au fost solicitate întrucât erau necesare pentru soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului B., excepţie invocată prin întâmpinare.

Recurentul susţine prin cererea de recurs că înscrisurile solicitate nu erau necesare pentru soluţionarea excepţiei, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: Sentința Civilă nr.51/11.12.2019 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr.xxxxx/197/2019; Certificat eliberat de Judecătoria Brașov la data de 28.01.2020, prin care se dovedește că Sindicatul B. a dobândit personalitate juridică și figurează înregistrat în Registrul special al Judecătoriei Braşov la poziţia nr. x/06.01.2020; împuternicirea acordată sindicatului de către contestatoare, în care se precizează că are calitatea de membru, documentul fiind în original şi având antetul sindicatului.

Înscrisurile menţionate de recurent existau la dosar la momentul la care instanţa a stabilit respectiva obligaţie în sarcina reclamantului, însă Tribunalul a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului în vederea soluţionării excepţiei invocate.

Curtea constată că aspectele reţinute de către Tribunal ca fiind necesar a fi dovedite prin înscrisurile solicitate nu rezultau din înscrisurile existente la dosar, cum ar fi dovada faptului că partea contestatoare, la data formulării cererii de chemare în judecată, avea calitatea de membru al Sindicatului B.. Chiar dacă împuternicirea dată reclamantului de către contestatoare avea antetul sindicatului şi era în original, întrucât nu poartă decât semnătura  contestatoarei,  nu se poate reţine că este un înscris care emană de la sindicat conform art. 268 Cod procedură civilă, pentru a face deplină credinţă privitor la conţinutul acestuia.

Într-adevăr, conform celor reţinute de către ÎCCJ prin Decizia RIL nr. 1/2013, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, însă în speţă Tribunalul a apreciat că sunt necesare şi alte înscrisuri pentru a se verifica alte aspecte, printre care şi faptul că acţiunea a fost promovată de reclamant în numele membrului de sindicat.

Prin urmare, dezlegarea ÎCCJ a problemei calităţii procesuale a sindicatului nu absolvă reclamantul de obligaţia de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri care erau necesare tocmai pentru a se dovedi premisa care stă la baza concluziei reţinute, respectiv a calităţii de membru a părţii contestatoare, la data formulării cererii de chemare în judecată.

De asemenea, se reţine că este îndeplinită şi condiţia ce vizează culpa reclamantului în neîndeplinirea obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina sa în cursul judecăţii, conform celor consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 25.11.2020. De altfel, reclamantul nu a făcut dovada unor motive care l-ar fi împiedicat să îşi îndeplinească obligaţia şi nici nu a adresat instanţei vreo solicitare care să vizeze obligaţia stabilită în sarcina sa înainte de termenul acordat în acest scop, ci dimpotrivă, chiar prin prezenta cale de atac, contestă pertinenţa şi utilitatea înscrisurilor solicitate în îndeplinirea respectivei obligaţii.

Relativ la motivul de recurs privind nepunerea în discuţia părţilor a cererii de suspendare, Curtea reţine că în speţă măsura suspendării are un caracter sancţionator, astfel că prevederile art. 224 Cod procedură civilă, invocate de către recurent nu sunt incidente în speţă, întrucât măsura dispusă nu vizează vreo cerere sau excepţie care urma să fie pusă în discuţia părţilor. De altfel, după cum s-a reţinut mai sus, obligaţia a fost stabilită în sarcina reclamantului la termenul de judecată din data de 25.11.2020, şi întrucât reprezentantul acestuia nu a fost prezent în instanţă, s-a acordat un alt termen de judecată în vederea îndeplinirii obligaţiei.

Curtea reţine că în speţă sunt incidente prevederile art. 223 Cod procedură civilă, conform cărora lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei dacă legea nu dispune altfel, întrucât potrivit art. 10 Cod procedură civilă, partea are obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia. Prin urmare, în speţă nu s-a constatat încălcarea de către instanţă a vreunor reguli de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii, pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.

În consecință, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat de recurentul SINDICATUL B., împotriva Încheierii de şedinţă din data de 13.01.2021, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2020, care a fost menţinută.

Domenii speta

Spete similare