Contestaţie la executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG*

Dosar nr.-/-/2017

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 15 Noiembrie 2017

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE -

Grefier -

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii  MIM, MD şi pe intimata BTSA SP, având ca obiect contestaţie la executare dosar de executare nr. 85/2012 - BEJ EM.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanţa, în baza art. 394 Cod procedură civilă, constată dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare.

INSTANŢA

Sub nr. .../205/2017 s-a înregistrat pe rolul instanţei contestaţia la executare formulată de contestatorii MIM şi MD, în contradictoriu cu intimata BT prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare şi cheltuieli de judecată.

În considerente, contestatorii arată că executarea este perimată conform art. 389 al.1 C.pr.civ., în decursul celor 5 ani de la demararea dosarului  de executare a u trecut mai multe perioade de împlinire a termenului  de perimare, respectiv între datele de 2.08.2012 şi 16.04.2014 sau între 17.09.2015 şi 4.08.2016.

Precizează contestatorii, totodată, că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.

Pe fond arată contestatorii că suma din somaţie este dublul sumei împrumutate şi solicită instanţei să cenzureze aceste sume.

Arată contestatorii că ei au fost garanţi ai împrumutatei S.C.RA SRL, în prezent în faliment, creditoarea este înscrisă la masa credală cu suma de 156626,88 lei, deci suma a fost declarată scadentă anticipat, iar executorul n-o mai poate actualiza. Arată contestatorii că instanţa a încuviinţat deja executarea silită pentru suma de 181362,49 lei, sumă ce nu poate fi depăşită, din care banca a executat deja garanţia de la FNG în sumă de 144000 lei, prin urmare părţile contestă şi procesul verbal de actualizare a creanţei încheiat de executor la 25.01.2017.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Faţă de acţiunea principală, la data de 14.04.2017 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei.

Sub aspect procedural, intimata a  invocat excepţia netimbrajului, excepţia tardivităţii  faţă de toate actele de executare întocmite anterior datei de 7.02.2017, excepţia  tardivităţii faţă de întinderea creanţei, iar pe fond arată intimata că acţiunea este nefondată.

În considerente, se arată că se solicită anularea tuturor actelor de executare în dosarul de executare nr. 85/2012, dar nu se precizează la ce acte se referă, care sunt motivele pe care se întemeiază cererea lor sau ce dispoziţii legale sunt incidente, ce normă a încălcat executorul sau ce vătămare s-a produs, suficient de gravă pentru a nu putea fi înlăturată altfel.

Precizează intimata că li s-a comunicat contestatorilor procesul verbal de actualizare a creanţei la 7.02.2017, conform dovezilor de comunicare de la dosar, iar adresa  de înfiinţare a popririi este din 25.01.2017, doar faţă de aceste ultime acte fiind în termen contestatorii să mai formuleze contestaţie, nu şi pentru celelalte acte de  executare, avându-se în vedere că executarea silită s-a cerut la data de 2.08.2011.

În continuare, intimata enumeră actele de executare silită şi cererile de continuare a executării silite efectuate în această perioadă de timp.

În ceea ce priveşte valoarea debitului, arată intimata că aceasta a fost comunicată contestatorilor prin somaţie de plată şi înştiinţarea de poprire din 2.08.2012, debitorii având la dispoziţie 15 zile pentru contestarea întinderii creanţei de la data primirii somaţiei, lucru pe care nu l-au făcut.

Pe fond, arată intimata că debitorul  S.C.R.A. SRL a încheiat cu intimata 3 contracte de credit, dintre care pentru 2 contestatori au avut calitatea de garanţi, avalişti şi fidejusori.

Astfel, pentru contractul de credit nr. 1259/4.12.2009, modificat şi completat prin actul adiţional nr. 1/1259/3.11.2010, prin care debitoarea a primit suma de 180.000 lei, s-au constituit mai multe garanţii.

-garanţie acordată de FNG a creditelor pentru IMM, în valoare de 144000 lei, respectiv 80% din credit;

-contract de fidejusiune nr. 1259/FID/02/4.12.2009 încheiat cu contestatorii, care au garantat până la suma de 186.300 lei.

Pentru  contractul de credit nr. 235/12.03.2010, modificat şi completat prin actul

 adiţional nr. 1/235/11.03.2011, pentru suma d e 70.000 lei garanţie o constituie contractul de fidejusiune nr. 235/FID/02/11.03.2011, încheiat cu contestatorii, până la limita de 79.792 lei.

La data de 26.07.2011, banca a decis demararea procedurilor de executare silită împotriva debitoarei, dar şi a garanţilor.

Prezenta contestaţie, arată intimata, vizează doar dosarul execuţional nr. 85/2012 al BEJ M., ce are la bază primul credit arătat, la acea dată executarea începând prin executor bancar, care a procedat la înfiinţarea popririlor asupra conturilor  contestatorilor, simultan cu alte acte de executare pe care le enumeră. Ulterior, prin intrarea în vigoare a L 287/14.12.2011, banca a înaintat dosarul către BEJ M., împreună cu cererea de continuare a executării nr. 6755/5.05.2012, aceasta efectuând în continuare lucrările de executare enumerate.

În privinţa garanţiei de la FNGCIMM SA IFN, banca a încasat garanţia, dar ulterior garantul a acordat băncii mandat nr. 17569/9.08.2012 de participare în numele şi pe seama sa la distribuirea sumelor rezultate din executare.

În prezent, arată intimata, societatea debitoare este în faliment, banca este înscrisă la masa credală cu pretenţiile proprii cât şi cu pretenţiile FNGCIMM SA IFN- în baza mandatului, urmând a fi înscris fondul.

În ceea ce priveşte perimarea, arată intimata că aceasta nu a intervenit niciodată, creditorul nu a stat în pasivitate, iar executorul a efectuat periodic acte de executare, una din formele de executare fiind poprirea, care face imposibilă perimarea executării.

De asemenea, arată intimata, nu a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită, întrucât banca a depus toate diligenţele necesare, iar executorii, atât cel bancar cât şi, ulterior, cel judecătoresc au efectuat sistematic acte de executare în cauză.

Nu în ultimul rând, arată intimata, actele de executare făcute împotriva debitorului principal întrerup cursul prescripţiei şi în contractul de fidejusiune, fidejusorul fiind obligat principal  alături de debitor.

În privinţa anulării formelor de executare, precizează intimata că contestatorii nu au precizat nici la ce forme de executare în concret se referă, nici ce încălcări ale dispoziţiilor legale în materie de executare au constatat, nici ce vătămare le-au produs actele atacate, astfel că nu se poate admite.

În privinţa cuantumului  creanţei, arată intimata că aceasta nu numai că nu mai poate fi contestată la acest moment, dar contestatorii, ca garanţi principali , datorează şi accesorii şi orice cheltuieli ale contractului, obligaţia lor fiind solidară.

După intrarea debitorului principal în insolvenţă, arată intimata, nu s-au mai  calculat dobânzi, dar la suma datorată s-au adăugat cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal de cheltuieli din 25.06.2012, comunicat la 2.08.2012.

Pentru aceste argumente, intimata solicită respingerea contestaţiei.

În cauză au fost admise şi administrate proba cu înscrisuri, s-a solicitat dosarul  de executare, s-au solicitat relaţii de la organele abilitate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce succed.

Prin cererea principală, contestatorii invocă excepţia perimării executării și a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, iar pe fond arată că executarea se desfăşoară pentru o sumă mult mai mare decât cea datorată.

Examinând aceste excepţii, instanţa va reţine în primul rând, că executarea silită a început în baza vechiului cod de procedură civilă, respectiv la data de 2.08.2011, când s-au demarat formalităţile de executare prin executor bancar.

Conform art. 3 din Legea 134/2010, executarea silită se demarează în temeiul vechiului Cod de Procedură Civilă.

Astfel, în ceea ce priveşte perimarea executării, incidente în cauză sunt disp. Art. 389,390 Vechiul c.pr.civ.

Art. 389: „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desfiinţarea  ei.”

Art. 390: „Disp.art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie.”

Intimata a formulat la data de 2.08.2011 cerere de executare silită prin toate formele de executare, inclusiv prin poprire, iar prin adresa nr. 1-32/14.12.2011 a executorului bancar Tudor Florin Alin s-a înfiinţat poprirea asupra conturilor debitorului principal, dar si a garanţilor săi.

Conform art. 454 Vechiul C.pr.civ. poprirea se înfiinţează fără somaţie, iar  conform art. 455 ea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă la o altă unitate sau când este pensionat.

În aceste condiţii, dispoziţiile privitoare la perimarea executării nu se aplică, poprirea nefiind susceptibilă de perimare.

În privința excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, față de data încheierii contractelor de garanție ale contestatorilor, incidente în cauză sunt disp. Art. 167/1958.

Conform art. 6 din norma-cadru, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar conform art.7 prescripția începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

În cauză, creditul ce face obiectul dosarului execuțional în litigiu, a fost declarat scadent anticipat la data de 27.07.2011, iar accesoriile au continuat să fie calculate  până la data de 13.11.2012, când debitorul a intrat în procedură de faliment.

Aşadar, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 27.07.2011, iar cererea s-a formulat la data de 2.08.2011.

Ulterior modificării legislației, creditoarea intimată a formulat cereri de continuare a executării și de stăruire în executare, astfel cererea nr. 6755/4.05.2012, nr. 4705/21.08.2014, nr. 4785/21.08.2014, nr. 10065/26.11.2014, nr. 3119/26.11.2014, nr. 1910/3.03.2015, nr. 6857/30.04.2015, nr. 3390/13.03.2015, nr.3391/13.03.2015, nr.34937/30.12.2015, nr. 34839/30.12.2015, nr. 19885/7.06.2016.

Toate aceste cereri se află la dosarul de executare silită, arată străduinţa creditorului  în executarea obligaţiilor asumate de contestatorii ce au garantat creditul si au întrerupt consecutive termenul de prescripţie care, astfel nu s-a mai împlinit. La acest moment, debitorul este în faliment, procedura suspendând prescipţia.

În ceea ce priveşte cuantumul creanței, pe de o parte, contestatorii, ca fidejusori, au garantat cu totalitatea bunurilor lor prezente sau viitoare, nu doar principalul, ci şi accesoriile și orice alte cheltuieli ocazionate de respectivul credit, garanție ce s-a acordat cu renunţarea la beneficiul de discuțiune si diviziune, iar pe de altă parte cuantumul debitului li  s-a comunicat la data de 15.09.2011, cu somația nr. 835, împreună cu titlul executor și a ajuns la aceștia la data de 20.09.2011, cu aviz recomandat, după cum rezultă din actele dosarului. Conform art. 401 Vechiul cod procedură civilă, contestaţia se introduce în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștiință sau a primit actul pe care înţelege să-l conteste. Acest termen a trecut.

Accesoriile la creditul principal s-au calculate până la data de 13.11.2012, când debitorul a  intrat în procedura falimentului si s-au comunicat contestatorilor atit suma finală cât și a cheltuielilor de executare prin adrese de înștiințare a înființării popririi din 25.06.2012, acte primate la 2.08.2012. Simultan s-a comunicat si somația, fiind începută executarea sub toate formele.

Si aceste acte puteau fi atacate în termen de 15 zile, termen care a trecut.

Prin urmare, instanța va admite excepția tardivității contestației la titlu, având în  vedere că se cunoștea cuantumul creanței de 5 ani și va respinge argumentele pe fond ale contestatorilor.

Prin întâmpinare s-au invocate excepția netimbrării, ce a fost respinsă, având în vedere că s-a achitat taxa de timbre şi excepţia tardivităţii  actelor de executare anterioare celui din data de 2.02.2017.

Aceasta a doua excepție va fi admisă, având în vedere că termenul de 15 zile este valabil pentru formularea contestației în cazul fiecărui act, depășirea acestuia sancționdându-se cu respingerea cererii ca tardivă.

Cât privește înștiințarea de înființare a popririi din 25.01.2017, comunicată la 2.02.2017 și procesul verbal de actualizare, va reține instanța că nu se aduce nici o critică concretă acestor acte, nu se precizează nici o dispoziție legală încălcată de aceste acte.

Faptul că banca s-a înscris la masa credală nu o împiedică nicidecum să execute fidejusorii care au renunțat la diviziunea în discuțiune, iar suma încasată de la  FNGC IMM, cu titlu de garanție, nu este o sumă nerambursabilă, banca fiind împuternicită de fond să procedeze la orice formă de valorificare a patrimoniului debitorului și garanților pentru recuperarea sumei cu care fondul a garantat.

Garanția acordată de fond avea ca scop să permitĂ IMM să contracteze credite mai consistente pentru dezvoltare , dar nu avea nicidecum același regim juridic ca fidejusiunea.

Prin încheierea contractelor de fidejusiune, contestatorii devin solidari cu debitorul  principal pentru creanță, accesorii și orice sume ce rezultă din contractual respective cu tot patrimonial lor, așa cum s-au angajat, pe când rolul Fondului era acela de a asigura bsnca de faptul ca riscul contractului va fi rapid recuperate în bună măsură.

Alte criterii nu se aduc.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge  integral contestația la executar.e

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge acţiunea formulată de contestatorii MIM şi MD, în contradictoriu cu intimata BTSA SP,.

Cu apel în termen de  10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.11.2017.

PREŞEDINTE,GREFIER,

 .......... .........

Domenii speta

Spete similare