Fond funciar

Dosar nr. 4073/333/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

CIVILĂ

DECIZIE Nr. 451/A/2020

Şedinţa publică de la 03 Iunie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE I......-M..... P...

Judecător C....... A......

Grefier V. M..... M.....

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul N.... M.... şi pe intimaţii COMISIA JUDEŢEANĂ V... PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, INSTITUŢIA PREFECTULUI V.... şi COMISIA LOCALĂ D....... PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar plângere împotriva ordinului prefectului.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns apelantul N.... M...., personal, lipsă fiind intimaţii.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează următoarele: cauza se află la al VII-lea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, Comisia Locală D.......a arătat că nu are obiecţiuni la raportul de expertiză, apelantul a făcut dovada achitării diferenţei de onorariu expert, şi în cauză s-a solicitat judecata în lipsa părţilor.

Instanţa constată achitată diferenţa de onorariu expert în cuantum de 1.300 lei, şi nemaifiind alte chestiuni prealabile constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în susţinerea apelului formulat.

Apelantul N... M...., având cuvântul, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 844 din 20.03.2019, Judecătoria Vaslui a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Judeţeană V.... pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

A respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect plângere împotriva ordinului Prefectului, conform art. 54 din Legea nr. 18/1991, formulată de către reclamantul N...  M....., cu domiciliul în mun. ..........., în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană V.... pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, cu sediul în mun. V..., str. ........, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată acţiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect plângere împotriva ordinului Prefectului, conform art. 54 din Legea nr. 18/1991, formulată de către reclamantul N......  M...., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului V...., cu sediul în V...., Str. ......... şi Comisia Locală D....... pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor, cu sediul în com. ...............

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .......14.11.1977 la Notariatul de Stat Județean V... (f. 5 dosar), reclamantul N.... M... a cumpărat de la numitul P... Ş... imobilul situat în sat F......, com. ......, compus din locuință având 2 camere și dependințe.

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare există mențiunea ”Terenul aferent construcţiei nu face obiectul vânzării, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974”, precum şi menţiunea potrivit cu care ,,terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 250 m.p., trece în proprietatea statului la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, conform disp. art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, urmând ca dobânditorului să i se atribuie în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul necesar, în limitele disp. art. 17 din Legea nr. 58/1974, în condiţiile Legii nr. 4/1973.

Prin Ordinul Prefectului nr. 123/13.04.2018 (f. 9 dosar), la propunerea Primăriei D......pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, i s-a atribuit în proprietate reclamantului terenul în suprafață de 250 mp, aferent imobilului situat în sat F...., com. ........

Conform adresei nr. ......08.02.2019 a Primăriei com. D......., jud. ...... (f. 182 dosar), coroborată cu extrasele din Registrul Agricol existent la nivelul U.A.T. D... (f. 168-169 dosar), reclamantul N... M.... figurează în evidenţele unităţii administrativ teritoriale cu casa de locuit şi teren aferent (418 m.p. curţi construcţii, total 1851 m.p. – fila 169 dosar).

Cu titlu preliminar, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit căruia „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanţa se va pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor V....., excepţie pe care a admis-o, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 36 teza I Cod procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Prin urmare, calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi debitorul obligaţiei de executat.

Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

După ce a fost sesizată, instanța trebuie să verifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă. Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond absolută și peremptorie.

Urmare a precizărilor formulate, reclamantul şi-a întemeiat prezenta cerere pe prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 cu trimitere la art. 53 al. 1 din acelaşi act normativ: art. 54 al. (1). Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III;  art. 53 (1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În aplicarea disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor potrivit textului de lege anterior menționat se face prin Ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor, conform disp. art. 36 alin. 6 din acelaşi act normativ.

Astfel fiind, s-a constatat că, în procesul de analizare şi soluţionare a cererii reclamantului, de constituire a dreptului de proprietate întemeiată pe disp. art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991, Comisia Judeţeană V....... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nu are competenţă stabilită prin actul normativ de referinţă şi, în mod corelativ, nu a putut justifica calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, având ca obiect plângere împotriva ordinului prefectului, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor V..... fiind admisă, iar acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Asupra fondului cererii de chemare în judecată:

În drept, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 „Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

Conform prevederilor art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor potrivit textului de lege anterior menționat se face prin Ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

Potrivit art. 36 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, dispozițiile art. 23 din lege, rămân aplicabile, acestea având următorul conținut:

„(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.

(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.

(2) ind. 1  În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

(3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.

(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator”.

Instanța a reținut că prin dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 s-a reglementat posibilitatea constituirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției pentru dobânditorii acestora, cărora li s-a atribuit terenul în folosință pe durata existenței construcțiilor, ca urmare a preluării de către stat a terenurilor în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Constituirea acestui drept nu se realizează față de titularul inițial al dreptului de proprietate al terenului ce a fost preluat de stat, ci față de actualul titular al dreptului de folosință, care poate fi și dobânditorul cu titlu oneros al construcției.

Prin raportare le dispozițiile legale anterior enunțate și față de probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform menţiunilor cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare, mai sus amintite, terenul în suprafață de 250 m.p. a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției dobânditorului acesteia, respectiv reclamantul N.... M...., ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel încât s-a constatat că reclamantul a beneficiat de aplicarea corectă a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în sensul că, urmare demersurilor inițiate la autoritățile locale a fost emis Ordinul Prefectului nr. 123/13.04.2018 prin care i s-a atribuit în proprietate terenul în suprafață de 250 mp, aferent imobilului situat în sat F......, com. D....., jud. V.........

Astfel fiind, suprafața de 250 m.p. teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate reclamantului prin ordin al Prefectului, corespunde cu suprafața menționată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat autentificat sub nr. .........14.11.1977 la Notariatul de Stat Județean V......

Astfel cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, noțiunea de teren aferent construcției ce poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate în condițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 presupune, în cazul terenurilor care erau situate în zone necooperativizate, doar suprafața de teren indicată în actul de atribuire a dreptului de folosință, întrucât textul de lege prevede în mod expres că obiect al constituirii dreptului de proprietate îl pot face numai „terenurile atribuite în folosință” pe durata existenței construcțiilor.

O astfel de concluzie s-a desprins și din interpretarea per a contrario  a prevederilor art. 8 alin. (1) din Decretul-lege nr. 42 din 29 ianuarie 1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii, la care face trimitere  art. 23 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, potrivit cărora „Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodărești, precum si curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulara a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moștenire”.

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul preluării de către stat a terenurilor în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, se atribuia în folosință dobânditorilor construcțiilor numai terenul necesar, adică 100 mp în mediul urban și 200-250 mp în mediul rural, iar numai o suprafață de teren în aceste limite poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

O astfel de soluție a fost justificată de rațiunea textului de lege, care permite cumpărătorului să i se reconstituie un drept de proprietate numai asupra terenului aferent construcției cumpărate și asupra căruia i s-a atribuit un drept de folosință și nicidecum să i se creeze un drept asupra unei suprafețe de teren în plus, pentru că Legea nr. 18/1991 este un act normativ cu caracter reparatoriu și, numai în situațiile expres prevăzute de lege, constitutiv de drepturi de proprietate asupra terenurilor.

Împrejurarea că ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției reclamantul a stăpânit în fapt o suprafață de mai mare de teren, chiar și îngrădită și bine delimitată de proprietățile învecinate, nu justifică atribuirea în proprietate a diferenței de 118 m.p. în condițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, acesta având la dispoziţie alte mijloace procesuale în vederea constatării dobândirii dreptului de proprietate ca efect al posesiei îndelungate.

Constatând, pe cale de consecinţă, că prin Ordinul Prefectului nr. 123/13.04.2018, prin care s-a dispus atribuirea în proprietate reclamantului doar a suprafeţei de 250 m.p., s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată, având ca obiect plângere împotriva ordinului Prefectului, conform disp. art. 54 al. 1 Legea nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul N..... M......., pe care o critică pentru următoarele motive:

Arată că, deşi în considerentele hotărârii, instanţa de judecată reţine în mod corect temeiul în drept al acţiunii reclamantului, şi anume dispoziţiile art. 36 al. 3 coroborate cu art. 23 al. 2 ind. l din Legea 18/1991, la momentul analizării pretenţiei sale, stabileşte eronat că noţiunea de teren aferent construcţiei presupune doar întinderea de teren de 250 m.p indicat în actul de atribuire a dreptului de folosinţă (fila 6 hotărâre).

Apreciază că instanţa de judecată nu a motivat sentinţa faţă de temeiul în drept indicat de către reclamant şi nu a analizat probatoriul administrat în spiritul dispoziţiilor art. 23 al. 2 ind. 1 din Legea 18/1991. Anume, că acesta a dorit să dovedească intenţia comună a părţilor contractante de la momentul anului 1977 când s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1734.

Dispoziţiile art. 36 al. 3 din Legea 18/1991 reprezintă un caz de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, adică în favoarea proprietarilor actuali ai construcţiilor şi ai dreptului de folosinţă asupra terenului.

Textul de lege se referă exclusiv la acele terenuri pentru care proprietarul construcţiei are constituit, în condiţiile legii (Legea 58/1974) un drept real de folosinţă. Este şi cazul reclamantului, situaţie rezultată din contractul încheiat în anul 1977 şi depus la dosar.

Este adevărat că situaţiile de constituire a dreptului de proprietate sunt de strictă interpretare, aşa cum riguros instanţa a motivat, doar că, nu a ţinut cont de prevederile art. 36 al. 4 coroborat cu art. 23 al. 2 ind. l din Legea 18/1991, care constituie o excepţie a legiuitorului în astfel de situaţii.

Fără nicio îndoială, conform actului de vânzare din anul 1977, apreciază că trebuie analizate şi aplicate dispoziţiile art. 23 al. 2 ind. l, pentru stabilirea întinderii terenului atribuit în folosinţă, care, în acest caz se face funcţie de înţelegerea părţilor.

Practic, instanţa trebuia să aprecieze, din interpretarea sistematica şi literală a textelor de lege invocate de către acesta, că în mod indubitabil dobânditorul construcţiei (reclamantul) este îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate nu numai asupra terenului dat în folosinţă, de 250 mp, ci asupra terenului determinat conform art. 23 al. 2 ind. 1.

Interpretarea, uzitată de Instituţia Prefectului în cele mai multe cazuri, similare speţei de faţă, în sensul că se poate face o constituire a dreptului de proprietate doar în limita a 250 m.p., este una nelegală şi abuzivă, determinând proprietarii construcţiilor să apeleze la instituţia uzucapiunii pentru diferenţa de teren ce o au în stăpânire de la momentul tranzacţiei. De altfel, arată că şi instanţa a apreciat că proba cu martori era utilă doar în situaţiile în care se solicită, funcţie de posesia îndelungată, o constatarea a dreptului de proprietate dobândit pe cale de uzucapiune.

Or, cât timp legiuitorul a înţeles să normalizeze şi situaţia terenurilor tranzacţionale în perioada cât activa Legea 58/1974, acţiunea sa trebuie analizată în acest spirit legislativ.

Interpretarea corectă a dispoziţiilor legale invocate, conduce la concluzia că dobânditorul este îndreptăţit să primească în proprietate întreaga suprafaţă de teren deţinută ca teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi gradina în jurul acestora, adică tot terenul ce s-a avut în vedere de părţi la momentul înstrăinării.

Sub acest aspect, apreciază că nu prezintă nicio relevanţă că în actul de înstrăinare este menţionată o altă suprafaţă de teren decât cea reală existentă, cum este cazul de faţă, de doar 250 m.p..

Precizează că intenţia părţilor a privit întreaga suprafaţă de teren de 1957 m.p., rezultând acest aspect din faptul delimitării existente din anul 1977, a nemodificării acesteia, a stăpânirii de către acesta din acel moment şi până în prezent, dar şi a lipsei vreunei pretenţii de reconstituire din partea vânzătorului sau a moştenitorilor acestuia cu privire la terenul deţinut de acesta.

Probatoriul nu a fost administrat pentru a dovedi doar posesia, ci şi pentru a proba convenţia părţilor de la momentul înstrăinării construcţiei de către vânzător, având în vedere faptul că acesta nu mai este în viaţă pentru a confirma înţelegerea avută.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 36 al. 3 şi al. 4 coroborate cu art. 23 al.2  ind. l din Legea 18/1991, a precizat că vânzătorul i-a vândut întregul teren aferent casei de locuit şi gradină, teren care era delimitat, împrejmuirile fiind aceleaşi şi în prezent.

După cumpărare s-a mutat în imobil, a plătit taxele aferente, îl stăpâneşte în prezent şi nicio persoană nu a emis vreo pretenţie asupra terenului. Mai mult, vânzătorul este decedat de mult timp şi nu s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către vreun potenţial moştenitor pentru această suprafaţă de teren.

Cele afirmate au fost dovedite prin probele administrate în cauză, înscrisuri, schiţe şi declaraţii de martori.

Nu în ultimul rând face trimitere şi la evidenţele aflate la Primăria D....., iar întâmpinarea depusă de către Primarul comunei, prin care nu se opune solicitării sale, descrie situaţia posesiei de fapt pentru întreg terenul de 1957 m.p..

Arată că, deşi în cererea adresată autorităţilor la data de 19.102017, formulată în baza art. 36 al. 3 şi 4 coroborat cu art. 23 al. 2 ind. 1 din Legea 18/1991 modificată şi completată, a solicitat să se dispună constituirea dreptului de proprietate, conform art. 36 al .6 din Legea 18/1991 pentru întreg terenul în suprafaţă de 1947 m.p., a fost dispusă constituirea dreptului doar pentru 250 m.p..

Având în vedere dispoziţiile Legii 18/1991, fiind în situaţia unui cumpărător sub imperiul Legii 58/1974, terenul fiind aferent casei de locuit şi gradină, situat în intravilanul localităţii Fundătura, consideră că este persoană îndreptăţită la constituirea dreptului de proprietate pentru întreg terenul pe care 1-a tranzacţionat în anul 1977 şi nu doar pentru 250 m.p., cât s-a dispus, în mod eronat, prin Ordinul Prefectului.

Solicită reaprecierea întregului probatoriu administrat în contextul temeiului în drept invocat în acţiune, admiterea apelului şi, în consecinţă, constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren ce a făcut obiectul convenţiei părţilor de la momentul anului 1977 adică pentru suprafaţa de 1957. Terenul este situat în intravilanul localităţii F...., comuna D..., şi are ca vecinătăţi: Nord -D... C...., la Sud- Drum sătesc, la Est-S.... G...., la Vest- M...... M....., conform schiţei cadastrele depuse la dosar.

În dovedire, solicită administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, invocă dispoziţiile art. 457 şi urm. Cod proc. civ., Legea 247/2005, Legea 18/1991.

Intimata COMISIA JUDEŢEANĂ V........ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR şi intimatul INSTITUŢIA PREFECTULUI V......, au formulat întâmpinări în care au arătat următoarele:

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat faptul că, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.11.1977 la notarul V.... C....... a dobândit de la vânzătorul P...... GH. Ş.... un drept de proprietate asupra unei case de locuit, situată într-o zonă cooperaţi vizată, aşa cum a fost identificată şi în contract. Totodată, susţine reclamantul, deşi au tranzacţionat şi suprafaţa de teren prin suma achitată, la momentul anului 1977 terenurile nu puteau face obiectul vânzării, astfel încât acesta a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974. În contractual de vânzare cumpărare este menţionată suprafaţa de 250 mp, deşi, susţine reclamantul, suprafaţa cumpărată efectiv este de 1957 mp. Astfel, prin Ordinul Prefectului nr. ....../13.04.2018 s-a dispus atribuirea în proprietate doar a suprafeţei de 250 mp, deşi conform susţinerilor reclamantului, prin cererea pe care a adresat-o autorităţilor, în baza art. 36, alin. 3 şi 4 coroborat cu art. 23 alin 2 indice 1 din Legea nr. 18/1991, a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru întreg terenul în suprafaţă de 1947 mp.

În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3), (4) şi (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

(4) Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.

... (6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.”

