Actualizarea pensiei militare de serviciu

Titlu. actualizarea pensiei militare de serviciu

Tip speta Hotărâre civilă

Nr.1530

 Data 25 mai 2021

Domeniu asociat .Pensii

Continut speta  . Prevederile legale nu impun echivalarea salariului de funcţie, ca şi componentă a salariului de bază de la nivelul 31.12.2009, unde era reglementat ca şi salariul pentru funcţia îndeplinită, cu salariul de bază minim brut pe ţară.Nu a existat o majorare efectivă a acestei componente salariale prin raportare la acest etalon în procesul de actualizare a pensiei militare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 03.08.2020, sub nr. /90/2020, reclamantul PMS, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună actualizarea pensiei militare de serviciu a acestuia, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, precum și plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor, într-o singură tranşă, conform dispoziţiilor art. 1-3, din O. G. nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, se arată că prin ordin al Ministrului Afacerilor Interne, s-a constatat încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia, cu drept de pensie de serviciu, începând cu data de 01.02.2016.

Conform deciziei de pensie anexată, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, arată că beneficiază de pensie militară de serviciu, din perioada anterioară datei de 01.02.2017.

Deschiderea dreptului la pensia de serviciu militară şi emiterea deciziei de pensie s-au făcut în baza dispoziţiilor Legii nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, modificată prin OUG nr. 57/2015, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Conform dispoziţiilor legale în materie, statuate de art. 60, al. 1, din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, modificată prin OUG nr. 57/2015, ce au produs efecte juridice depline în perioada anterioară datei de 01.02.2017, se reţine că,„ (1) Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de cate ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, astfel:

a) potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi a mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie îndeplinite în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, la cererea persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;

b) în funcţie de gradul militar/profesional deţinut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi media soldelor de funcţie/salariilor de funcţie deţinute în cele 6 luni alese conform prevederilor art. 28 pentru drepturile de pensie deschise în baza prezentei legi”.

Această prevedere legală a fost detaliată în cadrul legislaţiei secundare emise în domeniul actualizării şi recalculării pensiilor militare de stat, respectiv Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016, pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat1.

Conform art. 1, din Anexa 2, a acestui ordin; „Actualizarea pensiilor militare de stat prevăzută la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către casele de pensii sectoriale, de regulă din oficiu, pe baza informaţiilor din bazele de date proprii, fără a fi emise decizii în acest sens, conform prevederilor din anexa nr. 1 la ordin şi prevederilor legale în vigoare la data prevăzută de lege la data actualizării pensiilor”.

Conform art. 1, din HG nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată: „începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani, care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră”, text publicat în Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 23 martie 2016.

Pentru a clarifica expressis verbis, noţiunea juridică de „salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată”, legiuitorul a venit cu precizări suplimentare, în cadrul art. 1, din HG 1/2017, introducând definirea detaliată a acestui termen astfel: „sumă stabilită în bani, care nu include: sporuri şi alte adaosuri”.

Potrivit art. 3 din Anexa IV din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „(1) Pentru activitatea depusă, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate au dreptul la soldă. (2) Solda se compune din solda lunară şi din alte drepturi salariate. (3) Solda lunara este formată din solda funcţiei de bază\ solda de grad\ gradaţii şi, după caz, indemnizaţia de comandă”.

Legea-cadru nr. 284/2010 - privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, precum şi Legea salarizării nr. 153/2017, reglementează salarizarea mai multor categorii de funcţii bugetare, denumite generic familii ocupaţionale, printre care: funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special (poliţişti), militari, personal contractual, etc.

Fiind o lege-cadru de salarizare unitară, legiuitorul a folosit termeni juridici echivalenţi, pentru definirea salariului de bază. De aici rezultă echivalenţa termenilor de „salariul de bază” pentru personalul contractual, cu „salariul de funcţie” pentru poliţişti şi cu „solda de funcţie” pentru militari.

Conform art. 4, Capitolul II, Anexa VII - Familia Ocupaţională de Funcţii Bugetare „Apărare, Ordine Publică Şi Siguranţă Naţională”, din Legea-cadru nr. 284/2010:

,,(1) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar.

(2) Salariul lunar se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale.

(3) Salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferenţierii salariilor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru salariile de funcţie. „

Totodată, potrivit aceleiaşi Legi-cadru nr. 284/2010, art. 10, alin. (1) „Salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţa sectorială, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.”

De asemenea, potrivit art. 4 din anexa VI a Legii 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice „(1) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar. (2) Salariul lunar se compune din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale. „

Rezultă astfel, că salariul de funcţie al poliţiştilor se obţine înmulţind coeficientul de ierarhizare al funcţiei cu valoarea de referinţă sectorială.

Din anexa deciziei de pensie (buletin de calcul), emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, cap. IV, rezultă că reclamantului i s-a stabilit salariul de funcţie, prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referinţă sectorială (VRS), stabilită prin OG 8/2008, art. II, alin. (2), în cuantum de 197,3387 lei, salariu sub limita obligatorie garantată în plată de 1450 lei, stabilită general obligatoriu, prin HG nr, 1/2017, de la 01.02.2017.

Mai mult, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aplicabil și poliţiştilor, în vigoare de la 01.07.2017, la art. 7, lit. (b) a definit termenii ca: „solda de funcţie/salariul de funcţie reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, corespunzător funcţiei îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţara garantat în plat”.

Or, în perioada când a produs efecte juridice art. 60, alin. 1, din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, modificată prin OUG nr. 57/2015, începând cu data de 01.02.2017, salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată a fost de 1450 lei.

Precizează că modificarea art. 60 din Legea 223/2015, de la 07 august 2017, prin OUG 59/2017, nu stinge obligaţiile de actualizare născute în sarcina Casei de Pensii Sectoriale, anterior modificării şi încă neexecutate,

În cazul categoriei profesionale a poliţiştilor, salariul de funcţie, ca sinonim al salariului de bază, nu trebuie să cuprindă niciun fel de spor, adaos sau sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu. Astfel, rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, voinţa legiuitorului cu privire la aceşti doi termeni şi anume, echivalenţa gramaticală semantică, logică şi juridică, între termenii de specialitate în materia drepturilor salariale: salariul de bază şi salariul de funcţie.

Legiuitorul foloseşte, în mod constant expresia: „...cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice...”.

Referitor la salarizarea din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, elementul salarial cunoscut sub denumirea de salariu de bază, este uzitat în cadrul stabilirii drepturilor salariale pentru personalul civil, contractual din sistem, şi este echivalent cu elementul salarial cunoscut sub denumirea de: salariu de funcţie, care este uzitat în cadrul stabilirii drepturilor salariale pentru personalul reprezentat de funcţionarii publici cu statut special: poliţiştii, şi cu elementul salarial cunoscut sub denumirea de: solda de funcţie, care este uzitat în cadrul stabilirii drepturilor salariale pentru personalul militar.

Beneficiarii de drepturi salariale, din cadrul MAI, privind deci din rândul personalului civil contractual, din rândul funcţionarilor publici cu statut special: poliţiştii, sau din rândul militarilor: jandarmi, pompieri, iar pentru a fi incluşi într-un sistem unic de salarizare, într-o lege cadru privind salarizarea unitară a personalului bugetar, legiuitorul a fost nevoit să recurgă la această tehnică legislativă, prin enumerarea elementelor salariale mai sus expuse: salariul de baza, salariul de funcţie şi solda de funcţie, şi prin echivalarea juridică şi semantică a acestora, prin folosirea simbolului: /, ce reprezintă prescurtat conjuncţia disjunctivă: sau.

În acest sens, adresa cu nr. 450079/450090 din 07.02.2017, emisă de către Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Financiară, este mai mult decât concludentă, atestând, chiar dacă în cadrul unui demers juridic administrativ similar cu privire la stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor prin raportare la salariul minim brut garantat pe ţară, tocmai echivalenţa juridică şi semantică a elementelor salariale cunoscute sub denumirea de: salariul de baza minim brut, salariul de funcţie şi solda de funcţie.

De altfel, Direcţia de Informare şi Relaţii Publice a MAI în comunicatul postat în data de 04.03.2017 a făcut publice demersurile întreprinse de MAI pentru punerea în aplicare a HG nr. 1 /2017 „Drepturile salariale aferente lunii februarie 2017, care se plătesc în luna martie 2017, se asigură la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit la 1450 lei, atât pentru personalul civil, cât şi pentru personalul militar şi poliţiştii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. în acest context, salariaţilor care au beneficiat până în prezent de salariul de bază/salariul de funcţie/solda de funcţie în cuantum de 1.250 de lei li se asigură aceste drepturi la nivelul de 1.450 de lei”.

Din cuprinsul acestor îndrumări primite de la Direcţia Financiară a MAI și de la IGPR, apreciază că rezulta fără echivoc, doua aspecte deosebit de importante:

1. În cazul poliţiştilor, echivalența salariului minim brut pe țară de 1450 lei avut în vedere de HG nr. 1/2017, se face prin analiza comparativă cu salariul de funcţie al fiecărui lucrător.

2. Noţiunea de salariu de funcţie este cel stabilit de legiuitor în accepțiunea prevederilor OG 38/2003, coroborate cu cele ale Legii-cadru nr. 284/2010, care se calculează după modelul: coeficient de ierarhizare al funcţiei x valoarea sectoriala de referinţă ( 197.338 lei).

Având în vedere toate aceste aspecte mai sus enunţate, din analiza textelor legale, în materia salarizării prin raportate la stabilirea salariului minim de bază, garantat în plată, nu rezultă existenţa vreunei excepţii, cu privirea la categoria profesională a funcţionarilor publici cu statut special: poliţiştii.

Mai mult decât atât, chiar personalul din cadrul Casei de Pensii Sectoriale a beneficiat de echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, aşa cum reiese din adresa nr. 4225949/29.05.2020, emisă de pârâtă către Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul”.

În lumina celor de mai sus, apreciază ca fiind fără dubii că sub imperiul art. 60, din Legea nr, 223/2015, în forma validă până la data de 15 septembrie 2017, s-a născut obligaţia Casei de Pensii Sectoriale a MAI de a-i actualiza pensia prin raportare la majorarea „salariului de funcţie” al poliţiştilor activi, la valoarea de 1450 lei.

Chiar dacă art. 60 şi-a schimbat conţinutul, de la 15 septembrie 2017, la data de 1 februarie 2017, se născuse o obligaţie a Casei de Pensii Sectoriale la actualizarea pensiei, care a rămas neexecutată, iar Casa de Pensii Sectorială este obligată în continuare să o execute.

Având în vedere cele de mai sus, consideră că beneficiază de actualizarea pensiei militare de serviciu, conform aspectelor mai sus expuse, şi a actelor normative principale şi secundare, ce reglementează această materie, începând cu data de 01.02.2017.

Înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi solicită instanţei să ceară Ministerului Afacerilor Interne copii de pe adresa nr. 450079/450090 din 07.02.2017, emisă de către M.A.I.-Direcţia Generală Financiară, care este concludentă, atestând, chiar dacă în cadrul unui demers juridic administrativ similar cu privire la stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor prin raportare la salariul minim brut garantat pe ţară, tocmai echivalenţa juridică şi semantică a elementelor salariale cunoscute sub denumirea de: salariul de bază minim brut, salariul de funcţie şi solda de funcţie, precum şi Comunicatul postat Direcţia de Informare şi Relaţii Publice a MAI, în data de 04.03.2017, privind demersurile întreprinse pentru punerea în aplicare a HG nr. 1/2017.

Anexează următoarele înscrisuri, în copii certificate:

- Decizia de pensie nr./13,06,2016 și Buletinul de calcul, din care rezultă salariul de funcţie, în cuantum brut de 967 de lei;

- adresa de răspuns a Casei de Pensii Sectoriale a MAI/confirmarea de primire privind solicitarea de actualizare a pensiei, după caz; 

Faţă de cele expuse, solicită instanţei să admită cererea, iar pe fond să dispună următoarele:

1. obligarea pârâtei de a proceda la actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

2. plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor, într-o singură tranşă, conform dispoziţiilor art. 1-3, din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 411 al. 1, pct. 2, teza a II-a, Cod procedură civilă, solicită judecarea în lipsă.

În drept, invocă dispoziţiile art. 101 şi art. 102, din Legea nr. 223/2015 - privind pensiile militare de stat şi HG nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Prin întâmpinarea la acţiunea formulată de reclamantul Popa Marius Silviu, instituția pârâtă invocă:

I. Chestiuni prealabile.

Reclamantul solicită actualizarea pensiei militare de stat, având în vedere majorarea salariului de funcţie la suma de 1450 lei, stabilită în baza H.G. nr. 1/2017, precum şi plata drepturilor de pensie actualizate la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare.

De asemenea, reclamantul solicită obligarea instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta arătă că, la data de 07.08.2017 a intrat în vigoare O.U.G. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, act normativ prin care au fost modificate art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, astfel: „ cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată”, iar „ la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei „.

Se constată că pretenţia reclamantului nu este întemeiată în condiţiile în care nu se încadrează în prevederile art. 60 din forma iniţială a Legii nr. 223/2015 şi nici în prevederile introduse de OUG nr. 59/2017, actualizarea pensiei militare ca urmare a majorării salariului minim brut pe țară garantat la suma de 1450 lei prin HG nr. 1/2017 neputând fi încadrată în această categorie. 

Art. 6 alin. (1) din Noul Cod civil, privind aplicarea în timp a legii civile, prevede faptul că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

II. Solicită instanţei să rețină, să examineze şi să se pronunţe asupra excepţiei prematurității introducerii acţiunii de către reclamant, având în vedere următoarele aspecte:

Din cererea de chemare în judecată rezultă indubitabil faptul că reclamantul doreşte emiterea unei noi decizii de pensie raportat la elementele salariale care în opinia acestuia ar trebui revizuite.

Fiind o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, excepţia prematurităţii cererii poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare şi până la prima zi de înfăţişare, atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecăţii este afectat de un termen sau de o condiţie suspensivă care nu s-a împlinit până la ridicarea excepţiei.

Apreciază că solicitarea reclamantului privind emiterea unei noi decizii de pensie este strict legată de întocmirea de către structura din unitatea angajatoare a situaţiei cu salariile lunare brute realizate la funcţia de bază în cele 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie.

Astfel, opinează că, până la transmiterea situaţiei cu salariile lunare brute realizate la funcţia de bază (modificate conform susţinerilor reclamantului) în cele 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, instituţia pârâtă nu poate fi obligată la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât această obligaţie nu s-a născut până în prezent.

Se observă cu uşurinţă faptul că reclamantul solicită actualizarea drepturilor salariale ce au constituit baza de calcul necesară stabilirii pensiei militare, atribut care nu este în sarcina instituţiei pârâte.

În măsura în care reclamantul ar fi beneficiat de situaţia menţionată mai sus, modificată de unitatea angajatoare pe cele 6 luni, conform aprecierilor acestuia, şi instituţia pârâtă nu ar fi valorificat-o, conform legii, numai atunci chemarea în judecată a Casei de Pensii Sectoriale a M. A.I. ar fi fost justificată.

În consecinţă, solicită instanţei să constate faptul că reclamantul nu justifică un drept actual, motiv pentru care solicită respingerea, ca prematur introdus, a acestui capăt de cerere.

III. Solicită instanţei să rețină, să examineze şi să se pronunţe şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei pârâte în raport de modificarea situaţiei cu salariile lunare brute realizate la funcţia de bază, pentru următoarele considerente;

Din lecturarea cererii de chemare în judecată, rezultă faptul că reclamantul nu a chemat în judecată şi unitatea angajatoare, singura instituţie în măsură a întocmi situaţia soldelor / salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate, în conformitate cu prevederile art. 12 din Ordinul M.A.I.nr. 30/2016.

Potrivit art. 61 alin. (3) din Legea nr. 223/2015, „Militarii, poliţiştii și funcţionarii publici cu statut special depun cererea de pensionare împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, astfel:

a) la unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura sau direcţia judeţeană de informaţii/instituţia sau unitatea, după caz, din care a făcut parte persoana la data trecerii în rezervă ori direct în retragere/încetării raporturilor de serviciu odată cu îndeplinirea condiţiilor de acordare a unei pensii;

b) la centrul militar zonal/judeţean/de sector sau la unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura ori direcţia judeţeană de informaţii/instituţia sau unitatea din care a făcut parte, după caz, în situaţia celor care îndeplinesc condiţiile de pensionare după data trecerii în rezervă ori încetarea raporturilor de serviciu;

c) la centrul militar zonal/judeţean/de sector, unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura sau direcţia judeţeană de informaţii/instituţia ori unitatea, după caz, din raza de domiciliu a urmaşilor pensionarilor militari decedaţi. Urmaşii pot depune cererea şi documentele necesare şi la casele de pensii sectoriale în a căror evidenţă s-au aflat susţinătorii.”

Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, „În vederea stabilirii pensiei militare de stat, organele prevăzute la art. 61 alin. (3) sunt obligate să întocmească dosarul de pensionare, acestea purtând întreaga răspundere pentru respectarea termenelor de depunere și exactitatea datelor înscrise”.

Conform art. 17 din Ordinul M.A.I. nr. 30/2016 pentru aprobarea Metodologiei de întocmire a dosarului de pensionare „Partea a II-a a fișei de pensie se completează de către structura de resurse umane, cu excepţia pct. 7 și 8, care se completează de către structura financiar-contabilă, după cum urmează:

e) la pct. 6 se înscriu:

1. în coloanele nr. 2 şi 3 calităţile pe care le-a avut persoana prevăzută la art. 3 lit. a) - c) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în ordine cronologică, cu indicarea exactă a perioadelor, respectiv ziua, luna şi anul, aşa cum rezultă din fişa matricolă sau, după caz, din alte acte doveditoare;

2. în coloana nr. 4, tipul grupelor de muncă, respectiv al condiţiilor de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea persoana prevăzută la art. 3 lit. a)-c) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:(i) grupa I-”I”; (ii) grupa a II-a - „II”; (iii) condiţii deosebite - „D”; (iv) condiţii speciale - „S”; (v) alte condiţii - „A.C.”;

3. în coloana nr. 5, procentul corespunzător activităţii desfăşurate din timpul normal de lucru, care a fost menţionat în actul doveditor, numai pentru stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, anterior datei de 1 aprilie 2001;

4. în coloana nr. 6, numărul şi data documentului din care rezultă tipul grupelor de muncă sau al condiţiilor de muncă respective;

f) la pct. 7 se specifică Situaţia soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, corespunzătoare celor 6 luni consecutive alese sau ultimelor 6 luni de activitate pentru situaţia în care beneficiarul nu îşi exprimă opţiunea, actualizate, din care se constituie baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Rubricile din tabel se completează prin înscrierea în casetele I-VI, pe orizontală, a elementelor componente ale soldei/salariului lunar(e) realizat(e) la funcţia de bază, actualizate, aferente fiecăreia din cele 6 luni, astfel cum sunt prevăzute în contextul formularului, respectiv coeficient/procent şi sumă;

Prin urmare, pensia militară de stat a reclamantului nu poate fi stabilită/actualizată decât în baza documentelor transmise de către angajator.

Având în vedere cele prezentate, modificarea (actualizarea situaţiei cu salariile lunare brute realizate la funcţia de bază este atributul exclusiv al structurii financiar-contabile din unitatea angajatoare, instituţia pârâtă neputând încălca normele impuse de lege, prin utilizarea altor date decât cele transmise de unitatea angajatoare, aşa cum solicită reclamantul.

IV. În raport de aspectele prezentate de reclamant, consideră că acţiunea formulată este nefondată, sens în care vă învederează următoarele:

Pentru început, arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 15/17.02.2020, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 512/16.06,2020. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţinând că:

„67. orientarea instanţelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor juridice (...) este în sensul că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului de funcţie al poliţiştilor se face fără excluderea din salariul de funcţie a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare -Legea cadru nr. 284/2010dar care au fost păstrate virtual, ca drepturi câştigate ceea ce conduce la concluzia că problema de drept (...) nu este susceptibilă de interpretări diferite (...)”.

Arată că prin Decizia nr. 15 Î.C.C.J, a respins sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti ca inadmisibilă, reţinând pe de-o parte că titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziţii legale care nu comportă o reală şi serioasă dificultate de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, iar pe de altă parte, nefiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile”.

Altfel spus, în raport de interpretarea sistematică şi logică a succesiunii în timp a actelor normative ce au reglementat drepturile salariale ale poliţiştilor, instanţa supremă a concluzionat că este necesară doar realizarea unui simplu raţionament judiciar, nefiind susceptibilă de interpretări diferite.

În acest sens, arată faptul că jurisprudenţa constantă a instanţelor de judecată din România.

Altfel spus, din interpretarea Deciziei nr. 15/2020, precum și a Deciziei nr. 51/2019 nu se poate admite ca înlocuirea salariului de funcţie aflat în plată, aşa cum solicită reclamantul, ar însemna înlocuirea valorii salariului pentru funcţia îndeplinită de la 31.12.2009, precum şi toată legislaţia-cadru de salarizare aplicabilă după 01.01.2010, întrucât salariul lunar nu poate fi decât cel determinat potrivit reglementărilor în vigoare, salarizarea personalului neputând să aibă în plată două salarii de funcţie, respectiv cel de la 31.12.2009 și celălalt salariu de funcţie care se determină din preluarea acestuia de la 31.12.2009 și care trebuie să fie utilizat ca bază de calcul pentru sporurile/indemnizaţiile/majorările prevăzute după 01.01.2010.

De altfel, prin operaţiunea pretinsă de reclamant, respectiv extragerea sporurilor şi compensaţiilor ce au fost incluse în solda/salariul de funcţie, ridicarea soldei/salariului de funcţie râmase până la nivelul salariului minim de bază brut garantat pe ţară, şi adăugarea sporurilor şi compensaţiilor extrase anterior, s-ar ajunge la aplicarea unei politici salariale fără suport legal, încălcându-se dispoziţiile normative imperative - art.38 Legea nr. 153/2017- care au impus menţinerea, începând cu data de 1 iulie 2017, în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului soldelor/salariilor de funcţie, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda/salariul lunar, elemente care ulterior datei de 01.01.2018 au fost doar majorate până la plafonarea din 2022, fără a fi recalculate.

1. În primul rând, din cererea reclamantului se constată că acesta nu cunoaşte legislaţia incidenţa şi din această cauză induce în eroarea instanţa de judecată, solicitând calcularea şi acordarea salariului de funcţie începând cu data de 01.02.2017 prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata, în sumă de 1450 lei, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 (...).

Pentru clarificarea instanţei de judecată, precizează că referitor la problematica aplicării nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, ţinând cont şi de avizele Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne s-au dispus măsuri pentru aplicarea corespunzătoare a prevederilor hotărârilor de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care s-a realizat ca urmare a analizei comparative a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată faţă de cuantumul salariului de bază aflat în plată al personalului civil, de cuantumul soldei de funcţie aflată în plată a personalului militar, respectiv faţă de cuantumul salariului de funcţie aflat în plată al poliţiştilor, aşa cum sunt acordate aceste cuantumuri potrivit reconstrucţiei salariale reglementate de legislaţia-cadru şi legile anuale de aplicare etapizată a acestei legislaţii-cadru (începând cu art. 1 alin. (5) şi art. 2 din Legea nr.285/2010).

Menţionează că Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a precizat că în conţinutul legilor anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în perioada 2010-2017, nu se regăsesc reglementări care să prevadă posibilitatea eliminării din salariul de bază, respectiv din solda funcţiei de bază/solda de funcţie/salariul funcţiei de bază/salariul de funcţie a unor elemente care au fost cuprinse potrivit legii în acestea, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Clarificări în aplicarea nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată se regăsesc şi pe site-ul oficial al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale (Clarificări pentru aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, agreate cu reprezentanţii Curţii de Conturi, actualizate - pct. 45)

-http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Comunicare/2018-07-24_Clarificari_ actualizate-Legea_cadru_153din2017.pdf, clarificări care au fost implementate întocmai de către Ministerul Afacerilor Interne, precum şi de către celelalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

În concluzie, precizează că valoarea absolută a salariului de funcţie aflat în plată, respectiv a soldei de funcţie a personalului militar, potrivit legislaţiei-cadru de salarizare în vigoare începând cu data de 01.01.2011, care se regăseşte pe fluturaşii de salariu ai fiecărui angajat conform legii, se supune analizei comparative cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

2. În al doilea rând, arată că reclamantul confundă elementele de salarizare prevăzute de lege ca fiind utilizate în cazul angajaţilor la comparaţia cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, reglementate după 01.01.2010 pentru poliţişti şi militari, pe fondul invocării în mod eronat a unor acte normative şi neavând în vedere toate prevederile legislaţiei-cadru de salarizare din perioada 2010-2019.

Pentru a înţelege de ce se creează această confuzie vis-a-vis de elementele de salarizare ale poliţiştilor care fac obiectul comparaţiei cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, face următoarele precizări:

La 31.12.2009. potrivit art.2 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor (forma în vigoare la 31,12.2009), cu modificările şi completările ulterioare, „poliţiştii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deţinut, gradaţii, sporul pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere sau salariul de merit”.

Pe lângă salariul de bază, poliţiştii beneficiau şi de indemnizaţii, sporuri (ex.: spor pentru condiţii de pericol deosebit; spor pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate; spor pentru condiţii grele de muncă; etc.), premii, prime şi alte drepturi salariale, conform secţiunii a 2-a din capitolul I la Ordonanţa Guvernului nr.38/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care se calculau în funcţie de salariul de bază prevăzut la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.38/2003. Valoarea salariului pentru funcţia îndeplinită se determina pe baza coeficienţilor de ierarhizare şi a unei valori de referinţă sectorială, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

La acel moment (la 31.12.2009), valoarea SALARIULUI DE BAZA (şi nu valoarea salariului pentru funcţia îndeplinită) prevăzut la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, era cea care se compara cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 600 de lei stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1051/2008. Corespondența dintre salariul de bază al poliţiştilor, solda lunară a militară şi salariul de bază al personalului civil, care se compara cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, era realizată de legiuitor prin prevederile actelor normative de nivel superior, incidente salarizării personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cum ar fi pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 444/2006 - „cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază”.

Începând 01.01.2010, prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost adoptate principiile unui nou sistem de salarizare, stabilindu-se caracterul unitar al acestui sistem, transformarea salariilor, a soldelor sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare în principalul element al câştigului salariat. Potrivit pct.2 din Secţiunea

a2-aaExpuneriidemotive aferentă Legii-cadru nr. 330/2009,

„Implementarea noului sistem de salarizare se va realiza etapizat, (...) Majorările salariate din sistem vor fi stabilite în funcţie de resursele financiare, nu de aplicarea automată a coeficienţilor de ierarhizare. (...) începând cu 01.01.2010, momentul aplicării legii, vor exista pe parcursul perioadei de implementare diferenţe între câştigurile salariale în plată incluzând sporurile şi valorile câştigurilor salariale corespunzătoare funcţiilor respective, aşa cum ar rezultă din multiplicarea valorii coeficientului 1.00 cu coeficientul de ierarhizare aferent funcţiei. (...)

În anul 2010 se va realiza reîncadrarea întregului personal bugetar pe funcţii, grade profesionale potrivit noii legi, introducându-se în salariile de bază, în solde şi în indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz, sporurile de care personalul a beneficiat până la aplicarea legii, prevăzute în notele la anexele corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate, şi respectiv, după caz, a indemnizaţiilor care potrivit legii au făcut parte din salariul de bază, potrivit actualelor reglementări şi care se regăsesc în coeficienţii de ierarhizare corespunzători funcţiei. Pentru personalul ce se va încadra după intrarea în vigoare a legii, salariile de bază, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz, se vor stabili prin corelare cu salariile de bază, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare ale personalului angajat la acea dată. Pentru personalul promovat în funcţii, în condiţiile legii, în perioada de aplicare etapizată a prezentei legi, salariul de bază, solda sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, vor fi cele corespunzătoare aceleaşi funcţii aflată în plată.”

După cum se observă, ţinând cont şi de prevederile art. 7 şi art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr.330/2009, legiuitorul a instituit în mod clar un nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, unitar, începând cu 01.01.2010, care se baza pe faptul că NOILE elemente de încadrare pe funcţie devin principalele componente ale câştigurilor salariale, prin preluarea în acestea a valorilor/cuantumurilor unor sporuri şi indemnizaţii abrogate prin nou legislaţie, după caz, potrivit legii. Totodată, reiese faptul că legiuitorul a stabilit că valorile acestor noi elemente de încadrare se majorează în perioada de aplicare etapizată a legii-cadru până când ar fi atinse valorile rezultate din multiplicarea valorii coeficientului 1.00 cu coeficientul de ierarhizare aferent funcţiei.

Potrivit art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare vor fi cele corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, a soldei la funcţia de bază sau, după caz, la indemnizaţia lunară de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

Faţă de conţinutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului bugetar la data de 1 ianuarie 2010 s-a realizat luând în calcul cuantumul salariului la care era îndreptăţit acest personal la nivelul lunii decembrie 2009. De altfel, ţinând cont de prevederile art. 4 alin. (2) şi (3) din anexa nr. IV şi pct. l din Nota la anexa nr. IV/l A la Legea-cadru nr.330/2009, legiuitorul a schimbat în mod semnificativ principalul element al câştigului salarial, care va fi reprezentat de salariul funcţiei de bază, diferit atât ca noţiune faţă de salariul de bază, cât şi la modalitatea de compunere a acestuia. Ţinând cont de prevederile art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 coroborate cu cele ale art. 7 din aceeaşi lege-cadru, cuantumul salariului funcţiei de bază era determinat în valoare absolută, ca sumă a valorilor unor elemente salariate corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, care au fost abrogate de legislaţia-cadru în vigoare după 01.01.2010, inclusiv valoarea salariului pentru funcţia îndeplinită.

Precizează că, în conformitate cu art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009, la data de 01.01.2010 se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 1, 25, 29 alin. (2) şi (3), art. 37, 38, 52, 55-58, pct. 1 al notei la anexa nr. 1, pct. 3 al anexei nr. 4, pct. 2 şi 3 ale anexei nr. 5.

Valoarea absolută a noului element salarial al poliţiştilor, respectiv valoarea salariului funcţiei de baza, prelua valoarea/cuantumul salariului pentru funcţia îndeplinită prevăzută la 31.12.2009 (calculat până la acea dată prin raportare la valoarea de referinţă sectorială prevăzută la acea dată - 197,3387), valorile/cuantumurile salariului de merit, sporului pentru misiune permanentă, sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiilor clasificate, sporului de fidelitate, sporului pentru condiţii de pericol deosebit, sporul pentru studii superioare (elemente salariale abrogate) şi, după caz, valorile/cuantumurile altor elemente salariale în plată la 31.12.2009, valoarea rezultată fiind una absolută care nu mai era determinată prin utilizarea vreunei valori de referinţă sectorială.

Face precizarea că valoarea salariului funcţiei de bază determinat potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2010 (de 2.723 lei, în acest caz) era cea care se compară cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Corespondenţa salariului funcţiei de bază al poliţiştilor cu salariul de bază al personalului civil este confirmată de prevederile anexei nr. IV la Legea-cadru nr.330/2009 (ex.: art. 17 alin. (1) din anexă - „personalul militar în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil care execută, în domenii specifice, lucrări de excepţie şi misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, beneficiază de o primă lunară de excepţie sau de misiune specială de până la 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază), fiind astfel clar faptul că legiuitorul a stabilit că valorile acestor elemente salariale distincte sunt cele la care se raportează nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Aşa cum a arătat, pentru poliţişti (de fapt pentru tot personalul din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională) nu s-a păstrat/menţinut o valoare de referinţă sectorială pe baza căreia să se determine elementele salariale reglementate de Legea-cadru nr. 330/2009, ci a fost instituită o preluare a unor valori/cuantumuri ale unor componente salariale aflate în plată la 31.12.2009, majoritatea abrogate de noua legislaţie, care, prin însumare, au stabilit valoarea absolută/cuantumul brut al noilor elemente de încadrare reglementate după 01.01.2010 - salariul funcţiei de bază/solda de funcţiei de bază.

Faţă de sumele/valorile preluate după 01.01.2010 în valoarea salariului funcţiei de bază, menţionează că: - noţiunea juridică de salariu pentru funcţia îndeplinită se regăsea la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, dar a fost abrogată începând cu 01.01.2010 potrivit art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009;

- noţiunea juridică de salariu de merit se regăsea la art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr.3 8/2003, dar a fost abrogată începând cu 01.01.2010 potrivit art. 48 alin. (1) pct.9 din Legea- cadru nr. 330/2009 (aşa cum a fost abrogată şi solda de merit a cadrelor militare prevăzută la art. 5 din Legea nr. 138/1999 care a făcut obiectul abrogării potrivit art. 48 alin.(l) pct.8 din aceeaşi legea- cadru);

- noţiunea juridică de spor pentru misiune permanentă se regăsea la art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, dar a fost abrogată începând cu 01.01.2010 potrivit art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr.330/2009 (aşa cum a fost abrogată şi indemnizaţia de dispozitiv a cadrelor militare prevăzută la art. 3 din Legea nr. 138/1999 care a făcut obiectul abrogării potrivit art. 48 alin.(1) pct.8 din aceeaşi legea-cadru);

- noţiunea juridică de spor pentru condiţii de pericol deosebit se regăsea la art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, dar a fost abrogată începând cu 01.01.2010 potrivit art. 48 alin.(l) pct. 9 din Legea-cadru nr.330/2009 (aşa cum a fost abrogată şi sporul similar acordat cadrelor militare conform art. 25 din Legea nr. 138/1999 care a făcut obiectul abrogării potrivit art. 48 alin.(l) pct. 8 din aceeaşi legea-cadru);

- noţiunea juridică de spor pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate se regăsea în Legea nr. 444/2006, dar a fost abrogată începând cu 01.01.2010 potrivit art.48 alin. (1) pct. 43 din Legea-cadru nr.330/2009 coroborat cu art. 1 alin. (2) din aceeaşi lege- cadru („începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”);

- noţiunea juridică de spor de fidelitate se regăsea la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr.38/2003, dar a fost abrogată începând cu 01.01.2010 potrivit art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea- cadru nr.330/2009.

Începând cu data de 01.01.2011, prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aduc modificări în ceea ce priveşte strict terminologia elementelor salariale ale poliţiştilor, iar, potrivit art. 7 alin. (1) din legea-cadru, „aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, principalul element al câştigului salarial (ca funcţionalitate), se schimbă ca terminologie din salariul funcţiei de bază în salariul de funcţie, care, potrivit legii-cadru [n.n. - art. 9 alin.(2): „sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi în bani şi în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”; art. 10 alin.(l); art. 11 alin. (1); art. 13 alin. (1)] devine corespondent al salariului de bază sau al indemnizaţiei de încadrare prevăzute pentru celelalte familii ocupaţionale.

Totodată, după ce a stabilit că salariul de funcţie instituit începând 01.01.2011 (vezi art. 4 alin.(2) şi (3) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010) PREIA nivelul salarial al salariului funcţiei de bază astfel cum a fost acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 la care s-a adăugat şi suma compensatorie cu caracter tranzitoriu (art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice), legiuitorul reglementează faptul că „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art.2 din Legea nr. 285/2010), în condiţiile în care „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă și coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea- cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru”.

În consecinţă, în anul 2011, valoarea salariului de funcţie (noul element salarial de încadrare reglementat de Legea-cadru nr. 284/2010) se determina prin preluarea valorii salariului funcţiei de bază în plată în anul 2010, ţinând cont de prevederile art. 1 din Legea nr.285/2010, tot în aplicarea principiului legal de salarizare etapizată, fapt pentru care valoarea de referinţă sectorială prevăzută la 31.12.2009 pentru poliţişti nu a fost vreodată reglementată ca fiind una aplicabilă începând cu anul respectiv. În context, trebuie ţinut cont de faptul că la art. 7 alin. (2) din Legea- cadru nr. 284/2010 se prevedea că „Valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice” (n.n. - vezi art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010).

Mai departe, prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr,80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, s-a prevăzut introducerea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale (inclusiv al salariului funcţiei de bază/salariului de funcţie) se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.

Aceeaşi soluţie legislativă de preluare a valorilor/cuantumurilor drepturilor salariale din anul precedent se regăseşte în fiecare din legile speciale anuale de aplicare etapizată a Legii-cadru nr.284/2010, până la 30.06.2017, conform art. 1 de la pct. 2 din articolul unic al Legii nr. 283/2011, art. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 alin.(l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, precum şi după 01.07.2017 la art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr.153/2017.

În aplicarea acestor prevederi legale, dar şi a celor care au instituit aplicarea unei salarizări la nivelul de salarizare aflat în plată pentru funcţii similare, actele administrative sau anexele la acestea ce sunt emise în cazul poliţiştilor/militarilor/personalului civil pentru stabilirea veniturilor salariale cuprind mai ales după data de 01.01.2011 doar valori/cuantumuri salariale.

În context, anexele care însoţesc actele administrative de stabilire a drepturilor salariale au fost emise pentru asigurarea corectă a nivelului de salarizare pentru funcţii similare, potrivit legii, fiind emise pentru asigurarea aplicării în mod corespunzător a prevederilor legale incidente (ex.: art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare - „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”). Astfel, necesitatea evidenţierii respectivelor modalităţi de calcul și de stabilire este una importantă în demonstrarea salarizării la nivelul de salarizare pentru funcţii similare.

Este de menţionat că soluţia legislativă aplicabilă în cazul principiului de salarizare pentru funcţii similare care reglementează aspectul salarizării prin preluarea nivelului salarial aflat în plată în luna decembrie 2009. era stabilită şi pentru anul 2017 la art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, conform căreia „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”, în mod asemănător celei de la art. 5 alin, (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2015.

Atrage atenţia instanţei asupra faptului că potrivit prevederilor art. 87 alin. (2) din anexa nr.VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, „drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază se vor calcula faţă de salariul de funcţie aflat în plată”, prevederi care vin tocmai să contrazică susţinerile reclamantului, pentru că acest text este cel care clarifică cel mai mult modalitatea de aplicare a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, fiind definitoriu în condiţiile în care salariile de funcţie aflate în plată sunt cele care se regăsesc pe fluturaşii de salariu ai fiecărui angajat.

De altfel, în cunoştinţă de cauză, legiuitorul a stabilit că valoarea salariului funcţiei aflată în plată potrivit legislaţiei-cadru de salarizare în vigoare în perioada 2010-2017 este cea care se ia în considerare la stabilirea sporurilor/indemnizaţiilor acordate conform art. I pct. 4 din Legea nr. 115/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative - „prin excepţie de la prevederile art. 1 alin.(l), începând cu luna aprilie 2017, pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din cadrul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, sporurile, indemnizaţiile şi alte asemenea drepturi specifice acestui domeniu de activitate, acordate proporţional cu timpul efectiv lucrat - pe baza pontajelor, şi care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază/salariul funcţiei de baza/solda funcţiei de bază, precum şi drepturile salariale acordate pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică sau, după caz, pentru risc şi pericol deosebit se determină prin raportare la salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit al cărei/cărui cuantum nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată”.

De la data intrării în vigoare a Legii nr. 115/2017, legiuitorul a instituit următoarele măsuri legale:

a) cuantumul sporurilor care se regăsesc în legea-cadru şi se stabilesc proporţional cu timpul efectiv lucrat - pe baza pontajelor (inclusiv sporul pentru activitatea prestată în timpul nopţii) nu mai este preluat potrivit legilor anuale speciale de aplicare etapizată a salarizării, de la nivelul acordat la 31.12.2009, ci se determină prin raportare la salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit, fiind reglementate în afara salariului de bază/salariului funcţiei de bază/soldei funcţiei de bază;

b) salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, legiuitorul asigurându-se astfel că salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie reglementat(ă) după 01.01.2010 prin Legea- cadru nr. 330/2009, Legea-cadru nr. 284/2010, Legea nr.285/2010 şi celelalte legi anuale speciale de aplicare etapizată a legislaţiei-cadru de salarizare este cel care se compară cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Referitor la noţiunea de salariu de funcţie:

a) prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, mai ales cele care reglementau aplicarea unei valori de referinţă sectorială şi anumite elemente juridice de salarizare (salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul de merit, sporul pentru misiune permanentă, sporul de fidelitate, sporul pentru condiţii de pericol deosebit, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate) au fost abrogate la 01.01.2010, aşa cum a precizat prin Legea-cadru nr. 330/2009, fără ca acestea să mai fie prevăzute ca noţiuni distincte de vreo reglementare legală după această dată;

b) Noţiunea de salariu de funcţie, în înţelesul/accepțiunea Legii-cadru nr. 284/2010, este reglementată începând cu 01.01.2011 prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, fără a exista astfel posibilitatea legală ca prevederile abrogate ale Ordonanţei Guvernului nr.3 8/2003 să vizeze noţiunea de salariu de funcţie.

Ca atare, reiterează faptul că unele sporuri şi alte drepturi reglementate de legislaţia în vigoare până la data de 31.12.2010 prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 (ex. salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul de merit, sporul pentru misiune permanentă, sporul de fidelitate, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, sporul pentru condiţii de pericol deosebit) şi care au fost abrogate în mod expres prin Legea-cadru nr.330/2009 (vezi art. 48), începând cu 01.01.2010, pentru care nu mai puteau şi nu mai pot fi tratate sub noţiunea juridică de sporuri tocmai pentru că acestea au fost eliminate din lege prin abrogare. Adică, nefiind identificate în legislaţia în vigoare după 01.01.2010 ca elemente distincte, clar reglementate în lege, acestea nu se pot circumscrie aplicării sintagmei „sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri”.

Schimbarea modalităţii legale de comparaţie a cuantumului salariului de funcţie acordat în plată în anii 2010-2017 potrivit reconstrucţiei salariale reglementate de legislaţia-cadru şi legile anuale de aplicare etapizată a acestei legislaţii-cadru faţă de nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prin utilizarea în această comparaţie doar a valorii salariului pentru funcţia îndeplinită reglementat de legislaţia în vigoare la 31.12.2009 (553 lei), în locul acestui salariu de funcţie acordat (de 2241 lei, cuvenit în plată), este una contrară legislaţiei în vigoare, Aşa cum a precizat mai sus, valoarea salariului pentru funcţia îndeplinită a fost preluată în salariul funcţiei de bază în anul 2010 (art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea-cadru nr.330/2009) şi în salariul de funcţie începând cu anul 2011 (art. 7 din Legea-cadru nr.284/2010 coroborat cu art. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 285/2010 şi legile speciale anuale de aplicare etapizată a legislaţie-cadru ulterioare). De altfel, o astfel de comparaţie contravine inclusiv comparaţiei legale utilizate la 31.12.2009 când acelaşi element - salariul pentru funcţia îndeplinită - făcea parte din salariul de bază al poliţistului ce se compara de fapt cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Practic, înlocuind salariul de funcţie aflat în plată aşa cum solicită reclamantul, ar însemna ca salariul de bază minim, să înlocuiască valoarea salariului pentru funcţia îndeplinită de la 31.12.2009, precum şi toată legislaţia-cadru de salarizare aplicabilă după 01.01.2010, iar salariul lunar nu poate fi decât cel determinat potrivit reglementărilor în vigoare, salarizarea personalului neputând să aibă în plată două salarii de funcţie, respectiv cel de la 31.12.2009 și celălalt salariu de funcţie care se determină din preluarea acestuia de la 31.12.2009 și care trebuie să fie utilizat ca bază de calcul pentru sporurile/indemnizaţiile/majorările prevăzute după 01.01.2010.

În respectarea raţionamentului legal de determinarea a valorii salariului de funcţie potrivit legislaţiei-cadru în vigoare începând cu 01.01.2010, şi ţinând cont de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, „cuantumul compus ACTUALIZAT al soldei/salariului de funcţie” utilizat pentru stabilirea pensiilor militare de stat este cel care poate face obiectul unei eventuale analize comparative cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, astfel cum se realizează această analiză şi în perioada de desfăşurare a activităţii profesionale, până la ieşirea la pensie.

Mai mult, salariile de funcţie ale reclamantului cuvenite în plată potrivit legislaţiei-cadru sus-menţionate se regăsesc în mod corespunzător înscrise în fluturaşii de salariu eliberaţi acestuia în perioada de activitate.

Prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituţională constată următoarele la pct. 25 și 32 din decizie: „25. (...) potrivit art. 3A1 alin. (1A2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, norma criticată stabileşte, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. (...).

32. În consecinţă, ca efect al neconstituționalității art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2016), „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare”, la care se face egalizarea prevăzută de art. 3A1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. (...)”.

Or, dacă tocmai aceste drepturi cu aplicabilitate generală care au fost abrogate de lege în mod expres (cuantum spor misiune permanentă, cuantum salariu de merit, cuantum spor de fidelitate, cuantum spor pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate etc.) şi preluate după 01.01.2010 în valoarea salariului funcţiei de bază/salariului de funcţie aflat în plată, sunt considerate de către instanţa de judecată ca fiind adaosuri sau sporuri și trebuie excluse din valoarea salariului de funcţie aflat în plată în anul 2017. Atunci înţelege că o astfel de obligaţie nu este în concordanţă cu principiile constituţionale reţinute de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794/2016 pentru aplicarea unei egalizării a salarizării la nivel maxim, prin includerea în salariul de bază (salariului de funcţie) a tuturor drepturilor salariale (foste sporuri, foste indemnizaţii, majorări, etc.) cu aplicabilitate generală.

Mai amintește, cu referire la această cauză, de Sentinţa Civilă nr. 451/2019/CA pronunţată în dosarul 6924/99/2018 al Tribunalului Iaşi, care a fost modificată prin Hotărârea nr. 1260/2019 pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi, în recurs, prin care a fost casată în tot şi a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Definitiv. Un alt exemplu de respingerea a acţiunii ca neîntemeiată a fost pronunţată şi de Tribunalul Bucureşti în dosarul 14102/3/2019 într-o cauză având acelaşi obiect.

Mai mult, în şedinţa din 11 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, a soluţionat mai multe sesizări în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Printre soluţiile pronunţate s-a numărat şi una cu privire la salariul de bază prevăzut de art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Iată decizia 51 în dosarul nr. 1787/1/2019: „Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr.947/110/2018, şi stabileşte ca termenul de „salariu de bază” prevăzut de art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la „salariul funcţiei de bază” al poliţiştilor.

Or, în cazul în care salariul funcţiei de bază al poliţiştilor cuprinde salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţiile şi salariul de comandă, este logic şi raţional că acesta astfel determinat este utilizat la corelaţia cu salariul de bază în aplicarea principiului de salarizare la nivel maxim aflat în plată şi, ca atare, nu poate cunoaşte vreo modificare în cuprinsul elementelor menţionate când se compară cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, deoarece acest raţionament ar fi unul inadmisibil instituind două unităţi de măsură care dacă ar fi aplicabile ar genera două rezultate diferite ale venitului salarial.

În speţă, este vorba despre actualizarea unor drepturi salariale (majorarea salariului de funcţie de care a beneficiat la data deschiderii dreptului de pensie), sens în care considerăm că pretenţiile reclamantului se îndreaptă împotriva modului în care fostul angajator a stabilit salariul de funcţie în perioada avută în vedere la calculul pensiei, fără a-1 aduce la nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată, ori aceste pretenţii ar putea fi soluţionate numai în relaţia cu fostul angajator.

Mai mult, învederează instanţei faptul că reclamantul invocă dispoziţii care prevăd un drept în materia dreptului muncii, nicidecum un drept în materia asigurărilor sociale.

Relevant este punctul 67 din Decizia ÎCCJ nr. 15/2020, care arată explicit faptul că orientarea instanţelor de judecată este unitară spre o singură interpretare a normelor juridice în sensul că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului poliţiştilor se face fără excluderea din salariul de funcţie al sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai găsesc în actuala reglementare sau în Legea 284/2010, dar care au fost păstrate virtual, ca drepturi câştigate, respingând sesizarea ca inadmisibilă privind dezlegarea acestei chestiuni de drept pentru salariaţi, sens în care cu atât mai puţin ar fi admisibilă o sesizare a pensionarilor care nu aveau nici măcar calitatea de salariaţi la intrarea în vigoare a actelor normative invocate.

Totodată, apreciază că solicitarea reclamantului vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare care prevede ca bază de calcul a pensiei „ salariul brut realizat”, iar aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită includerea în baza de calcul al pensiei a altor venituri nerealizate aspect nepermis de legiuitor.

Arătă că, salariul de funcţie al acestuia este constituit din coeficientul funcţiei deţinute comunicat de unitatea angajatoare şi valoarea de referinţă, reclamantul solicitând aplicarea unei legi care nu se aplică pensionarilor, iar în baza unei aşa zise actualizări, stabilirea unor drepturi salariale neîncasate de reclamant, de care nu a beneficiat niciodată, astfel că, nefiind un venit realizat se impune respingerea petitului privind actualizarea salariului de funcţie prin raportare la suma de 1450 lei prevăzută de HG nr. 1/2017.

Totodată, văzând prevederile art. 7 lit. b) din Legea nr. 153/2017, se constată că acestea au caracter de recomandare și nu de aplicare în cazul salarizării poliţiştilor, aceştia beneficiind de legi de salarizare distincte faţă de persoanele care sunt plătite cu salariul minim pe economie şi, mai mult decât atât, cuantumul total al salariului funcţiei de bază reţinut în stabilirea drepturilor de pensie este mai mare de 1.450 lei astfel că pretenţia reclamantului nu are fundament legal.

Mai mult, tocmai unitatea de interpretare şi aplicare invocată de către reclamant împiedică realizarea unui mixaj între diverse texte normative cu aplicare diferită în timp.

Astfel, dacă art. 2 din OG nr. 38/2003, aplicabil până în data de 01.01.2009, stabilea că poliţiştii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deţinut, gradaţii, sporul pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit, ulterior, aşa cum a arătat, salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă (art. 4 alin. 3 secţiunea a 2-a Anexa VII din Legea nr. 284/2010).

Or, apreciază că nu se poate proceda nici juridic, nici matematic la realizarea unei ecuaţii ce operează cu itemi diferiţi, în sensul solicitat de reclamant, respectiv ca salariul de funcţie să fie înlocuit cu salariul minim pe economie şi, totodată, ulterior, să fie cumulat cu sumele compensatorii introduse prin Legea nr. 330/2009, întrucât determinarea modalităţii de calcul nu se poate face decât prin raportare la legea de salarizare în vigoare.

Nu este permis ca, pe cale de interpretare, prin alăturarea a două norme, să se creeze o lex terţia întrucât această soluţie ar conduce la supravieţuirea unei norme abrogate şi, mai mult decât atât, este contrară soluţiei legislative explicite, cuprinse în Anexa nr. VII la Legea -cadru nr. 284/2010, aşa cum a reţinut şi ÎCCJ prin Decizia nr. 30/2016 privitoare la dezlegarea unor chestiuni de drept.

În concluzie, nu a avut loc o majorare a salariului de funcţie al militarilor, poliţiştilor și funcţionarilor publici cu statut special aflaţi în activitate, începând cu 01.02.2017, ci numai pentru personalul ale căror salarii de bază erau sub cel garantat în plată s-a realizat o aducere a acestor salarii la nivelul salariului minim garantat în plată prevăzut de actele normative.

Aceasta nu echivalează cu o majorare a salariului de funcţie în sensul art. 60 din Legea nr. 223/2015, ci a fost o măsură punctuală, de corectare a salariului de bază în raport cu un nivel minim prevăzut de legiuitor, iar nu o majorare aplicabilă la nivelul unei categorii profesionale.

Mai mult, acest salariu de bază minim brut garantat în plată este destinat stabilirii unui nivel considerat rezonabil al salariilor brute, el nu este un element de referinţă pentru calculul pensiilor.

După modificarea legii nr. 223/2015 prin OUG nr. 59/2017, pretenţia celui în cauză nu poate fi reţinută de către instanţă întrucât actualizarea este realizată numai în raport cu rata medie anuală a inflaţiei.

VI. Privitor la plata drepturilor de pensie actualizate la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare arată că, instanţa de judecată nu se poate raporta la dispoziţiile generale fără a avea în vedere dispoziţiile legii speciale, dispoziţii care nu prevăd plata diferenţelor de pensie actualizate cu indicele de inflaţie în situaţia în care se constată diferenţe de plată sau de restituit.

Art. 65 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prevede explicit modul de acordare şi plată a diferenţelor: „în situaţia în care, ulterior stabilirii si/sau plătii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.”

Privitor la pretenţia reclamantului de actualizare a sumei cu indicele de inflaţie, arată faptul că această soluţie ar avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1530 Noul Cod civil potrivit căruia: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Astfel, apreciază că actualizarea în raport cu rata inflaţiei, în calitate de debitor, în vederea reparării integrale a prejudiciului rezultat din întârzierea plăţii şi astfel riscul devalorizării leului nu poate fi pusă în sarcina instituţiei pârâte pentru o culpă a angajatorului. 

Solicită instanţei să constate că solicitarea reclamantului privind aplicarea actualizării cu indicele de inflaţie este contrară dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare şi fără temei legal.

Mai mult, prin această modalitate, se eludează dispoziţiile legale incidente şi, în mod cu totul nejustificat se produce o îmbogăţire fără just temei a patrimoniului reclamantului.

Referitor la solicitarea cheltuielilor de judecată, se arată că prin cheltuielile de judecată acordate se înţelege o sumă de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, cel care a pierdut un proces părţii care a câştigat procesul.

Potrivit art. 451 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi, sumele cuvenite martorilor pentru deplasarea şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Instanţa poate, conform alin.(2), chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor.

Potrivit art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor.

Aşadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite sau urmează a fi plătite de partea care a câştigat procesul în timpul şi în legătură cu acel litigiu.

Pentru a dispune în sensul admiterii cererii deduse judecăţii, este necesar ca reclamantul să facă dovada, potrivit dispoziţiilor art. 452 Cod procedură civilă, că suma solicitată reprezintă cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea acestui proces,

În concluzie, având în vedere împrejurările de fapt şi de drept, astfel cum au fost redate, solicită instanţei de judecată admiterea excepţiilor invocate, iar pe fond, respingerea acţiunii promovate de reclamant, ca nefondată.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de instituţia pârâtă, se arată de către reclamant că a  solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispuneţi 1. obligarea pârâtei de a proceda la actualizarea pensiei militare de serviciu a acestuia, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit disp. H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; 2. plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi indexate cu rata de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor, într-o singură tranşă, conform dispoziţiilor art. 1-3, din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată. 

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţii şi s-a referit la fondul cauzei, solicitând respingerea acţiunii.

I. În referire la chestiunile prealabile

Pârâta consideră că nu se impune actualizarea pensiei reclamantului, întrucât nu îndeplinesc condiţiile necesare încadrării în prevederile art. 60, din forma iniţială a Legii nr. 223/2015 şi nici pe cele stipulate în OUG nr. 59/2017, precizând „ca legea civilă nu are putere retroactivă”.

De observat că aceasta nu motivează, în concret, de ce nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de textele de lege invocate, enunţând numai conţinutul art. 59, din OUG nr. 59/2015, situaţie în care nu se pot aduce contraargumente.

II.În privinţa excepţiei prematurității introducerii cererii de chemare în judecată.

Pârâta solicită admiterea excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată pe motivul existenţei unei condiţii suspensive, în sensul că nu ea ar trebui să procedeze efectiv la actualizarea pensiei cu salariul de bază, însă nu aduce niciun argument în acest sens şi nu indică nicio prevedere legală.

Aşa cum a arătat în cererea de chemare în judecată, prevederile art. 60, al. 1, din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, modificată prin OUG nr. 57/2015, referitoare la actualizare, sunt puse în aplicare prin Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016, pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, în care se consemnează în mod explicit că actualizarea pensiilor militare se realizează de către casele de pensii sectoriale, de regulă din oficiu, pe baza informaţiilor din bazele de date proprii.

Excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, este o excepţie de fond (este în legătură cu o condiţie de exercitare a acţiunii), peremptorie (se tinde la respingerea acţiunii) şi absolută în sensul că normele care reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii au caracter imperativ.

Solicită instanţei să observe faptul că pârâta nu a făcut proba cu privire la existenţa unor eventuale norme care să reglementeze condiţiile de exercitare ale prezentei acţiuni. Simpla afirmare a faptului că actualizarea solicitată de mine trebuie realizată de structura din unitatea angajatoare nu probează prematuritatea cererii.

III. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În motivarea excepţiei, pârâta face trimitere la prevederile art. 3, alin. (1), lit. b) şi ale art. 17, lit. f), din Anexa la Ordinul nr. 30/2016 pentru aprobarea Metodologiei de întocmire a dosarului de pensionare.

Astfel, conform art. 3, alin. (1), „.Dosarul de pensionare cuprinde următoarele acte: lit. (b) fişa de pensie, completată potrivit prezentei metodologii, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 4, iar conform art. 17, lit. f), „la pct. 7 se specifică Situaţia soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, corespunzătoare celor 6 luni consecutive alese sau ultimelor 6 luni de activitate pentru situaţia în care beneficiarul nu îşi exprimă opţiunea, actualizate, din care se constituie baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare, prevăzută de art. 28, din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Rubricile din tabel se completează prin înscrierea în casetele I-VI, pe orizontală, a elementelor componente ale soldei/salariului lunar(e) realizat(e) la funcţia de bază, actualizate, aferente fiecăreia din cele 6 luni, astfel cum sunt prevăzute în contextul formularului, respectiv coeficient/procent şi sumă.

Însă, prevederile legale invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei se referă la întocmirea dosarului de pensionare şi nu la actualizarea pensiei.

În acest sens, invocă Ordinul nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, conform căruia: Articolul 1: „Se aprobă Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat prevăzută în anexa nr. 1. „

Articolul 2: „Se aprobă Procedura de actualizare a pensiilor militare de stat prevăzută în anexa nr. 2. „

Art. 1, al Anexei nr. 2, la Ordin, prevede faptul că „Actualizarea pensiilor militare de stat prevăzută la art. 60, alin. (1), din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către casele de pensii sectoriale, de regulă din oficiu, pe baza informaţiilor din bazele de date proprii, fără a fi emise decizii în acest sens, conform prevederilor din anexa nr. 1 la ordin şi prevederilor legale în vigoare la data prevăzută de lege la data actualizării pensiilor.”

De reţinut că, în anexa nr. 1, la Ordin, există prevedere expresă şi imperativă în sarcina Casei Sectoriale de Pensie a MAI să efectueze demersurile necesare recalculării/actualizării pensiei militare.

Astfel, conform Anexei 1, art. 4, pct. 3, lit. (a) „Casele de pensii sectoriale ale Ministerului Afacerilor Interne (...) transmit în copie cererile prevăzute la alin. (2) şi solicită eliberarea situaţiei soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază necesară recalculării pensiei militare de stat, actualizate, conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, astfel: a) pentru cererile înregistrate la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, la unitatea din care beneficiarul a fost trecut în rezervă/i-au încetat raporturile de serviciu.”

Mai mult, nu poate fi reţinut nici argumentul pârâtei în susţinerea excepţiei, cum că „atestarea elementelor care compun baza de calcul necesară deschiderii dreptului la pensie nu cade în sarcina Casei de pensii sectoriale a MAI”, deoarece nu cere deschiderea dreptului la pensie, ci actualizarea acesteia, conform normelor legale.

Susţinerile pârâtei cum că actualizarea solicitată de reclamant trebuie realizată de către Direcţiile Financiare şi Management din MAI nu pot proba excepţia ridicată. Prevederile Ordinului nr. 31/2016, indică în mod clar faptul că, în prezentul litigiu, există identitatea dintre părţi și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 36, C. pr. civilă.

De asemenea, în susţinerea respingerii excepţiei, invocă prevederile imperative ale articolul 65, alin. (1), din Legea 223/2015, conform căruia: „în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptăţite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.”

Menţionează faptul că a solicitat Casei Sectoriale de Pensii a MAI actualizarea pensiei cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit dispozițiile H.G. nr. 1/2017, aspect refuzat de pârâtă.

IV. Pe fondul cauzei.

Reiterează considerentele relevate în cererea principală, la care le adaugă pe cele expuse în prezentul răspuns la întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâta face o întreagă teorie a actelor normative adoptate în domeniul salarizării, începând cu anul 2009, care au caracter „stufos” şi ambiguu, însă nu indică în concret care este baza legală a refuzului de a proceda la actualizarea pensiei reclamantului. Mai mult, face trimitere la ordine de ministru, puncte de vedere ale guvernului şi dispoziţii ale Direcţiei Financiare din MAI, pe care însă nu le individualizează, în concret.

În referire la legislaţia care reglementează drepturile salariale ale poliţiştilor, cu influenţă asupra pensiilor militare ale celor care au trecut în rezervă ” susceptibile de a fi actualizate, potrivit dispozițiilor art. 60, al. 1, din Legea nr. 223/2015, în vigoare până la data de 07.08.2017, expun următoarele argumente:

Conform art. 3, din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 „(1) Personalul militar are dreptul la soldă lunară. (2) Solda lunară se compune din solda funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale. (3) Solda funcţiei de bază este formată din solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi, după caz, solda de comandă. Pentru realizarea diferenţierii soldelor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru soldele de funcţie

De asemenea, conform art. 5, alin. (1) „Soldele de funcţie, respectiv salariile de funcţie sunt diferenţiate prin clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, în raport cu nivelul studiilor, pregătirea profesională, atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, solicitările la efort, complexitatea şi gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, precum şi cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea, prevăzuţi în cap. I din prezenta anexă”.

Prevederi similare celor din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, Secţiunea a 2-a, art. 3, sunt reglementate şi după data de 1 iulie 2017, la care a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017.

Potrivit art. 7, din Legea nr. 153/2017, ,,b) solda de funcţie/salariul de funcţie reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, corespunzător funcţiei îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I - IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, f) solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcţie/salariul de funcţie, solda de grad/salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale în bani; i) sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal; m) venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”.

În acelaşi timp, art. 38, din Legea nr. 153/2017 stabileşte că „începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Legea nr. 153/2017 prevede în Anexa VI, capitolul II, art. 4. alin. (1): poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar. (2) Salariul lunar se compune din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale, iar art. 5, alin. (3): Soldele de funcţie/Salariile de funcţie şi nivelul studiilor pentru funcţiile de comandă, respectiv de execuţie ale personalului militar pe grade militare, respectiv ale poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe grade profesionale, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele prevăzute în prezenta anexă la cap. I, în raport cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea, în timp ce art. 6 prevede că solda de funcţie, respectiv salariul de funcţie, sunt prevăzute în prezenta anexă, la cap. I.

Relevant în speţă este şi art. 7, alin. (1), din O.U.G. nr. 90/2017, care stipulează că „pentru personalul plătit din fonduri publice, cuantumul salariului de bază/soldei de funcţie/salariului de funcţie se stabileşte în conformitate cu prevederile art. 1, din Hotărârea Guvernului nr. 846/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, după aplicarea procentului de majorare de 25%, prevăzut la art. 38, alin. (3), lit. a), din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”.

Din dispoziţiile legale amintite, se reţine că deşi legile de salarizare impun respectarea condiţiilor de încadrare în fondurile aprobate prin buget şi a limitelor maxime prevăzute pentru anul 2022, în stabilirea salariului de funcţie, pe lângă condiţia din art. 5, din Legea nr. 153/2017, (în limitele prevăzute în prezenta anexă la cap. I), se mai prevede în art. 7, lit. b), ca salariul de funcţie să fie stabilit conform anexelor nr. I - IX, şi să nu fie mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Începând cu data de 01.02.2017, a intrat în vigoare H.G. nr. 1, din 6 ianuarie 2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care, la art. 1, prevede că: „ începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră”.

Hotărârea de Guvern nr. 1/2017 cu privire la salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată, spre deosebire de hotărârile de guvern cu privire la salariul minim pe economie, conţine sintagma, nu include sporuri şi alte adaosuri.

Prin Hotărârea nr. 846/2017 se stabileşte că „ începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 lei/oră”.

De asemenea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 937/2018: „Art. 1 - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 164, alin. (1), din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte adaosuri, la suma de 2.080 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 lei/oră.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. 1, începând cu data de 1 ianuarie 2019, pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, fără a include sporuri şi alte adaosuri, se majorează de la 2.080 lei la 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră.

Art. 2 în aplicarea prevederilor art. 164, alin. (1A2), din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, toate drepturile şi obligaţiile stabilite potrivit legii se determină prin raportare la nivelul de 2.080 lei al salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată”.

Prin Decizia nr. 51/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, termenul de „salariu de bază” prevăzut de art. 1, alin. (51), din OUG nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 31, alin. (1), din OUG nr. 57/2015, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la „salariul funcţiei de bază” al poliţiştilor. Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost să stabilească, începând cu 01.02.2017, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată neţinând cont de sporuri şi alte adaosuri, atunci cu siguranţă nu ar fi utilizat sintagma „nu include sporuri și alte adaosuri”, ci s-ar fi exprimat în consecinţă, astfel cum s-a exprimat şi în celelalte hotărâri ale guvernului cu privire la salariul minim pe economie, în care nu face absolut nicio referire la sporuri sau alte adaosuri cuprinse în salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Aşadar, potrivit HG nr. 1/2017, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este suma stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri şi este de 1.450 lei lunar. Suma are cuantum fix, invariabil şi este ca atare garantată în plată. Prin urmare, determinarea soldei de funcţie şi a celorlalte elemente ale soldei lunare de bază se realizează prin raportare la salariul minim brut pe economie, fără includerea altor sporuri sau adaosuri, prin raportare la suma de 1450 lei, pentru perioada 01.02- 31.12.2017.

Astfel, până la data de 01.02.2017, salariul de funcţie al reclamantului, care a stat la baza actualizării pensiei era sub nivelul de 1450 de lei, aspect care reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Aşadar, începând cu data de 01.02.2017 se impune aplicarea HG nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, la 1450 lei care nu include sporuri şi alte adaosuri.

De asemenea, este de reţinut că salariul de funcţie este egal cu salariul de funcţie plus foste sporuri incluse în salariul de funcţie în baza Legii nr. 330/2009 plus sume compensatorii tranzitorii (în baza art. 6 alin 1 din OUG nr. 1/2010 ). Fostele sporuri incluse în salariul de funcţie prin Legea nr. 330/2009, reprezintă foste sporuri introduse în coeficienţii salariului de funcţie.

Sume compensatorii tranzitorii reprezintă foste sporuri care nu au mai fost recunoscute de Legea nr. 330/2009, care nu au fost introduse în salariu în baza Legii nr. 330/2009, respectiv care au fost introduse în salariu ca sume compensatorii tranzitorii, în baza art. 6 alin. 1, din OUG nr. 1/2010, dată în completarea Legii nr. 330/2009.

Referirea pârâtei la practica judiciară, prin invocarea unor hotărâri judecătoreşti, ce au avut ca efect respingerea anumitor cereri care vizează recunoaşterea unor drepturi salariale similare, actualizarea pensiilor militare, nu sunt concludente, întrucât au fost nominalizate numai cele care îi sunt favorabile.

Edificatoare sunt, în sensul susţinerii acţiunii reclamantului, cauzele nr. 2242/117/2018 şi nr. 17/84/2019, instrumentate de Tribunalul Cluj, respectiv Tribunalul Sălaj, hotărârile instanţelor constând în recunoaşterea echivalării salariului de funcţie al poliţiştilor cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, fiind definitive prin Deciziile Curţii de Apel Cluj nr. 1011/2020 şi nr. 1010/2020, ambele din data de 09.09.2020, ale căror fişe Ecris le ataşează.

Redă extras din cuprinsul dispozitivului Sentinței civilă nr. 271/2019 din 04.04.2019, pronunţată în dos. nr. 17/84/2019: Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii (...)., cu domiciliul procesual ales la locul de muncă -I. P. J Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Sălaj. Obligă pârâtul I. P. J. Sălaj la stabilirea salariului de funcţie, fără includerea de sporuri şi alte adaosuri, începând cu data de 01.02.2017 conform HG nr. 1/2017 şi HG nr. 846/2017, prin echivalarea salariului de funcţie al reclamanţilor, fără sporuri şi adaosuri, cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Obligă pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj la stabilirea şi calcularea pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017 a salariului lunar al reclamanţilor în funcţie de salariul de funcţie de 1450 lei, fără sporuri şi alte adaosuri, conform H.G. nr. 1/2017. Obligă pârâtul la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale începând cu data de 01.02.2017, cu dobândă legală aferentă diferenţelor salariale neachitate, calculate de la data scadenţei achitării acestora şi până la data plăţii efective. Obligă pârâtul la recalcularea salariului lunar, începând cu data de 01.02.2017, şi pe viitor, până la intervenirea unor modificări legislative, ca fiind compus din: salariul funcţiei de bază (compus din salariul de funcţie - care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă), indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale, conform art. 4, alin. 2, din Anexa VII, cap. II, Secţiunea a 2-a din Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv, din salariul de funcţie (care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată), salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale, conform art. 4, alin. 2, din Anexa VI, cap. II, Secţiunea a 2-a din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Sălaj. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 aprilie 2019

Prin urmare, există şi instanţe care analizează, judecă şi hotărăsc şi în alte moduri decât cele exemplificate de către pârâtă, respectiv prin recunoaşterea unor drepturi similare cu cel pretins de reclamant.

V. Cu privire la plata daunelor compensatorii, sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi a daunelor moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare:

- pârâta face trimitere la prevederile art. 65 alin. 1 şi 2 din Legea 223/2015 care nu cuprinde reglementări referitoare la cele solicitate de mine, dar prevede în mod expres că dacă sunt diferenţe între sumele plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează din oficiu sau la solicitarea pensionarului.

- pârâta face trimitere la o practică judiciară generală, pe care nu o indică în mod concret;

Mai subliniază faptul că pârâta face abstracţie de aspectul invocat de acesta în cerere, potrivit căruia personalul din cadrul pârâtei Casei de Pensii Sectoriale a beneficiat de echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, aşa cum reiese din adresa nr. 4225949/29.05.2020, emisă de aceasta către Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul”.

Totodată, a omis a face referire şi la adresa nr. 450079/450090 din 07.02.2017, emisă de M.A.I. - Direcţia Generală Financiară, care este concludentă, atestând, chiar dacă în cadrul unui demers juridic administrativ similar, cu privire la stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor, prin raportare la salariul minim brut garantat pe ţară, tocmai echivalenţa juridică şi semantică a elementelor salariale cunoscute sub denumirea de: salariul de bază minim brut, salariul de funcţie şi solda de funcţie, precum şi la Comunicatul postat de Direcţia de Informare şi Relaţii Publice a MAI, în data de 04.03.2017, privind demersurile întreprinse pentru punerea în aplicare a HG nr. 1/2017.

Conchide, prin a sublinia faptul că realizându-se echivalarea salariului de funcţie al poliţiştilor în activitate cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1/2017, devine pertinent cererea reclamantului de actualizare a pensiei militare de stat, conform dispozițiile art. 60, din Legea nr. 223/2015, în vigoare până la data de 07.08.2017.

Anexează copia Deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 1011/2020, pronunţată în dos. nr. 2242/117/2018. 

Solicită admiterea probelor solicitate prin cererea principală, precum şi proba cu înscrisurile anexate prezentului răspuns la întâmpinare.

Faţă de cele expuse, solicită instanţei să înlăture apărările pârâtei, să admită cererea, iar pe fond să dispună următoarele:

1. obligarea pârâtei de a proceda la actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

2. plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi indexate cu rata de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor, într-o singură tranşă, conform dispoziţiilor art. 1-3, din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 411, alin. (1), pct. 2), Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.

În drept, se invoc dispoziţiile art. 201, alin. 2, Cod procedură civilă.

Prin notele scrise depus de către instituția pârâtă la data de 16 martie 2021 se arată că, prin Decizia nr. 51/11.11.2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 947/110/2018 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Î.C.C.J. a interpretat că noţiunea „salariul de bază” prevăzut de art. 1 alin (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi de art.31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2011 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare trebuie interpretat extensiv, în sensul că se referă şi la „salariul de bază al poliţiştilor”.

Ca efect al pronunţării deciziei mai sus menţionate a fost iniţiată şi adoptată O.U.G. nr. 75/2020 pentru completarea OUG 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi alte modificări fiscal-bugetare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 434/20 mai 2020 prin care legiuitorul a considerat necesar recunoaşterea sporului de fidelitate, a sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, a sporului pentru condiţii de pericol deosebit şi a sporului pentru complexitatea muncii.

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul civil nr. 448/98/2018 cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă, în situaţia poliţiştilor, aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Hotărârii Guvernului nr. 846/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi a Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată se face prin analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al cuantumului salariului de funcţie al poliţiştilor, astfel cum este reglementat în cuprinsul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (art. 4 din anexa VII la lege) şi privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare) şi Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările și completările ulterioare (art. 3 şi 4 din anexa VI la lege), stabilit în plată potrivit legilor anuale de aplicare etapizată a acestor legi-cadru de salarizare” înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 15/17.02.2020, a reţinut că: „analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului de funcţie, a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare (Legea nr. 284/2010) dar care au fost păstrate virtual ca drepturi câştigate conducând Ia concluzia că problema de drept nu este susceptibilă de interpretări diferite”.

Astfel spus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat necesar să nu intervină sub nicio formă asupra jurisprudenţei constante şi unitare adoptate de către instanţele de judecată din România pe problema de drept ce izvorăşte din interpretarea eronată a reclamantului a prevederilor H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată .

În atare condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 15/2020 nu a considerat că problema sesizată ar reprezenta o reală dificultate în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor H.G. nr. 1/2017 apreciind că este nevoie de un „simplu raţionament judiciar, prin analiza sistematică a textelor legale apreciate ca fiind relevante în cauză”.

Altfel spus, din interpretarea Deciziei nr. 15/2020, precum şi a Deciziei nr. 51/2019 nu se poate admite ca înlocuirea salariului de funcţie aflat în plată, aşa cum solicită reclamantul, ar însemna înlocuirea valorii salariului pentru funcţia îndeplinită de la 31.12.2009, precum şi toată legislaţia-cadru de salarizare aplicabilă după 01.01.2010, întrucât salariul lunar nu poate fi decât cel determinat potrivit reglementărilor în vigoare, salarizarea personalului neputând să aibă în plată două salarii de funcţie, respectiv cel de la 31.12.2009 şi celălalt salariu de funcţie care se determină din preluarea acestuia de la 31.12.2009 şi care trebuie să fie utilizat ca bază de calcul pentru sporurile/indemnizaţiile/majorările prevăzute după 01.01.2010.

De altfel, prin operaţiunea pretinsă de reclamant, respectiv extragerea sporurilor şi compensaţiilor ce au fost incluse în solda/salariul de funcţie, ridicarea soldei/salariului de funcţie rămase până la nivelul salariului minim de bază brut garantat pe ţară, şi adăugarea sporurilor şi compensaţiilor extrase anterior, s-ar ajunge la aplicarea unei politici salariale fără suport legal, încălcându-se dispoziţiile normative imperative -art.38 Legea nr. 153/2017- care au impus menţinerea, începând cu data de 1 iulie 2017, în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului soldelor/salariilor de funcţie, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda/salariul lunar, elemente care ulterior datei de 01.01.2018 au fost doar majorate, până la plafonarea din 2022, fără a fi recalculate.

Reclamantul face trimitere la forma prevăzută de art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, apreciind în mod eronat faptul că acestuia trebuie să-i fie actualizată pensia în raport de prevederile H.G. nr. 1/2017, operaţiune care se realizează din oficiu de către casele de pensii sectoriale.

Susține că textele invocate de reclamant nu fac vorbire de o astfel de actualizare a bazei de calcul a pensiei şi nu au în vedere teza recalculării pensiei sau actualizării acesteia, an de an, odată cu modificarea cuantumului salariului minim brut pe ţară.

Se arată că actualizarea cuantumului pensiei pe care o poate realiza instituţia pârâtă este cea prevăzută de art. 59-60 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în funcţie de ultima rată medie anuală a inflaţiei cunoscută la data de 1 ianuarie a anului în curs și comunicată de Institutul National de Statistică.

Salariul minim brut pe ţară garantat în plată nu reprezintă salariul de funcţie sau salariul funcţiei de bază.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cuantumul pensiilor militare se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional şi/sau solde de funcţie/salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor cu statut special.

Or, prin H.G. nr. 1/2017 nu a fost majorat salariul de grad şi funcţie pentru a se putea pune în discuţie actualizarea solicitată prin acţiunea introductivă de către reclamant ci, a fost majorat salariul de bază minim brut pe ţară.

Prin urmare, legea nu prevede posibilitatea actualizării pensiei militare stabilite odată cu modificarea salariului minim brut pe ţară.

Potrivit art. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 31/2016, reactualizarea pensiilor militare de stat se realizează de către casele de pensii sectoriale pe baza datelor/documentelor existente în baza de date/arhive proprii, precum a datelor transmise de structurile din cadrul instituţiilor publice de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională sau de beneficiarii pensiilor militare.

Ordinul M.A.I. nr. 31/2016 mai prevede faptul că în vederea actualizării soldelor de grad/salariilor gradelor profesionale deţinute se utilizează suma/clasa de salarizare/coeficientul de ierarhizare, după caz, avut în cele 6 luni consecutive, identificate în documentele de plată ale acestora, care se transpune la nivelul soldei de grad/salariului gradului profesional aflat în plată, conform legislaţiei aplicabile la data de 1 ianuarie 2016, potrivit gradului militar/profesional corespondent/echivalent.

În concluzie, nu este prevăzută actualizarea pensiei ca urmare a majorării salariului minim brut pe ţară.

Mai mult, faţă de aspectele prezentate mai sus, apreciază oportun să arate că noţiunea de „salariu de bază” utilizată în cuprinsul H.G. nr. 1/2017 este cu totul distinctă şi diferită din perspectiva înţelesului juridic şi aplicabilităţii faţă de sintagma „salariu de funcţie” menţionată la pct. IV din decizia de pensionare a reclamantului.

În acest sens, în materia salarizării personalului lucrător din România legiuitorul a înţeles să reglementeze diferit şi distinct acest domeniu, în funcţie de statutul lucrătorilor, categoria de angajator ori modul în care iau naştere aceste raporturi generale de muncă. Astfel, în domeniul bugetar, legiuitorul a reglementat întotdeauna prin lege termenii şi denumirea elementelor componente ale sistemului de salarizare în funcţie de statutul sau categoria de instituţie/autoritate publică în cadrul căreia se prestează muncă, circumstanţe în care sub nicio formă nu se poate face confuzie sau echivalenţă între termeni diferiţi şi care sunt definiţi ca atare în legislaţie.

Relevante în aceste sens sunt prevederile Legilor nr. 330/2009, nr. 284/2010 şi ale celorlalte acte normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar în perioada 01.01.2010 - 27.05.2017, din examinarea acestor acte normative rezultând că sintagma „salariu de funcţie” are un înţeles şi o aplicabilitate cu totul diferită de sintagma „salariu de bază” utilizată în HG nr. 1/2017.

În altă ordine de idei, prevederile HG nr. 1/2017 nu au fost emise pentru a produce efecte în domeniul salarizării poliţiştilor în activitate sau în domeniul stabilirii pensionării acestora.

Concluzia este una evidentă în raport de temeiul juridic în baza căruia s-a emis HG nr. 1/2017 (indicat chiar în cuprinsul său), precum şi de prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 coroborat cu art. 1 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 99/2016.

Astfel, în chiar cuprinsul HG nr. 1/2017 se menţionează că actul a fost emis pentru punerea în aplicare a art. 164 alin. (1) din Codul muncii, acest text referindu-se la situaţiile în care salariul se stabileşte pe bază de negociere între părţi, iar nu la cazurile de salariaţi ai autorităţilor publice, în privinţa acestora art. 162 alin. (3) din Codul muncii stipulând faptul că nivelul salarial al acestora se stabileşte „prin lege”.

Aşadar, fiind emisă în vederea aplicării art. 164 din Codul muncii, rezultă că HG nr. 1/2017 este incidenţă doar în acele raporturi de muncă în cadrul cărora salarizarea se stabileşte prin negociere între angajat şi angajator.

Or, salariile de funcţie ale poliţiştilor nu se stabileau la data de 01.02.2017/27.05.2017 prin negociere, la momentul naşterii raporturilor de muncă ale acestora cu instituţiile publice angajatoare, ci aceste salarii erau reglementate prin lege.

Mai mult, prevederile HG nr. 1/2017 nu sunt aplicabile și personalului bugetar din rândul căruia reclamantul a ieşit la pensie deoarece această categorie de salariaţi avea reglementat prin lege cuantumul salariilor de funcţie, iar modificarea acestora nu se putea realiza decât tot printr-o lege sau printr-un act normativ cu forţă juridică identică (ordonanţă simplă sau ordonanţă de urgenţă emisă de guvern), astfel cum prevede art. 1 alin. 2) din Legea nr. 284/2010 coroborat cu art. 1 alin. 1) şi 2) din OUG nr. 99/2016, texte ce au următorul conţinut:

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 284/2010: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.

Art. 1 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 99/2016: „(1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

După cum rezultă din examinarea textelor anterior expuse, salarizarea poliţiştilor la nivelul lunii februarie 2017 era reglementată prin act normativ cu forţă juridică de lege (OUG 99/2016), iar un act normativ cu forţă juridică inferioară, şi anume, o hotărâre de guvern, nu putea produce ca şi efect juridic modificarea/abrogarea normelor cu forţă juridică superioară din ordonanţa de urgenţă nr. 99/2016.

Nu în ultimul rând, menționează faptul că până în prezent litigiile cu obiect similar dosarului pendinte au fost soluţionate în mod unitar de către instanţele de judecată din ţară.

În concluzie, faţă de aspectele prezentate, solicită respingerea cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu instituţia pârâtă ca nefondată.

Analizând cauza, susţinerile şi apărările părţilor, din perspectiva înscrisurilor prezentate şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul PMS, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, sumă stabilită în bani, în cuantum de 1450 de lei, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, precum și plata diferenţele de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi indexate cu rata de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor, într-o singură tranşă, conform dispoziţiilor art. 1-3, din O. G. nr. 13/2011.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”

Analizând cu prioritate excepția prematurității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, în argumentarea excepţiei, s-a arătat că reclamantul solicită, emiterea unei noi decizii de pensie, în raport de salariile lunare brute realizate la funcţia de bază, iar întocmirea situaţiei acestuia în cele 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate aparţine unităţii angajatoare, iar pentru faptul că, unitatea angajatoare nu a transmis situaţia cu salariile lunare brute, reclamantul nu justifică un drept actual. 

Instanţa apreciază că din cererea de chemare în judecată rezultă că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la actualizarea pensiei, dar nu în baza unei adeverinţe emise de fostul angajator, care să ateste un alt cuantum al elementelor salariale ce au constituit baza de calcul, ci reclamantul a susţinut că procedura de actualizare se realizează din oficiu, conform art.1 din Anexa II a Ordinului MAI nr. 31/12 februarie 2016.

Faţă de principiul disponibilităţii, în raport de limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată, nefiind necesară, conform susţinerilor reclamantului, o altă detaliere, de către fostul angajator, a elementelor de calcul, diferită de cea avută în vedere la momentul recalculării pensiei, prin ultima decizie emisă de pârâtă, instanţa apreciază că excepţia prematurităţii este neîntemeiată şi pe cale de consecinţă o va respinge.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, din întâmpinarea formulată rezultă că pârâta susţine că unitatea angajatoare este singura instituţie în măsură a întocmi situaţia soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate, în conformitate cu prevederile art. 12 din Ordinul M.A.I. nr. 30/2016.

Instanţa reţine, potrivit dispozițiilor art. 36 din Codul de procedură civilă că legitimarea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana chemată în judecată şi cel care ar putea fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii. Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit căruia reclamantul solicită actualizarea pensiei, iar pârâta este atât emitentul deciziei de recalculare a pensiei (conform art.2 din Anexa I a Ordinului MAI nr. 31/12 februarie 2016), cât şi al deciziei de actualizare (conform art.1 din Anexa II a Ordinului MAI nr. 31/12 februarie 2016), instanţa apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă este neîntemeiată şi pe cale de consecinţă o va respinge.

Pe fondul cauzei, tribunalul constată că reclamantului - contestator PMS i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne la data de 01.02.2016, iar la data de 13.06.2016 a fost emisă de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Decizia de pensie nr…, prin care a fost stabilit, în beneficiul acestuia, cuantumul pensiei militare de stat.

Față de pretențiile revendicate în cauză, instanța reține că potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (forma în vigoare la data de 01.02.2017 » Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, astfel:

 a) potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi a mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie îndeplinite în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, la cererea persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;

 b) în funcţie de gradul militar/profesional deţinut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi media soldelor de funcţie/salariilor de funcţie deţinute în cele 6 luni alese conform prevederilor art. 28 pentru drepturile de pensie deschise în baza prezentei legi.”

Actualizarea, conform art. 60 alin.1 din Legea nr.223/2015, se aplică de la data intrării în vigoare la legii, 01.01.2016 şi până la data de 15.09.2017, când dispoziţiile art.60 au fost modificate prin O.U.G. nr.59/2017 ( art. VII pct.3 – „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.” şi art.X – „Prevederile art. VII pct. 3 şi ale art. IX alin. (1) intră în vigoare la data de 15 septembrie 2017”).

Totodată, începând cu 15.09.2017, prin aceeaşi ordonanţă au fost aduse modificări art.59 din Legea nr.223/2015, anume actualizarea pensiilor militare de stat se realizează în raport cu rata medie anuală a inflaţiei: „Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.”.

Pentru procedura actualizării pensiei, reclamantul a invocat şi dispoziţiile art.1 din Anexa II a Ordinului MAI nr. 31/12 februarie 2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, conform cărora: „Actualizarea pensiilor militare de stat prevăzută la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către casele de pensii sectoriale, de regulă din oficiu, pe baza informaţiilor din bazele de date proprii, fără a fi emise decizii în acest sens, conform prevederilor din anexa nr. 1 la ordin şi prevederilor legale în vigoare la data prevăzută de lege la data actualizării pensiilor.”.

Instanţa reţine că, dispoziţiile art.60 alin.1 din Legea nr.223/2015 prevăd actualizarea cuantumului pensiei militare de stat ori de câte ori se majorează salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, fără a se face referire la salariul minim brut pe țară garantat în plată.

Instanţa apreciază că, motivele invocate de reclamantul Popa Marius Silviu în cererea de chemare în judecată respectiv echivalarea salariului de funcţie cu salariul minim brut pe țară garantat în plată nu se regăsesc în art. 60 alin.1, această dispoziţie legală referindu-se la actualizarea pensiei militare de stat odată cu majorarea salariului de funcţie.

Reclamantului PMS, astfel cum s-a reținut în precedent i-au încetat raporturile de serviciu la data de la data de 01.02.2016, iar la data de 13.06.2016 a fost emisă de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Decizia de pensie nr. , prin care a fost stabilit, în beneficiul acestuia, cuantumul pensiei militare de stat.

Potrivit buletinului de calcul (filele 65-68), baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat s-a stabilit în raport de dispoziţiile art.28 din Legea nr.223/2015 şi este reprezentată de media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, stabilite  de reclamant.

Reclamantul nu a contestat decizia nr. …./13.06.2016, însă prin prezenta acţiune solicită ca salariul de funcţie din buletinul de calcul să fie înlocuit cu 1450 lei, ce reprezintă salariul minim brut pe țară garantat în plată, conform H.G. nr.1/2017.

Faţă de faptul că, legea nu permite actualizarea pensiei prin înlocuirea salariului de funcţie, ce a făcut parte din baza de calcul, conform art.28 din Legea nr.223/2015 şi care nu este contestat, cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, instanţa apreciază cererea reclamantului ca nefondată. 

Mai mult, instanţa reţine că, legile anuale de salarizare au instituit regula menţinerii, în anul respectiv, a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice.

Potrivit art.4 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr.284/2010, „(1) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar. (2) Salariul lunar se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale. (3) Salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferenţierii salariilor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru salariile de funcţie.” iar potrivit art. 93 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 „Drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază, se vor calcula faţă de salariul funcţiei de bază.”.

Instanţa apreciază că, prin legea cadru de salarizare, s-a realizat o echivalenţă între noţiunile de salariul de bază şi salariul funcţiei de bază.

Prin considerentele deciziei nr.30/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reţinut următoarele considerente: „85. Nu în ultimul rând, trebuie menţionate şi luate în considerare şi prevederile art. 93 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora «Drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază, se vor calcula faţă de salariul funcţiei de bază».

86. Această normă îşi va găsi aplicarea pentru toate celelalte situaţii în care - fie pentru drepturi deja stabilite a fi acordate (anterior Legii-cadru nr. 284/2010), fie pentru alte drepturi de natură salarială, care nu sunt cuprinse în Legea-cadru nr. 284/2010, ci sunt prevăzute de acte normative anterioare, care sunt în continuare în vigoare - legiuitorul (ca în cazul poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare) a prevăzut ca bază de calcul salariul de bază, noţiune care nu mai are un corespondent în legislaţia actuală, astfel încât era necesar, pe calea unei dispoziţii tranzitorii, să se indice noţiunea juridică echivalentă pentru acordarea acestora în continuare, în raport cu componentele legale ale salariului lunar al acestor categorii de funcţionari publici.”.

Astfel, noţiunea de „salariu de bază” (din legislaţia anterioară, O.G.nr.38/2003) este echivalentă cu „salariul funcţiei de bază”, aceasta din urmă făcând parte din componenta legală a salariului lunar (conform Legii-cadru nr.284/2010, art.4 alin.2 din anexa nr. VII).

De asemenea, salariul de funcţie este parte componentă a salariului funcţiei de bază, alături de salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr.51/2019, stabilind că se impune o interpretare corelată a dispoziţiilor legii-cadru şi ale legilor speciale anuale de salarizare, a reţinut că noţiunea de „salariu de bază” utilizată de legiuitor în actele normative anuale de salarizare, adoptate în aplicarea Legii-cadru nr.284/2010 (O.U.G. nr.83/2014, O.U.G. nr.57/2015), trebuie interpretată extensiv, în sensul că se referă şi la noţiunea juridică echivalentă – „salariul funcţiei de bază” al poliţiştilor. Este de observat în acest sens scopul Legii-cadru nr. 284/2010 reglementat la art. 5 lit. b), în sensul în care noţiunile echivalente salariul de bază, solda funcţiei de bază, salariul funcţiei de bază şi, respectiv, indemnizaţia de încadrare sunt definite drept "principal element al câştigului salarial", în acord cu principiile generale referitoare la caracterul unitar, echitatea şi coerenţa sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar instituite de art. 3 lit. a) şi c) din aceeaşi lege. (pct.100, 101).

Potrivit art. 30 alin.5 din Legea nr.330/2020 „În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”.

Astfel, noul salariu de bază a preluat în componenţa acestuia cuantumul salariului pentru funcţia îndeplinită prevăzută la 31.12.2009, cuantumurile salariului de merit, sporului pentru misiune permanentă, sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiilor clasificate şi, după caz, cuantumurile altor elemente salariale în plată la 31.12.2009.

Instanţa reţine că, art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice prevede că „În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.

Prin legi anuale de salarizare, în perioada 2011 – 2017 s-a menţinut salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază şi cuantumul brut al sporurilor la nivelul avut în luna decembrie a anului anterior, preluându-se practic nivelul salarial avut în plată în luna decembrie 2009, astfel că de la data de 01.01.2010, salariul funcţiei de bază/salariul de funcţie reprezintă o valoare absolută în care au fost incluse sumele compensatorii ale sporurilor în plată la nivelul lunii decembrie 2009, care nu mai au valoarea juridică de sporuri sau adaosuri, astfel că evidenţierea separară a acestora în buletinul de calcul nu poate conduce la o concluzie contrară dispoziţiilor legale menţionate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele deciziei nr.15/2020, a reţinut că „orientarea instanţelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor juridice pe care instanţa de trimitere le indică este în sensul că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului de funcţie al poliţiştilor se face fără excluderea din salariul de funcţie a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare - Legea-cadru nr. 284/2010 -, dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câştigate, ceea ce conduce la concluzia că problema de drept, astfel cum este prezentată în sesizare, nu este susceptibilă de interpretări diferite, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme prin pronunţarea unei hotărâri prealabile necesare pentru a preîntâmpina o jurisprudenţă neunitară, potrivit scopului acestei proceduri.”.

Instanţa reţine că, prevederile legale nu impun echivalarea salariului de funcţie, ca şi componentă a salariului de bază de la nivelul 31.12.2009, unde era reglementat ca şi salariul pentru funcţia îndeplinită, cu salariul de bază minim brut pe ţară.De asemenea instanţa reţine că nu a existat o majorare efectivă a acestei componente salariale prin raportare la acest etalon în procesul de actualizare a pensiei militare.

Faţă de faptul că legea, nu prevede ca salariul de funcţie menţionat în buletinul de calcul să fie egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, instanţa apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată, considerente pentru care va fi respinsă.

În consecință, față de cele reținute, instanța va respinge excepţia prematurităţii, precum și  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, iar pe fond va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Totodată, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare