Contestarea propriului titlu de către beneficiari

În momentul în care se contestă propriul titlu de către beneficiari, în baza art.III din Legea nr.169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportată la o imposibilitate obiectivă și temeinic argumentată pentru care beneficiarii titlului nu au uzat de procedura prevăzută de art.53, alin.2 din Legea nr.18/1991, ori nu aveau interes, la acea vreme, să conteste hotărârea Comisiei Județene.

Prin sentinţa civilă nr. 563 din data de 30.07.2021, Judecătoria TM a admis cererea având ca obiect fond funciar- anulare parţială titlu de proprietate, formulată de reclamantul GF, în contradictoriu cu pârâţii: CJFFT, CLFFL, LC, FLA, FDI- moştenitor al defunctei FM, VS- moştenitoare a defunctului VF, DI, moştenitor al defunctei DD.

 A dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 04 00522 din data de 27.09.1995, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T, în sensul radierii de pe titlu a numiţilor  VP, FM şi DD şi  LL.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut:

La data de 27.09.1995 a fost emis de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate T  titlul de proprietate nr. 04 00522, prin care a fost reconstituită suprafaţa de 4,14 ha teren în extravilanul şi intravilanul comunei  L, jud T, în favoarea numiţilor GF, VP, FM, DD şi LL, în calitate de moştenitori ai defunctului GP.

Numiţii GF,  GD şi VP  au fost copii numitului GP.

Numitul GD, fiul lui GP, s-a născut la data de 15 octombrie 1902 şi a decedat la 08.03.1973, conform certificatului de deces seria D. 10 Nr. 925615, eliberat de Primăria TM.

La data de 11.03.1991,  numitul GF, fiul lui GP şi bunicul reclamantului GF, a solicitat întocmirea documentelor necesare pentru reconstiturea dreptului de proprietate  privată asupra terenului în suprafaţă de 4,12 ha care în anul 1959 se afla la CAP L.( fila 8)

Pe aceeaşi cerere, apare şi numele de FM, autoarea pârâtului FDI, cu menţiunea adresei de domiciliu şi indicarea unei suprafeţe de 1,5 ha.

Instanţa consideră că suprafaţa de 1,5 ha era distinctă de suprafaţa de 4,12 ha, cu privire la care făcuse cerere de reconstituire numitul GF.

Defuncta DD, fiica lui GD ( fila 151) şi nepoata lui GP, a solicitat reconstituirea pentru o suprafaţă de 0,5 ha,  alături de ceilalţi moştenitori, în calitate de moştenitoare a lui GD, iar nu cu privire la terenul care fusese deţinut de către bunicul său GP. ( fila 9)

Cererea a fost înregistrată la 29.03.1991 şi pe aceasta a fost înscrisă  menţiunea: Nu figurează cu teren şi nici nu posedă acte doveditoare.

Defuncta LL, care şi ea apare pe titlul de proprietate, a fost  fiica  numitului GN,  şi nepoata numitului GD.

 În această calitate, numita LL au formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de 0,5 ha  ca drept de moştenire după GD.( fila 42)

Şi pe această cerere există menţiunea : Nu figurează cu teren şi nici nu posedă actele necesare.

Instanţa constată că numita VP, fiica lui GP, născută 23 martie 1912 şi decedată în anul 1997  nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de  proprietate.

Prin urmare nici DD, LL sau VP  nu au solicitat reconstituirea pentru terenul care a aparţinut lui GP.

Potrivit registrului agricol,  în gospodăria lui GP se mai afla familia fiului său GF,  dar nu şi fiul său GD.( fila 115)

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului FDI, moştenitor al defunctei FM, potrivit cu care calitatea de mostenitoare a acesteia poate fi dovedită cu actul de donaţie  din 29 august prin care părinţii săi FDG şi DG au dobândit prin donaţie suprafaţa de 5 pogoane, suprafaţă  care ar avea aceeaşi vecini cu cei din actul de proprietate nr. 0400522 din 27.09.1995, instanţa consideră că nu există nicio certitudine în această privinţă, fiind simple presupuneri.

Astfel, nu s-a făcut dovada cum terenul familiei lui GD ar fi ajuna pe rolul agricol al tatălui său GP.

Nu au fost aduse nici un fel de dovezi că terenul dobândit prin donaţie de către părinţii defunctei FM era trecut în gospodăria lui GP la data colectivizării.

Instanţa consideră că nu era posibil ca terenul dobândit prin donaţie de către GD şi soţia sa, numita GF, să apară ca fiind trecut în gospodăria tatălui său GP, deoarece GD şi soţia sa , spre deosebire de fratele său GF, nu locuiau cu GP.

 Instanţa consideră, contrar a ceea ce susţine pârâtul FD,  că numitul GF nu a acţionat în calitate de mandatar tacit al numitei FM, nepoata sa de frate, deoarece, pe de o parte menţiunea privitoare la FM este făcută cu un altfel de scris, probabil la o dată ulterioară, iar pe de altă parte suprafaţa de 1,5 ha nu putea fi inclusă în suprafaţa de 4,12 ha cu privire la care GF a solicitat reconstituirea.

Astfel, numitul GF a formulat cererea în nume propriu în calitate de moştenitor a lui GP şi nu putea formula cererea şi în numele numitei FM, deoarece aceasta, având în vedere cele susţinute de către fiul său FDI, solicita reconstituirea pentru un teren care ar fi aparţinut lui GD, iar nu lui GP.

Instanţa constată că titlul a fost emis pentru moştenitorii lui GP, pentru terenul de care acesta a fost deposedat, prin urmare în titlul de proprietate nu se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru un teren primit de GD prin donaţie, teren cu privire la care numiţii GP sau GF nu puteau avea niciun drept.

Instanţa consideră că la baza emiterii titlului de proprietate nr. 04 00522 din data de 27.09.1995 a stat cererea formulată  la data de 11.03.1993 de către GF, fiul lui GP şi bunicul reclamantului GF. 

Instanţa consideră că în mod greşit au fost trecuţi în titlul de proprietate DD, LL , FM şi VP  deoarece niciuna  dintre aceste persoane nu a făcut cerere de reconstituire a terenului care a aparţinut gospodăriei numitului GP, teren care a fost avut exclusiv  în vedere la emiterea titlului de proprietate.

Deşi toţi cei care apar pe titlul de proprietate nr. 04 00522 sunt descendenţii lui GP, doar GF a cerut reconstiturea pentru terenul cu care trecut în registrul agricol GP.

Pentru aceste motive, instanţa va dispune anularea parţială a titlului de proprietate nr. 04 00522 din data de 27.09.1995, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T, în sensul radierii de pe titlu a numiţilor  VP, FM şi DD şi  LL.

La data de 28.10.2021, împotriva deciziei civile nr. 563 pronunţată de Judecătoria TM a formulat apel, apelantul FDI, considerând-o netemeinică.

Arată faptul că mama sa, FM, a făcut toate demersurile, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, în calitate de moştenitoare legală a defunctului GP, venind la moştenirea acestuia prin retransmitere, adică în calitate de nepoată de fiu - în sentinţă se reţine ca total nejustificat că nu s-a făcut această dovadă or, la fila 169, există certificatul de deces al tatălui său, GD, unde se specifică faptul că tatăl a fost GP, iar mama sa a fost GM.

De asemenea, la fila 8 din dosar există cererea de reconstituire formulată de GF şi FM, cerere prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, în calitatea de moştenitori legali ai defunctului GP.

Urmare a acestor demersuri, a fost eliberată adeverinţa nr. 2447/21.10.1991, prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru GF şi FM. Această adeverinţă nu a fost anulată, aşa încât, după întocmirea documentaţiei, la nivel de Comisie Locală, aceasta a fost transmisă Comisiei Judeţene de Fond Funciar, care a întocmit titlul de proprietate a cărei anulare se solicită.

Consideră că, atât timp cât mama sa, FM, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorul său, GP, prin retransmitere, fiind nepoată de fiu, atât timp cât a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare legală a acestuia, soluţia prin care s-a dispus radierea acesteia din titlul de proprietate, echivalează cu înlăturarea acesteia de la moştenirea tatălui şi, respectiv, bunicul său, ceea ce are acelaşi efect ca o dezmoştenire.

Prin urmare, consideră că soluţia este vădit nelegală şi netemeinică.

Probe, înscrisuri.

În drept, art. 466 Cod proc. civ..

La data de 22.12.2021 a depus întâmpinare, intimatul GF prin care arată că:

În fapt, arată că prin cererea de chemare in judecata ce a făcut obiectul dosarului 868/329/2020 pe rolul Judecătoriei TM a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa dispună anularea absoluta parţială a titlului de proprietate nr. 0400522/27.09.1995, in sensul radierii de pe acestea a numiţilor VP, FM, DD si LL, ca persoane neîndreptățite.

A arătat ca la data de 27.09.1995 a fost eliberat titlul de proprietate nr. 04 00522. pentru suprafaţa de 4,14 ha terett, pe numele GF, LL, VP, FM si DD.

A învederat instanţei că în mod greşit s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru numiţii VP, LL, FM si DD, deoarece aceştia nu sunt îndreptățiți sa primească teren de la defunctul GP, nefiind moştenitorii acestuia, și nici nu au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor ce au aparținut defunctului GP.

Prin sentinţa civila atacat instanţa de fond admite acţiunea, dispune anularea absoluta parţială a titlului de proprietate nr. 04 00522/27.09.1995, în sensul celor solicitate.

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat cerere de apel, motivata de faptul ca autoarea apelantului defuncta. FM, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Consideră că în mod greșit s-a înscrierea numiților LL, DD si FM pe titlul de proprietate respectiv singurul îndreptățit să fie înscris pe titlul de proprietate fiind GF, deoarece acesta a fost singurul care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului sau, defunctul GP, fapt reţinut in mod corect de către instanţa de fond.

Probe, înscrisuri.

La data de 05.05.2022, apelantul a depus concluzii scrise prin care arată că:

Arată că, FM, mama lui FDI este o persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate prin prisma dispoziţiilor Legii 18/1991 având în vedere ca face parte din categoria moştenitorilor legali conform legii (nepoata de fiu a autorului GP) si a formulat cerere de reconstituire în termenul prevăzut de lege.

Indiferent de susţinerile părților, în baza probelor administrate în cauză instanţa trebuia sa soluţioneze cauza dând dovada de rol activ și luând în considerare dispoziţiile art. 22 alin. 2 si 4 c.p.c potrivit căruia " judecătorul are îndatorirea sa stăruie prin toate mijlocele legale , pentru a preveni orice greşeala privind aflarea adevărului in cauza , pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii " -"alin.4 - judecătorul da sau restabileşte calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecăţii chiar daca părţile le-au dat o alta denumire".

Instanţa de fond in mod greşit a dispus anularea Titlului de Proprietate nr. 0400522 atâta vreme cat actele premergătoare eliberării titlului respectiv anexa adeverinţa nr. 2447 din 21 octombrie 1991 (fila 48 dosar) si hotărârea de validare a Comisiei Judeţene nu au fost desfiinţate.

Menționează că pe adeverinţa nr. 2447/21 oct.1991 figurează înscrisă mama sa FM si GF întrucât amândoi au formulat cerere și au semnat amândoi cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Consideră că instanţa a aplicat greşit legea si a fost lipsita de rol activ si pentru ca a admis cererea reclamantului fără ca acesta să facă dovada legăturii de rudenie dintre el si GF si implicit fata de GF si GP - la dosarul cauzei nu exista depus certificatul de naştere al lui GF născut in 1904( bunicul reclamantului) iar in cererea pe care a facut-o nu menţionează de la cine provine terenul pentru care a formulat cererea de reconstituire.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanță, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată,  intimatul reclamant  a solicitat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 0400522 /27.09.1995 emis de către Comisia Judeţeană T în sensul radierii numiților  VP, FM, DD şi LL, susţinând în esenţă că, singurul care a formulat cerere de reconstituire  în calitate de moștenitor al defunctului GP  este doar autorul acestuia, GF, bunicul său.

Art. III lit. a din legea nr. 169/1997 prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, nulitatea putând fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifică un interes legitim.

Potrivit dispoziţiilor art.8 alin.3, art.9 alin.3 din Legea nr.18/1991, precum si dispoziţiilor  art.11 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991 aprobat prin  H.G. nr. 890/2005  constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptăţite,  formulată personal sau prin mandatar,  cerere adresată  comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar,  efectul juridic de ordin general al cererii legal făcute fiind acela  de a învesti autorităţile publice  competente şi a le obliga să o rezolve în temeiul dispoziţiilor legale.

Posibilitatea formulării unei cereri scrise de reconstituire, prin mandatar, există doar în situaţia în care,  în cuprinsul cererii este menţionat şi numele unei alte persoane, în calitate de beneficiar al reconstituirii, în situaţia în care sunt mai mulţi moştenitori cererea  putându-se  face şi în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.

Dispoziţiile legale arătate au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face în lipsa unei cereri scrise, iar emiterea actelor de reconstituire cu nerespectarea cerinţei legale imperative este sancţionată  cu nulitatea absolută.

Natura juridică a termenului de sesizare este aceea de a fi termen de decădere, atât din punct de vedere substanţial ( drept civil ) cât şi din punct de vedere formal ( drept procesual civil ), fiind  o sancţiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau valorifica anumite drepturi subiective în privinţa cărora, prin dispoziţii legale , s-a stabilit pentru titular obligaţia de a le valorifica într-un mod şi într-un anumit termen, iar acesta nu a îndeplinit obligaţia respectivă.

În cauză, aşa cum s-a reţinut mai sus, motivul de nulitate absolută  invocat este acela al lipsei îndreptăţirii numiților  VP, FM, DD şi LL,  la reconstituirea dreptului de proprietate  asupra terenurilor ce au aparținut defunctului GP, aceștia neformulând cerere de reconstituire și neavând calitatea de moștenitori ai defunctului GP.

Din înscrisurile depuse de părţi şi de  Comisiile de fond funciar  rezultă că în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991, bunicul intimatului reclamant - GF a depus la data de 11.03.1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.766, în care este menționată și FM, fiica fratelui său- GD, cerere semnată și de aceasta.

 Întrucât această cerere a fost semnată atât de GF  cât și de FM, cerere la care au fost atașate și actele  de stare civilă  ale autoarei apelantului intimat-FM  se apreciază, contrar celor reținute de prima instanță,  că  în mod corect  a fost emis titlul  de proprietate pe numele amândurora, în cauză fiind incidente dispoziţiile  art.11 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991, manifestarea de voinţă a celor doi semnatari cu privire la suprafața de 1,50 ha  menționată odată cu numele și adresa numitei FM putând  fi valorificată într-un eventual partaj voluntar.

Spre deosebire de ceilalți moștenitori ai autorului GD, menționați în același titlu de proprietate a cărei nulitate absolută parțială s-a solicitat în prezenta cauză,  care au solicitat prin cererile  înregistrate sub nr.1708/29.03.1991 și nr.1709/29.03.1991 reconstituirea dreptului de proprietate la care era îndreptățit autorul acestora - GD,  numiții GF și FM nu au menționat în ce calitate solicită reconstituirea  sau de la cine provine suprafața a cărei reconstituire o solicită, însă titlul de proprietate s-a emis pe numele moștenitorilor lui GP pentru suprafața de teren  cu care acesta figura în registrul agricol din anul 1960.

