Drepturi salariale politist - majorare detinator titlu de specialist de clasa+majorare art.38 alin.4 din Legea 153/2017

Deliberând, constată:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. X/63/2021, în data de 06.07.2021 (disjuns la aceeași dată din dosarul nr. X/63/2021 înregistrat la data de 17.05.2021), reclamantul SINDICATUL NATIONAL AL POLITISTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I  ÎN NUMELE ŞI PENTRU MEMBRUL DE SINDICAT: N G A a chemat în judecată pe pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLITIEI DE FRONTIERA G solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună

1.Obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale, începând cu data de 01.01.2021, prevăzute de Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice („Legea 153/2017") prin aplicarea articolului 38 alin. (4) din această lege care stabileşte că în perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018;

2. Obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, în conformitate cu dispoziţiile articolului 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; 

3. Obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.01.2021 în cazul capătului 1 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective;

4. Obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării începând cu 01.07.2017, în cazul capătului 2 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Reclamanţii, membri de sindicat, sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti - care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră G.

1. Cu privire la primul capăt de cerere:

Conform art. 1 alin. (1), din Legea nr. 153/2017: „Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.".

Conform art. 2 alin. (1): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică:

a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, unităţile teritoriale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; deci se aplică şi poliţiştilor şi personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne."

Alin. (3) prevede următoarele: „Intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau alese şi personalul care ocupă funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică, magistraţii, precum şi personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special.".

Conform dispoziţiilor art. 38 alin. (4) Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stabilesc următoarele:

În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). ".

În acest sens, arată că prin dispoziţiile art. I alin. (1) din OUG nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, salariile de funcţie ale poliţiştilor sunt „îngheţate" la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2020, aspect care contravine art. 38 alin. (4):

„Art. I

(l)Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

2. Cu privire la al doilea capăt de cerere

De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu data de 01.07.2017 şi până în prezent conform dispoziţiilor art. 28 din Anexa VI la Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care stabilesc următoarele:

„Art. 28

(î)Pentru asigurarea condiţiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în raport cu standardele de performanţă profesională, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional.

(2)Titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obţine/menţine potrivit condiţiilor, criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite.

(3)Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu\funcţional deţinute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1.

 (4)Specialităţile, condiţiile de acordare şi de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcţional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile şi standardele de performanţă se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite."

În acest sens învederează că astfel cum va rezulta din probele ce vor fi administrate în prezenta cauză, pârâta nu şi-a îndeplinit nici această obligaţie legală.

3. Cu privire la al treilea, respectiv al patrulea capăt de cerere

Potrivit art. 1531 (repararea integrală) din Noul Cod Civil („NCC"), creditorul are dreptul la repararea integrală prejudiciului pe care I-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit.

Art. 1535 din NCC (daunele moratorii în cadrul obligaţiilor băneşti) statuează că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii ar fi mai mic.

Aceste dispoziţii permit un cumul între actualizarea creanţei cu rata inflaţiei şi dobânda, deoarece actualizarea creanţelor este admisibilă ca urmare a existenţei fluctuaţiilor monetare ce se produc după expirarea scadenţei obligaţilor de plată, reprezentând o daună efectivă produsă patrimoniului creditorului - „damnum emergens", iar câştigul nerealizat îl reprezintă dobânda -„lucrum cessans".

Aşadar, despăgubirile civile trebuie să cuprindă atât pierderea efectivă cât şi beneficiul nerealizat, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1531 NCC.

Dobânda legală urmează a se calcula conform O.G. nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art 151 Cod proc. civ., art. 192-194 Cod proc. civ. şi art. 28 din Legea 62/2011 a dialogului social, precum şi celelalte dispoziţii legale invocate.

Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLITIEI DE FRONTIERA G a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 205 şi următoarele din noul Cod de procedura civilă, prin care a solicitat instanţei să constate: lipsa excepţiei de interes; lipsa calităţii procesuale pasive a I.T.P.F G; prescrierea dreptului material la acţiune; inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

1. Excepţia lipsei de interes

1.1 Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Codul de procedură civilă al României, condiţiile de exercitare a acţiunii civile presupun că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală. în condiţiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes.

1.2 Din perspectiva justificării interesului, atâta vreme cât reclamantul S.N.P.P.C. ridică o pretenţie de obligare a pârâtului la plata majorărilor salariale, începând cu data de 01.01.2021, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin aplicarea art. 38, alin. 4 , observând el însuşi prin motivarea în fapt a primului capăt de cerere că Ordonanţa de urgenţa nr. 226 din 30 decembrie 2020, privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, emisă de Guvernul României, publicată în Monitorul oficial nr. 1332 din 31 decembrie 2020, la art. I a dispus „Prin derogare de la prevederile ari. 38 alin. (4) şi (4A1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie, salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." probează că nu există un interes justificat în cauză.

1.3 Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 33 din Codul de procedură civilă al României, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

1.4 Aşadar, chiar dacă dreptul invocat este născut prin dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acesta nu mai este actual, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 226/2020, privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

1.5 Pe cale de consecinţă, apreciază că lipsa de interes a reclamantului este de natură a atrage admiterea excepţiei lipsei de interes, cu consecinţa respingerii acţiunii ca lipsită de interes.

2. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune

2.1 Având în vedere data înregistrării acţiunii la Tribunalul Dolj, respectiv 17.05.2021, precum şi obiectul acestei acţiuni, apreciază că sunt incidente prevederile art. 2500, 2501 şi 2517 din Codul civil al României, care prevăd un termen de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul de a solicita aceste pretenţii.

2.2 Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul de 3 ani. Astfel, devin incidente dispoziţiile art.

 2.517 din Codul civil al României, în vigoare la momentul de început al curgerii termenului de prescripţie, potrivit cărora „termenul de prescripţie este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen. Conform art. 2.523 „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui".

2.3 Potrivit art. 2500 alin. 1 Cod Civil „ Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege".

2.4 Pe cale de consecinţă, solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi  respingerea acţiunii ca prescrisă pentru drepturile anterioare datei de 17.05.2018.

3. Excepţia inadmisibilității acţiunii

3.1 Privitor la primul capăt de cerere - obligarea la plata majorărilor salariale, începând cu data de 01.01.2021. prevăzute de Legea-cadru 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin aplicarea art. 38. alin. 4, care stabileşte ca în perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de baza, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018, învederează dispoziţiile art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă al României, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii,obiect care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie licit (deci să nu vină în conflict cu legea), să fie posibil (reclamantul să nu solicite ceva ce nu se poate realiza) şi determinat sau determinabil (în faţa instanţei se rezolvă o neînţelegere concretă, iar nu o problemă de principiu).

3.2 Or, pretinsa solicitare şi implicit acordarea unor drepturi de natura celor menţionate, nu poate fi adusă în discuţie având în vedere dispoziţiile OUG nr. 226/2020, care, la art. I, prevede că: (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 aţin. (4) şi (4A1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

3.3 Legea-cadru nr. 153/2017, la art. 1 prevede: „ ...Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. " Aşadar, majorările salariale reclamate nu se pot aplica atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în bugetul de stat resurse financiare necesare pentru majorarea reclamată.

3.4 In cele din urmă, atât timp cât legiuitorul, în virtutea dreptului său conferit de lege de a stabili politica salaríala, nu a mai prevăzut acordarea majorării salariale, instanţa, nu are posibilitatea să stabilească drepturi băneşti care nu se mai regăsesc în legea cadru, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, instanţa neavând dreptul să se subroge rolului puterii legislative şi să adauge la lege printr-o hotărâre judecătorească.

3.5 Pe cale de consecinţă, solicită instanţei să constate inadmisibilitatea cererii introductive şi să admită excepţia inadmisibilității, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

4. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.T.P.F G

Având în vedere faptul că doar la data de 30.12.2020 au fost emise norme de către ordonatorul de credite principal, pentru acordarea titlului de specialist de clasa/domeniu funcţional, titlu care conduce şi la acordarea unei majorări salariale, apreciem faptul că pentru perioada anterioară acestei date, instituţia pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.

In conformitate cu prevederile art. 28 alin. 2 din Legea 153/2017, „Titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obţine/menţine potrivit condiţiilor, criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite".

Pe fondul cauzei, apreciază că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii reprezentaţi de S.N.P.P.C. sunt funcţionari publici cu statut special în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră G.

Cu privire la petitul 1 al acţiunii învederează instanţei următoarele:

Pentru anul 2021 s-a emis ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2020privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene care la Articolul I prevede:

(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4A1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) în anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cu privire la petitul 2 al acţiunii apreciază neîntemeiată acţiunea reclamantului, din următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, „ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de baza/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinui, gradaţiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariate în bani şi în natura prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului in funcţii, grade trepte profesionale şi avansarea in gradaţii, in condiţiile legii, astfel încât să se încadreze in sumele aprobate cu aceasta destinaţie în bugetul propriu".

Având in vedere aceste dispoziţii, legiuitorul instituie în sarcina fiecărui ordonator de credite ca la stabilirea veniturilor salariale, sa aibă în vedere obligatoriu încadrarea în sumele aprobate cu aceasta destinaţie in bugetul propriu. Cu alte cuvinte, ordonatorul de credite are obligaţia să dispună măsuri în ceea ce priveşte modalitatea concreta de acordare a drepturilor salariale strict pentru încadrarea în sumele aprobate cu aceasta destinaţie în bugetul propriu.

Conform art. 42 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, „ încălcarea dispoziţiilor prezentei legi privind stabilirea salariilor de baza sau, după caz, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comanda/salariilor de comanda, indemnizaţiilor de încadrare, indemnizaţiilor lunare, a sporurilor, creşterilor şi a celorlalte drepturi salariale, precum şi acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară sau patrimonială a persoanelor vinovate, potrivit legii".

La art. 16 si la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 69/2010, a responsabilităţii fiscal-bugetare, republicata, se prevede ca „Guvernul şi fiecare ordonator de credite, precum §i orice entitate responsabila de elaborarea politicilor acordurilor salariale din sectorul public trebuie sa se asigure ca toate aceste politici si acorduri salariale sunt in concordanta cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile fiscale, precum cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-bugetară", iar „Pentru încadrarea in limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite au posibilitatea sa diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege in cuantum variabil si pe cele a căror acordare este facultativa, potrivit legii".

Potrivit art. 69 alin. (1) si (2) din aceeaşi lege, „Nerespectarea prevederilor art. 16, art. 18 alin. (4), art. 24 şi art. 30 alin. (1) constituie contravenţie si se sancţionează, în funcţie de gradul de vinovăţie a persoanelor responsabile, cu amenda intre 2.000 lei şi 20.000 lei şi recuperarea prejudiciului, după caz. Pe perioada cercetării administrative, persoanele responsabile sunt suspendate din funcţie", iar „Constatarea contravenţiilor pentru nerespectarea prevederilor art. 16 şi 24, precum şi aplicarea amenzii se fac de către organele de control ale Curţii de Conturi a României".

Ca atare, în mod succint, coroborând prevederile sus-menţionate, fiecare ordonator de credite care nu respecta prevederile legale de stabilire a drepturilor salariale cu încadrarea în sumele aprobate cu aceasta destinaţie in bugetul propriu, pentru respectarea obiectivelor si limitelor din strategia fiscal-bugetara, răspunde disciplinar si patrimonial pentru încălcarea legislaţiei in vigoare, fiind sancţionat contravenţional cu amenda intre 2.000 lei si 20.000 lei, dispunându-se si măsura de recuperare a prejudiciului creat.

In acest cadru legal, menţionează ca potrivit art. 28 alin.(l) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările si completările ulterioare, „Pentru asigurarea condiţiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituţiilor de apărare, ordine publică, si securitate naţională, in raport cu standardele de performanta profesionala, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionari/or publici cu statut special din sistemul administratei penitenciare, precum si personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcţionar, iar la alin.(4) este prevăzut faptul că: „Specialităţile, condiţiile de acordare şi de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcţional, retrogradarea dintr-o clasa superioară intr-una inferioară, criteriile si standardele de performanta se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite."

La data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la 01.07.2017, nu se acorda titlul de specialist de clasă si nici drepturile aferente, tocmai pentru că la art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru s-a prevăzut faptul că „se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii: "

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 81/2020 a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a art. 38 alin. 2, litera a, iar în motivele care stau la baza acestei decizii la pct. 23 teza a II-a sunt următoarele " Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determina in mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituita regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele ulterioare sunt enunţate în alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, priveşte perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017. Pentru aceasta perioada s-a adoptat măsura menţinerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de baza. soldelor de funcţie/salariilor de funcţie si indemnizaţiilor de încadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunara de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, in măsura in care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii. "

