Medic.Decizie sancţionare

Titlu.Medic.Decizie sancţionare 

Tip speta Hotărâre civilă

Nr.1485

 Data 28 noiembrie 2019

Domeniu asociat contracte de muncă

Continut speta  . Din cuprinsul deciziei de sancționare se  desprinde ideea că, fapta săvârșită de contestatoare este aceea de nerespectare a unui protocol de practică medicală pentru care competent să efectueze verificări și implicit să aplice sancțiuni disciplinare  este Colegiului Medicilor din România și nu intimatul Spitalul JUV.

La data de 2 aprilie 2019, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. /90/2019, contestaţia formulată de contestatoarea JA împotriva Deciziei de sancţionare nr.  din data de 26 februarie 2019 emise de intimatul Spitalul JUV, prin care a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară nr. /2019, iar în subsidiar, în măsura în care nu se va reţine că există motive de nulitate absolută a deciziei, să se dispună anularea acesteia. Totodată, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia contestată a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni, reţinându-se că pe durata serviciului de gardă, în cazul pacientului M.A. nu a aplicat prevederile protocolului încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care l-a constatat şi înscris în foaia de observaţie clinică generală.

Totodată, a arătat că decizia de sancţionare disciplinară i-a fost comunicată pe data de 04.03.2019.

Referindu-se la motivele de nulitate absolută, contestatoarea a arătat că decizia contestată nu cuprinde descrierea faptei pentru care a fost sancţionată şi nici data săvârşirii faptei pentru care a fost sancţionată. Totodată, a făcut trimitere la prevederile art. 252 din Codul muncii şi a arătat că descrierea faptei nu trebuie să fie una generică, ci trebuie să fie una concretă, care să conţină şi indicarea precisă a normei de conduită încălcate şi a modului în care salariatul a nesocotit prescripţiei normei încălcate. A arătat şi că pentru a fi completă, descrierea faptei trebuie să cuprindă şi data săvârşirii faptei, pentru că numai astfel, în cadrul controlului judecătoresc, se poate verifica existenţa faptei şi respectarea termenelor prevăzute de art. 252 alin. 1 C.muncii.

Contestatoarea a arătat şi că descrierea faptei trebuie să permită ca în cadrul controlului judecătoresc să fie stabilită şi norma de conduită încălcată de salariat şi modalitatea concretă în care salariatul a încălcat norma concretă. A arătat şi că simpla menţionare a dispoziţiilor din regulament încălcate nu echivalează cu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, dat fiind că precizarea dispoziţiilor nerespectate constituie o cerinţă distinctă, reglementată de prevederile art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii. Necesitatea descrierii faptei se justifică prin faptul că salariatul trebuie să aibă cunoştinţă de abaterea disciplinară reţinută şi sancţionată de angajator, pentru a avea posibilitatea să îşi formuleze contestaţia, iar instanţa de judecată să aibă posibilitatea să verifice existenţa faptelor, vinovăţia salariatului, împrejurările în care faptele au fost săvârşite, cu consecinţele pe care le produc în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii.

În concluzie, contestatoarea a arătat că, raportat la dispoziţiile art. 252 alin.2 lit. a din Codul muncii, Decizia nr. 59/2019 nu cuprinde descrierea faptei pentru care a fost sancţionată. A arătat şi că menţionarea generică a faptului că nu a respectat protocolul încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care l-a constatat şi înscris în foaia de observaţie clinică generală, fără a se indica care este prevederea din protocol pe care ar fi încălcat-o şi modalitatea concretă în care ar fi încălcat această prevedere, echivalează cu nedescrierea faptei pentru care a fost sancţionată.

De asemenea, contestatoarea a menţionat că protocoalele de practică medicală sunt documente care conţin recomandări pentru practica clinică în scopul orientării deciziei în intervenţiile în sănătate. Un protocol conţine multiple recomandări pentru multiple situaţii.

Totodată, contestatoarea a insistat cu privire la faptul că, în cazul său, nu a fost indicată prevederea din protocol care nu a fost respectată şi nici acţiunea sau inacţiunea concretă prin care ar fi încălcat ipotetica prevedere din protocol.

În concluzie, a arătat contestatoarea, nu se cunoaşte ce anume în mod concret a făcut sau nu a făcut împotriva protocolului pretins încălcat, ceea ce echivalează cu nedescrierea faptei şi atrage nulitatea absolută.

Contestatoarea a menţionat şi că decizia contestată nu cuprinde motivele pentru care apărările sale au fost respinse. În acest sens, a făcut trimitere la prevederile art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii. Totodată, a menţionat că în decizia contestată se reţine că apărările sale vor fi înlăturate pentru că nu ar fi respectat prevederile protocolului încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care l-a constatat şi înscris în foaia de observaţie clinică generală. A insistat ca instanţa să observe faptul că motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale sunt exact descrierea faptei pentru care a fost sancţionată.

În final, a insistat cu privire la faptul că respingerea apărărilor salariatului nu poate fi făcută pe baza afirmaţiei că salariatul a săvârşit fapta ilicită, ci numai prin argumente concrete, de fapt şi drept, care să demonstreze de ce trebuie reţinută o altă situaţie de fapt şi drept decât cea invocată în apărare.

Referindu-se la nulitatea relativă a deciziei contestate, contestatoarea a arătat că decizia este neîntemeiată, deoarece a respectat întocmai protocolul de la nivelul secţiei pentru diagnosticul trecut în foaia de observaţie. Astfel, a arătat că a dispus toate măsurile necesare în situaţia dată şi a acţionat potrivit protocolului. A insistat cu privire la faptul că nu există acţiuni sau inacţiuni ale sale care să încalce protocolul.

Contestatoarea a arătat şi că starea pacientului s-a agravat şi a impus măsuri speciale după terminarea serviciului său de gardă şi nu există nicio legătură între modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale şi modul în care, ulterior serviciului meu de gardă, pacientul a fost tratat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 252 din Codul muncii.

În susţinere, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi cea cu martori.

La data de 25 aprilie 2019, intimatul Spitalul JU V formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate de contestatoare.

În motivare, intimatul, referitor la aspectul privind nulitatea, a arătat că în decizia contestată s-a inserat faptul că, "analizând procesul-verbal nr. 3589/31.01.2019, întocmit de comisia de cercetare disciplinară constituită în baza deciziei nr. 16/2019, procesul verbal nr. 1719/14. 01. 2019, elaborat de comisia de cercetare administrativă, nota explicativă nr. 1621/2019, redactată de doamna dr. JA, precum şi înscrisurile depuse cu ocazia efectuării anchetei administrative şt cercetării disciplinare s-a constatat că, în cazul pacientului M.A., pe durata serviciului de gardă, petenta nu a aplicat prevederile protocolului încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care 1-a constatai şi 1-a înscris în foaia de observaţie clinică generală" (alineatul 8 de pe prima pagină a deciziei nr. /2019). Totodată, a arătat că în cuprinsul procesului-verbal nr. /14.01.2019, redactat de comisia care a efectuat cercetarea administrativă, s-a menţionat că, "în data de 03.01.2019, ora 15,23, s-a întocmit foaia de observaţie clinică generală referitoare la internarea pacientului M.A. în secţia Pediatrie din cadrul Spitalului JUV şi că medicul de gardă din secţia Pediatrie, respectiv doamna dr. JA, preia pacientul M.A. şi stabileşte ca acesta să fie cazat în salonul 4 al secţiei amintite".

În concluzie, intimatul a arătat că din cuprinsul procesului-verbal nr. /14.01.2019, elaborat de comisia care a efectuat cercetarea administrativă, rezultă fără putinţă de tăgadă că, în data de 03.01.2019, ora 15,23, minorul M.A. a fost internat în secţia Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vâlcea şi că, în ziua anterior menţionată doamna dr. JA a efectuat serviciul de gardă în secţia amintită (alineatele 9 şi 10 de pe prima pagina a procesului verbal nr. /2019).

Totodată, intimatul a arătat că, în condiţiile în care în cuprinsul Deciziei nr. /2019, referitoare la sancţionarea disciplinară a reclamantei cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, s-a făcut referire la procesul-verbal nr. /2019, redactat de comisia care a efectuat cercetarea administrativă în cazul pacientului M.A., iar în conţinutul procesului-verbal amintit s-a menţionat data săvârşirii faptei de către medicul JA, se impune a se aprecia că afirmaţia contestatoarei, conform căreia nu cunoaşte, în mod concret, ce a făcut şi nici data la care a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionată, nu poate fi luată în considerare.

De asemenea, a arătat intimatul, în cuprinsul procesului-verbal nr. /2019 s-a inserat faptul că, de la momentul prezentării minorului M.A. la U.P.U. Pediatrie, respectiv în data de 03.01.2019, ora 14,55, şi până în dimineaţa zilei de 04.01.2019, ora 9,00, deci şi în timpul efectuării de către contestatoare a serviciului de gardă la secţia Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean UV, pacientului în cauză nu i s-a recomandat şi efectuat nicio investigaţie clinică şi paraclinică (alineatul 4 de pe pagina 4 a procesului verbal nr. /2019).

A mai arătat intimatul şi că, dat fiind faptul că în cuprinsul Deciziei nr. /2019 s-a făcut referire la procesul-verbal nr. /2019, iar în conţinutul procesului-verbal amintit s-a inserat faptul că în perioada 03.01.2019, ora 14,55 - 04.01.2019, ora 9,00, pacientului M.A. nu i s-a recomandat şi efectuat nicio investigaţie clinică şi paraclinică, respectiv analize de laborator, radiografie şi consult medical interdisciplinar, se impune a se considera că decizia referitoare la sancţionarea contestatoarei cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

Totodată, a arătat în continuare intimatul, Decizia nr. /2019 cuprinde motivele pentru care apărările formulate de contestatoare au fost respinse, deoarece în conţinutul deciziei amintite s-a făcut referire la Procesul-verbal nr. /2019, redactat de comisia care a efectuat cercetarea administrativă în cazul numitului M.A., iar în cuprinsul Procesului-verbal nr. /2019 s-a inserat faptul că, de la momentul prezentării pacientului în cauză la U.P.U., respectiv în data de 03.01.2019, ora 14,55, şi până în dimineaţa zilei de 04.01.2019, ora 9,00, deci şi în timpul efectuării de către contestatoare a serviciului de gardă la secţia Pediatrie din cadrul Spitalului JUV, minorului nu i s-a recomandat şi efectuat nicio investigaţie clinică şi paraclinică.

De asemenea, a menţionat că din cuprinsul documentului înregistrat la registratura SJUV la nr. /28.03.2019, redactat şi semnat de contestatoare, reiese, în esenţă, că, în timpul efectuării serviciului de gardă la Secţia Pediatrie, respectiv în noaptea de 3/04.01.2019, contestatoarea nu a dispus ca minorului M.A. să i se efectueze investigaţii medicale şi consulturi interdisciplinare, adică radiografie pulmonară şi examen medical ORL şi nici nu a consemnat în conţinutul foii de observaţie faptul că mama pacientului M.A. a refuzat ca acestui minor să i se preleveze probe biologice pentru efectuarea unor analize medicale de laborator.

 A mai arătat intimatul şi că, faţă de faptul că prin documentul înregistrat la registratura SJUV la nr. /28.03.2019, contestatoarea a recunoscut că în noaptea de 03/04.01.2019 nu a efectuat investigaţii medicale minorului M.A., este mai mult decât evident că reclamanta nu a respectat menţiunile inserate în cuprinsul protocolului laringitei acute.

Intimatul a insistat cu privire la faptul că, în calitatea sa de medic primar la Secţia Pediatrie din cadrul SJUV, contestatoarea ştia că, potrivit protocolului laringitei acute, care a fost implementat în secţia anterior menţionată, avea obligaţia să dispună ca pacientului M.A. să i se efectueze anumite investigaţii medicale, constând în analize de laborator, examen ORL sau examen radiologie, motiv pentru care, faţă de aspectele pe care petenta le-a inserat în cuprinsul documentului înregistrat la registratura unităţii sanitare amintite la nr. /2019, nu pot fi avute în vedere susţinerile acestei persoane, conform cărora a respectat protocolul laringitei acute şi că nu există acţiuni sau inacţiuni ale contestatoarei care să încalce protocolul în discuţie.

În concluzie, intimatul a arătat că, faţă de argumentele pe care le-a prezentat, Decizia nr. /2019 cuprinde descrierea faptei pentru care contestatoarea a fost sancţionată disciplinar, inclusiv motivele pentru care apărările petentei au fost respinse, motiv pentru care se impune a se statua că nu există motive de nulitate absolută sau relativă a deciziei menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 - 206 din noul Cod de Procedură Civilă, prevederile art. 247 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile Regulamentului Intern al SJUV.

În susţinere, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul contestatoarei.

Au fost depuse la dosar înscrisuri şi s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 3 iunie 2019, a fost formulată în cauză, de către numiţii MDE şi MFC, cerere de intervenţie accesorie, cererea care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, prin Încheierea din data de 18 septembrie 2019.

În cauză s-a încuviinţat contestatoarei proba cu înscrisuri şi proba testimonială, iar intimatului proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul contestatoarei.

S-au depus de către părţi înscrisuri la dosar, s-a administrat contestatoarei proba cu interogatoriu şi a fost audiată martora TRG.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Contestatoarea JA este medic în cadrul SJUV-secția Pediatrie.

Contestatoarea  a fost sancționată disciplinar de către intimatul SJUV prin decizia de sancţionare disciplinară nr. /2019.

Prin decizia  contestată a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni, reţinându-se că pe durata serviciului de gardă, în cazul pacientului M.A. nu a aplicat prevederile protocolului încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care l-a constatat şi înscris în foaia de observaţie clinică generală.

Potrivit deciziei de sancționare sus menționată ,temeiul legal în baza căruia a fost sancționată contestatoarea  a fost legea 95/2006 , deși sancțiunea aplicată s- a raportat la dispozițiile art. 248alin. 1 lit. c din codul muncii.

Analizând decizia prin prisma condițiilor de legalitate prevazute de art. 251 și art. 252 Codul Muncii si a criticilor contestatorului, Tribunalul reține următoarele:

Răspunderea disciplinară a medicului, potrivit Legii nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare (Legea privind reforma în domeniul sănătății), intervine

pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România (CMR), pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMR, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale CMR.

Apreciază instanța că raportat la art. 247 din Codului Muncii, încălcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage raspunderea disciplinara a medicului, însa, în situatia în care conduita culpabila a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului intervine raspunderea civila delictuala pentru malpraxis, în raport de care se va efectua cercetare disciplinară de către organul competent şi anume Colegiul Medicilor din România.

 Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Potrivit art. 247 alin. 2 codul muncii ,abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Analizând abaterea disciplinară menționată în decizia de sancționare reține instanța că aceasta constă în nerespectarea unui protocol pentru diagnosticul  pe care l-a constatat și l-a consemnat în foaia de observație clinică generală.

Potrivit art. art. 442 din legea 95/2006

(1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale.

Potrivit art. 373 din legea 95/2006, monitorizarea și controlul exercitării profesiei de medic se realizează de către Colegiul Medicilor din România și Ministerul Sănătății Publice, denumite în continuare autorități competente române.

Potrivit art. 4 din Statutul Colegiului Medicilor din România, Colegiul Medicilor din România are ca principal obiect de activitate controlul și supravegherea exercitării profesiei de medic, aplicarea legilor și a regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic și păstrarea prestigiului acestei profesii în cadrul vieții sociale.

Se reține în cuprinsul deciziei de sancționare că sancțiunea a fost aplicată pentru nerespectarea Regulamentului Intern respectiv art. 15 lit i .

Potrivit art. 15 lit. i din Regulamentul Intern al Spitalului de Urgență Vâlcea salariatul are obligația de însușire și respectare  a normelor profesionale prevăzute pentru activitatea pe care o desfășoară în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, ori analizând fapta pentru care contestatoarea a fost sancționată rezultă că aceasta în calitatea sa de medic , nu a respectat prevederile protocolului încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care l-a constatat şi înscris în foaia de observaţie clinică generală.

Potrivit art. 4 lit.g din legea 95/2006 , ghiduri și protocoale de practică medicală sunt acele documente elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății cu consultarea societăților medicale de profil și cu avizul Colegiului Medicilor din România, cu rol operațional care structurează transpunerea la nivel național a recomandărilor pentru practica clinică, dezvoltate în mod transparent și sistematic prin metodele medicinei bazate pe dovezi cu scopul orientării deciziei privind intervențiile în sănătate.

 Revenind la regulamentul intern  invocat ca si temei în decizia de sancționare (depus la dosar ), reține instanța că, potrivit  art. 102  din regulamentul menționat , abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune  săvârșită cu vinovăție  de către salariat  , prin care acesta  a încălcat normele legale , contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, prezentul regulament ,ordinele si dispozițiile legale.

Ori, din cuprinsul deciziei de sancționare se  desprinde ideea că, fapta săvârșită de contestatoare este aceea de nerespectare a unui protocol de practică medicală pentru care competent să efectueze verificări și implicit să aplice sancțiuni disciplinare  este Colegiului Medicilor din România și nu intimatul SJUV.

Potrivit art. 406 lit a , e și g din legea 95/2006

(1) Colegiul Medicilor din România are următoarele atribuții:

a) asigură aplicarea regulamentelor și normelor care organizează și reglementează exercitarea profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare și de unitatea sanitară în care se desfășoară;

e) asigură respectarea de către medici a obligațiilor ce le revin față de pacient și de sănătatea publică;

g) elaborează ghiduri și protocoale de practică medicală, pe niveluri de competențe ale unităților sanitare, și le propune spre aprobare Ministerului Sănătății Publice. Elaborarea ghidurilor și protocoalelor de practică medicală poate fi delegată asociațiilor profesional-științifice ale medicilor;

Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestor texte de lege rezultă că în cazul nerespectării regulamentelor și normelor care organizează și reglementează exercitarea profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare și de unitatea sanitară în care se desfășoară, colegiul medicilor este instituția care declanșează ancheta disciplinară.

Normele juridice în discuție au caracter imperativ și de ordine publica, orice încălcare a lor sancționându-se cu nulitatea absolută a măsurii disciplinare aplicate.

În cauză, după cum se constată din analiza actelor și lucrărilor dosarului, comisia care a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a contestatoarei (medic ,căreia i s-a aplicat sancțiunea reducerii salariului , pentru nerespectarea protocolului încheiat la nivelul secţiei pentru diagnosticul pe care l-a constatat şi înscris în foaia de observaţie clinică generală) a fost numită nu de Colegiul Medicilor, așa cum cere imperativ art. 373 din legea 95/2006, ci de către intimatul SJUV .

Potrivit art. 251 alin 1 Codul Muncii „Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin 1 lit a , nu poate fi dispusă mai înainte  de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile .

Față de cele expuse, în lipsa unei cercetări disciplinare efectuate de un organ competent din punct de vedere legal,reţine tribunalul că decizia de sancţionare nr.  din data de 26.02.2019, emisă de intimat , este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care Tribunalul va admite contestația și va anula decizia de sancţionare nr.  din data de 26.02.2019, emisă de intimat.

 În raport de dispoziţiile art.453 cod de procedură civilă instanţa va obliga intimatul să plătească contestatoarei suma de 2.380 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform facturii depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare