Majorare salariu de bază pentru predarea simultană în învăţământul preşcolar

Textul de lege criticat creează o diferenţă de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar şi cele din ciclul gimnazial, în sensul că beneficiul sporului de predare simultană este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică şi efortul psihic depus sunt aceleaşi. Rezultă că legiuitorul a optat pentru un criteriu greşit în acordarea acestui spor, ceea ce a creat o situaţie de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care asigură activitatea de predare simultană.

Prin cererea înregistrată la data de 26.02.2020, sub nr./90/2020, pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul Sindicatul Personalului din Învăţământul Preuniversitar Vâlcea, în termen legal în temeiul art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, al art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii şi al art. 28 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin reprezentant legal, în numele în numele membrilor de sindicat: …, a chemat în judecată pârâta Şcoala Gimnaziala, comuna.., jud. Vâlcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la:

I. calculul şi plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând majorarea salariului de bază cu 10% , acordată diferenţiat personalului didactic care asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar pentru OM în perioada 1.09.2017- 31.08.2020, pentru SMC în perioada 1.09.2017-31.08.2020, si pentru ME în perioada 1.09.2017-31.08.2018, sume ce urmează a fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii;

II. plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării simultane în învăţământul preşcolar şi a menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea majorării salariale solicitate;

III. plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma menţionată la pct. I, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata sumei datorate.

În motivare, reclamantul a arătat că, începând cu data de 1 iulie 2017, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în Anexa nr. I la lege (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”), Capitolului I - Subcapitolul II (Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ), la art. 7, se prevede: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învăţământul preşcolar, primar sau gimnazial, primeşte o majorare a salariului de bază, după cum urmează: a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creştere cu 7% a salariului de bază deţinut; b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creştere cu 10% a salariului de bază deţinut; c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creştere cu 15% a salariului de bază deţinut; d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creştere cu 20% a salariului de bază deţinut.”.

Reclamantul a arătat şi că membra de sindicat reprezentată asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar pentru mai multe grupe.  Astfel, a arătat în continuare reclamantul, din adeverinţa emisă de pârâta unitate de învăţământ rezultă că, în loc să îşi desfăşoare activitatea cu o singură grupă - mică, mijlocie, mare - membrii de sindicat asigură predarea copiilor ale căror vârste corespund mai multor grupe diferite. Astfel: doamnele OM, SMC, încadrate pe funcţia de educatoare au predat simultan pentru copii de grupă mica + grupă mijlocie + grupa mare , deci 3 grupe diferite, în perioada 1.09.2017-31.08.2020 iar doamna ME încadrata pe funcţia de educatoare au predat simultan pentru copii de grupă mica + grupă mijlocie + grupa mare, deci 3 grupe diferite, în perioada 1.09.2017-31.08.2019 .În plus, a arătat reclamantul, aşa cum rezultă din aceeaşi adeverinţă, predarea simultană unor copii cu vârste corespunzătoare unor grupe diferite necesită o tratare diferenţiată a acestora, iar evaluarea se realizează diferenţiat şi simultan pentru toate cele 2, respectiv 3 nivele de vârstă.

Totodată, reclamantul a arătat că, deşi activitatea s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, membrii de sindicat reprezentaţi nu au beneficiat şi de majorarea cu 7%, respectiv 10% a salariului de bază, corespunzătoare activităţii desfăşurate în regim simultan cu 2, respectiv 3 grupe.

Astfel, a precizat reclamantul, în raport de numărul de grupe cărora le corespund copiii cu care îşi desfăşoară activitatea, membrii de sindicat reprezentaţi trebuie să beneficieze de o creştere de 10%, corespunzătoare unui număr de 3 grupe. A arătat şi că neplata drepturilor respective este nelegală nu doar în raport de dispoziţiile exprese ale Legii-cadru nr. 153/2017, dar şi din perspectiva practicii în materie a Curţii Constituţionale. Astfel, a făcut trimitere la statuările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 1615/20.12.2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99/08.11.2012). Rezumând, a arătat reclamantul, că Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că plata sporului numai pentru cadrele didactice care asigură predarea la clasele organizate în regim simultan în învăţământul primar reprezintă o gravă încălcare a principiului egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie. în consecinţă, Curtea a precizat expres ca, de la data publicării deciziei (respectiv de la data de 8 februarie 2012, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99), cadrele didactice îndreptăţite - atât cele din învăţământul primar, cât şi cele din învăţământul gimnazial - vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultană. A arătat şi că considerentele deciziei Curţii Constituţionale sunt aplicabile în mod similar şi în cauza de faţă, învăţământul preşcolar fiind o componentă a învăţământului preuniversitar, ca şi învăţământul primar şi cel gimnazial, astfel cum rezultă expres din dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, a concluzionat reclamantul, legiuitorul, ţinând cont de Decizia Curţii şi pentru a nu perpetua discriminarea existentă între cadrele didactice din învăţământul preuniversitar (indiferent de nivelul acestuia - preşcolar, primar sau gimnazial) care desfăşoară activitatea de predare în regim simultan, a reglementat expres remunerarea corespunzătoare a acestora. Este, deci, inadmisibil ca, în condiţiile în care legea prevede expres acordarea dreptului, pârâta să nu acorde majorarea salarială corespunzătoare. A arătat reclamantul şi că nu există niciun argument logic sau logic care să justifice neplata drepturilor în cauză, pentru că acesta ar echivala cu golirea de conţinut a textului art. 7 din Anexa nr. 1, Capitolul I, Subcapitolul B al Legii-cadru nr. 153/2017.

Mai mult, a arătat reclamantul, în considerarea principiului constituţional consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendinţe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea majorării salariale solicitate se impune a fi acordată, prin prisma celor invocate anterior, pentru ca dreptul cadrelor didactice, reglementat de lege, să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut.

Concluzionând, reclamantul a arătat că de la data de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) se majorează salariile de bază ale tuturor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care desfăşoară activitate în regim simultan. Cum activitatea de predare nu se derulează în perioada vacanţelor, drepturile sunt datorate abia de la începerea cursurilor noului an şcolar 2017-2018 (a cărui durată este de la 1 septembrie la 31 august), de la data desfăşurării efective a activităţii în regim simultan precizată în adeverinţele emise de pârâta unitate de învăţământ şi anexate prezentei în copii certificate. Rugăm instanţa să observe că membrii de sindicat reprezentaţi îndeplinesc condiţiile pentru acordarea sporului pentru predare simultană, dar nu au beneficiat de acesta, aspecte care rezultă din adeverinţele emise de unitatea de învăţământ pârâtă, anexate prezentei.

Referindu-se la un alt capăt de cerere, reclamantul a arătat că faţă de faptul că raţionamentul expus îşi va păstra valabilitatea şi după data pronunţării sentinţei, ţinând cont de situaţia de fapt şi pentru a nu fi nevoie de declanşarea periodică a unor litigii cu acelaşi obiect, se impune inclusiv admiterea capătului II de cerere, cu obligarea pârâtei şi la plata pe viitor a sporului pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării efective în regim de simultan şi a menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea majorării salariale solicitate.

Totodată, reclamantul a considerat că, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează şi dobânda legală penalizatoare pentru majorarea salariului de bază, cuvenită pentru predare simultană şi neachitată, reprezentând lipsa folosinţei drepturilor cuvenite.

Cu privire la acest aspect, reclamantul a făcut trimitere la prev.art.278 alin.1, urm. din Codul muncii, apreciind că şi în privinţa daunelor interese datorate de pârâtă membrilor de sindicat reprezentaţi pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul Cod civil, republicat) şi anume art. 1530, art. 1531, art. 1535.

De asemenea, reclamantul a arătat că, în egală măsură, incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.".

Reclamantul a făcut trimitere inclusiv la Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, care a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti” -art. 1 - şi că „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.

Totodată, reclamantul a arătat că din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. În acest sens, a arătat reclamantul, s-au pronunţat deja Tribunalul Dolj,Tribunalul Olt, Curtea de Apel Bucureşti etc.

A mai arătat reclamantul şi că, în condiţiile în care este vorba despre o întârziere la plata unei obligaţii de plată, în speţă în discuţie este dobânda legală penalizatoare, astfel cum este aceasta definită la art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011: „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”. A arătat şi că în acelaşi sens sunt şi Deciziile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/27.04.2015 şi nr. 21/22.06.2015 (pronunţate în recursuri în interesul legii), instanţa supremă statuând obligativitatea plăţii dobânzii penalizatoare - obligatorii, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă.

Reclamantul a arătat şi că în sensul celor de mai sus s-a pronunţat în recurs în interesul legii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), a statuat: „în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)". Reclamantul a concluzionat în sensul că şi această decizie este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din noul Cod de procedură civilă.

În aceste condiţii, reclamantul a apreciat că acordarea dobânzii legale penalizatoare se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai majorării salariale de 7%, respectiv 10% pentru predare simultană) fiind privaţi de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenţei şi data plăţii efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, dispuse - în cazul de faţă - de lege în sarcina angajatorului.

În consecinţă, a concluzionat reclamantul, faţă de considerentele expuse şi dispoziţiile legale aplicabile, faţă de practica invocată - inclusiv cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă şi de faptul că reparaţia trebuie să fie echitabilă şi să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinţei produse membrilor noştri de sindicat prin plata diminuată a salariului şi prin neplata sumelor prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă.

Reclamantul a solicitat admiterea şi a capătului III de cerere astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente dreptului solicitat prin capătul principal al cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 148 şi urm şi art. 194 din Noul Cod de Proc.civilă; art. 268 alin.1 şi art. 278 alin.1 din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011; ale art. 7 din Anexa nr. 1, Capitolul I, Subcapitolul B al Legii-cadru nr. 153/2017; art. 23 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare; art. 1 alin. (5) din Constituţia României; art. 2 şi art. 3 din OG nr. 13/2011 şi art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 din Noul Cod civil.

În susţinere, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri fiind depuse la dosar înscrisuri.

Examinând cererea de chemare în judecată, raportat la probele administrate şi la dispoziţiile legale incidente, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul Sindicatul Personalului … Vâlcea, în termen legal în temeiul art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, al art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii şi al art. 28 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin reprezentant legal, în numele în numele membrilor de sindicat OM, SMC şi ME, prin cererea înregistrată la data de 26.02.2020, sub nr. /90/2020, pe rolul Tribunalului Vâlcea a chemat în judecată pârâta Şcoala Gimnaziala .., comuna .., jud. Vâlcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la calculul şi plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând majorarea salariului de bază cu 10% , acordată diferenţiat personalului didactic care asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar pentru Olaru Maria în perioada 1.09.2017- 31.08.2020, pentru Stănilă Mihaela Cristina în perioada 1.09.2017-31.08.2020, şi pentru Marin Eugenia în perioada 1.09.2017-31.08.2018, sume ce urmează a fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii, obligarea pârâtei la plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării simultane în învăţământul preşcolar şi a menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea majorării salariale solicitate precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma menţionată la pct. I, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata sumei datorate.

Potrivit dispoziţiilor pct. 10 din lista referitoare la sporuri şi alte drepturi ale personalului didactic din învăţământ cuprinsă în anexa nr. II/1 privind reglementări specifice personalului contractual din unităţile de învăţământ la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic care asigură predarea simultană la 2 - 4 clase de elevi în învăţământul primar primeşte un spor la salariul de bază pentru activităţi care solicită o încordare psihică foarte ridicată, potrivit art. 8 lit. b din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare.

Mărimea concretă a sporului se stabileşte după cum urmează:  pentru 2 clase de elevi - 5%;  pentru 3 clase de elevi - 7%;  pentru 4 clase de elevi - 10%.

Prin decizia nr. 1615 din 20 decembrie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş şi s-a constatat că sintagma "în învăţământul primar" cuprinsă în dispoziţiile pct. 10 din lista referitoare la sporuri şi alte drepturi ale personalului didactic din învăţământ cuprinsă în anexa nr. II/1 privind reglementări specifice personalului contractual din unităţile de învăţământ la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. B "Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ" din anexa nr. II "Familia ocupaţională de funcţii bugetare <<Învăţământ>>" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 6 din anexa nr. 5 "Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ" la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că „textul de lege criticat creează o diferenţă de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar şi cele din ciclul gimnazial, în sensul că beneficiul sporului de predare simultană este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică şi efortul psihic depus sunt aceleaşi. În aceste condiţii, Curtea reţine că, deşi ambele categorii de personal prestează activitate didactică în condiţii de predare simultană, tratamentul juridic în privinţa recompensării acestui efort psihic este diferit, uneia acordându-i-se sporul de predare simultană, alteia nu. Diferenţierea operată, şi anume în funcţie de ciclul de învăţământ, respectiv primar sau gimnazial, în condiţiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferenţiat aplicat. Este evident că învăţământul primar şi gimnazial sunt parte componentă a învăţământului preuniversitar, astfel încât nu se poate susţine că sporul de predare simultană se cuvine numai unui anumit nivel din acest sistem (celui primar), atât timp cât această modalitate de predare se desfăşoară şi în cadrul următorului nivel (în cel gimnazial).

Rezultă că legiuitorul a optat pentru un criteriu greşit în acordarea acestui spor, ceea ce a creat o situaţie de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care asigură activitatea de predare simultană.

În aceste condiţii, sintagma "în învăţământul primar" cuprinsă în textul de lege criticat este neconstituţională, fiind contrară art. 16 din Constituţie, întrucât limitează acordarea sporului de predare simultană numai la o anumită categorie de cadre didactice din învăţământul preuniversitar, fără a exista vreo justificare obiectivă şi raţională în acest sens”.

Reţine instanţa  că începând cu data de 1 iulie 2017, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în Anexa nr. I la lege (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”), Capitolului I - Subcapitolul II (Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ), la art. 7, se prevede: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învăţământul preşcolar, primar sau gimnazial, primeşte o majorare a salariului de bază, după cum urmează: a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creştere cu 7% a salariului de bază deţinut; b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creştere cu 10% a salariului de bază deţinut; c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creştere cu 15% a salariului de bază deţinut; d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creştere cu 20% a salariului de bază deţinut.”.

Reţine instanţa că prin Ordonanța de urgență nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative  publicată la  6 ianuarie 2020 s-a modificat art. 7 Anexa nr. I la legea 153 /2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice  (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”), Capitolului I - Subcapitolul II (Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ), în sensul că sporul se aplică doar personalului didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase  .

Din adeverinţa  nr. 1569 din 12.06.2019, depusă în cauză la fila 9 dosar, rezultă că membrul de sindicat OM în perioada 01.09.2017 -31.08.2020 a desfăşurat activitatea de predare simultană la un număr de 3 clase simultan şi nu a beneficiat de plata sporului pentru predare simultană.

Din adeverinţa  nr. 1571 din 06.12.2019, depusă în cauză la fila 10 dosar, rezultă că membrul de sindicat SMC în perioada 01.09.2017 -31.08.2020 a desfăşurat activitatea de predare simultană la un număr de 3 clase simultan şi nu a beneficiat de plata sporului pentru predare simultană.

Din adeverinţa  nr. 1576 din 12.06.2019, depusă în cauză la fila 11 dosar, rezultă că membrul de sindicat MARIN EUGENIA în perioada 01.09.2017 -31.08.2018 a desfăşurat activitatea de predare simultană la un număr de 3 clase simultan şi nu a beneficiat de plata sporului pentru predare simultană.

În ceea ce priveşte capetele accesorii ale acţiunii, respectiv reactualizarea drepturilor salariale neacordate şi dobânda legală solicitată, tribunalul reţine că acestea sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, potrivit dispoziţiilor  art.1535 din Noul Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.  De asemenea, şi  legea specială aplicabilă în cauză, fiind vorba de drepturi salariale (art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii), prevede că întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.

În al doilea rând, actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală sunt două noţiuni distincte, care nu se suprapun, ele fiind menite să asigure despăgubiri pentru prejudicii total diferite.

Actualizarea cu indicele de inflaţie are rolul de a reîntregi valoarea reală a sumei datorate şi de a repara prejudiciul suferit de creditor ca urmare a devalorizării monedei naţionale. În cazul răspunderii civile, indiferent dacă este contractuală, ca în prezenta cauză, sau delictuală, actualizarea cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul efectiv (damnum emergens).

Dobânda legală se acordă pentru a compensa foloasele nerealizate de creditor din cauza neexecutării la timp a obligaţiei de către debitor (lucrum cessans).

Faţă de aceste considerente legale, urmează ca instanţa  să admită , în parte, acţiunea formulată  de reclamantul Sindicatul Personalului din Învăţământul Preuniversitar Vâlcea, pentru membrele de sindicat, titulare ale dreptului material la acţiune, OM, SMC şi ME în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială .., comuna .. şi va obliga pârâta la plata către reclamanta OM şi SMC a diferenţelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, reprezentând contravaloarea sporului de predare simultană la trei grupe, pentru perioada 01.09.2017-31.12.2019, sume actualizate cu indicele de inflaţie precum şi la dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenţei fiecărui drept şi până la data plăţii efective.

De asemenea va obliga pârâta la plata către reclamanta ME a diferenţelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, reprezentând contravaloarea sporului de predare simultană la trei grupe, pentru perioada 01.09.2017-31.08.2018, sume actualizate cu indicele de inflaţie precum şi la dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenţei fiecărui drept şi până la data plăţii efective.

In ce priveşte cererea de plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării simultane în învăţământul preşcolar şi a menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea majorării salariale solicitate reţine tribunalul că cererea nu este întemeiată pe de o parte pentru că în cauză după cum s –a reţinut , au intervenit modificări legislative şi  de asemenea , instanţa nu poate analiza situaţia concreta raportat la activitatea desfăşurată de membra de sindicat.

 Pentru considerentele arătate, instanţa va respinge, în rest, cererea de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare