Desfacere contract de muncă

Potrivit art. 247 Codul Muncii, „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

În contractul individual de munca, la obligaţiile salariatului, se prevede că reclamanta avea obligaţia de a realiza norma de lucru sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce ii revin  conform fisei postului.

In fisa postului reclamantei se prevede că are  obligatia de a executa orice alte atribuţii date de superiorul ierarhic, în limitele respectării temeiului legal, iar la capitolul responsabilităţii, se prevede că aceasta are obligatia de a respecta procedurile de lucru  generale specifice firmei (program de lucru, punctualitate, întocmirea si predarea rapoartelor, etc.).

La nivelul pârâtei, există Procedura privind acordarea tichetelor de masa/tichete cadou, în care se prevede că distribuirea  tichetelor de masa /cadou către salariati se face prin grija DRU în colaborare cu liderii de departament/sef schimb/sef segment/secretare,  astfel că nu se poate reţine susţinerea reclamantei că nu avea obligaţia distribuirii tichetelor cadou, deoarece această obligaţie este prevăzută implicit în fisa postului, există un regulament intern privind procedura de distribuire în care, obligatia distribuirii tichetelor se face de către şeful de segment, procedură ce a fost adusă la cunostinta salariaţilor, procedură pe care reclamanta a respectat-o încă din  momentul când a fost numită sef sector, asa cum reiese din declaraţia dată în cursul cercetarii disciplinare.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 28.01.2021

La data 22.07.2020, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, contestaţia formulată de contestatoarea KI-M împotriva deciziei nr.xxx/23.06.2020 emisă de  SC B SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1. anularea deciziei ca nelegală  şi obligarea intimatei la plata de despăgubiri egale  cu salariile  indexate, majorate şi cu celelalte drepturi de ar fi beneficiat  dacă ar fi continuat să execute  contractul individual de muncă până la data reintegrării efective, sume actualizate la data plăţii;

2. repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate şi reintegrarea în cadrul intimatei pe postul şi funcţia deținute anterior concedierii;

3. obligarea intimatei la plata dobânzii legale de la data emiterii deciziei  şi până la data plăţii efective.

De asemenea, s-a solicitat şi plata cheltuielilor  de judecată.

În fapt, contestatoarea a arătat că a fost angajata intimatei  pe funcţia de şef sector industria prelucrătoare la departamentul P, locul de muncă fiind la punctul de lucru din  DTS  .

Prin acţiune contestatoarea a învederat că  în data de  13.04.2020 a fost contactată de referentul de la resurse umane pentru a se prezenta la serviciu  pentru a ridica tichete cadou  de Paşte  în vederea distribuirii operatorilor din subordine, deoarece  fabrica nu lucra,  întrucât era starea  urgenţă instituită prin  Decretul  nr. 195/2020,

Ca urmare, a mers la serviciu şi a ridicat pachetul  de tichete la care era ataşată o listă cu operatorii care beneficiau de aceste tichete , listă care trebuia semantă de fiecare în parte atunci când ridicau tichetele.

În acest sens, contestatoare a arătat că, cu o parte dintre angajaţi s-a întâlnit la fabrică, la alţii le-au fost înmânate prin colegii care stăteau aproape unii de alţii, semând fiecare pentru cine a ridicat, iar ultimele două pachete rămase  le-a împărţit la momentul când a început lucrul, pe data de  03.06.2020.

După ce toţi operatorii din listă au semnat şi ridicat tichetele, contestatoarea a arătat că a depus lista pe biroul secretarei, în dosarul unde se ţineau pontajele , aceasta fiind procedura care a fost urmată de toţi  şefii de sectoare  care au predat tichetele cadou.

Ulterior a fost chemată de şefa sa şi de un angajat de la Resurse umane care i-au comunicat că  au venit câteva persoane la  Biroul resurse umane  să revendice bonurile cadou de Paşte, însă nu a fost  găsită lista sa cu semnăturile operatorilor care primiseră bonurile, spunându-i-se că are două variante: să îşi dea demisia sau să se i desfacă contract individual de muncă, comunicându-le  însă că nu îşi va da demisia întrucât nu are nicio vină.

Prin contestaţie s-a mai arătat că urmare a întocmirii referatului nr. xxx/04.06.20120, i s-a înmânat de către coordonatorul de producţie  notificarea nr.xxx/15.06.2020 prin care, la data de  23.06.2020, era invitată la biroul resurse umane în vederea  efectuării cercetării disciplinare.

Ca urmare, s-a prezentat la comisia de disciplină unde a explicat  faptul că a predat toate tichetele  cadou pe bază de semnătură şi că a depus listele cu semnături la secretarea de producţie  potrivit uzanţelor la fel ca toţi colegii.

A doua zi când s-a prezentat la serviciu, a constatat că nu mai era funcţională cartela de acces,  gardianul comunicându-i că i-a fost blocată de cei de la resurse umane, iar la momentul când  s-a prezentat la acest birou, i s-a înmânat decizia de desfacere a contractului de muncă .

Cât priveşte faptele reţinute de angajator în decizia de sancţionare, contestatoarea a susţinut că nu sunt reale  şi nu se poate reţine  că a săvârşit  vreo abatere disciplinară gravă pentru care să se dispună desfacerea contractului individual de muncă , cu atât mai mult cu cât  sarcina predării tichetelor cadou nu intră  în atribuţiile de serviciu.

De asemenea, a mai susţinut că decizia de sancţionare este nelegală, întrucât a fost sancţionată fără să fi săvârşit  vreo abatere disciplinară, aspect ce rezultă şi din cuprinsul deciziei  unde se menţionează ca fiind incident art.32 lit. b)  din  ROI , în sensul că ar  fi sustras sau ar fi favorizat sustragerea de bunuri aparţinând  societăţii sau colegilor, ceea ce nu s-a întâmplat, angajatorul nefăcând  nicio cercetare  cu privire la faptul sustragerii de bunuri.

Contestatoare a mai precizat că şi-a îndeplinit corect , complet şi la timp sarcinile prevăzute în fişa postului, deşi distribuirea tichetelor pe bază de semnătură  nu intră în atribuţiile sale de serviciu, cu atât  mai mult cu cât nu a primit nicio dispoziţie  scrisă în sensul  îndeplinirii altor  sarcinilor de serviciu .

În concluzie, contestatoare a învederat că este o concediere abuzivă, angajatorul neavând motive serioase de sancţionare,  prin acţiune invocându-se  art. 40 alin.2 lit. c) , art.80 Codul muncii.

Contestatoare a mai susţinut că prin atitudinea sa angajatorul i-a produs un perjudiciu material constând  în c/valoarea drepturilor salariale neacordate, invocând în acest sens disp. art. 269 Codul muncii, art. 1489 alin.2, art. 1531-1535 Cod civil.

Referitor la  dobânda legală, contestatoare a arătat că procentul este stabilit de angajator prin OUG nr.9/2000 şi OG nr.13/2011.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe  dispoziţiile art.39, art.40, art.80 , art.247-253, art. 266-269 Codul muncii.

În susţinerea acţiunii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri:  cartea de idenitate, decizia de concediere nr.xxx/23.06.2020, notificarea  nr.xxx/15.06.2020,  adeverinţa nr.xxx/2020 emisă de pârâtă, contract individual de muncă  înregistrat sub nr. xxxx/2015.

Intimata  SC B SRL  a depus întâmpinare  prin care a solicitat  respingerea acţiunii ca nefondată  şi menţinerea deciziei nr.xxx/23.06.2020, arătându-se că  urmare a primirii referatului  de sesizare conform căruia  se constata faptul că fosta angajată , în calitate de şef sector  industria  prelucrătoare, nu a împărţit toate tichetele de Paşte, tuturor operatorilor din subordinea sa, tichete ce trebuiau distribuite prin luare în primire sub semnătura fiecărui angajat în parte,  prin  notificarea nr.xxxx/15.06.2020, contestatoarea  a fost  convocată  în vederea efectuării cercetării disciplinare .

Cu această ocazie, contestatoare a susţinut că  listele au fost predate  secretarei de producţie  cu ocazia depunerii dosarului cu pontaje, însă nu cunoaşte ce s-a întâmplat ulterior cu aceste liste, susţinând că este victima unui scenariu pus la punct de către cei care vor să o sancţioneze, în apărarea sa aceasta propunând  doi martori, care ar fi văzut  listele semnate integral de către toţi operatorii aflaţi în subordine.

Ca urmare, comisia de analizat declaraţiile celor doi martori, însă  din declaraţiile acestora nu a reieşit faptul că vreunul dintre ei ar fi văzut lista  cu semnături de ridicare  a tichetelor cadou, integral semnată de toţi operatorii.

În concluzie, faţă de faptul că listele de predate de către angajator  odată cu tichetele au dispărut,  de faptul că  7 persoane au declarat că nu au  primit niciodată tichetele de Paşte şi de  faptul că  în apărare sa angajata nu a putut prezenta nicio probă care să răstoarne aceste prezumţii, intimata a apreciat că fost salariată a săvârşit abaterea disciplinară  prin încălcarea art. 32 lit. b) şi art. 15 alin.1 lit.c) , d), u) din RI, sancţiunea aplicată fiind proporțională cu abaterea disciplinară săvârșită.

În susţinerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus la dosar, în copie, următoarele  înscrisuri: referat nr. xxx/04.06.2020, notificarea nr.xxxx/15.06.2020,  procesul  verbal  nr.x/23.06.20020 al comisiei de cercetare disciplinară, decizia de sancţionare  nr. xxx/2020, declaraţii martori,  lista cu operatorii care trebuiau să primească tichetele.

În completarea probatoriului cu înscrisuri, la solicitarea instanţei, intimata a mai depus la dosar să depună note scrise  referitoare la procedura internă referitoare  la distribuirea tichetelor în raport de atribuţiile din fişa postului contestatoarei, copia certificată din Regulamentul  intern, fişa postului contestatoarei,  procesul verbal la cercetarea disciplinară nr. x/23.06.2020 , procedura de acordare a tichetelor cadou.

La solicitarea avocaţilor părţilor a fost administrată proba testimonială fiind audiaţi martorii  CMC şi TI propuşi de contestatoare, precum şi martorii PM şi VI propuşi de intimată.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamanta a fost salariata a pârâtei in funcţia de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, in baza contractului individual de munca înregistrat sub nr. xxxx/08.06.2015.

Începând cu 01.08.2015, reclamanta a fost numita sef sector industria prelucratoare in baza deciziei  nr. xxxx/01.08.2015.

Prin decizia de concediere nr. xxxx/23.06.2020, reclamantei i s-a desfacut contractul individual de munca începând cu data de 24.06.2020.

Împotriva acestei decizii de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, reclamanta a formulat prezenta contestaţie invocând motive de netemeinicie.

Instanta apreciază contestaţia ca neîntemeiata pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 247 Codul Muncii 2 „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Din acest text de lege  rezulta că exista  patru elemente  esenţiale, definitorii ale răspunderii disciplinare fără a căror existenţă cumulata nu poate exista o atare răspundere, si anume: calitatea de salariat, existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea  faptei cu vinovaţie, un rezultat dăunător  si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.

In ceea ce priveste calitatea de salariat, aceasta rezultă din contractul individual de munca înregistrat sub nr. xxxx/08.06.2015.

Cel de al doilea element consititutiv al abaterii disciplinare este o fapta ilicita care produce, in raportul de la cauza la efect, un rezultat dăunator ordinii interioare din unitate. Desi in legislaţia muncii  nu se enumera si nu se descriu  in concret abateriile disciplinare, acestea sunt deduse implicit  prin aratarea obligaţiilor  salariaţilor asumate prin încheierea contractului individual de munca si care sunt prevăzute in legi si alte acte normative, contracte colective de munca, regulament de organizare si funcţionare, regulament intern, precum si in ordinele si dispoziţiile sefilor ierarhici.

De altfel,  potrivit art. 247 alin.2 din Codul Muncii „faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Instanta reţine ca in prezenta cauză in contractul individual de munca  la pct. M pct.2  obligaţiile salariatului se prevede ca reclamanta avea obligaţia de  a realiza norma de lucru sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce ii revin  conform fisei postului.

In fisa postului reclamantei aflata la filele 67-70 din dosar se prevede ca are  obligatia de a executa  orice alte atribuţii date de superiorul ierarhic, in limitele respectării temeiului legal, iar la capitolul responsabilităţii , se prevede ca  aceasta are obligatia de a respecta procedurile de lucru  generale specifice firmei (program de lucru, punctualitate in  intocmirea si predarea rapoartelor, etc.).

Se reţine că la nivelul pârâtei, există Procedura privind acordarea Tichetelor de masa/tichete cadou in cadrul SC B SRL, în care se prevede că distribuirea  tichetelor de masa /cadou către salariati se face prin grija DRU in colaborare cu  liderii de departament/sef schimb/sef segment/secretare. Acest regulament a fost  afisat la panoul de resurse umane din cadrul fabricii DTS, în data de 24.03.2015.

Astfel, instanta nu poate reţine susţinerea reclamantei ca nu avea obligaţia distribuirii tichetelor cadou, deoarece aceasta obligaţie este prevazuta implicit in fisa postului, exista un regulament intern privind procedura de distribuire in care este prevazuta obligatia distribuirii acestor tichete de către seful de segment, procedura ce a fost adusă la cunostinta salariaţilor prin afisar, asa cum reiese din procesul verbal aflat la dosar, procedura pe care reclamanta a respectat-o inca din  momentul când a fost numită sef sector, asa cum reiese din declaraţia data in cursul cercetarii disciplinare.

Reclamanta avea obligaţia distribuirii tichetelor cadou asa cum a stabilit unitatea pârâta, neavând dreptul de a stabili care persoane beneficiază sau nu de tichete, asa cum a susţinut aceasta. De altfel, in procedura privind acordarea tichetelor de masa/tichete cadou se prevede ca comanda tichetelor de masa/cadou se face de către DRU, in baza pontajului electronic corelat cu informaţiile primite din partea liderilor de departament/sef schimb/sef segment. Tichetele  sunt comandate in pachete separate pentru fiecare  lider departament/ sef segment pentru grupuri de angajati conform evidentei salariaţilor. Fiecare colet este însotit de borderou cu numarul de tichete cuvenit fiecarui angajat in parte. Liderul de departament/sef schimb/asaef segment are obligaţia ca după  distribuirea tichetelor către angajati sa returneze DRU borderoul cu semnătura de ridicare a angajatului. Tichetele ramase nedistribuite, în condordanţă cu lipsa semnaturilor din lista, se predau DRU.

Instanta reţine ca initial reclamanta prin acţiune a arătat că a distribuit toate tichetele conform listei primite, lista pe care a predat-o secretarei într-un dosar împreună cu pontajele, însă acesta lista a dispărut. Ulterior, reclamanta s-a facut apărarea pe faptul ca coletul primit nu cuprindea numărul de tichete menţionat in lista, motiv pentru care a început sa redistribuie tichetele primite de salariati in aplicarea art. 64 din RI (in funcţie de numarul de concedii medicale).

Instanţa apreciază că la dosar exista înscrisuri ( contract de furnizare servicii emitere si livrare tichete, comenzi, lista serii tichete, dovada primirii tichetelor de către pârâta de la furnizorul de tichete, lista serii tichete) care dovedesc ca reclamanta a primit coletul cu tichetele cuvenite segmentului pe care îl conducea, colet însotit de  lista serii tichete, astfel ca avea obligatia, conform fisei postului, sa distribuie aceste tichete conform acestei liste .

Susţinerea acesteia că existau mai putine tichete in colet decât cele menţionate în lista, nu poate fi primita, deoarece acesta avea obligaţia să anunţe conducerea unităţii despre acest lucru si nu să redistribuie tichetele, asa cum reiese din declaraţiile martorilor TI  si PM. In plus, aceasta  prin actiunea iniţială nici nu si-a întemeiat apărarea pe acest aspect, ci, dimpotriva, in declaraţia data in cursul cercetării disciplinare a precizat ca a impărţit tichetele conform listei primite, lista care a fost semnata integral de salariaţii menţionati, ca nu au rămas  tichete cadou rămase nedistribuite.

Având in vedere ca reclamanta nu a împărţit tichetele cadou  de paste tuturor salariaţilor din subordine, iar pârâta a fost nevoita sa suplimenteze numărul de tichete pentru a le acorda salariaţilor care nu au beneficiat (fila 125 din dosar), instanţa apreciază că acesta se face vinovata de săvârsirea abaterii disciplinare reţinute in sarcina sa.

Instanta constată că pârâta a parcurs procedura prevăzuta de art. 251 Codul muncii, efectuând cercetarea disciplinara, cercetare care a fost finalizata prin emiterea deciziei de concediere contestate, decizie care respecta prevederile art. 252 Codul muncii.

In ceea ce priveste individualizarea sancţiunii aplicate, instanta reţine ca din art. 248 alin. (1) Codul muncii, rezultă că sancţiunile disciplinare se află într-o anumită ordine, de la cea mai uşoară, constând în „avertisment scris”, până la cea mai aspră, constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Prin urmare, sancţiunile se aplică gradual, în funcţie de fapta comisă şi de gradul de vinovăţie al salariatului precum şi de eventualele sancţiunii dispuse anterior; nivelul culpei reprezintă un element esenţial în stabilirea sancţiunii disciplinare.

Aşa fiind, stabilirea sancţiunii disciplinare, adică individualizarea ei, nu poate avea loc în mod arbitrar, ci, exclusiv, în funcţie de respectarea riguroasă şi cumulativă a criteriilor legale, precis determinate. Natura sancţiunii trebuie să fie proporţională cu gravitatea abaterii.

Instanta,  raportat la fapta comisa de către reclamanta, la vinovatia acesteia dovedita cu înscrisurile aflate la dosar si cu declaraţiile martorilor, cumulata  cu consecintele acestei fapte – prejudiciu produs angajatorului reprezentând contravaloarea tichetelor cadou, apreciază că sancţiunea a fost corect individualizată de pârâta.

Având in vedere aceste considerente, urmează a respinge acţiunea ca neîntemeiata, urmând a lua act ca cheltuielile de judecata se solicita pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare