Contestaţie la executare

Sentinţă penală 49 din 10.03.2020


T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub condamnata  G.M.I., a formulat contestaţie la executare  cu privire la sentinţa penală 886/23.05.2019 a Tribunalului  Bucureşti Secţia  I Penală, definitivă prin decizia penală nr.1221/A/01.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II a Penală .

În motivarea cererii contestatoarea a arătat că solicită admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă,  deducerea din pedeapsă a celor şase zile  considerate ca executate conform art. 55 ind.1 din legea 169/2017, respectiv pentru perioada 29.11.2017- 23.12.2019,  dată la care a fost abrogat recursul compensatoriu. 

S-au ataşat la dosar: copia mandatului de executare a pedepesei inchisorii nr. 3020/7.10.2019 emis de Tribunalul Bucuresti – Secţia I Penală; adresa nr.G 2 -25220 din data de 20.02.2020 emisă de Penitenciarul  Târgşor;  copia sentinţei penale nr. 886/23.05.2019 pronunţată de Tribunalul  Bucuresti  Secţia  I Penală, copia deciziei penale nr. 1221/1.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti – Secţia a II a Penală,  fişa de cazier judiciar a condamnatei. 

Analizând actele şi lucrările dosarului ,în raport de dispoziţiile legale ce reglementează contestaţia la executare şi faţă de susţinerile condamnatei , instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa penală nr.886/23.05.2019 a Tribunalului  Bucureşti Secţia  I Penală, definitivă prin decizia penală nr.1221/01.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti  Secţia a II a Penală, în baza art. 396 alin.2 c.p.p, rap.la art.2 alin.1. alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin.1 c.p. si a art.41 alin.1  a fost condamnată G.M.I. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea în stare de recidiva postexecutorie a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată ( trei acte materiale).

În baza art.55 lit.a şi  art.66 alin.1 lit.a si b c.p. si privind aceeasi infracţiune arătată mai sus, s-a interzis inculpatei exercitarea pe o durata de 2 ani a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice si a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsa complementară.

În baza art.404 alin.5 c.p.p,. rap.la art.54 si art.65 c.p. s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1. lit.a si  b c.p., ca pedeapsa accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art.3, art.4 alin.1 lit .b si art. 5 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea obţinerii şi stocării profilului lor genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

La momentul pronunţării hotărârii instanța a reținut săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie , al cărei prim termen l-a constituit o pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare , pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată reprezentând minimul legal ( 5 ani închisoare conform art. 2 alin.2. din Legea 143/2000),  majorat cu jumătate ca urmare a stării de recidivă conform art. 43 alin.5. cod penal.

După rămânerea definitivă a hotărârii Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3020/7.10.2019 , din pedeapsa aplicată inculpatei s-a dedus perioada de la 29.11.2017 la zi, iar potrivit adresei nr. G2 -25220/20.02.2020 emisă de Penitenciarul Târgşor pedeapsa a început la data de 29.11.2017 şi urmează să expire la data de 4.01.2025, din pedeapsă urmând a fi scăzute 144 zile conform art. 55/1 alin.1 din Legea 169/2017.

Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că în prezent contestatoarea condamnată se află în executarea pedepsei, iar zilele considerate ca executate conform art. 55/1 din Legea 169/2017 urmează a fi avute în vedere la discutarea unei eventuale propuneri de liberare condiţionată, tribunalul urmează să respingă ca neîntemeiată cererea condamnatei de deducere a zilelor considerate ca executate.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege , ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Motivele invocate pe calea contestaţiei la executare nu pot pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti atacate şi nici aspecte de fond ce vizează individualizarea întrucât contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

Ca atare, aspectele învederate de condamnată în sensul că la momentul pronunţării deciziei în apel instanţa nu a avut în vedere zilele considerate ca executate conform Legii 169/2017 nu constituie caz de contestaţie la executare, punând în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotarârii judecătoreşti.

În raport de cele arătate , tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de condamnata G.M.I.,  cu privire la sentinţa penală nr. 886/23.05.2019 a Tribunalului  Bucureşti Secţia  I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1221/01.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti  Secţia a II a Penală.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligată condamnata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 80 lei.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 313 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.