Pretentii contravaloare reparatii avarii autoturism

Asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/15.02.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2019 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul R C M în contradictoriu cu pârâtul N A K G, astfel cum a fost reţinut sub aspect subiectiv prin încheierea de şedinţă din 20.07.2020.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 19452,03 lei, cu titlul de contravaloare a reparaţiilor avariilor produse la data de 28/29.04.2019 autoturismului aparţinând reclamantului marca F F cu nr. de înmatriculare XX XX XXX.

Au fost compensate cheltuielile de judecată, sens în care a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1577,6 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată necompensate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Raportat la concluziile expertului judiciar desemnat în proces (fila 102 dosar), în noaptea de 29/30.04.2019 fiul reclamantului, R Dan G, pe fondul consumului de alcool, a apelat la pârât, amic al acestuia, să-i conducă autoturismul marca F F cu nr. de înmatriculare XX XX XXX de la Hotel P până la staţia Peco OMV de pe str. fiul reclamantului urcându-se într-o altă maşină condusă de o persoană de sex feminin, ambele vehicule circulând pe acelaşi traseu.

Pârâtul, în momentul în care a intrat în sensul giratoriu de pe str. P, în dreptul magazinului D, la efectuarea virajului către stânga, din cauza umezelii carosabilului, a pierdut controlul direcţiei vehiculului, impactând bordura din faţa spălătoriei auto aflată în acea zonă cu partea dreaptă faţă a autoturismului aparţinând reclamantului, încredinţat spre folosire de fiul reclamantului, producându-se avarierea părţii dreapta faţă a vehiculului.

A sosit ulterior la faţa locului şi reclamantul, iar toate părţile prezente (reclamant, fiul acestuia şi pârâtul) au constatat că autoturismul nu se poate deplasa , convenindu-se să rămână în acea zonă până dimineaţa.

Avariile menţionate au legătură de cauzalitate cu dinamica accidentului şi înscrisurile de la dosar, mai puţin avarierea discului de frână stânga faţă, dar anumite repere de pe partea dreaptă faţă au fost înlocuite fără a prezenta deformări, fisuri etc.

Referitor la acest aspect, expertul judiciar (fila 101 dosar) a menţionat că la constatarea avariilor trebuia să participe şi pârâtul, în mod asemănător exprimându-se şi expertul parte (fila 107 dosar), dar instanţa reţine că pârâtul are o culpă în această privinţă, în condiţiile în care acesta era direct interesat să se stabilească în prezenţa sa aceste împrejurări de fapt, întrucât reclamantul a procedat la notificarea sa (fila 11 dosar) în data de 23.05.2019 – fila 14 dosar -, după ce anterior (la data de 06.05.2019 – fila 10 dosar) reclamantul a efectuat demersuri în sensul eliberării autorizaţiei de reparaţie din partea organelor de poliţie.

Astfel, din punctul de vedere al culpei procedurale, instanţa a reţinut că pârâtul este cel care se face vinovat de modul în care a fost nevoit reclamantul să acţioneze şi nu este culpa reclamantului că a identificat avariile la autoturismul acestuia în lipsa pârâtului, acesta din urmă dând dovadă de lipsă de cooperare cu partea vătămată. Sub acest aspect susţinerile pârâtului că a propus ajungerea la o înţelegere nu au suport probator, conform art. 249 C.pr.civ.

Legat de avariile pretinse, conform experţilor şi înscrisurilor de la dosar (în special pe acest aspect fila 18 şi urm. dosar), s-a depus un deviz de reparaţie al autoturismului întocmit de SC PA SRL în valoare de 31116,33 lei (inclusiv TVA) şi factura proformă nr. X/07.06.2019 în valoare de 33200 lei (inclusiv TVA).

La dosarul cauzei nu au fost identificate planşe foto suficiente din care expertul judiciar să constate cu exactitate avariile suferite de autoturism, acestea rezultând din devizul de reparaţie al vehiculului şi din cele două oferte de preţ existente la dosar.

În urma prezentării pieselor înlocuite, expertul judiciar a concluzionat că unele dintre acestea nu prezintă la vedere avarii şi nici nu sunt documente care să specifice defecţiunea constatată, de exemplu la caseta de direcţie, sens în care expertul judiciar a menţionat la fila 101 verso dosar că unele repere nu necesitau înlocuirea cu altele noi, printre care discul de frână stânga faţă nu are legătură cu evenimentul rutier, avarierea autoturismului fiind pe partea dreaptă faţă, iar la discul de frână dreapta faţă nu se observă deformări sau fisuri; aripa dreaptă faţă nu prezintă avarii care să conducă la schimbarea acesteia, putând fi adusă la starea iniţială prin reparare; caseta de direcţie nu prezintă avarii, iar reclamantul a menţionat că fost înlocuită iniţial bieleta din dreapta, iar la montare pe autoturism s-a constatat că nu funcţiona, acesta fiind motivul pentru care s-a optat pentru soluţia de înlocuire cu una nouă, fără a exista un document în acest sens eliberat de serviceul auto unde a fost efectuată această operaţiune, motiv pentru care expertul nu a putut identifica defecţiunea prezentată şi nici instanţa de judecată nu poate la rândul său să analizeze în concret justeţea acestei măsuri de reparaţie.

La data de 01.02.2021 reclamantul, în cadrul obiecţiunilor depuse la rapoartele de expertiză a depus o cerere pe care a adresat-o societăţii de service care a efectuat operaţiunile pentru care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata acestora în cadrul litigiului de faţă, dar instanţa constată că era obligaţia procesuală a reclamantului de a prezenta aceste relaţii din timpul procesului şi nu ulterior, conform principiului actori incumbit onus probandi (sarcina probei incumbă reclamantului), adagiu latin exprimând regula conform căreia cel ce face o afirmaţie în faţa unui organ de jurisdicţie trebuie să o dovedească, cu atât mai mult aceste relaţii nu au fost remise în timpul procesului.

De asemenea, expertul judiciar a mai constatat că traversa punte faţă nu prezintă avarii care să conducă la înlocuirea sa, ea putând fi reparată, suportul etrier şi ertierul nu prezintă avarii care să impună înlocuirea acestora, butucul roată faţă dreapta nu are avarii observabile care să conducă la înlocuirea acestuia şi rulmentul roată faţă dreapta nu a suferit un şoc suficient de puternic care să conducă la deteriorarea sa.

Pârâtul a contestat în proces doar cuantumul sumelor pretinse de reclamant, atunci când a menţionat că reclamantul a înţeles să-şi repare autoturismul achiziţionând piesele la preţuri foarte mari şi a ales un service care practica o manoperă de 200 lei pe oră şi că s-a comportat de această manieră considerând, probabil, că întreaga reparaţie va cădea în sarcina sa, considerând că reclamantul, în mod discreţionar, efectiv în paguba sa, a fost de acord cu preţurile acordate de unitatea reparatoare atât pentru piesele schimbate, cât şi pentru ora de manoperă.

Susţinerea pârâtului în sensul că reclamantul a înţeles să-şi repare autoturismul achiziţionând piesele la preţuri foarte mari şi a ales un service care practica o manoperă de 200 lei pe oră nu poate fi primită de instanţă, având în vedere că pârâtul a fost notificat, nu s-a prezentat şi în această privinţă operează în principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" (nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuși a unor norme legale care de altfel nu au caracter imperativ). Reclamantul avea libera alegere să recurgă la orice operator service în vederea identificării avariilor suferite la autoturismul personal şi efectuării reparaţiilor, cu atât mai mult cu cât era vorba despre un autoturism insuficient rulat din punct de vedere rutier, care avea inspecţia service la zi în cadrul societăţii reparatoare conform planşelor foto depuse la ultimul termen de judecată de reclamant prin apărător (foto nr. 11), prin urmare s-a apelat la operatorul autorizat al firmei producătoare.

Altfel ar fi stat discuţia dacă pârâtul ar fi dat curs solicitării reclamantului pentru identificarea soluţiei de reparare a autoturismului, dar datele procesului, conform celor mai sus expuse, nu pot fi reţinute din punctul de vedere al pârâtului.

Din acest punct de vedere a susţinut pârâtul că atât conform legislaţiei de autorizare a unităţilor service, cât şi din punct de vedere concurenţial, toate unităţile service autorizate de Registrul Auto Roman sunt egale din punct de vedere al nivelului de calitate al lucrărilor, ele având obligaţia să folosească pentru reparaţii doar piese originale, dar acelaşi principiu concurenţial nu poate să impună preţuri egale la reperele auto sau la manopera acestor unităţi, sens în care nu se poate imputa reclamantului lipsa de diligenţă a pârâtului de a procura acele elemente auto care au suferit avarii.

Prin modul de comportament al pârâtului, din punctul de vedere al instanţei, reclamantul nu era obligat să consulte cele mai ieftine posibilităţi de reparare al autoturismului, întrucât nu există temei legal pentru aceasta, iar invocarea de către pârât a faptului că în acest mod reclamantul a dorit să-l împovăreze din punct de vedere financiar este un element factual nedovedit, cu atât mai mult cu cât preţurile pretinse de unitatea service au fost achitate de reclamant din fondurile sale, din această perspectivă nu se identifică o eventuală îmbogăţire fără justă cauză, patrimoniul reclamantului fiind diminuat cu sumele pretinse de la pârât.

Chiar dacă este de notorietate că piaţa unităţilor reparatoare este una liberă, preturile fiind stabilite între anumite limite minime şi maxime, instanţa de fond a apreciat că nu poate reţine că reclamantul avea obligaţia de a identifica în locul pârâtului aceste limite, acestea fiind depuse de pârât ulterior, nu la data convocării sale de reclamant.

Aşa încât instanţa nu poate reţine aserţiunea pârâtului în sensul că orice cumpărător de bună-credinţă care plăteşte costul din propriul buzunar alege să achiziţioneze o piesă identică cu alta, de la furnizorul care oferă preţul mai mic, întrucât pârâtului ii incumba această obligaţie, reclamantul dorind să apeleze la unitatea service cu care efectua operaţiunile anulare de revizie.

Conform art. 1349 C.civ., (1) orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

Răspunderea civilă delictuală constituie răspunderea de drept comun, iar răspunderea contractuală reprezintă o răspundere specială sau limitată. Ori de câte ori răspunderea civilă nu decurge din neexecutarea unui contract, ne vom găsi pe terenul răspunderii delictuale.

Penalul ţine în loc disciplinarul în acelaşi mod în care ţine în loc civilul. Răspunderea penală, odată declanşată, produce sistarea răspunderii disciplinare, prin urmare, nu este posibil cumulul de răspunderi simultan, ci doar subsecvent, condiţionat.

În speţă, conform art. 28 C.pr.pen., cu titlul marginal autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal, (1) hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Cum acţiunea penală s-a finalizat în faza de urmărire penală prin clasare, conform ordonanţei din 20.02.2020 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/P/2019 (fila 33 dosar), instanţa a reţinut că elementele factuale identificare de organele de urmărire penală nu au efect decisiv în faţa sa, dar probatoriul administrat în civil ar trebui să confere o certitudine cu privire la persoana vinovată de acţiunile eronate sau voite care au condus la producerea prejudiciului reclamat în proces, aspecte care au fost identificate conform art. 249 C.pr.civ.

Astfel, conform art. 1357 C.civ., (1) cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală (directă sau indirectă), cele patru condiţii - existenţa prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia - trebuie întrunite cumulativ.

Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ (material sau moral) suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

Pentru ca dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să ia naştere şi să poată fi ridicată o pretenţie la repararea daunei suferite, se impune ca prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Din datele existente la dosarul cauzei, a rezultat clar că reclamantul a fost păgubit în urma accidentului, iar cuantumul acestuia va fi determinat conform celor de mai jos.

Victima şi autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii pot să convină, pe cale amiabilă, asupra întinderii despăgubirilor şi modalităţii de reparare a prejudiciului. Dacă cele două părţi nu cad la învoială, victima are la îndemână o acţiune în justiţie la despăgubiri, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Fapta ilicită poate fi considerată ca fiind un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile generale de comportament în cadrul societăţii, stabilite prin lege. Fapta ilicită implică trei elemente: unul material, altul de natură psihologică şi un al treilea de ordin social. Sub aspect material, fapta ilicită se relevă prin săvârşirea ei, când nu trebuie comisă, sau prin omisiunea de a fi săvârşită, atunci când există obligaţia de a acţiona. Din punct de vedere psihologic, fapta ilicită se relevă prin conduita aleasă: de a acţiona, când este interzis, şi, dimpotrivă, de a nu acţiona, în ipoteza în care trebuie întreprins ceva. În fine, sub aspect social, fapta ilicită se prezintă ca fiind reprobabilă şi societatea în care trăieşte autorul cere sancţionarea acestuia.

Fapta ilicită se relevă prin aceea că este potrivnică prevederilor legii şi prin săvârşirea ei se încalcă un drept subiectiv sau se aduce atingere chiar unui simplu interes al unei persoane. Fapta ilicită poate îmbrăca forma comisivă (săvârşirea de fapte ilicite şi acceptarea urmărilor lor păgubitoare pentru altul) sau formă omisivă (neîndeplinirea unei obligaţii sau neluarea unei măsuri, atunci când această activitate, potrivit legii, trebuie să fie întreprinsă de o anumită persoană).

Acest element al răspunderii civile delictuale a fost dovedit de probele administrate în proces, nici pârâtul nu a contestat că nu este persoana răspunzătoare de accident.

Or, aşa cum s-a indicat anterior, probatoriul administrat nemijlocit în proces a individualizat o persoană anume responsabilă de cele acuzate de reclamant în raport de persoana care ar fi culpabilă.

Pentru determinarea raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, în literatura de specialitate şi în practica judiciară au fost propuse diferite criterii de determinare a faptelor şi împrejurărilor care trebuie să fie reţinute ca fiind determinante în cauzarea prejudiciului: a) criteriul echivalenţei condiţiilor; b) sistemul cauzei proxime; c) sistemul cauzalităţii necesare; d) sistemul indivizibilităţii dintre cauză şi condiţii.

Pentru a se putea stabili raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, se cer a fi determinate câteva elemente de orientare:

a) stabilirea unui raport de cauzalitate direct între faptă şi prejudiciu, excluzându-se factorii ipotetici. Din acest punct de vedere datele speţei conţin date suficiente, aşa cum se observă din cele anterior expuse, dar numai parţial.

b) necesitatea selectării faptelor când acestea sunt în concurs, pentru a le identifica pe cele cu rol determinant. În acest sens datele speţei pot fi preluate pentru identificarea unei acţiuni determinante a pârâtului.

c) stabilirea, dacă este cazul, a faptelor ilicite concurente şi a raportului dintre cele comisive şi cele omisive. În speţă există date suficiente pentru a se stabili care acţiune sau inacţiune a pârâtului a concurat la producerea accidentului, respectiv neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic, ce au culminat cu pierderea controlului direcţiei de către pârât.

În dreptul civil, indiferent de împrejurarea că fapta a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu, aceeaşi - obligaţia de reparare integrală -, nu se insistă în mod special asupra distincţiei între cele două forme ale vinovăţiei. De aceea, chiar culpa cea mai uşoară, alături de celelalte condiţii, este suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii.

În speţa de faţă s-au identificat culpa şi fapta, prin urmare se pot determina cert legăturile indisolubile ale răspunderii civile delictuale.

Ca o condiţie a răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie să fie personal, dar obiectul acţiunii în despăgubire poate fi prejudiciul prin ricoşeu, care prezintă o serie de aspecte specifice.

În speţă este vorba despre prejudiciul personal al reclamantului.

Instanţa de fond a constatat că la fila 10 dosar este anexată dovada anunţării accidentului produs de pârât de către reclamant şi nu de pârât, acesta nereliefând sub aspect probatoriu că a fost de bună-credinţă ulterior producerii evenimentului rutier şi că a încercat să remedieze pagubele produse prin acţiunea sa, din această perspectivă instanţa reţinând că, potrivit art. 14 alin. 2 C.civ., buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, aspect pe care reclamantul l-a dovedit prin faptul că pârâtul nu a demarat nicio acţiune concretă în sensul prezentat în cuprinsul întâmpinării, sens în care s-a constatat la data de 30.05.2019 (conform filei 13 dosar) că pârâtul nu a dat curs celor solicitate în notificare.

Potrivit filei 15 dosar s-a realizat un deviz de către SC PA SRL la data de 19.06.2019, ulterior datei fixate de reclamant pentru a se ajunge la o concluzie cu pârâtul legat de accident, iar la data de 19.06.2019, prin ordinul de plată nr. 1 (fila 16 dosar) reclamantul a achitat suma de 21116,33 lei service-ului auto indicat mai sus, la fila 17 fiind detaliate datele tehnice ale autoturismului care face obiectul analizei de faţă, avariile acestuia fiind identificate valoric la fila 22 dosar la suma de 31116,33 lei, după ce la fila 24 era realizată la 07.06.2019 o factură proformă de SC PA SRL o valoare estimativă de 33200 lei, reclamantul achitând un avans pentru procurarea pieselor de 10000 lei la data de 08.05.2019, conform dovezii de la fila 25 dosar.

Din această perspectivă instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine faptul că avansul pentru piese a fost achitat de reclamant la o dată anterioară celei la care a procedat la notificarea pârâtului, având în vedere că reclamantul a acţionat în urma lipsei de cooperare a pârâtului, acesta din urmă fiind cel culpabil de lipsa unei reacţii în sensul identificării soluţiei optime din punct de vedere financiar pentru acesta, reclamantul nefiind obligat de lege să acţioneze în sensul ajungerii la o înţelegere anterior demararării oricărei proceduri în acest sens, administrativă sau judiciară, pârâtul purtând această povară conform art. 1349 alin. 2 C.civ., respectiv  să răspundă de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Sub acest aspect instanţa nu poate primi alegaţiile expertului parte de la fila 112 dosar, întrucât acestea fac referire la o conduită morală şi nu la una legală, iar cea morală este în limtele legii, respectiv reclamantul nu avea obligaţia de a apela la cele mai ieftine soluţii tehnologice sau la operatorii cei mai ieftini din punct de vedere pecuniar, ci doar de a nu deveni o stare de fapt voluptorie, respectiv să se ajungă la soluţii de preţ neserioase, aspect pe care pârâtul nu l-a dovedit, iar diferenţele de preţ nu sunt de natură a reţine o conduită voluptorie a reclamantului, fiind determinată diferenţa numai de piaţa liberă; din această perspectivă nu se poate reclama lipsa de diligenţă a reclamantului de a identifica soluţiile cele mai ieftine întrucât acesta nu a acţionat în numele pârâtului în cadrul unui contract de mandat.

Conform celor statuate în fapt de expertul judiciar la fila 101 verso, prin compararea preţurilor detaliate la fila 19 dosar, instanţa a reţinut că nu s-a identificat legătura de cauzalitate a daunelor pretinse pentru următoarele piese auto, respectiv discul de frână stânga faţă, cu preţ de 463,18 lei, discul de frână dreapta faţă, cu preţ de 463,18 lei, aripa dreapta faţă, cu preţ de 616,34 lei, caseta de direcţie, cu preţ de 5376,21 lei, traversa punte faţă, cu preţ de 2379,76 lei, suportul etrier, cu preţ de 563,23 lei, etrierul, cu preţ de 722,93 lei, butuc roată dreapta faţă, cu preţ de 1321,14 lei şi rulmentul roată dreapta faţă, cu preţ de 379,33 lei.

Prin urmare, având în vedere concluziile expertului desemnat în proces, coroborat cu cele statuate şi de expertul parte pentru pârât, instanţa a reţinut că pentru aceste elemente reper înlocuite la autoturismul reclamantului nu se identifică legătura de cauzalitate cu accidentul rutier produs de pârât în data de referinţă sau nu există dovezi pertinente pentru schimbarea acestora cu unele noi, deşi se putea apela la repararea acestora.

Prin urmare, efectuând un calcul aritmetic, din suma solicitată de reclamant, 31737,33 lei, se vor scădea sumele cumulate ale elementelor care nu au legătură de cauzalitate cu accidentul, detaliate anterior, care se ridică în total la 12285,3 lei, rezultând suma de 19452,03 lei, care trebuie să fie achitată de pârât în contul reclamantului, cu titlul de contravaloare a reparaţiilor avariilor produse la data de 28/29.04.2019 autoturismului aparţinând reclamantului marca F F cu nr. de înmatriculare XX XX XXX.

Au fost compensate cheltuielile de judecată, sens în care a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1577,6 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată necompensate.

Sub acest aspect, în raport de art. 451 şi urm. C.pr.civ., instanţa a reţinut că pârâtul nu se poate prevala de recunoaşterea debitului, având în vedere că aceasta este parţială, respectiv doar pe culpa în producerea accidentului, dar nu şi asupra valorii despăgubirii, implicit nu se poate reţine recunoaşterea de care face vorbire textul art. 454 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât incidenţa culpei nu s-a pus în discuţie în niciun moment procesual al dosarului, respectiv cauza procesului fiind acordarea despăgubirilor pretinse şi nu alăturat de constatarea unei acţiuni culpabile a pârâtului în raport de accident, ci de urmările acestuia.

Tot în acest cadru, instanţa nu poate reţine aprecierile efectuate de reclamant prin apărător legat de suportarea onorariului cuvenit expertului parte pentru pârât în cuantum de 1000 lei, conform filelor 150-151 dosar, în mod exclusiv de pârât, având în vedere că aceasta este o sumă cheltuită de parte în cadrul procesului şi în legătură cu acesta, prin urmare fiind incidente dispoz. art. 451 şi urm. C.pr.civ. şi art. 453 din acelaşi cod şi în privinţa pârâtului, în contextul în care pretenţia reclamantului este admisă parţial.

Astfel, sumele indicate în dispozitiv în legătură cu cheltuielile de judecată, au ca reper faptul că reclamantul a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 1557 lei, conform filei 29 dosar, raportat la valoarea pretenţiilor formulate (31737,33 lei), dar acestea au fost reţinute parţial, motiv pentru care se va admite plata contravalorii acestei taxe numai parţial raportat la valoarea daunelor admise de 19452,03 lei, pentru care ar trebui achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1077,6 lei, iar această sumă se reţine ca fiind achitată de reclamant conform art. 36 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 aplicat prin analogie, la care se adaugă 1500 lei cu titlul de onorariu avocat şi 752,25 lei, cu titlul de onorariu expert judiciar, rezultând că reclamantul a achitat suma de 3329,85 lei în total cu titlul de cheltuieli de judecată.

Corelativ celor de mai sus, instanţa a reţinut că pârâtul a efectuat cheltuieli de 752,25 lei cu onorariul expertului judiciar şi 1000 lei onorariul expertului parte, respectiv total de 1752,25 lei, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea compensaţiei de drept a acestor sume în aplicarea dispoz. art.1617 şi urm. C.civ., respectiv a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1577,6 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată necompensate.

Împotriva acestei sentinţe şi impotriva incheierii de şedinţa din 1 februarie 2021, a declarat apel apelantul reclamant R C M.

1.Critici impotriva incheierii de şedinţa din 1 februarie 2021, incheiere prin care au fost respinse obiectiunile la expertiza:

Apelantul reclamant arată că a formulat obiectiuni in scris, la primul termen dupa depunerea raportului de expertiza. A învederat ca reperele avariate se afla in posesia apelantului reclamant, pot fi expertizate si ca era necesar sa fie expertizate pentru a se stabili daca era necesara înlocuirea acestora, împreuna cu obiectiunile la expertiza a depus si planşe foto cu reperele avariate.

Apreciază că nu puteau fi primite afirmaţii ale expertului ca nu are certitudinea ca reperele ce i-au fost prezentate provin de la vehiculul apelantului reclamant, fara sa se fi ordonat expertului de către prima instanţa sa le expertizeze, sa le verifice daca sunt compatibile cu vehiculul avariat, daca au serii cu indicaţia anului de fabricaţie corespunzătoare cu anul de fabricaţie al vehiculului si cu istoricul de service al vehiculului avariat (istoric in care ar fi putut sa se observe ce repere au fost inlocuite in perioada de garanţie). Pentru a răspunde obiectivelor fixate si in raport de situaţia ca au existat discuţii legate de necesitatea înlocuirii unor repere, era necesar ca expertiza sa fie completata si sa se verifice reperele inlocuite, sa confirme sau sa infirme identitatea reperelor prezentate de subsemnatul cu cele montate pe vehicul inainte de accident, sa se obtina informaţii de la unitatea service la care s-au efectuat reparaţiile pentru a stabili care au fost raţiunile pentru care unitatea service a decis inlocuirea si nu repararea.

Mai arată că în raportul de expertiza s-a consemnat ca in dosar nu sunt fotografii suficiente "din care sa se observe cu exactitate avariile suferite de autoturism, acestea rezultând din devizul de reparaţie al autoturismului si din cele doua oferte de preţ existente in dosar". Expertul a consemnat ca a analizat reperele ce i-au fost prezentate de reclamant, repere prezentate de expert in planşele foto cuprinse in raport. A fost vorba cel mult despre o analiza vizuala, nicidecum o verificare a stării reperelor prezentate, cu ajutorul unor standuri tehnice sau prin probe efectuate. Doar cu titlu de exemplu arata ca unul din repere - caseta de direcţie conţine si componente electronice. Despre caseta de direcţie ( cu o valoare insemnata) expertul a afirmat ca " nu se observa avarii ale acesteia". Cu toate acestea a consemnat ca a fost necesara inlocuirea ei pentru ca atunci cand era montata pe vehicul nu funcţiona, conform celor susţinute. Caseta de direcţie nu prespune doar o vizualizare din partea unui expert pentru a decide daca este necesara inlocuirea, ci probe efectuate intr-o unitate service, cu analizarea componentelor electronice ale acesteia, pentru a se putea stabili daca mai sunt apte sa asigure funcţionarea sigura a acesteia. Vorbim despre repere ce tin de siguranţa deplasării si nu despre ornamente sau alte piese neinsemnate. Toate reperele prezentate (mai puţin aripa dreapta fata) fac parte din componenta de rulare a vehiculului, din dispozitivele de direcţie si de frânare. In legătura cu caseta de direcţie, apelantul reclamant arată că unitatea service i-a explicat inainte de a se lua decizia inlocuirii, ca exista riscul de a se bloca in mers atunci cand componentele sale electronice nu mai sunt in stare normala, in stare buna.

Expertul a declarat ca are un dubiu legat de necesitatea inlocuirii unor repere si ca nu a avut suficiente planşe foto in raport de care sa stabilească daca bunurile prezentate ca fiind inlocuite de pe vehicul au avut legătura cu impactul suferit. Cu toate acestea s-a grăbit sa afirme ca nu era necesara inlocuirea unor repere. Pentru a combate afirmaţia nesigura a expertului a făcut referire la reperele pe care le-a păstrat dupa reparaţie si a susţinut necesitatea efectuării unor probe ale acestor repere, am uzat de avantajul de a fi păstrat pentru expertizare piesele inlocuite.

Aceasta situaţie justifica si chiar impunea completarea raportului de expertiza. Pe de o parte expertul nu e sigur atunci cand afirma ca unele repere nu trebuiau inlocuite, iar pe de alta parte, apelantul reclamant arată că a susţinut ca reperele inlocuite pot fi verificate/ probate si nu doar vizualizate. Nu a formulat obiectiuni doar pentru ca nu era mulţumit de răspunsul dat de expert, ci a arătat in concret ce trebuie sa faca expertul in continuare pentru a da un răspuns cat mai aproape de realitate.

Prin încheierea din 1 februarie 2021 instanţa a respins obiectiunile, dar le-a reţinut ca "apărări de fond", motivând ca expertul a răspuns obiectivelor impuse. Cand se pronunţa asupra fondului, prima instanţa decide ca nu s-a probat legătura de cauzalitate intre fapta culpabila si unele daune reclamate (valoarea unor repere care au fost inlocuite de unitatea service dupa producerea accidentului). Proba legăturii de cauzalitate impunea completarea raportului de expertiza asa cum a cerut.

Apelantul reclamant consideră că soluţia din încheierea prin care au fost respinse obiectiunile la raportul de expertiza este greşita pentru ca nu tine seama de afirmaţia expertului care arătase ca a formulat concluzii fara sa aiba suficiente informaţii, de solicitarea făcuta de reclamant ca reperele inlocuite sa fie verificate in condiţii tehnice specifice si nu doar prin observare cu ochiul liber, in condiţiile in care tocmai aceste concluzii incerte au condus la soluţia pe fond. S-au respins unele pretenţii ale apelantului reclamant cu motivarea ca nu a probat ca ar avea legătura cu impactul suferit de vehicul dar s-a respins in prealabil solicitarea de a se proba prin intermediul expertizei legătura intre impact si avariile de la reperele inlocuite cu ajutorul unor mijloace tehnice, a unor probe. Expertul nu a fost in măsura sa statueze in fapt( asa cum retine instanţa ) si acest lucru a condus la o soluţie nelegala.

Solicită apelantul reclamant in apel efectuarea unei expertize tehnice specialitatea autovehicule rutiere.

Nu se poate nega ca ar exista o tendinţa din partea proprietarului vehiculului de a inlocui piesele de pe vehicul dupa producerea unui incident, astfel incat sa aiba siguranţa ca in viitor vehiculul se va deplasa in condiţii sigure, va putea fi exploatat in condiţii sigure. Pe de alta parte cel chemat sa răspundă pentru paguba produsa , asa cum s-a si dovedit de altfel, are tendinţa de a desconsidera intenţia proprietarului vehiculului de a avea un bun sigur in viitor, gândind la suma cu care trebuie sa acopere despăgubirea. Intre cele doua tendinţe instanţa de judecata trebuie sa asigure un echilibru prin hotărârea pe care o pronunţa. Cu toate acestea nu se poate ignora situaţia ca vehiculele fabricate recent dispun de elemente de siguranţa complexe, costisitoare, ce trebuie sa faca fata tuturor condiţiilor de exploatare, iar expertiza ordonata in acest dosar trebuie sa tina pasul cu tehnologia si sa nu se oprească la o simpla vizualizare din partea expertului a unor repere din componenta de rulare, de frânare, de stabilitate a direcţiei.

2.  Critici impotriva Sentinţei nr. X din 15 februarie 2021:

Arată apelantul reclamant că prima instanţa a admis in parte pretenţiile apelantului reclamant pentru ca "nu s-a identificat legătura de cauzalitate a daunelor pretinse " pentru unele repere auto (importante in opinia apelantului reclamant si din punct de vedere al costurilor si din punct de vedere al rolului pe care il joaca in siguranţa unui vehicul). Pentru a ajunge la aceasta concluzie instanţa a considerat ca expertul a statuat in fapt asupra unei situaţii (desi expertiza este una contestata, cu afirmaţii incerte din partea expertului, am formulat obiectuni cu respectarea dispoziţiilor procedurale si cu indicarea lipsurilor) iar cele " statuate" de expert se coroborează cu opinia expertului parte desemnat de parat.

Concluzia expertului desemnat de instanţa ar fi avut insemnatate doar daca se corobora cu concluziile specialiştilor de la unitatea service care au reparat vehiculul. Identitatea de opinii intre cei doi experţi nu constituie nicidecum o întărire a concluziilor expertizei dispusa de instanţa, mai ales ca aceste opinii sunt contrazise de unitatea service care a asigurat reparaţia si care este datoare, potrivit legii sa asigure si garanţia serviciilor prestate.

Pe de o parte instanţa retine ca paratul trebuie sa poarte povara de a răspunde pentru toate pagubele cauzate( art. 1349 alin. 2) ca a fost de rea credinţa atunci cand a fost invitat sa participe la acoperirea pagubei, astfel incat sa fie evitata declanşarea unui proces, ca nu a făcut nimic pentru a constata in mod nemijlocit pagubele produse, ca nu trebuie sa se apeleze la cele mai ieftine soluţii tehnologice, iar pe de alta parte nu se accepta ca trebuie inlocuite toate reperele ce implica siguranţa vehiculului, ca reparaţia s-a făcut de o unitate specializata, care este obligata sa garanteze pentru serviciile prestate. Atunci cand se analizează asa zisa legătura de cauzalitate intre faptul prejudiciabil si inlocuirea unor repere, instanţa retine ca nu exista dovezi pertinente pentru schimbarea unor repere cu unele noi, ca se putea apela la repararea acestora. Nici expertul nu a afirmat ca se putea repara, spre exemplu caseta de direcţie. Expertul a apreciat ca unele repere inlocuite nu ar fi putut fi afectate de impact, nu insa ca un suport etrier poate fi reparat, un etrier, un disc de frâna. Numai ca aceasta apreciere a expertului este consecinţa lipsei unor informaţii suplimentare( asa cum a declarat expertul) informaţii pe care ar fi putut sa le obtina dar nu a facut-o verificând reperele inlocuite.

Faţă de acestea, solicită admiterea apelului admiterea cererii în totalitate. Solicită in apel administrarea probei cu înscrisuri (depune înscrisuri noi eliberate de unitatea service la care a fost reparat autoturismul in care se consemnează de ce a fost nevoie de inlocuirea casetei de direcţie) si administrarea probei expertiza tehnica auto cu obiectivele propuse la punctul 1 din motivele de apel.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi apelantul pârât N A K,  solicitând modificarea acesteia in sensul diminuării despăgubirii la care a fost obligat la suma de 13.382 lei.

Prezintă situaţia de fapt în sensul că la data de 29.04.2019 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX aparţinând intimatului - reclamant, la solicitarea fiului acestuia, si a lovit bordura situata in dreptul sensului giratoriu de la ieşire din S către P (reper: spălătoria auto de langa D).

S-au produs anumite avarii la roata autoturismului, el a evaluat cu aproximaţie prejudiciul si l-a oferit reclamantului-intimat, anterior demarării litigiului, o suma de bani pe care el a refuzat-o.

Reclamantul-intimat a schimbat piese la autoturismul in valoare de 31.737,33 lei si a solicitat ca pârâtul sa-i plătească aceasta suma. Apelantul pârât arată că nu a fost de acord sa-i achite întreaga suma, deoarece o parte dintre reperele schimbate nu erau avariate de el si nu necesitau inlocuirea.Din acest motiv a apărut neînţelegerea care face obiectul cauzei pendinte.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond s-a administrat proba cu expertiza tehnica auto.

Expertul principal, desemnat de instanţa de judecata, a concluzionat ca următoarele piese nu necesitau înlocuirea, deoarece nu se justifica avarierea acestora din dinamica accidentului nu a observat nicio deformare a acestor piese care sa necesite înlocuirea: 1- Disc de frâna fata; 2- Disc de frâna spate; 3- Aripa dreapata fata; 4- Caseta de direcţie; 5- Traversa punte fata; 6- Etrier; 7- Suportul etrier; 8- Butucul rotii fata dreapata; 9- Rulmentul rotii fata dreapta.

Mai arată apelantul pârât că expertul asistent a arătat, motivat, ca aceleaşi repere identificate de expertul principal nu trebuiau schimbate deoarece nu aveau avarii si nu au o legătura de cauzalitate cu dinamica accidentului.

Prin sentinţa pronunţata, apelantul pârât consideră că insţanta de fond, în mod corect, a eliminat de la plata cele 9 piese enumerate mai sus, dar a omis sa scadă: un accesoriu, manopera de montaj si vopsitoria corespunzătoare celor 9 repere care nu necesitau înlocuirea precum si taxa pe valoare adăugata.

Totalul pieselor nejustificate scăzute de instanţa de fond se ridica la valoarea de 12.285,3 lei, fara TVA. La pagina 9 din sentinţa, instanţa de fond a reţinut ca nu s-a identificat legătura de cauzalitate a daunelor pretinse pentru următoarele piese: 2- Disc de frâna dreapta fata, cu pret de 463,18 lei- fara TVA; 3- Aripa dreapta fata cu pret de 616,34 lei - fara TVA; 4- Caseta de direcţie cu pret de 5.376,21 lei - fara TVA; 5- Traversa punte fata cu pret de 2.379,76 lei - fara TVA; 6- Suportul etrier cu pret de 563,23 lei - fara TVA; 7- Etrierul cu pret de 722,93 lei- fara TVA; 8- Butuc roata dreapta fata cu pret de 1.321,14 lei - fara TVA; 9- Rulment roata dreapta fata cu pret de 379,33 lei- fara TVA;

În cuprinsul cererii de apel se arată că instanţa de fond nu a scăzut din deviz valoarea piesei la schimb pentru caseta de direcţie cu pret de 1.051,6 lei fara TVA. Pe ultima pagina din deviz se observa ca reclamantul a înlocuit piese in valoare de 22.623,30 lei fara TVA.

Aşadar, apelantul pârât consideră că este obligat sa achite contravaloarea diferentei dintre valoarea pieselor facturate de reclamant (22.623,30 lei) si valoarea pieselor necuvenite de 12.285,3 lei + 1.051,6 lei adică 9.286,4 lei la care se va adaugă TVA însă instanţa de fond nu a scăzut din deviz manopera si vopsitoria corespunzătoare înlocuirii celor 9 piese necuvenite. Valoarea celor doua operaţiuni este de 1.376,84 lei fara TVA.

Pe ultima pagina din deviz se observa ca s-a adăugat manopera de 2.282 lei si vopsitorie de 1.137,88 lei lei fara TVA, rezulta total valoare manopera de 3.419,88 lei.

Aşadar, el este obligat sa achite contravaloarea diferentei dintre totalul manoperei de 3.419,88 lei si necuvenitul de 1.376,84 lei, adică 2043,04 lei la care se adauga TVA.

Menţionează ca expertul asistent a inteles sa calculeze valoarea prejudiciului pe care urmează sa-l suporte apelantul pârât, respectiv a însumat preţul pieselor care au fost avariate în directa legătura de cauzalitate cu accidentul si a manoperei pentru înlocuirea acestora si a scăzut valoarea reperelor care nu necesitau inlocuire si manopera corespunzătoare.

Pentru calculul valorii reparaţiei expertul asistent a folosit sistemul de evaluare specializat AUDATEX (pag. 33 si 34 din raportul de expertiza - punct de vedere separat), aplicaţia informatica ce se bazează pe un ansamblu de date, modele si algoritmi de calcul care este utilizat ca suport in stabilirea costurilor de reparaţie a vehiculelor. Programul este agreat atat de unităţile reparatoare si cat si de societăţile de asigurare.

Se observa ca atat expertul asistent cat si service-ul PA SRL au folosit aceeaşi valoare a orei de manopera , respectiv 200 de lei /ora.

Devizul AUDATEX întocmit de expertul asistent cuprinde reperele avariate in directa legătura de cauzaliate cu accidentul, aceleaşi cu cele identificate de expertul principal, precum si reparaţia celor puţin avariate dar si manopera aferenta. Valoarea devizului se ridica la suma de 13.255 lei (TVA INCLUS) - foarte apropiat de explicaţiile anterioare.

Aşadar, consideră apelantul pârât ca prejudiciul pe care este obligat sa-l repare se ridica la suma de 13.382 lei în loc de 19.452,03 lei cat a stabilit instanţa de fond.

In concluzie, solicită admiterea apelului si diminuarea despăgubirii la care a fost obligat la suma de 13.382 lei, cu reducerea cheltuielilor de judecata fata de suma admisa, precum si compensarea cheltuielilor de judecata inclusiv a celor pe care le va face în apel.

In drept. art 466 -482 Cod proc civ

In temeiul art. 23 alin 1 lit b din OUG 80.2013 apelantul pârât înţelege să achite jumătate din taxa de timbru aferenta sumei contestate adică a diferenţei de 6.067,03 lei dintre suma acordata de instanţa de fond (19.452,03 lei) si suma pe care o consideră corecta (13.382 lei).

In temeiul art. 411 pct. 2 si art. 223 alin 3 solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

Prin Serviciul Registratură, la data de 12.04.2021, apelantul pârât N A K a formulat întâmpinare, prin care solicită sa se respingă ca neintemeiat apelul declarat de R C.

A arătat că prin incheierea de şedinţa din data de 01.02.2021, instanţa de fond a respins in mod corect si motivat obiectiunile la raportul de expertiza iar sentinţa este corecta din punct de vedere al inlaturarii de la despăgubire a reperelor care nu au fost avariate si nu au avut legătura de cauzalitate cu accidentul. Prin expertiza s-a răspuns la toate obiectivele trasatate;  Fiecare dintre reperele inlocuite au fost analizate de expert, in prezenta părtilor:

- Discul de frâna din partea dreapta - nu a fost avariat, el nu prezintă niciun fel de deformări, fisuri etc. Cat timp acest element este intact si putea fi in continuare folosit, cu atat mai puţin necesita inlocuirea discul de frâna din partea stânga, partea opusa impactului.

- Aripa dreapta fata - desi apelantul-reclamant a incercat sa inducă ideea ca a dispus inlocuirea atâtor piese pentru a asigura siguranţa autovehiculului, recunoaşte insa, in cererea de apel, ca aripa nu este nu element de siguranţa, observandu-se, de altfel, foarte uşor ca avaria acesteia este minora, fiind vorba de o deformare foarte mica pe partea interioara a aripii. Aceasta situatie evidenta, atrage atenţia asupra uşurinţei cu care apelantul a dispus majorarea devizului cu suma de 2.262 lei suma ce reprezintă contravaloarea reperului „aripa" cu toate accesoriile : montare, demonatre, vopsit, manopera.

-Traversa punte fata; - a fost schimbata desi nu a prezentat nicio avarie, nici măcar o zgârietura

- Rulmentul, butucul, suportul etrier si etrierul - au fost schimbate desi nu au prezentat nicio avarie. Mai mult decât atat aceste elemente nici nu puteau fi afectate, la un asemenea impact, deoarece ele se afla într-o cavitatea interioara, fiind protejate de janta rotii.

- Referitor la caseta de direcţie (cea mai mare valoare din deviz), solicită să se observe ca nota tehnica nr. X/11.03.2021 anexata cererii de apel, este un act pro cauza, in sprijinul reclamantului-apelant.

Mai mult decât atat, arată că nota tehnica nr. X/11.03.2021 nu este justificata deoarece:

> Asa cum este prinsa de mecanismul de rulare, la un impact cu bordura unui trotuar, fuzeta dreapta fata (suportul rotii) permite rotii dreapta fata sa se basculeze in exteriorul autoturismului (foto pagina 17 din opinia separata), condiţii in care partea superioara a jantei se va indeparta in lateral dreapta fata de autoturism si va trage de capătul de bara din dreapta.

> In aceste condiţii nu poate fi vorba de o lovitura aplicata casetei de direcţie in axul acesteia.

> Capătul de bara are doua articulaţii mobile, una fata de fuzeta, cu o articulaţie tip „pivot" (nuca) si o articulaţie cu bucşi de cauciuc spre caseta de direcţie.

> Aceste doua articulaţii au rolul de a permite virajul roţilor si de a prelua şocurile autoturismului , in mers, atunci cand se loveşte de denivelări, borduri etc.

> Cum cele doua articulaţii nu s-au smuls, in principal cea tip „nuca" rezulta ca asupra casetei de direcţie nu a intervenit o forţa axiala care sa producă avarii de natura producerii unui zgomot excesiv in viraje si care sa nu mai corespunda siguranţei in circulaţie.

Fata de cele menţionate, considera ca nu se justifica si nu se impune completarea raportului de expertiza in sensul reanalizarii pieselor si a raportului de cauzalitate.

In concluzie, solicita respingerea apelului formulat de reclamantal-apelant.

La data de 05.05.2021, apelantul reclamant R C M a depus întâmpinare la apelul declarat de pârât,  arătând că prima instanţa a reţinut reaua credinţa a paratului in raporturile cu reclamantul, inclusiv in raport de situaţia ca a refuzat sa se prezinte la unitatea service pentru a se constata ce repere au fost afectate in urma impactului si ce lucrări trebuie efectuate. Nu poate fi vorba despre o conduita adecvata din partea paratului dupa ce a produs pagube prin avarierea vehiculului apelantului reclamant si nici despre o intenţie serioasa de a acoperi pagubele produse.

Arată că şi paratul considera greşita soluţia primei instanţe pentru ca din dorinţa de a soluţiona cauza in raport de propriile aprecieri si nu in raport de concluziile expertului, judecătorul care a judecat in prima instanţa, ar fi omis sa analizeze costurile manoperei corespunzătoare reperelor pentru care a decis ca nu trebuiau înlocuite, ar fi omis sa ia in calcul taxa pe valoarea adăugata pentru reperele pentru care nu mi-a fost acordat dreptul de a fi despăgubit si nu a ţinut seama de un accesoriu care, in opinia paratului, nu ar fi trebuit recunoscut ca fiind de înlocuit, respectiv nu a ţinut seama de costurile pentru vopsirea vehiculului. Arată că paratul nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza depus in fata primei instanţe, dimpotrivă afirma ca si expertul consilier pe care l-a propus a avut aceeaşi opinie cu expertul desemnat de instanţa, insa înţelege sa critice in apel soluţia data de prima instanţa pe baza expertizei cu privire la un reper despre care paratul susţine, contrar opiniei experţilor ca nu ar fi trebuit înlocuit.

În cuprinsul întâmpinării se mai arată că apelantul parat face referire la sistemul de evaluare Audatex utilizat de societăţile de asigurări si considera ca nu se poate ajunge la o alta concluzie decât cea oferita de acest sistem. Fiind vorba despre o cauza aflata pe rolul instanţei de judecata, s-a decis consultarea unui expert întrucât expertul are posibilitatea sa identifice reperele avariate în raport de modul de producere a accidentului, in raport de reperele demontate de pe vehicul, în raport de constatările unităţii service la care au fost făcute lucrările de reparare. Instanţa nu poate fi ţinuta de un calcul făcut cu ajutorul unui program informatic la care face referire paratul chiar daca în anumite privinţe exista asemănari.

Criticile aduse de parat pe calea apelului consideră apelantul reclamant ca nu pot fi primite fara o verificare din partea unui expert, verificare pe care o apreciază necesara si paratul prin motivele de apel, dar pe care o neaga prin întâmpinarea depusa la apelul apelantului reclamant. Programul informatic la care se raportează apelantul parat are in vedere doar reperele pe care cel care utilizează acest program le introduce in baza programului, nu ceea ce un expert constata la vehiculul inspectat si dupa obervarea reperelor demontate.

Sub afirmaţia generala ca nu trebuiau incluse in despăgubirile acordate si costurile manoperei corespunzatoare reperelor pentru care prima instanţa a decis ca nu trebuiau înlocuite, apelantul parat strecoară si critica legata de acordarea unor sume de bani pentru vopsit, pregătire pentru vopsit, identificare culoare si nuanţa, stand mixare vopsele. Aceste servicii au fost prestate, au fost achitate si nu pot fi neluate in seama pentru ca pentru unele repere mecanice nu au fost considerate ca fiind in legătura cu locul impactului. Vehiculul a necesitat vopsire dupa accidentul produs de parat iar costurile din factura pentru vopsire sunt reale.

La rândul său, reclamantul arată că a considerat ca nici judecătorul pe baza propriilor abilitaţi si nici expertul, care nu a ţinut seama de tipul de repere auto cu care este echipat un vehicul cu anul de fabricaţie identic cu anul de fabricaţie al vehiculului proprietatea apelantului reclamant, nu pot decide asupra necesitaţii inlocuirii unor repere, in urma evaluării vizuale sau pe baza presupunerii ca daca partea stânga nu a fost afectata impact, nu trebuie schimbate piese ce tin de cadrul de rulare al vehiculului. Pentru a răspunde obiectivelor fixate si in raport de situaţia ca au existat discuţii legate de necesitatea inlocuirii unor repere, era necesar ca expertiza sa fie completata si sa se verifice reperele înlocuite, sa confirme sau sa infirme identitatea reperelor prezentate de subsemnatul cu cele montate pe vehicul înainte de accident, sa se obtina informaţii de la unitatea service la care s-au efectuat reparaţiile pentru a stabili care au fost raţiunile pentru care unitatea service a decis înlocuirea si nu repararea.

Solicită respingerea apelul paratului.

La 28.04.2021 apelantul reclamant R C M a depus răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul N, prin care arată că paratul apreciază ca expertiza a răspuns la obiectivele fixate, iar reperele înlocuite au fost analizate de expert.

Demonstraţia făcuta de parat prin intampinarea depusa in apel, cu privire la modul in care acţionează caseta de direcţie in cazul in care vehiculul trece peste denivelări/ borduri nu tine seama nici de tipul de caseta de direcţie cu care este echipat vehiculul ( de faptul ca are si componente electronice si nu doar parti mecanice) si nici de situaţia ca vehiculul a fost implicat intr-un accident si nu a fost vorba despre o simpla trecere peste o denivelare in timpul unei deplasări obişnuite. Efortul paratului depus pentru a demonstra ca o caseta de direcţie, care ar avea doar componente mecanice, nu ar fi trebuit sa fie afectata de impactul suferit de vehicul, este făcut cu scopul de a isi uşura sarcina in acest dosar, de a nu se ajunge sa plătească o despăgubire mai mare decât cea decisa de prima instanţa. Insa nici opinia subiectiva a paratului si nici părerea expertului, care s-a mulţumit doar sa vizualizeze reperele demontate de pe vehicul, fara sa le testeze sau sa ceara opinia unităţilor service care colaborează cu producătorii si care răspund pentru calitatea lucrărilor efectuate, nu sunt suficiente pentru a se decide asupra pretenţiilor apelantului reclamant. Spun ca nu sunt suficiente pentru ca unitatea service in care s-au efectuat reparaţiile si s-au inlocuit piesele, a decis altceva in scopul respectării normelor de siguranţa a vehiculului in deplasare. Opinia expertului a fost contrazisa de deciziile specialiştilor de la unitatea service. Opinia expertului nu a ţinut seama de nivelul de echipare a vehiculului , de tipul de repere auto montate de producător.

Apărarea paratului in apel, fata de criticile pe care le-a adus hotărârii primei instanţe nu pare sa fie convingătoare in raport de probele pe care le-a solicitat in apel, de necesitatea si utilitatea probelor cerute. Experţii trebuie sa decidă si nu paratul.

Reperele avariate se afla in posesia apelantului reclamant, pot fi expertizate si ca era necesar sa fie expertizate pentru a se stabili daca era necesara inlocuirea acestora . Nu puteau fi primite afirmaţii ale expertului ca nu are certitudinea ca reperele ce i-au fost prezentate provin de la vehiculul apelantului reclamant, fara sa se fi ordonat expertului de către prima instanţa sa le expertizeze, sa le verifice daca sunt compatibile cu vehiculul avariat, daca au serii cu indicaţia anului de fabricaţie corespunzătoare cu anul de fabricaţie al vehiculului si cu istoricul de service al vehiculului avariat ( istoric in care ar fi putut sa se observe ce repere au fost înlocuite in perioada de garanţie).

Apelantul reclamant arată că soluţia din incheierea prin care au fost respinse obiectiunile la raportul de expertiza este greşita pentru ca nu tine seama de afirmaţia expertului care arătase ca a formulat concluzii fara sa aiba suficiente informaţii, de solicitarea făcuta ca reperele inlocuite sa fie verificate in condiţii tehnice specifice si nu doar prin observare cu ochiul liber, in condiţiile in care tocmai aceste concluzii incerte au condus la soluţia pe fond.

Au fost achitate taxele judiciare de timbru aferente cererilor de apel, dovezile aflându-se ataşate la dosarul cauzei.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată următoarele:

In noaptea de 29/30.04.2019 ,apelantul-pârât a condus autoturismul marca F F cu nr. de înmatriculare XX XX XXX de la Hotel P până la staţia Peco OMV de pe str. P şi în momentul în care a intrat în sensul giratoriu de pe str. P, în dreptul magazinului D, la efectuarea virajului către stânga, din cauza umezelii carosabilului, a pierdut controlul direcţiei vehiculului, impactând bordura din faţa spălătoriei auto aflată în acea zonă cu partea dreaptă faţă a autoturismului aparţinând apelantului -reclamant, producându-se avarierea părţii dreapta faţă a vehiculului.

Observând criticile apelanţilor aduse sentinţei ,tribunalul este ţinut să lămurească legătura de cauzalitate între accidentul produs şi avariile constatate la autoturismul aparţinând apelantului-reclamant dar şi cuantumul real al despăgubirilor ce i se cuvin ca urmare a reparaţiei efectuate în unitatea service SC PA SRL .

De la început trebuie arătat că nu există niciun temei legal în baza căruia să se impună proprietarului autoturismului avariat  ca în vederea reparaţiei să apeleze la unităţi service care practică costuri reduse în privinţa acestei operaţiuni şi care achiziţionează piese de schimb la preţuri mici .Este opţiunea proprietarului de autoturism de a alege un service autorizat al producătorului de autoturism şi de a accepta ca piesele nefuncţionale să fie înlocuite cu unele noi ,originale ,pentru că este evident că interesul său este de a deţine un autoturism în stare de funcţionare optimă , ce  nu trebuie supus unor  reparaţii sau remedieri ulterioare .

În speţă , se constată că apelantul reclamant a apelat pentru repararea autoturismului avariat la SC PA SRL ,unitate service aparţinând producătorului de autoturisme F şi că pentru reparaţia efectuată a achitat suma de 21116,33 lei,conform ordinului de plată nr. 1 (fila 16 dosar fond ) .

În cadrul cercetării judecătoreşti la prima instanţă  s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea auto având ca obiective : să se stabilească dinamica accidentului ,să se stabilească legătura de cauzalitate dintre dinamica accidentului şi avariile produse autoturismului ,să se stabilească soluţiile tehnologice care trebuiau adoptate de unitatea reparatoare pentru reparaţia autoturismului ,să se arate dacă piesele puteau fi achiziţionate la preţuri  mai mici faţă de cele achiziţionate de reclamant .

Prima instanţă a fundamentat soluţia pe baza acestei expertize cu concluziile căreia apelantul-reclamant nu a fost de acord , întrucât nu se coroborează cu devizul de reparaţie al autoturismului întocmit de SC PA SRL în valoare de 31116,33 lei (inclusiv TVA). Apelantul-pârât nu a contestat această expertiză .

În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat la judecata în fond , tribunalul arată că a reprezentat un simplu element de convingere a magistratului şi are un caracter ştiinţific ce nu a putut fi combătut decât prin administrarea unei probe cu acelaşi caracter în faza procesuală a apelului .

Se reţine că avariile cauzate autoturismului proprietatea reclamantului sunt menţionate în devizul de reparaţii nr.X/196 din 12.06.2019 (f. 18-22 ds.fond) însă  expertiza efectuată la prima judecată în fond nu a reţinut  toate aceste avarii .

Tribunalul apreciază că ,deşi au un  caracter ştiinţific ,concluziile raportului de expertiză nu pot fi însușite automat, deoarece nu se corelează cu celelalte probe administrate, cea mai importantă fiind devizul de reparaţie amintit.

Expertul P C a concluzionat că există legătură de cauzalitate între avarii şi dinamica accidentului şi că în urma impactului cu bordura s-au produs avarii în partea dreaptă a autoturismului, însă a apreciat că anumite repere de pe partea dreaptă faţă au fost înlocuite fără a prezenta deformări ,fisuri etc. şi că nu trebuiau înlocuite caseta de direcţie, discurile de frână de pe puntea din faţă ,aripa dreaptă faţă ,butuc roată dreapta faţă şi rulment roata dreaptă faţă iar avarierea discului de frână stânga faţă nu are legătură cu dinamica accidentului.

Faţă de aceste contradicţii din cuprinsul lucrării,tribunalul nu poate trage o concluzie sigură şi relevantă în ceea ce priveşte certitudinea şi totalitatea  avariilor produse în urma evenimentului rutier , de aceea consideră că proba administrată nu are valenţă probatorie.

La cererea de apel,reclamantul a ataşat nota tehnică nr. X/11.03.2021(f. 10 ds.apel) emisă de SC PA SRL în cuprinsul căreia se menţionează că : ,, în urma verificărilor efectuate la F F cu nr. de înmatriculare XX XX XXX ,la care servodirecţia este asistată electric-caseta de direcţie electrică de tip melc -ax dinţat( motoraş electric şi curea) s-a constatat că este necesară înlocuirea casetei de direcţie ,deoarece în urma impactului produs la data respectivă ,în roata dreaptă faţă, axul casetei s-a deplasat axial nemaifiind în punctul de calibrare astfel producând zgomot excesiv la viraje ,nemaiprezentând siguranţă în circulaţie şi casetele de direcţie nu pot fi dezasamblate şi reparate ,singura soluţie este înlocuirea lor” .

Contrar părerii apelantului -pârât ,nota indicată nu este un document întocmit pro causa ci reprezintă un înscris emis într-adevăr ulterior pronunţării sentinţei atacate dar care confirmă o stare de fapt constatată de service-ul auto la momentul întocmirii devizului de reparaţie -12.06.2019 precum şi măsura înlocuirii casetei de direcţie, ce a fost luată respectiv materializată în urma verificărilor efectuate la data de 12.06.2019 .

În cadrul cercetării judecătoreşti din apel s-a încuviinţat efectuarea unei expertize de specialitate cu aceleaşi obiective ca la fond şi suplimentar alte obiective formulate de apelantul-reclamant,ele fiind enunţate în integralitate în încheierea de şedinţă din 28.06.2021(f. 65-66 ds. apel) şi a fost  desemnat prin tragere la sorţi un expert din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice V .

Răspunzând obiectivelor stabilite,cu argumentarea ştiintifică a constatărilor sale, expertul Serghie Nicolae a enumerat în cuprinsul lucrării de expertiză (f.89-97 ds.apel) avariile, defecţiunile produse la reperele prezentate spre analiză(pct. 3.2 din raport) pentru care s-a impus înlocuirea ,apreciind că înlocuirea a reprezentat o  condiţie necesară asigurării bunei funcţionări a autoturismului (pct. 3.5 din raport) .De asemenea,a concluzionat că toate avariile prezentate la pct. 3.2 au legătură de cauzalitate cu dinamica producerii accidentului şi că fiind elemente constructive cu implicare în siguranţa circulaţiei,având în vedere  şi vechimea relativ mică în ani de la data punerii în exploatare a autoturismului , a faptului că autoturismul se afla în perioada de garanţie dată de producător,soluţiile tehnologice adoptate constau în înlocuirea reperelor avariate ,cu verificarea obligatorie a unghiurilor direcţiei cu aparatura specializată şi eliberarea buletinului de încercare,aşa cum a fost eliberată nota tehnică din 11.03.2021,privind starea casetei de direcţie.Totodată ,a arătat că valoarea reparaţiei autoturismului este cea din devizul de reparaţie la care a adăugat valoarea anvelopei de 621 lei , fără însă a o justifica .

In general, printr-un raport de expertiză judiciară auto, expertul transmite o convingere bazată pe cercetări ştiinţifice. Argumentarea trebuie să fie indisolubil legată de conţinutul obiectiv al faptelor stabilite în procesul expertizei, ca prezentând o reproducere raţională a realităţii. În legătură cu expertiza efectuată în apel ,tribunalul reţine că are un caracter obiectiv şi se coroborează probele administrate, neexistând niciun element care să conducă la  înlăturarea ei din ansamblul probator.

Cât priveşte opinia separată a expertului B D ,tribunalul nu va ţine cont de ea, deoarece conţine consideraţii pur teoretice ,literare , fără caracter ştiinţific şi fără legătură cu constatarea efectuată la data de 12.06.2019 când a fost întocmit devizul de reparaţie .

Reţine tribunalul că apelantul-pârât a achitat reclamantului în cursul cercetării judecătoreşti suma de 13.255 lei(f. 151 ds. apel).

Coroborând concluziile raportului de expertiză efectuat în apel cu înscrisurile existente la dosarul de fond şi de apel, tribunalul opinează că  avariile enunţate în devizul de reparaţii întocmit de SC PA SRL la data de 12.06.2019 sunt urmare a evenimentului rutier petrecut la data de 29.04.2019 în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare XX XX XXX,ce aparţine reclamantului şi că  valoarea despăgubirilor la care este îndreptăţit reclamantul ca urmare a reparaţiilor efectuate pentru aducerea autoturismului în stare de funcţionare,în vederea utilizării pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, este cea stabilită prin devizul indicat , de altfel  însuşită de expertul S N.

Astfel fiind , pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 C.pr.civ, se impune admiterea apelului reclamantului şi respingerea apelului pârâtului ,care a criticat sentinţa sub aspectul neluării în considerare a manoperei aferente înlocuirii sau repararii anumitor piese, critici care au devenit inutile prin omologarea raportului de expertiză efectuat în faza apelului ,cu consecinţa admiterii în parte a acţiunii reclamantului şi obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 17.861,33 lei reprezentând diferenţa între suma menţionată în devizul întocmit la data de 12.06.2019 respectiv 31.116,33 lei şi suma de 13.255 lei achitată de către pârât în cadrul cercetării judecătoreşti în apel.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantul -reclamant,tribunalul o va admite în parte şi,  reţinând  culpa procesuală a apelantului-pârât , în temeiul art. 453 C.pr.civ,îl va obliga să plătească apelantului-reclamant suma de 2860 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de 360 lei şi onorarii experţi(1500 lei pentru expertul desemnat de instanţă- chitanţa f.64 dosar apel şi parte din chitanţa f. 88 ds. apel-  şi 1000 lei pentru expertul parte – factură şi chitanţă f.132-133 ds. apel).În privinţa onorariului avocaţial în cuantum de 952 lei reţine că apelantul-reclamant nu a depus la dosar factura nr.1238/ 22.03.2021 menţionată în  chitanţa seria AG nr. X/22.03.2021 (f. 8 ds.apel) pentru a dovedi că plata efectuată vizează contractul de asistenţă juridică nr. 0199521 din 2.03.2021 indicat în împuternicirea avocaţială de la dosar.

Data publicarii pe portal: 03.02.2022

Domenii speta

Spete similare