Litigiu de muncă. Indemnizația de grad profesional. Indemnizația anuală netă pentru achiziționarea uniformei

Litigiu de muncă. Indemnizația de grad profesional. Indemnizația anuală netă pentru achiziționarea uniformei. Spor de handicap de 15% - admisibilitate acordare personalului contractual din instituțiile publice, salarizat conform Legii nr. 153/2017. Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condițiile prevăzute de lege - nelegalitate

Prin Sentinţa Nr. 30/28 Ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi:

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul BPM în contradictoriu cu pârâta RNP – DSM.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului indemnizația de grad profesional cuvenită potrivit art.22 din OUG nr. 59/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.234/2019, pe perioada ianuarie – septembrie 2020 şi ianuarie – iunie 2021.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului indemnizația anuală netă la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru achiziționarea uniformei, prevăzută de art.39 alin.3 din Legea nr.234/2019 pentru anii 2019 şi 2020.

A fost obligată pârâta să acorde şi să plătească reclamantului sporul de 15% din salariul de bază, prevăzut de HG nr. 751/2018, începând cu luna octombrie 2018.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul BPM a chemat în judecată pârâta RNP-DSM, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata drepturilor prevăzute de Legea nr.234/2019 şi HG nr.751/2018 respectiv, indemnizaţia de grad profesional pe perioada ianuarie-septembrie 2020 inclusiv şi ianuarie-iunie 2021 inclusiv, calculată la nivelul valorii salariului minim brut garantat în plată conform anexei nr.2 din Legea nr.234/2019; indemnizaţia anuală netă la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru anii 2019 şi 2020 când angajatorul nu a acordat uniforma de serviciu conform legii precum şi sporul de 15% din salariu de bază privind persoanele cu handicap începând cu luna octombrie 2018.

În fapt, a arătat că, prin Legea nr.234/2019 pentru modificarea şi completarea OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic s-a stabilit că, începând cu data de 16.12.2019, „sumele necesare pentru acordarea indemnizaţiei de grad profesional se calculează, anual, prin înmulţirea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel naţional cu coeficientul K prevăzut pentru fiecare grad şi pentru fiecare gradaţie”-art.22 alin.(3); „în situaţia în care angajatorul nu asigură uniforma, este obligat să acorde personalului silvic o indemnizaţie anuală netă la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru achiziţionarea uniformei”-art.39 alin.(3).

A susţinut că, deşi textul de lege nu prevede o eventuală prorogare a acordării acestor drepturi, angajatorul avea obligaţia acordării cel mai târziu începând cu data de 01.01.2020, dar acest lucru nu s-a întâmplat cu toate că la nivel naţional Ministrul Mediului Apelor şi Pădurilor, în data de 21.01.2020, a adresat conducerii RNP-Romsilva somaţie scrisă pentru punerea în aplicare de îndată a prevederilor Legii nr.234/2019.

A precizat că, prin actul adiţional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional între RNP-Romsilva şi Federaţia Sindicatelor din Sivicultură Silva, s-a convenit ca indemnizaţia pentru gradul profesional acordată personalului silvic în baza Legii nr.234/2019 să se aplice abia în data de 01.10.2020, iar noua modificare pentru anul 2021 să se facă abia începând cu data de 01.07.2021.

A învederat că, în perioada ianuarie-septembrie 2020, i-au fost acordate drepturile băneşti reprezentând indemnizaţia pentru gradul profesional de consilier silvic având ca bază de calcul suma de xxx lei/lună şi nu xxx lei/lună, iar în perioada ianuarie-iunie 2021 suma de xxx lei/lună şi nu xxx lei/lună, aşa cum este prevăzut în textul de lege.

A mai arătat că, pe parcursul anilor 2019 şi 2020 nu a beneficiat de uniformă de serviciu conform prevederilor legale.

În ceea ce priveşte acordarea sporului de 15% din salariul de bază privind persoanele cu handicat, a susţinut că din anul 2013 deţine certificat de încadrare în grad de handicap nr.xxx/2013, gradul-accentuat, iar potrivit HG nr.751/2018, începând cu data de 25.09.2018 „ persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de orice tip prevăzut de art.86 alin.2 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiată, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art.22 din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, a menţionat că, RNP Romsilva este companie de stat, iar printre veniturile acesteia se numără compensaţii de la bugetul de stat şi alocaţii de la bugetul de stat pentru susţinerea activităţii de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului.

Pârâta formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

În ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei de grad profesional pentru perioada ianuarie-septembrie 2020 şi ianuarie-iunie 2021, pârâta a susţinut că, potrivit dispoziţiilor art.18 din Anexa 1 a HG nr.229/2009 de înfiinţare şi reorganizare a RNP-Romsilva asigură acoperirea cu venituri, din activitatea proprie, a tuturor cheltuielilor, inclusiv a dobânzilor şi amortizării investiţiilor, precum şi obţinerea de profit.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art.27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a RNP-Romsilva aprobat prin HG nr.229/2009, „angajarea şi salarizarea personalului Romsilva se vor face în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă, încheiat conform legii şi ale Statutului personalului silvic.

Astfel, reclamantul a beneficiat de plata gradului profesional pe perioada solicitată în conformitate cu dispoziţiile anexei 2d din CCM aferent anului 2019-2021 pentru perioada ianuarie-septembrie 2020 precum şi a anexei 2d-1 din actul adiţional la CCM 2019-2021 pentru perioada ianuarie-iunie 2021, respectiv xxx lei pentru perioada ianuarie-septembrie 2021, iar din 01.10.2020 un cuantum de xxx lei.

Referitor la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru peroanele cu handicap, pârâta a învederat că, persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, beneficiază, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază prevăzut la art.22 din Legea cadru nr.153/2017, or salariile prevăzute la art.22, sunt salarii pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului.

A susţinut că reclamantul nu beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 751/2018 întrucât nu este bugetar iar RNP-Romsilva nu plăteşte salariile din Bugetul consolidat al Statului.

În ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei anuale la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru achiziţionarea uniformei de serviciu aferentă anului 2019-2020, pârâta a învederat că, acordarea unei astfel de indemnizaţii anuale ar trebui să aibă la bază achiziţia acesteia iar, reclamantul nu a depus nici un act doveditor de achiziţie a vreunei uniforme de serviciu.

În susţinerea celor arătate a depus la dosar în copie, adresa nr.22465/10.06.2019 a RNP-Romsilva şi anexa nr.2d din CCM, act adiţional nr.32/02.03.2020 la contractul colectiv de muncă, anexa nr.2d-1 şi adresa nr.xxx/2021 a RNP-Romsilva şi anexa nr.2d.

La data de 14.09.2021 reclamantul a formulat şi depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, contractul colectiv de muncă aferent anului 2019-2021 şi Anexa 2d-1 din actul adiţional la CCM, pentru perioada în litigiu, nu au ţinut cont de prevederile Legii nr.234/2019, neexistând nici un fel de prorogare a termenului de aplicare.

A susţinut că, la modificarea salariului minim brut garantat în plată la nivel naţional, personalul silvic trebuie să beneficieze de gradul profesional recalculat, obţinut prin înmulţirea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel naţional cu coeficientul K prevăzut pentru fiecare grad şi pentru fiecare gradaţie, pârâta fiind obligată să pună în aplicare prevederile legale chiar şi cu amânarea prevăzută în actul adiţional.

Având în vedere că salariul minim brut garantat în plată la nivel naţional s-a modificat, atât la începutul anului 2020 cât şi la începutul anului 2021, reclamantul consideră că şi gradul profesional trebuia recalculat odată cu modificarea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel naţional.

Referitor la acordarea indemnizaţiei anuale la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru uniforma de serviciu aferentă anului 2019-2020, reclamantul a arătat că, făcând parte din personalul tehnico-ingineresc al Direcţiei Silvice Mehedinţi, avea dreptul la uniforma de serviciu, în conformitate cu prevederile Statutului personalului silvic şi CCM, iar potrivit art.39 alin.(1) din OUG nr.59/2000 modificată prin Legea nr.234/2019, deţinerea şi portul uniformei de serviciu constituie o obligaţie a personalului silvic.

De asemenea au fost invocate şi prevederile art.39 alin.2 şi 3 din OUG nr.59/2009, dispoziţii prin care uniforma şi însemnele se asigură gratuit de angajator, iar în cazul în care nu asigură uniforma, angajatorul este obligat să asigure personalului silvic o indemnizaţie anuală netă la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru achiziţionarea uniformei.

 Cu privire la sporul de 15% prevăzut de HG nr.751/2018, reclamantul a arătat că, RNP Romsilva se încadrează în prevederile art.2 lit.b din Legea nr.153/2017 întrucât, în conformitate cu art.11 alin.(7) din Legea nr.46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, primeşte alocaţii de la bugetul de stat pentru activitatea de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului, pentru finanţarea admisistrării ariilor naturale protejate şi pentru finanţarea Direcţiei de creştere, exploatare şi ameliorare a cabalinelor, aceste alocaţii bugetare implică inclusiv salarizarea personalului angajat.

S-a invocat şi dispoziţiile art.(1) alin.3 din HG nr.229/2009, privind reorganizarea RNP Romsilva, prin care, „Romsilva este regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de sivicultură” precum şi prevederile din CCM aferent anilor 2017-2023 unde se regăsesc sporuri prevăzute art.14 şi 15 din Legea nr.153/2017.

În cauză, din oficiu, în baza rolului activ conferit de disp.art.22 Cod proc.civ, s-au solicitat relaţii de la pârâta pentru a comunica dacă reclamantul este salariatul RNP-Direcţia Silvică Mehedinţi urmând a se indica data angajării, funcţia ocupată, gradaţia deţinută, vechimea în muncă şi în funcţie pe care o are reclamantul în cadrul RNP-Direcţia Silvică Mehedinţi; dacă pentru perioada din litigiu i s-a acordat indemnizaţia de grad profesional, în caz afirmativ să se precizeze cuantumul indemnizaţiei lunare, modul de calcul şi dovada plăţii, iar în caz negativ să se indice motivul acordat cu acest titlu şi modul de calcul; să se indice hotărârea de Guvern emisă în aplicarea art.22 alin.4 din Codul silvic-Legea nr.46/2008; să se precizeze dacă i s-a acordat sporul de handicap de 15%, dovada plăţii sau motivul neacordării; să se precizeze ultima plată efectuată de angajator cu titlu de indemnizaţie anuală pentru neasigurarea uniformei, urmând a se preciza procedura concretă de acordare a acestei uniforme, precum şi actul normativ ce cuprinde această procedură, relaţii comunicate cu adresa nr.10807/10.12.2021 şi nr.1476/28.01.2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În speţă, reclamantul este angajatul pârâtei, în prezent ocupând postul de inginer silvic la Direcţia Silvică M., aşa cum rezultă din actele adiţionale la contractul individual de muncă nr. xx/ 1989 – filele 6-7.

Prin acţiunea formulată, reclamantul solicită obligarea pârâtei angajatoare la plata drepturilor prevăzute de Legea nr.234/2019, respectiv:

a)indemnizația de grad profesional  pe perioada ianuarie – septembrie 2020 ianuarie – iunie 2021 inclusiv, calculată  la nivelul  valorii salariului minim  brut garantat în plată conform anexei nr.2;

b)indemnizaţia anuală netă la nivelul unui salariu minim brut  garantat în plată pentru anii 2019 şi 2020, când angajatorul nu a acordat uniforma de serviciu conform legii.

c)Sporul de 15% din salariul de bază acordat pentru persoanele cu handicap.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere - indemnizația de grad profesional  pe perioada ianuarie – septembrie 2020 ianuarie – iunie 2021 inclusiv, calculată  la nivelul  valorii salariului minim  brut garantat în plată conform anexei nr.2 - se reţine:

Reclamantul face parte din categoria personalului silvic prevăzut de alin.1 lit.b – personal silvic angajat cu contract individual de muncă (inginer silvic).

Potrivit art.120 alin.3 din Legea nr.46 – 2008 Codul silvic, republicată cu modificările şi completările ulterioare, gradele profesionale, drepturile şi îndatoririle personalului silvic  se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege specială.

Legea nr.234/2019, publicată în Monitorul Oficial nr.1004/13.12.2019 intrată în vigoare în data de 16.12.2019 modifică şi completează O.U.G. nr.59/2009 privind Statutul personalului silvic, inclusiv sub aspectul salarizării personalului silvic, salarizarea fiind corelată cu gradul profesional în care este încadrat fiecare angajat.

Potrivit art.22 alin.1 „La stabilirea drepturilor salariale pentru personalul silvic se vor avea în vedere următoarele: nivelul studiilor, funcţia, titlul ştiinţific, vechimea în muncă, vechimea în domeniul silviculturii, locul şi condiţiile în care îşi exercită profesia.

(2) Indemnizaţia de grad profesional şi sporul de risc reprezintă componente ale drepturilor salariale şi se acordă lunar personalului silvic prevăzut la art. 4 alin. (1) în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (3) - (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Sumele necesare pentru acordarea indemnizaţiei de grad profesional prevăzute la alin. (2) se calculează, anual, prin înmulţirea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel naţional cu coeficientul k prevăzut pentru fiecare grad şi pentru fiecare gradaţie.

(4) Valorile coeficientului k sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(5) Sumele necesare pentru acordarea indemnizaţiei de grad profesional prevăzute la alin. (2) se asigură de către angajator din bugetul propriu”.

Potrivit Actului Adițional nr.xxx/2020 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2019 – 2021 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, încheiat între Regia Națională a Pădurilor – Romsilva şi Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva – organizație sindicală reprezentativă pentru negociere, conform Deciziei civile nr.xx/2016 a Tribunalului București, se modifică Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva pe anii 2019 – 2021, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.234/2019 şi se prevede:

„Aplicarea prezentului Act adiţional la Contractul Colectiv de Muncă al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.xx/2019 se va face după cum urmează:

„Anexa nr.2d: Indemnizația pentru gradul profesional acordat personalului silvic – se va aplica începând cu data de 01.10.2020. (...) Celelalte prevederi devin aplicabile la data înregistrării actului adițional la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București”  - filele 6 verso - 8.

Se introduce anexa nouă – Anexa nr.2d – 1 Indemnizația pentru gradul profesional acordat personalului silvic cu aplicabilitate de la data de 01.10.2020 – fila 9.

Instanţa constată acţiunea reclamantului întemeiată.

Dispoziţiile Legii nr.234/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, intrată în vigoare la data de 16.12.2019, care aduce inclusiv modificări privind salarizarea  personalului silvic, sunt de imediată aplicare, textele de lege fiind explicite şi neprevăzând o eventuală prorogare a acordării acestor drepturi, în speţă, drepturile solicitate prin acţiune sau o aplicare etapizată a legii.

Faţă de dispoziţiile art.22 şi art.39 din Legea nr.234/2019 (indemnizație de grad profesional şi uniforma de serviciu) reclamantul avea vocaţie la acordarea de către angajator a indemnizaţiei de grad profesional, în temeiul dispozițiilor legale, de la data intrării în vigoare, 16.12.2019.

Este adevărat că potrivit art.22 alin.5 din Legea nr.234/2019 se prevede: „Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin.2 se asigură de către angajator din bugetul propriu”, textul de lege necondiționând, însă acordarea acestei indemnizații – care este reglementată expres ca şi componentă a drepturilor salariale care se acordă lunar personalului silvic  - de prevederea sau nu în bugetul de venituri şi cheltuieli, indicând cu exactitate şi imperativ doar care este sursa: bugetul propriu al angajatorului.

Ca atare, nu poate fi refuzată acordarea acestor drepturi motivat de faptul că aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli până în luna octombrie a anului 2020, acest aspect neavând relevanţă juridică.

Totodată, potrivit art.19 alin.1 din H.G. nr.229/2009 privind reorganizarea Romsilva, aceasta întocmește anual bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi situaţia financiară în condițiile legii.

Ca atare, având în vedere prevederile legii sus – menționate, angajatorul avea obligația asigurării sumelor necesare cheltuielilor de salarizare a personalului şi să le cuprindă în bugetul de venituri şi cheltuieli, neputând invoca propria culpă în acest sens.

Textul de lege nu lasă loc de echivoc, acordarea indemnizației de grad profesional nefiind condiționată de disponibilitatea resurselor bugetare, faptul că legiuitorul indică expres sursa în alin.5: sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional se asigură de către angajator din bugetul propriu nu concluzionează în sens contrar, ci reglementează cu exactitate cui revine responsabilitatea asigurării sumelor necesare acestor cheltuieli de personal, având în vedere că Romsilva, regie autonomă de interes național, beneficiază şi de finanțare de la bugetul de stat.

Ca atare, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea acestor drepturi şi data acordării în funcție de disponibilitățile bănești.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 72/2021, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1158 din 06/12/2021 prin care s-a admis sesizarea şi s-a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 120 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, personalul silvic NU beneficiază de indemnizaţia de grad profesional ÎN ABSENŢA elaborării unor acte normative care să reglementeze modalitatea de stabilire, în concret, a acestui drept salarial.”

În motivare, după antamarea raționamentului expus în Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 cu privire la o situaţie normativă similară (referitoare la posibilitatea acordării şi cuantificării drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, statuând în sensul că “în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.), s-a arătat în paragrafele 50-52: „Raţionamentul expus mai sus este pe deplin aplicabil şi în speţa de faţă în condiţiile în care, până la adoptarea Legii nr. 234/2019, nu a existat un cadru normativ care să stabilească cuantumul indemnizaţiei aferente gradului profesional sau criteriile pe baza cărora să poată fi calculat un astfel de spor salarial. Este vorba, şi în acest caz, cel mult de o intenţie a legiuitorului de acordare a unui asemenea drept, intenţie care, în lipsa unui cadru funcţional de acordare a sporului, nu a condus la naşterea unui veritabil drept de creanţă.

51. Acordarea acestui drept pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 s-ar face fie prin pronunţarea unor hotărâri imposibil de executat din cauza neindicării cuantumului obligaţiei, fie prin stabilirea de către instanţe a acestui cuantum, cu depăşirea competenţei puterii judecătoreşti.

52. În speţă, nu este posibilă nici extinderea, pentru trecut, a criteriilor de calcul reglementate prin Legea nr. 234/2019, întrucât, aşa cum statuează art. 15 alin. (2) din Constituţia României (principiul fiind preluat şi de art. 6 din Codul civil): “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. În condiţiile în care dreptul de creanţă nu era născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 din cauza lipsei cadrului normativ necesar pentru cuantificarea lui, el nu se putea naşte retroactiv în momentul adoptării legii noi.”

Concluzia firească a acestui raţionament este în sensul că  în condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a indemnizaţiei de grad profesional, se poate vorbi cel mult de o intenţie a legiuitorului de a acorda acest drept de natură salarială, intenţie materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizată, deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza cărora pot fi calculate.

Înalta Curte subliniază că acest raționament este valabil pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, acest act normativ care reglementează un cadru normativ care stabileşte cuantumul indemnizaţiei aferente gradului profesional şi criteriile pe baza cărora să poată fi calculat un astfel de drept salarial.

Instanţa observă că reclamantul pretinde indemnizaţia de grad profesional şi pentru o perioadă ulterioară încheierii Actului Adiţional la Contractul colectiv de muncă, respectiv pentru ianuarie – septembrie 2020, context în care instanţa subliniază că drepturile salariale solicitate de reclamant sunt prevăzute de lege şi nu fac parte din categoria drepturilor acordate în baza contractului colectiv de muncă.

Apoi, se mai reţine că, prin Actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă s-a introdus Anexa nr.2 d – privind Indemnizația pentru gradul profesional acordat personalului silvic, în baza Legii nr.234/2019, cu aplicabilitate de la 01.10.2020, iar în preambulul Actului Adițional s-a prevăzut expres – că aceste dispoziții se vor aplica începând cu data de 01.10.2020, prorogând astfel aplicarea unor dispoziții legale  intrate în vigoare în 16.12.2019.

Potrivit art.229 alin.1 din Codul Muncii, prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi dispoziții ce decurg din raporturile de muncă.

Totodată, conform art.132 alin.1 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condițiile prevăzute de lege.

Rezultă că marja de negociere a contractelor colective de muncă trebuie să se încadreze în „limitele şi condiţiile prevăzute de lege”.

Drepturile solicitate de reclamant sunt reglementate le lege, determinate şi în cuantum şi în limite precise, aşa cum s-a arătat mai sus şi nu drepturi noi, altele decât cele prevăzute de legea nr.234/2019 astfel încât, prin clauzele arătate ale Actului Adițional nr.xx/02.03.2020 efectul a fost neaplicarea legii, amânarea aplicării dispozițiilor legale privind indemnizația pentru gradul profesional acordată personalului silvic începând cu data de 01.10.2020, ceea ce s-a şi întâmplat, fiind acordate aceste drepturi din octombrie 2020, dar nu şi cele cuvenite pentru perioada anterioară, ianuarie – septembrie 2020.

Astfel, nelegalitatea acestei clauze rezidă tocmai din faptul că angajatorul a tratat o componentă a drepturilor salariale cuvenite personalului silvic în afara dispozițiilor legale, hotărând o altă dată a acordării acestor drepturi lunare decât cea prevăzută de lege şi neaplicarea dispozițiilor legale pentru acea perioadă, în defavoarea salariaților.

Astfel, aplicarea acestei clauze din Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă  şi primirea acestei apărări a pârâtei angajatoare conduce la o situaţie de fapt în care nu se respectă legislația în vigoare în materia salarizării, ca atare această clauză încalcă în mod flagrant dispozițiile art.132 din Codul Muncii, aşa cum arată reclamantul.

Totodată, potrivit art.38 din Codul Muncii se consfințește interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege: salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate.

Astfel, în limitele în care a fost investită instanţa, în cadrul conflictului individual de muncă, constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii nr.234/2019 care nu prevăd nici un  fel de prorogare a termenului de aplicare a prevederilor acestora, neputând primi apărările pârâtei, întemeiate pe Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă.

În ceea ce priveşte dreptul la uniforma de serviciu, dispoziţiile art.39 alin.2 din Legea nr.234/2019 prevăd că uniforma şi însemnele prevăzute la alin.1 se asigură gratuit de angajator, iar conform alin.3 în situaţia în care angajatorul nu asigură uniforma, este obligat să asigure personalului silvic o indemnizație anuală netă la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru achiziționarea uniformei.

Se reţine că în Actul  Adițional la Contractul Colectiv de Muncă s-au preluat în art.8 lit. y aceste dispoziții legale, arătându-se în preambul că celelalte prevederi – pentru care nu au fost prevăzute expres o dată a aplicării, deci, dreptul la uniformă, după caz dreptul la indemnizația pentru achiziționarea uniformei, devin aplicabile de la data înregistrării Actului Adițional la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, în speţă la data de ... 2020.

Sunt valabile argumentele din cuprinsul prezentei hotărâri, de mai sus cu privire la data aplicării dispozițiilor legale, ca atare instanţa nu va primi aceste apărări ale pârâtei, precum şi argumentaţia invocată pentru neacordarea acestui drept, constând în aceea că acordarea indemnizaţiei pentru achiziţionarea uniformei este condiţionată de dovedirea achiziţionării acesteia.

Instanța apreciază a fi neîntemeiate criticile referitoare la acordarea indemnizației pentru uniformă.

În acest sens, instanţa subliniază că potrivit art.39 alin.2 din OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic uniforma şi însemnele prevăzute la alin.1 se asigură gratuit de angajator, iar conform alin.3 în situaţia în care angajatorul nu asigură uniforma, este obligat să asigure personalului silvic o indemnizație anuală netă la nivelul unui salariu minim brut garantat în plată pentru achiziționarea uniformei.

Aadar, contrar susținerilor pârâtei, legea nu condiționează acordarea acestei indemnizații de depunerea în prealabil a unor documente justificative privind achiziția uniformei din bugetul propriu al salariatului, astfel că impunerea unei astfel de condiții ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este permis.

În ceea ce priveşte capătul trei de cerere privind acordarea sporului de 15% din salariul de bază, acordat pentru persoanele cu handicap, se reţine:

Reclamantul este beneficiarul certificatului de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Judeţean Mehedinţi - Direcţia de Asistenţă şi Protecţia Copilului Mehedinţi, Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap, având nr. 1774/28 martie 2013 din care rezultă că reclamantul este persoană încadrată în grad de handicap accentuat, permanent, fiind beneficiarul dispoziţiilor Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, certificat depus şi la angajator.

Prin întâmpinare, pârâtul invocă faptul că reclamantul nu este plătit în baza Legii nr. 153/2017, ci instituţia pârâtă se finanţează integral din venituri proprii.

Contrar susţinerilor pârâtei, instanţa observă că domeniul de aplicare al Legii nr. 153/2017 este reglementat prin art. 2, la lit. c fiind enumerat şi  personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii – „(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică: (...) c) personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii;

Opinia instanţei concordă cu orientarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în motivarea Deciziei nr. 7/2021 a  arătat –„În anexa nr. VII din Legea-cadru nr. 153/2017, aplicabilă acestei categorii de personal, la art. 9 din capitolul II, denumit "Sporuri şi alte drepturi", se prevede că: "Personalul încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii beneficiază de sporurile şi indemnizaţiile aplicabile domeniului de activitate în care este încadrat.” – paragraf 51 din decizie.

În acest context, trebuie subliniat că instanţa supremă a luat în discuţie, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenţei a recursului în interesul legii, problematica dacă personalul silvic beneficiază de sporul de risc de 25% din salariul de bază, prevăzut de dispoziţiile art. 120 alin. (5) din Codul silvic, în absenţa elaborării normelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ghidurilor de bune practici, la care fac referire prevederile art. 115 alin. (1) din aceeaşi lege.

Prin urmare, Legea nr. 153/2017 este incidentă şi personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, cum este şi cazul pârâtei din litigiu. Rezultă că este incidentă Legea nr. 153/2017.

Aşa fiind, instanţa reţine că prin Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut sporul pentru personalul cu handicap.

Astfel, potrivit art. 22 din Legea 153/2017 din – „(1) Pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare.

(2) Celelalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de acest spor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului emisă până la data de 1 septembrie 2018.”

Ulterior, Hotărârea de Guvern nr. 751/20.09.2018 a prevăzut că persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție/indemnizația de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Motivul emiterii actului normativ este acela că, la momentul adoptării, numai nevăzătorii cu handicap grav și accentuat beneficiază de spor de 15 % pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de lucru, situație care genera diferențe pe criterii de dizabilitate în ceea ce privește categoriile salariale realizate de personalul cu handicap.

Odată cu rectificarea Convenției privind persoanele cu dizabilități prin Legea 221/2010, România s-a angajat să protejeze și să promoveze dreptul la muncă pentru persoanele cu dizabilități inclusiv pe durata angajării, prin luarea unor măsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ, pentru a interzice discriminarea pe criterii de dizabilități, referitor la toate aspectele și formele de încadrare în muncă.

Astfel, refuzul privind neacordarea sporului de 15% prevăzut de art. 22 din Legea 153/2017 este nelegală.

A nu acorda unor persoane cu handicap grav sau accentuat, de orice tip prevăzute de art. 86, alin.2 din Legea 448/2016 sporul prevăzut de un act normativ adoptat ulterior datei de 01 iulie 2017, înseamnă a ignora dispozițiile legale și a menține în continuare discriminarea care a fost înlăturată prin adoptarea actului normativ respectiv, cu atât mai mult cu cât prevederile din HG 751/2018 se încadrează în categoria normelor legislative specifice necesare pentru a accelera sau obține egalitatea de facto a personalelor cu dizabilități în ceea ce privește exercitarea dreptului la muncă.

Mai mult, dacă nevăzătorii cu handicap grav sau accentuat beneficiari ai sporului de 15% conform art. 19 din Legea cadru 284/2010 beneficiază și în continuare de acest spor, deci după intrarea în vigoare a Legii 153/2017, pentru egalitate de tratament o persoană cu handicap grav sau accentuat, altul decât cel vizual, conform art. 86 alin.2 din Legea 448/2006 trebuie să beneficieze de sporul prevăzut de lege la data intrării în vigoare a acesteia.

De altfel, însuşi legiuitorul a avut în vedere adoptarea unor măsuri adecvate, de ordin legislativ, prin care să fie înlăturate discriminările pe criterii de dizabilitate, intenţia legiuitorului rezultând din nota de fundamentare.

Astfel, prin NOTA DE FUNDAMENTARE la Horărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare s-a subliniat necesitatea adoptării HG nr. 751/2018 prin aceea că: „La momentul actual, potrivit prevederilor legale, sporul de 15% din salariul de bază se acordă nevăzătorilor cu handicap grav şi accentuat, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, situație care generează diferenţiere pe criterii de dizabilitate, în ceea ce privește căștigurile salariale realizate de persoanele cu handicap.

Odată cu ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prin Legea nr. 221/2010, România s-a angajat să protejeze și să promoveze dreptul la muncă pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv pe durata angajării, prin luarea de măsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ, pentru a interzice discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la toate aspectele şi formele de încadrare în muncă.

Prezentul act normativ nu transpune legislație comunitară și nu creează cadrul pentru aplicarea directă a acesteia.

 Schimbări preconizate

Actul normativ stabilește categoriile de persoane cu handicap care vor beneficia de sporul de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea nr 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, de sporul de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, vor beneficia toate persoanele încadrate în gradul de handicap grav sau în gradul de handicap accentuat pentru care tipul de handicap stabilit în anexa la Certificatul de încadrare în grad de handicap este: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

Prevederile cuprinse în prezenta hotărâre se încadrează în categoria măsurilor legislative specifice necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi în ceea ce privește exercitarea dreptului la muncă, obligație asumată odată cu ratificarea de către România, prin Legea nr. 221/2010, a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Potrivit Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate o discriminare.”

Instanţa mai are în vedere şi considerentele deciziei nr. 24/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Cum se interpretează şi aplică dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, în coroborare cu prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017?"

În dezvoltarea considerentelor s-a reţinut că „60. ... Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, a făcut o analiză aprofundată a contextului legislativ reprezentat de Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la dispoziţiile art. 38 alin. (3) din acest act normativ.

61. În cuprinsul acestei decizii instanţa supremă a analizat categoriile de personal ce fac excepţie de la regula instituită în art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În cauza de faţă, excepţia, strict prevăzută la lit. j) a aceluiaşi articol, vizează cuantumul sporului reglementat la art. 22 alin. (1), iar nu categoria de persoane cu handicap care pot beneficia de acest spor, cum în mod corect s-a reţinut în argumentarea celei de-a doua opinii jurisprudenţiale prezentate.

62. Determinarea textului legal aplicabil raportului juridic, în ceea ce priveşte acordarea sporului de 15% pentru persoanele cu handicap, se realizează în raport cu identificarea ipotezei normei şi a dispoziţiei acesteia, coroborat cu dispoziţiile prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a Legii-cadru nr. 153/2017.

63. Mai mult decât atât, voinţa legiuitorului reiese şi din nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 751/2018, prezentată chiar de completul de judecată care a formulat sesizarea.

64. Rezultă din cele ce precedă că instanţa de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi îngăduie interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, despre dispoziţii neclare sau incomplete, care să se constituie într-un veritabil obstacol pentru judecătorii recursului.”

Ca atare se constată că reclamantul este îndreptăţit la acordarea sporului de 15 % din salariul de bază reglementat de art. 22, alin.2 din Legea 153/2017 şi HG 751/20.09.2018 de la data solicitării respectiv octombrie 2018.

Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, prin Decizia nr. 1536/14 iunie 2022 pronunţată de CA C___.

Domenii speta

Spete similare