Arestare preventivă- excepţia nulităţii relative invocată de instanţă din oficiu

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, Tribunalul reţine următoarele:

Prin încheierea penala nr. 37/28.5.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Ploieşti – Secţia penală, s-a dispus „În temeiul art. 226 alin. (1) Cod procedură penală, admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti. În temeiul art. 226 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 223 alin.1 lit.d Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpatului B.C., cercetat pentru săvârşirea infracțiunii de furt, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplic.  art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43, alin. 5 C.pen,  pe o durată de 30 de zile, de la data de 28.05.2020 şi până la data de 26.06.2020 inclusiv”

În considerente s-a reţinut în esenţă că Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.05.2020 sub nr.9478/281/2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a solicitat arestarea preventivă a: - inculpatului B.C., cercetat pentru săvârşirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplic.  art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43, alin. 5 C.pen, pe o durată de 30 de zile, de la data de 28.05.2020 şi până la data de 26.06.2020 inclusiv.

În fapt, în cuprinsul Referatului a reţinut procurorul de caz că:

La data de 21.05.2020, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla în faţa Complexului Mare Nord, situat pe Şoseaua Nordului din mun. Ploieşti, inculpatul B.C. i-a smuls din mâna persoanei vătămate, M.B.E., mai multe bancnote ce însumau suma de aprox. 850 lei.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Secției 2 Poliție Ploiești din data de 21.05.2020 s-a dispus efectuarea în continuare urmăririi penale faţă de suspectul B.C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplic.  art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43, alin. 5 C.pen., constând în aceea că la data de 21.05.2020, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla în faţa Complexului Mare Nord, situat pe Şoseaua Nordului din mun. Ploieşti, i-a smuls din mâna persoanei vătămate, M.B.E., mai multe bancnote ce însumau suma de aprox. 850 lei.

Prin ordonanţa nr. 3673/P/2020, din data de 27.05.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a dispus confirmarea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplic.  art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43, alin. 5 C.pen.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești din data de 28.05.2020 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplic.  art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43, alin. 5 C.pen.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din cadrul Secția 2 Poliție din data de 27.05.2020, suspectul B.C. a fost reţinut pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 27.05.2020, ora 23.10, măsura urmând să înceteze la data de 28.05.2020, ora 20:30.

În continuare, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că este întemeiată propunerea parchetului, a arătat pe larg argumentele de fapt şi de drept şi, în final a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durata de 30 de zile.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul B.C., pentru motivele arătate în cuprinsul practicalei.

La termenul de judecată din data de azi, 3 iunie, Tribunalul a pus în discuţie excepţia nulităţii relative a declaraţiei date de inculpatul (fila 11 din dosar fond) cu consecinţa nulităţii încheierii penale atacate, excepţie ce urmează a fi admisă, în principal, pentru următoarele considerente.

Referitor la această declaratie, retinem că pe pagina a 2-a a acesteia lipsesc semnaturile inculpatului şi ale avocatului ales, ceea ce atrage nulitatea relativă a actului deoarece: a) reprezintă însăşi declaraţia propriu zisă a inculpatului (din care reiese un element important – nerecunoasterea faptei), b) inculpatul a declarat in fata completului de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului că nu stie sa citească si că nici nu i s-a citit declaraţia de către instanţă, desi aceasta avea această obligatie procedurală, împrejurare ce poate reiesi si din faptul ca declaratia nu este semnata nici de catre aparator.

Nefiindu-i citită declaraţia de către instanţă, s-au încălcat automat dispoziţiile art. 110 alin. 2 CPP care prevăd că „(2) Dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise (întreaga declaraţie – n.n.), suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului.

(3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă.

(4) Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, precum şi de interpret când declaraţia a fost luată printr-un interpret”.

Faptul că declaraţia este semnată pe prima pagină inclusiv de către inculpat si avocatul sau, validează doar faptul că i s-au adus, teoretic, la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile acolo consemnate, nu se poate considera ca este vorba despre o eroare materială/omisiune de a semna, nefiind relevant nici faptul că judecătorul de drepturi si grefierul au semnat declaraţia pe ambele pagini cât timp declaraţia este manifestarea de voinţă a inculpatului – actorul principal al procesului penal.

Fiind încălcată o dispoziţie procedurală esenţială referitoare la continutul declaraţiilor inculpatului (alta decat cele prev. de art. 281 CPP, care atrag nulitatea absoluta), Tribunalul retine ca sunt incidente dispoziţiile art. 282 CPP privind nulităţile relative, care prevăd că „(1) Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. (2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.”

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 554 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 1013 din 21 decembrie 2017, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate constatându-se că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulităţii relative, este neconstituţională. Dupa pronunţarea acestei decizii, s-a revenit la soluţia din legislaţia procedurală anterioară (CPP 1968), potrivit căreia si judecătorul putea invoca şi pune în discuţie nulitatea relativă, din oficiu, având în vedere că dreptatea este o valoare supremă a statului.

În speţă, sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 282 CPP, deoarece : a) există o încălcare a unei dispoziţii legale  - art. 110 alin. 2 şi 4 CPP şi art. 10 CPP, b) încălcarea a determinat o vătămare directă a dreptului la apărare al inculpatului – prin dispunerea în continuarea  măsurii arestării preventive, c) încălcarea (semnarea declaraţiei de inculpat, de către inculpat şi avocatul acestuia) nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiintarea încheierii si reluarea procesului de audiere a inculpatului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei, altul decat cel initial desemnat având în vedere incidenta stării de incompatibilitate rezultată din desfiintarea încheierii.

Desfiintarea încheirii penale atacate are loc prin intermediul nulităţii derivate, consecinţă a nulităţii declaraţiei inculpatului (obligatorie cf. art. 225 alin. 7 şi 8 CPP).

Aplicarea sancţiunii nulităţi relative este justificată pe deplin în acest caz, încălcarea dispoziţiilor legale evocate mai sus fiind evidentă cu consecinţa vătămării unor drepturi procesuale importante aparţinând inculpatului (in primul rand dreptul la apărare, şi, desigur, dreptul la libertatea fizică – vizat direct de măsura arestării preventive), astfel de cazuri, numeroase în practica judiciară, fiind în general superficial tratate de către organele judiciare, astfel cum s-a observat şi recent în literatura de specialitate (a se vedea M. Udroiu, Codul de procedura penala. Comentariu pe articole, Ediţia a 3-a, Editura CH Beck, Bucuresti, 2020, pp. 1673-1674).

Aşa fiind, vom admite excepţia nulităţii relative invocată de instanţă din oficiu. Vom constata nulitatea încheierii penale nr. 37/28.5.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Ploieşti – Secţia penală.

Vom desfiinţa integral încheierea penală nr. 37/28.5.2020 a Judecătoriei Ploieşti – Secţia penală şi, pe cale de consecinţă, trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploieşti – Secţia penală, în vederea reluării procesului de judecată a propunerii de arestare preventivă.

Vom dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B.C.,  în prezent deţinut în CRAP Câmpina, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45/DL emis la data de 28.05.2020, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Domenii speta

Spete similare