Aşadar, de la 01.07.2017 era obligatorie instituirea unor măsuri pentru aplicarea tranzitorie a noii legi-cadru, până se va ajunge la aplicarea ei integrală, anul 2023 (a se vedea art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare), coroborate cu aplicarea etapizată, stabilită prin termene concrete de aplicare, si cu reglementarea masurilor care se întreprind înăuntru acestor termene. Ulterior, în aplicarea legii-cadru au fost acordate creşteri salariale prevăzute Ia art. 38 alin. (3) lit. a) precum si la alin. (4), în limite bugetare clar stabilite ex. vezi art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pentru anul 2020), până la data de 01.01.2021, când prin art. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 226/2020, cu modificările si completările ulterioare, au fost blocate.

În consecinţă, în perioada iulie 2017 - decembrie 2020 drepturile salariale s-au stabilit şi acordat strict în baza prevederilor legislaţiei ce reglementează aplicarea etapizată a salarizării, cu respectarea întocmai a cadrului privind obiectivele si limitele din strategia fiscal-bugetara, conform fondurilor bugetare disponibile.

Nu în ultimul rând, solicită să se aibă în vedere pe lângă considerentele expuse anterior faptul că potrivit art. 28 alin. 1 din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, „Pentru asigurarea condiţiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în raport cu standardele de performanţă profesională, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional."

Ori, astfel cum se poate observa, prevederea legală de mai sus nu este una imperativa, fiind incidente dispoziţiile art. 16 si la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare, republicata, care prevede ca „Guvernul şi fiecare ordonator de credite, precum şi orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor şi acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici şi acorduri salariale sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile fiscale, precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-bugetară", iar "Pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite au posibilitatea sa diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil şi pe cele a căror acordare este facultativă, potrivit legii, "

Menţionează că abia după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 751 din 18 august 2020, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne au fost identificate posibilităţile bugetare (a se vedea suplimentarea Titlului I - Cheltuieli de personal din Detalierea influenţelor asupra cheltuielilor bugetare pe anul 2020) în baza cărora se puteau acorda drepturile aferente titlurilor de specialist de clasă/domeniu funcţional, fund astfel respectate dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 16 si la art. 18 alin. (2) din Legea nr.69/2010, republicată.

De altfel, pentru acordarea titlului de specialist de clasa începând cu data de 30.12.2020 a fost necesara şi finalizarea procedurilor pentru elaborarea actului normativ terţiar, respectiv Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/184/2020 pentru modificarea si completarea Ordinul M.A.I. nr. S/7/31.01.2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, respectiv identificarea şi alocarea resurselor financiare necesare pentru plata acestei majorări. Aşa cum rezultă din formularea textului de lege, respectiv art. 28 alin.(4) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, pentru acordarea acestui titlu si a drepturilor aferente se stabilesc norme prin ordin al ordonatorului principal de credite, nefiind impus un termen de elaborare si aplicare a acestuia.

În considerarea celor de mai sus, doar la data de 30.12.2020 au fost emise norme de către ordonatorul de credite principal, pentru acordarea titlului de specialist de clasa/domeniu funcţional, titlu care conduce şi la acordarea unei majorări salariale.

În baza actelor normative invocate anterior a fost emisă Dispoziţia Şefului I.T.P.F. G nr. 975254/19.02.2021 potrivit căreia cu data de 30.12.2020, personalul prevăzut în anexa la prezenta dispoziţie beneficiază de majorarea salariului de funcţie/salariului de bază cuvenit potrivit legii, în procentul menţionat în dreptul fiecăruia, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniul funcţional deţinute în specialitate.

In ceea ce priveşte petitele 3 şi 4 din acţiune, referitoare plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.01.2021 în cazul capătului 1 al cererii de chemare în judecata, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, pana la data plaţii efective şi plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate in urma recalculării începând cu 01.07.2017, în cazul capătului 2 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până Ia data plăţii efective, solicită să se constate că acestea sunt neîntemeiate deoarece atâta vreme cât drepturile salariale principale pretinse nu sunt întemeiate, nici drepturile accesorii acestora (indexarea drepturilor salariale pretinse) nu sunt întemeiate, accesoriul urmând soarta principalului.

Actul normativ care reglementează dobânda legală este O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fi scale în domeniul bancar. Potrivit dispoziţiilor art.1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus-menţionat, părţile sunt libere să stabilească în convenţii rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligaţii băneşti, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Or, în cauza dedusă judecăţii, părţile nu numai că nu au stabilit printr-o convenţie dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat M.A.I. se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Având în vedere motivele de fapt si de drept prezentate, solicită respingerea acţiunii ca lipsită de interes şi inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.

In drept: îşi întemeiază prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele, din Noul Cod de Procedură Civilă, Dispoziţia şefului ITPF G nr. 975254/19.02.2021 şi extras din aceasta, precum şi pe prevederile legale la care am făcut referire.

In temeiul art. 223 şi al art. 411 alin. (1) pct. 2 din Cod. Procedură Civilă, solicită judecarea cauzei şi lipsă.

Prin încheierea din data de 01.07.2021, pronunțată în dosarul nr. X/63/2021, instanța a disjuns cererea de chemare în judecată cu privire la acest membru de sindicat și a dispus formarea prezentului dosar nr. X/63/2021.

Prin sentinţa nr. 1405/09.09.2021 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL NATIONAL AL POLITISTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I  ÎN NUMELE ŞI PENTRU MEMBRUL DE SINDICAT: N G A, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLITIEI DE FRONTIERA G, în favoarea Tribunalului Olt - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal  la nr. X/63/2021.

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

În fapt, N G A este poliţist de frontieră în cadrul pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLITIEI DE FRONTIERA G,  iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale, începând cu data de 01.01.2021, prevăzute de Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin aplicarea articolului 38 alin. (4) care stabileşte că în perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018; obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, în conformitate cu dispoziţiile articolului 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.01.2021 în cazul capătului 1 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective; şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării începând cu 01.07.2017, în cazul capătului 2 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

N G A  beneficiază de drepturile salariale aferente deţinătorilor titlului de specialist de clasă începând cu data de 30.12.2020 (aşa cum rezultă din dispoziţia Şefului Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră G nr. 975254/19.02.2021 şi anexei acesteia în care la poziţia nr. 2 este indicat acesta).

Prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei de interes şi excepţia prescripţiei.

Aceste excepţii au fost respinse de instanţăreţinându-se că: excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată în raport de motivarea pârâtului cu privire la această excepţie, motivare care vizează temeinicia şi nu admisibilitatea cererii de chemare în judecată; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  este neîntemeiată întrucât în cazul litigiilor având ca obiect drepturile salariale neacordate funcţionarilor publici calitatea procesuală pasivă revine instituţiei angajatoare, conducătorul pârâtului, în calitate de ordonator terțiar de credite, având atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea si plata drepturilor salariale de care beneficiază proprii angajaţi; excepţia lipsei de interes este neîntemeiată întrucât reclamantul justifică un interes în exercitarea acţiunii, acela de a obţine majorarea salarială prevăzută de art. 38 alin. (4) din legea nr. 153/2017, aspectele invocate de pârât referitoare la O.U.G. nr. 226/2020 vizând netemeinicia cererii de chemare în judecată; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile salariale solicitate pentru perioada anterioară datei de 17.05.2019 este întemeiată întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 17.05.2021.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune se reţine că în privința polițiștilor legile de salarizare au prevăzut că: drepturile neachitate personalului militar, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil, nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite, se prescriu (conform art. 67 Cap. II - Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Anexa VII din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziții abrogate prin Legea nr. 153/2017); drepturile neachitate personalului militar, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil, nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite, se prescriu (conform art. 62 din Cap. II Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională al Anexei VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).

Așadar, se constată că pentru drepturile neachitate polițiștilor termenul de prescripție este de 3 ani și acesta începe să curgă la data la care ele trebuiau să fie plătite.

Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul  SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I., a solicitat pentru membrul de sindicat N G A drepturile salariale corespunzătoare deţinătorilor titlului de specialişti de clasă începând cu 01.07.2017, iar  termenul de prescripţie a fost întrerupt la 17.05.2021, la momentul formulării cererii de chemare în judecată,  instanţa constată că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât este întemeiată pentru perioada anterioară datei de 17.05.2018, motiv pentru care se va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare şi se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I., pentru membrul de sindicat N G A, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ G,  pentru perioada anterioară datei de 17.05.2018, ca prescrisă.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 29.06.2021 reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a ordinul MAI nr. S/184. Sub acest aspect instanţa reţine că această excepţie este inadmisibilă întrucât vizează un act administrativ cu caracter normativ, iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate.

În continuare instanţa reţine că prin primul şi cel de-al treilea capăt de cerere reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale prevăzute de art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.01.2021, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se adaugă dobânda legală.

Potrivit art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 în perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

În baza acestei dispoziţii legale este cert că N G A ar fi fost îndreptăţit ca începând cu 01.01.2021 să primească o creştere a salariului de funcţie în cuantum de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

Însă, prin art. I din O.U.G. nr. 226/2020 legiuitorul a stabilit că prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aşadar, având în vedere că potrivit art. I din O.U.G. nr. 226/2020 legiuitorul a prevăzut că în anul 2021 cuantumul brut al salariilor de funcţie de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, categorie în care se încadrează şi membrul de sindicat reprezentat - N G A, se menţine la acelaşi nivel cu cel care se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, instanţa constată că este neîntemeiată, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata majorărilor salariale prevăzute de art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.01.2021.

Actul normativ anterior menționat nu încalcă dreptul protejat de art. 1 din Protocolul 1 CEDO întrucât, pe de o parte, membrul de sindicat nu avea un drept de creanţă iar, pe de altă parte, dreptul la încasarea unor drepturi salariale suplimentare (majorări salariale) nu este protejat de art. 1 din Protocolul 1 CEDO.

În argumentarea acestei concluzii trebuie avută în vedere tocmai jurisprudenţa CEDO: Curtea consideră că este în puterea de apreciere a statului pentru a determina ce beneficii trebuie să fie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata prestaţiilor, respectiv poate face modificări legislative adecvate. Cu toate acestea, dacă o dispoziţie legală este în vigoare, care prevede plata unor beneficii, şi condiţiile prevăzute au fost îndeplinite, autorităţile nu pot refuza deliberat plata lor, în timp ce dispoziţiile legale rămân în vigoare (Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005).

Curtea notează că articolul 1 din Protocolul 1 nu include dreptul de a achiziţiona proprietate. Aceasta nu limitează libertatea statelor contractante de a decide dacă este necesar sau nu să pună în aplicare orice sistem de securitate socială sau a alege tipul sau nivelul prestaţiilor acordate în conformitate cu un astfel de plan (Stec şi alţii contra Regatului Unit 12 aprilie 2006).

Curtea notează că Convenţia nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu de o anumită sumă (Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007).

Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie nu garantează, ca atare, orice drept la o pensie de o valoare deosebită (Wieczorek c. Poloniei, 8 decembrie 2009). În aceeaşi cauză, care se referă în fapt la pensii, Curtea specifică "marja de apreciere a statului la punerea în aplicare a politicilor sociale şi economice ar trebui să fie una largă şi va respecta hotărârea legiuitorului ca la ceea ce este "în interesul public", cu excepţia cazului în care aprecierea autorităţilor este în mod vădit lipsită de orice temei".

În consecinţă, concluzia care se desprinde este aceea că este garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a primi toate drepturile salariale prevăzute de legislaţia în vigoare pentru munca deja prestată, însă nu poate fi garantat şi dreptul de a primi şi pe viitor anumite drepturi salariale suplimentare (majorări salariale) care fuseseră prevăzute în legislația existentă la un moment dat – dar anulate ulterior, printr-o intervenţie a legiuitorului.

Prin celelalte două capete de cerere (nr. 2 şi 4) reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform dispoziţiilor art. 28 din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se adaugă dobânda legală.

Având în vedere că pentru perioada anterioară datei de 17.05.2018 se va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa va analiza în continuare cererea în raport de perioada care nu este prescrisă.

Sub acest aspect se reţine că, potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru asigurarea condiţiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în raport cu standardele de performanţă profesională, personalului militar, poliţiştilor şi poliţiştilor de penitenciare, precum şi personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional. Titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obţine/menţine potrivit condiţiilor, criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol personalul militar, poliţiştii şi poliţiştii de penitenciare, precum şi personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcţional deţinute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1; iar potrivit alin. (4) specialităţile, condiţiile de acordare şi de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcţional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile şi standardele de performanţă se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.

În raport de dispoziţiile legale incidente instanţa constată că sunt neîntemeiate şi celelalte două capete de cerere întrucât în primul rând se observă că dispoziţia legală care conferă dreptul la majorarea pentru titlul de specialist de clasă nu este una imperativă, textul menţionând că se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional, iar reclamantul nu a făcut dovada acordării acestor drepturi în perioada anterioară datei de 30.12.2020 pentru alţi poliţişti de frontieră care desfăşoară activităţi în aceleaşi condiţii cu membrul de sindicat reprezentat pentru a se putea reţine existenţa unei discriminări şi a unui refuz abuziv al angajatorului de acordare a dreptului.

Sintagma folosită de legiuitor „li se poate acorda” semnifică faptul că nu este obligatoriu ca tuturor polițiștilor de frontieră să li se confere titlu de specialist de clasă - fiind apanajul ordonatorului principal de credite de a stabili, în concret, care dintre respectivii polițiști vor primi un astfel de titlu și momentul de timp de la care urmează a le fi acordat, instanţa de judecată neputându-se substitui respectivului ordonator, în sensul de a decide că tuturor reclamanților trebuia să li se confere titlul de specialist de clasă, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

În al doilea rând textul de lege invocat de către reclamant foloseşte sintagma ,,se poate acorda titlul de specialist de clasă'', astfel încât norma legală nu impune acordarea acestui titlu, ci este lăsată la latitudinea legiuitorului, alin. (2) al art. 28 teza a II-a din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017 menţionând textual că ,,acesta se obţine/menţine potrivit condiţiilor, criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite''.

În acest context este neîntemeiată susţinerea reclamantului potrivit căreia s-ar aplica prin analogie Decizia nr. 7/12.04.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, dat fiind că decizia face referire la interpretarea şi aplicarea unitară a altor prevederi legale – art. 120 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 privind Codul sivic, text de lege care prevedea expres şi imperativ acordarea unui anumit spor, sfera beneficiarilor fiind explicit determinată, astfel încât instanţa supremă a apreciat că norma legală oferea suficiente elemente pentru determinarea şi acordarea sporului de risc prevăzut de art. 120 alin. 5 din Legea nr. 46/2008.

Or, nu aceeaşi este situaţia în cauza pendinte, unde nu numai că textul art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017 nu menţionează obligaţia ordonatorului principal de credite de acordare a titlului de specialist de clasă, ci lasă la aprecierea acestuia, dar stabileşte în mod expres la alin. (4) al articolului condiţiile în care poate fi acordat acest titlu ,,specialităţile, condiţiile de acordare şi de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcţional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile şi standardele de performanţă se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite''.

Aşadar, titlul de specialist de clasă nu putea fi acordat în absenţa elaborării normelor explicite de acordare a beneficiului, fiind necesară adoptarea legislaţiei secundare la care face referire textul legal, reprezentată de ordinul ordonatorului principal de credite, prin care să fie stabilite în concret condiţiile de acordare a titlului de specialist de clasă, instanţa neputând suplini lipsa acestora, neputând fi sancţionat angajatorul sub forma obligării acestuia la executarea unei creanţe incerte din punct de vedere al conţinutului şi al limitelor sale.

Administraţia beneficiază astfel de o marjă de apreciere semnificativă, nefiind impus de lege un anumit termen de adoptare a reglementării subsecvente. Or, aşa cum a arătat pârâtul, pentru acordarea titlului de specialist de clasă începând cu data de 30.12.2020 a fost necesară şi finalizarea procedurilor pentru elaborarea Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/184/2020 pentru modificarea şi completarea Ordinul M.A.I. nr. S/7/31.01.2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, respectiv identificarea şi alocarea resurselor financiare necesare pentru plata acestei majorări.

În al treilea rând se constată că odată ce a fost adoptat ordinul de ministru, începând cu data de 30.12.2020 N G A beneficiază de majorarea salariului de funcţie aferentă deţinerii titlului de specialist de clasă, corespunzător clasei a II a (aşa cum rezultă din dispoziţia Şefului Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră G nr. 975254/19.02.2021 şi anexei acesteia în care la poziţia nr. 2 este indicat acesta filele nr. 19-22 din dosarul declinat).

În raport de aspectelecare precedă instanţa va respinge ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes invocate prin întâmpinare, va respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/184/2020 invocată de reclamant, va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I., pentru membrul de sindicat N G A în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL AL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ G,  pentru perioada anterioară datei de 17.05.2018, ca prescrisă și va respinge în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal:20.06.2022

Domenii speta

Spete similare