Astfel,  din mențiunile efectuate în registrul agricol  rezultă că, GP era titularul  rolului ( capul gospodăriei) ,  fiind menționați la rubrica membrii gospodăriei, fiul său GF ( bunicul intimatului reclamant GF) , nora  sa - GR, GN- ( tatăl intimatului reclamant) , GF -nepoată și GF iar suprafața cu care acesta figura  în anul 1959 era de 3,12ha și 4,12 ha în anul 1960.

Deși GD, tatăl numitei FM și fratele lui GF,  moștenitor al titularului de rol GP nu figura la rubrica membrii gospodăriei, prin menționarea  nepoatei sale FM în cererea de reconstituire și semnarea acesteia, GF a fost de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul deținut de tatăl său și eliberarea titlului de proprietate și pe numele nepoatei sale de frate, FM, fiind incidente în cauză dispoziţiei art. 11 alin. (1) teza a II-a din HG nr.890/2005 privitoare la formularea în comun a cererii de stabilire a dreptului de proprietate.

În acelaşi timp, instanţa de apel apreciază că, acţiunea intimatului reclamant nu este întemeiată în ceea ce o privește pe autoarea apelantului -FM ,  deoarece acesta  nu putea solicita constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997, atâta vreme cât autorul său,  GF,  fiind  în viaţă la data emiterii hotărârii comisiei judeţene,  a eliberării adeverinței provizorii de proprietate nr.2447/21.10.199 și a emiterii titlului de proprietate, nu a contestat  modul de reconstituire a dreptului de proprietate şi eliberarea titlului pe numele celorlalţi comoştenitori conform art. art.53şi 54 din Legea nr.18/1991 şi art. 27 din HG nr. 890/2005, nici la comisia judeţeană şi nici la instanţă.

Astfel, prin  Legea nr. 18/1991, care a reprezentat temeiul juridic al eliberării titlului de proprietate nr. 0400522 /27.09.1995  pentru suprafaţa de 4,12ha,  legiuitorul a conferit persoanelor îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate, în condiţiile acestei legi speciale reparatorii, dreptul de a face plângere la judecătorie împotriva hotărârilor comisiei judeţene de fond funciar asupra contestaţiilor, ordinului prefectului sau oricărui act administrativ  al unui organ administrativ care a refuzat  atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în capitolul al III-lea  (art.53 şi 54 din lege).

În opinia instanţei de apel, această  apărare putea  fi invocată de moştenitorul interesat în cadrul procedurii speciale a plângerii la Hotărârea Comisiei Judeţene, deoarece de la data emiterii acesteia părţile interesate cunosc atât persoanele beneficiare cât si suprafaţa reconstituită.

De regulă, acţiunile având ca obiect  nulitatea absolută a unui titlu de proprietate  fundamentate pe dispoziţiile  art.  III din legea  169/1997, au în vedere titlurile emise terţilor, deoarece este firesc ca celor care promovează astfel  de acţiuni să nu le fie opozabilă hotărârea comisiei judeţene care a stat la baza titlului contestat, pentru terţul în cauză.

În momentul în care se contestă propriul titlu de către beneficiari, în baza art. III din legea nr. 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportată la o imposibilitate obiectivă şi temeinic argumentată, pentru care beneficiarii  titlului  nu au  uzat de procedura prevăzută de art.53 alin. 2 din Legea nr.18/1991 sau  nu aveau  interes  la acea vreme să conteste  HCJ, ceea ce în speţă nu s-a dovedit.

Altfel, dacă pentru orice motiv s-ar lăsa deschisă calea acţiunilor în nulitate a propriului titlu, s-ar ajunge la eludarea procedurii speciale de contestare  prevăzută de dispoziţiile mai sus menţionate  pentru a asigura stabilitatea circuitului civil şi a se evita incertitudinile viitoare  pentru cei menţionaţi în titlu.

Faţă de considerentele expuse, Tribunalul,  apreciază că în cauză sunt întemeiate criticile formulate de  apelantul pârât, astfel că,  în baza art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și rejudecând, va respinge cererea reclamantului de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 0400522/27.09.1995, în sensul radierii de pe acesta a numitei FM.

Domenii speta

Spete similare