Astfel, având în vedere prevederile art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 şi art. 36 alin. (3), (4) 6i (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a apreciat faptul că acţiunea a fost introdusă în mod eronat împotriva sa.

Arată că în cererea iniţială, reclamantul în contradictoriu cu Instituţia Prefectului judeţului V....., Comisia Judeţeană V..... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată şi Comisia locală D..... de fond funciar, solicită: - constituirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de teren până la 1957 mp teren situate în intravilanul localităţii F..., comuna D...., ce are ca vecinătăţi: Nord -D.... C...., la Sud - Drum sătesc, la Est – S.... G..., la Vest – M... M... şi nu anularea Ordinului Prefectului nr. ..../13.04.2018.

Prin cererea modificatoare introdusă, reclamantul N... I. M..., domiciliat în localitatea V...., Suburbia G... B..., strada ...... înţelege să-şi modifice acţiunea principală în sensul că solicită anularea Ordinului Prefectului nr. ..../13.04.2018 şi obligarea la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren de 1957 mp teren situat în intravilanul localităţii F...., comuna D..., susţinând că şi prin acţiunea iniţială a înţeles să conteste Ordinul Prefectului deoarece a fost emis doar pentru suprafaţa de 250 mp şi nu pentru întreaga suprafaţă de teren ce a făcut obiectul tranzacţiei încheiate prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.11.1977 la notarul V... C....

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

Art. 24 alin. 1 din aceeaşi lege prevede că terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari. Suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

Or, conform menţiunilor din contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.11.1977 la notarul V... C..., „înstrăinarea se face în baza autorizaţiei eliberată de Cons. Pop. al com. D..., nr. ....../1977, octombrie 22, care arată că: terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 250 mp, trece în proprietatea statului”.

Astfel, consideră că întinderea suprafeţei ce poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate este aceea indicată în actul de atribuire a suprafeţei de teren, fiind fără relevanţă că, în fapt, reclamantul sau vânzătorul s-au extins fără temei legal şi fără încuviinţarea cooperativei şi asupra unor terenuri ce depăşeau suprafaţa atribuită, fiind un abuz săvârşit de aceia care au înţeles să folosească mai mult decât li s-a acordat cu scop de construire.

Mai mult decât atât, având în vedere adresa Primăriei comunei D.... nr. .../2018 înregistrată la Instituţia Prefectului, judeţul V... sub numărul .../2018 prin care se propune trecerea în proprietate privată numitului N..... M... a terenului în suprafaţă de 250 mp ce a fost atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, situate în localitatea F...., comuna D.., judeţul V..., a fost emis - în mod corect- Ordinul Prefectului nr. .../13.04.2018 privind trecerea în proprietatea privată a numitului N... M... a terenului în suprafaţă de 250 mp, din localitatea F...., comuna D...., judeţul V... ce a fost atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei.

Arată că prin Sentinţa Civilă nr. 844/20.03.2019 pronunţată de Judecătoria Vaslui, instanţa admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Judeţeană V... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi respinge acţiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect plângere împotriva Ordinului Prefectului, conform art. 54 din Legea nr. 18/1991, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. De asemenea, respinge ca neîntemeiată acţiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect plângere împotriva ordinului Prefectului, conform art. 54 din Legea nr. 18/1991.

Instanţa a reţinut în mod legal faptul că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la momentul preluării de către stat a terenurilor în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, se atribuia în folosinţă dobânditorilor construcţiilor numai terenul necesar, adică 100 mp în mediul urban şi 200-250 mp în mediul rural, iar numai o suprafaţă de teren în aceste limite poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991. Astfel, cumpărătorului i se reconstituie un drept de proprietate numai asupra terenului aferent construcţiei cumpărate şi asupra căruia i s-a atribuit un drept de folosinţă şi nicidecum să i se creeze un drept asupra unei suprafeţe de teren în plus, pentru că Legea nr. 18/1991 este un act normativ cu caracter reparatoriu şi, numai în situaţiile expres prevăzute de lege, constitutiv de drepturi de proprietate asupra terenurilor.

Aşa cum a constatat şi instanţa de judecată, împrejurarea că ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei reclamantul a stăpânit în fapt o suprafaţă mai mare de teren, chiar şi îngrădită şi bine delimitată de proprietăţile învecinate, nu justifică atribuirea în proprietate a diferenţei de 118 mp în condiţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, acesta având la dispoziţie alte mijloace procesuale în vederea constatării dobândirii dreptului de proprietate ca efect al posesiei îndelungate.

Astfel, instanţa a constatat în mod corect, că prin Ordinul Prefectului nr. ..../13.04.2018, prin care s-a dispus atribuirea în proprietate reclamantului doar a suprafeţei de 250 mp, s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată, având ca obiect plângere împotriva ordinului Prefectului, conform disp. art. 54 alin. 1 Legea nr. 18/1991.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr. 844/20.03.2019 ca fiind temeinică şi legală.

În drept, invocă dispoziţiile Legii 18/1991 privind fondul funciar, H.G. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, N.C.P.C.

Intimata COMISIA LOCALĂ D...... PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

În apel s-a administrat proba cu acte şi expertiză topometrică.

Analizând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa de control judiciar constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost modificat în prima instanţă până la primul termen de judecată, în conformitate cu art. 204 CPC, constă în anularea ordinului Prefectului nr. ...... din 13.04.2018 şi obligarea la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren de 1957 mp, în folosinţa reclamantului de la data contractului autentificat  nr. ........./14.11.1977, în baza art. 36 alin. 3 şi 4 coroborat cu art. 23 alin. 2 ind. 1 din legea 18/1991.

Situaţia de fapt este parţial reţinută corect, de către prima instanţă, în privinţa actelor depuse; instanţa a omis să analizeze întinderea terenului asupra căruia şi-a exercitat folosinţa şi voinţa reală a părţilor la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare casă.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr....../14.11.1977 la Notariatul de Stat Județean V.... reclamantul N... M... a cumpărat de la numitul P... Ş... imobilul situat în sat F..., com. D..., jud. V..., compus din locuință având 2 camere, o sală şi anexe, cu vecinătăţi: la nord proprietatea D.....T..., la est S... G...., la vest M.... C şi la sud şcoală. Terenul aferent construcţiei nu  a făcut obiectul vânzării, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar suprafaţa de 250 mp din terenul aferent construcţiei, a trecut în proprietatea statului, conform disp. art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, urmând ca dobânditorului să i se atribuie în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul necesar, în limitele art. 17 din Legea nr. 58/1974, în condiţiile Legii nr. 4/1973.

La data de 19.10.2017, reclamatul N.... M.... a formulat cerere adresată Primarului şi Comisiei locale de fond funciar D.... prin care solicită constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1957 mp, în baza art. 36 alin. 3 şi 4 coroborat cu art. 23 alin. 2 ind. 1 din legea 18/1991.

 Prin Ordinul Prefectului nr. ...../13.04.2018, la propunerea Primăriei D....... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, i s-a atribuit în proprietate reclamantului terenul în suprafață de 250 mp, aferent imobilului situat în sat F......., com. D...., jud. V.....

Prin raportul de expertiză topometrică realizat în apel de expertul C.... C.... a fost identificat terenul aferent construcţiei dobândite de reclamant prin actul din 1977, după vecinătăţile indicate în contract. Expertul a stabilit că terenul aferent casei, aflat în folosinţa reclamatului din 1977, este în suprafaţă de 1957 mp; această suprafaţă este situată din sat F...., com. D......., în tarlaua 33, parcela 661 şi 662, identificat în anexa 3 a raportului cu puncte de contur: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 1. Expertul indică faptul că acest teren este împrejmuit pe toate laturile cu gard şi în plus există semne de hotar, formate în mod natural şi neschimbate de zeci de ani. Nu există niciun indiciu de încălcare a dreptului de proprietate al vecinilor şi terenul nu face parte din domeniul public sau privat al Unităţii administrativ teritorială-Comuna D.........

În mod greşit prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 23 alin. 2 şi 2 ind. 1 din legea 18/1991; în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru constituirea dreptului de proprietate pentru o ipoteză din art. 23: dobânditorii de construcţii prin acte de înstrăinare încheiate cu foştii membrii cooperatori, potrivit voinţei reale a părţilor de la data încheierii contractului. Prima instanţă a analizat aplicabilitatea altui caz de constituire prev. de art. 23 alin. 1 pentru proprietarii construcţiilor pe loturi atribuite de cooperativa agricolă de producţie cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite.

În drept, în conformitate cu art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991 terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Alin. 3 al aceluiaşi articol stabileşte că dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora.

Potrivit alin. 2 al art. 23, în cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

Alienatul 2 ind. 1  din art. 23 prevede că în cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.

Textul stabileşte un caz de constituie a dreptului de proprietate asupra terenurilor,  aflate în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor în condiţiile art. 30 din Legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale, în favoarea proprietarilor actuali ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţei. A rezultat că, una dintre condiţiile aplicării acestei prevederi legale este aceea ca terenul aferent să fie în folosinţa proprietarului construcţiei.

Faţă de probatoriul testimonial, cu expertiză rezultă că intenţia reală a părţilor la data încheierii actului din 1977 a fost ca reclamatul să înstrăineze şi terenul, iar reclamantul a intrat în folosinţa întregii suprafeţe de 1957 mp.

Astfel expertul a indicat că potrivit  vecinătăţilor din contract terenul aferent casei este de 1957 mp, iar reclamantul a folosit acest teren pe care l-a împrejmuit. Comparând vecinătăţile din prezent cu cele din act se constată că pe 3 laturi sunt vecinii din contract, respectiv din familia celor indicaţi în contract.

Această folosinţă a terenul este confirmată şi martorii audiaţi în primă instanţă care au arătat că limitele terenului aferent casei nu s-au modificat din 1977, că reclamantul a stăpânit şi a împrejmuit întreg terenul aferent casei cumpărate în 1977 de la P..... Ş......

Autorul P...... Ş....... avea menţionat în registrul agricol teren aferent casei şi ulterior decesului din 1982 nu au existat moştenitori care să pretindă reconstituirea dreptului de proprietate. Mai mult, în registrul cadastral apare reclamantul cu teren de 1851 mp.

Astfel că intenţia părţilor, respectiv a vânzătorului şi a cumpărătorului, în momentul cumpărării casei de locuit, a fost ca dobânditorul construcţiei să preia, odată cu dobândirea construcţiei şi terenul aferent şi să-l folosească, acest teren fiind folosit de către reclamant.

În cauză este îndeplinit cazul de constituire drept de proprietate din art. 36 alin. 3 şi 4 coroborat cu art. 23 alin. 2 şi 2 ind. 1 din Legea 18/1991.

În temeiul art. 480 CPC se va admite apelul şi se va schimba sentinţa în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului V...... şi Comisia Locală D....... pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor, anulării Ordinului Prefectului nr. ...... din 13.04.2018 şi va obliga Prefectul Judeţului V.... să emită ordin de constituire drept de proprietate, în baza art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991, pe numele reclamantului N.. M..., pentru suprafaţa de 1957 mp, din sat ........, în tarlaua 33, parcela 661 şi 662, identificată cu puncte de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 1 în raportul de expertiză întocmit de expert C... C....

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de N... M... împotriva sentinţei civile nr. .... din 20.03.2019 a Judecătoriei V..... pe care o schimbă în parte astfel:

Admite acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamantul N...  M....., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului V.., cu sediul în V...., Str. ............... şi Comisia Locală D.... pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor, cu sediul în com. D...., jud. V.....

Anulează Ordinul Prefectului nr. ... din 13.04.2018 emis de Prefectul judeţului V.....

Obligă Prefectul Judeţului V... să emită ordin de constituire drept de proprietate, în baza art. 36 alin. 3 din legea 18/1991, pe numele reclamantului N... M..., pentru suprafaţa de 1957 mp, din sat ........., în tarlaua 33, parcela 661 şi 662, identificată cu puncte de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 1 în raportul de expertiză întocmit de expert C... C....

Păstrează dispoziţiile primei instanţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunţată azi, 3.06.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare