Rezolutiune contract vanzare-cumparare. Neexecutarea obligatiei

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/23.02.2022, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2021, s-a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect „rezoluţiune contract”,privind pe reclamanţii A G şi A V, în contradictoriu cu pârâţii A A şi A F.

S-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea nr.X/20.08.2008 de BNP R B. S-a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.X/20.08.2008 (f.11-13),soţii A V și A G au vândut soţilor (pârâţilor din prezenta cauză) A A și A F, un imobil situat în intravilanul com. C, jud. O, sola 102 P15 16 17, compus din suprafața de 1825 mp teren curți construcții, arabil și vie, împreună cu edificiile : C1 – casă de locuit, în suprafață de 70 mp, edificată din cărămidă, acoperită de tablă; C2 – anexă în suprafață de 79 mp, edificată din calupi de beton, acoperită cu țiglă; C3 – anexă, în suprafață de 38 mp, edificată din calupi de beton, cu sădirile și împrejmuirile existente; imobil identificat cu numărul cadastral 1072 și nr. carte funciară 915.

Preţul vânzării a fost de 20.000 de lei, din  care suma de 11.000 lei, plătiţi în bani, iar pentru suma de 9.000 de  lei,a fost stabilit ca vânzătorii să primească de la cumpărători îngrijire,sub toate aspectele şi la nivelul de trai al vânzătorilor(efectuarea menajului, asigurarea încălzirii locuinței în perioada rece a anului, alimentație rațională, încălțăminte, îmbrăcăminte,asigurarea asistenței medicale,procurarea de medicamente conform necesităților) până la încetarea din viaţă,iar după decesul lor, cumpărători să facă înmormântările şi pomenile conform obiceiul locului. Vânzători şi au rezervat dreptul de a locui în casă şi de a se folosi de anexele gospodăreşti pe tot timpul vieţii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită rezoluţiunea, pe considerentul că pârâţii nu au şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere, precum şi faptul că sunt în vârstă şi nu se pot îngriji singuri.

Potrivit art.1516 alin.1 C.civ., „Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar la alin.2 pct.2, se arată că „ Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia  şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese,dacă i se cuvin:să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea contractului […]”.

Astfel, rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.

Rezoluţiunea poate fi cerută numai de către creditorul obligaţiei neexecutate culpabil, iar nu şi de către partea vinovată de neexecutarea obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin contractul sinalagmatic.

De aceea, în spiritul dispoziţiilor înscrise în textele menţionate, instanţa este datoare să cerceteze dacă a existat o neexecutare a obligaţiei de către pârâţi, cauzele care au determinat neexecutarea contractului, respectiv culpele părţilor, pentru că nu este posibilă rezoluţiunea contractului dacă neexecutarea obligaţiei de către debitori a fost determinată exclusiv de culpa creditorului.

În prezenta cauză, părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, prin care s-a stabilit ca pârâţii să presteze întreţinere pe durata vieţii reclamanților, respectiv îngrijire, întreţinere, pentru tot restul vieţii şi la nivelul de trai al întreţinuţilor, iar după decesul lor, pârâţii să facă înmormântările şi pomenile conform obiceiul locului.

Din declaraţiile martorilor D A M S (f.169) și D M A (f.170), rezultă că reclamanții au o stare precară de sănătate, având multiple afecțiuni medicale (aspecte confirmate și de actele medicale depuse la dosar f. 22-46), au o gospodărie destul de mare, locuiesc singuri și se descurcă foarte greu cu ceea ce presupune traiul de zi cu zi (reclamanții atașând și dovada cuantumului pensiilor pe care aceștia le au, dar și cheltuielile pe care le efectuează cu gospodăria f.47-57).

Cu toate că pârâții erau plecați în străinătate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, instanța reține conform probei testimoniale administrate, că aceștia nu au trimis pachete reclamanților, contribuind la întreținerea reclamanților doar cu sume de bani, care nu au fost trimise cu regularitate. Mai mult decât atât, aceștia au angajat o persoană care să se îngrijească de către reclamanți, pe care au plătit-o doar inițial, de acum 10 ani, reclamanții nu mai sunt susținuți financiar de către pârâți, sub nicio formă (martor D A M S), aspect conformat și de martora D M A: cât timp lipsesc eu, pentru că muncesc în afară, pentru îngrijirea reclamanților a fost angajată o altă persoană din sat, de reclamanți, aceasta fiind plătită din pensia reclamanților, cum de altfel, și eu tot așa sunt plătită.

Mai mult decât atât, cu rarele ocazii în care pârâții s-au întors în țară, aceștia nici măcar nu au vizitat reclamanții pentru a se interesa de starea lor, pârâții nu veneau des în țară, el de vreo două ori, dar nu a trecut pe acasă, nu a dorit să treacă pe la ei, s-a dus în stațiune (martor D A M S), relațiile dintre reclamanți și pârâți fiind în prezent tensionate, pârâții fiind cei care refuză să le mai răspundă reclamanților la telefon, personal, știu că reclamanta i-a sunat pe pârâți de vreo 5-6 ori, fără răspuns (...) cert este că reclamanții nu au refuzat sprijinul pârâților, ori să le fi refuzat accesul telefonic, chiar i-a contactat, dar nu s-au putut înțelege (martor D M A).

 Instanța a arătat că pârâţii aveau obligaţia de a asigura întreţinere reclamanților şi nu au dovedit că au făcut tot ceea ce era necesar în acest sens, iar reclamanții să fi refuzat.

De asemenea, instanţa din probele administrate în cauză și din cele susținute chiar de către pârâți prin întâmpinare, a reținut că pârâţii sunt plecați în străinătate cu caracter de stabilitate, având achiziționată o locuință în Spania și locuri de muncă pe perioadă nedeterminată (f.90-141),ceea ce face imposibilă îndeplinirea adecvată a obligației de întreținere asumată de către aceștia prin contractul încheiat cu reclamanții.

Prestarea în natură a obligaţiei de întreţinere prezintă două elemente care ţin de însăşi esenţa contractului de întreţinere, respectiv să fie executată în natură, în condiţiile prevăzute în contract.

Faţă de cele expuse, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru a se dispune rezoluţiunea contractului şi a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți, ca întemeiată.

Instanţa, a dispus rezoluţiunea contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat prin încheierea nr.X/20.08.2008.

Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți, instanța l-a respins ca neîntemeiat, la dosar nefiind depusă dovada efectuării respectivelor cheltuieli.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii A A şi A F, pe care o consideră nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelul, schimbarea în parte a sentinţei civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată şi obligarea intimaţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată sau admiterea apelului anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii pentru următoarele considerente:

În fapt, au fost chemaţi în judecată în calitate de pârâţi de către reclamanţii A V şi A G solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. X/20.08.2008, la BNPA R B ŞI V C D în temeiul art. 1020 Cod civil.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii arată că, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere le-au transmis dreptul de proprietate imobilelor teren intravilan în suprafaţă de 1825 mp/teren curţi construcţii, arabil şi vie împreună cu casa de locuit în suprafaţă de 70 mp. şi 2 anexe în suprafaţă totală de 117 mp, situate în comuna C, judeţul O, cu obligaţia noastră de a le asigura întreţinere pe toată durata vieţii acestora şi pentru a oferi îngrijire corespunzătoare, iar la încetarea din viaţă să se ocupe de obiceiurile creştineşti.

Arată apelanţii că, au locuit împreună cu reclamanţii-părinţi (socri) timp de 12 ani înainte de a pleca în Spania în anul 2002 şi înainte de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.

Sub acest aspect arată că, sunt plecaţi din ţară, locuind efectiv în Spania, din anul 2002, iar în anul 2008 când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, apelanţii se aflau în Spania, aspect pe care cei doi reclamanţi îl cunoşteau şi la acel moment. Practic această propunere a venit din partea reclamanţilor, aceştia fiind cei care i-au contactat şi i-au rugat să încheie acest contract, acceptând la acel moment faptul că apelanţii nu vor locui efectiv cu dumnealor.

În anul 2008 au venit în ţară la rugăminţile reclamanţilor pentru a încheia actul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, deşi aceştia cunoşteau la acel moment faptul că  locuiesc în Spania şi nu aveau posibilitatea să vină curând în ţară, iar de atunci apelanţii au fost cei care le-au asigurat şi le-au creat tot confortul pentru a duce o viaţă decentă, deşi şi înainte de încheierea contractului apelanţii au fost cei care le-au oferit tot sprijinul material şi moral.

Pentru că apelanţii eram plecaţi din ţară, au contactat mai multe persoane pentru a se îngriji de cei doi reclamanţi şi pentru a le procura cele necesare tot în ideea de a nu le fi greu celor doi părinţii şi pentru a nu duce lipsă de nimic.

Timp de 6 luni de zile, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare au plătit-o pe martora D M pentru a se îngriji de cei doi, achitându-i acestei persoane suma de 500 EURO, iar ulterior, reclamanţi au fost cei care s-au oferit să o plătească pe această persoană, motivând faptul că, au venituri destul de mari pentru a plăti, iar apelanţii aveau destule greutăţi.

În tot acest timp i-au dus pe cei doi părinţi în vizită în Spania la apelanţi, plătindu-le şi oferindu-le toate condiţiile pentru a se simţi bine.

În anul 2017 apelanţii au contactat o altă vecină N F să aibă grija de reclamanţi, care a stat 4-5 luni de zile şi tot apelanţii au plătit- o, iar după acest timp nu au mai dorit să o ţină pe acesta femeie, pentru că erau nemulţumiţi de serviciile pe care le presta.

In acesta perioadă, prin intermediul acestei persoane le-au trimis suma de 500 euro (pe lângă alte sume pe care le trimiteau lunar) pentru ca mama sa (soacra) să se opereze la ochi, aspecte pe care reclamanţii nu doresc să le amintească în cuprinsul cererii de chemare în judecată. In anul 2018, tatăl (socrul) s-a îmbolnăvit, apelanţii au fost cei care s-au ocupat, chiar dacă erau plecaţi din ţară, au contactat o rudă apropiată pentru a-1 duce la spital şi pentru a-i procura cele necesare, aspect pe care reclamanţi au uita să-l reamintească, ci doar fac afirmaţi pe care ne le pot dovedi.

Faţă de motivele invocate prin cererea de chemare în judecată se impune respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, dat fiind faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere se ştia faptul că apelanţii locuiesc în Spania, lucru pe care l-au acceptat.

Apelanţii au păstrat legătura cu cei doi reclamanţi, le-au oferit şi le-au procurat tot ceea ce au avut nevoie, le-au făcut condiţii şi le-au oferit un trai mai bun, le-au trimis pachete, bani şi tot ceea ce au avut nevoie.

Apelanţii au mobilat şi utilat casa, le-au achiziţionat mobilier nou, au investit în acel imobil, i-au ajutat cu bani până în anul 2019, când reclamanta A G în urma unei discuţii a închis telefonul spunându-le că nu mai avem nimic de discutat.

În anul 2018, apelanţii au luat legătura cu numitul P E pentru a le efectua reclamanţilor toate treburile gospodăreşti, îi ducea la cumpărături, le făcea cumpărături, îi ducea la doctor, la spital, le muncea via, la achita facturile şi le achiziţiona lemne de foc, iar înaintea acestei persoane au mai fost şi alte persoane care le achiziţiona tot ceea ce aveau nevoie.

Din anul 2019, primăvara nu au mai păstrat legătura cei doi reclamanţi, pentru că erau nemulţumiţi de toate persoanele pe care apelanţii le aduceau în gospodărie la treburile casnice şi pentru a se îngrji de aceştia.

Cert este că, din anul 2008 şi până în anul 2019, reclamanţi au fost tot timpul ajutaţi de anumite persoane din sat pe care apelanţii le contactau să meargă în gospodărie şi să se îngrijească de reclamanţi, iar obligaţia de întreţinere presupune nu numai aspectul material ci si unul subiectiv, moral, având ca baza relaţii de încredere, respect reciproc, întreţinerea neputând fi acordata sau primita decât în condiţiile unui climat care sa confere beneficiarului întreţinerii un sentiment de siguranţa, linişte, apropiere.

În ceea ce priveşte motivarea cum că au achitat taxe şi impozite pentru clădiri, arată apelanţii că, la dosar nu există nicio dovada cum că reclamanţi au achitat taxe şi impozite pe teren şi clădiri, apelanţii fiind cei care anual achitau sau trimiteau bani în ţară pentru a fi achitate.

Faţă de motivarea cum că dintr-o eroare a fost vândut şi un alt teren prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X/20.08.2008, fără a fi menţionat „clauză de întreţinere,, arată apelanţii că acesta nu a fost o eroare, ci actul a fost încheiat fără clauză de întreţinere, aspect pe care îl cunosc şi reclamanţii, însă doresc să ceară mai mult decât au dat. Astfel, solicită să se ţină cont de faptul că rezoluţiunea, ca sancţiune civilă, este o formă specifică de manifestare a executării silite prin echivalent, adică este o formă specifică de răspundere contractuală. Pentru a se putea opera desfiinţarea contractului prin rezoluţiune, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: să existe o neexecutare parţială (dar substanţială) sau totală a obligaţiei debitorului, neexecutarea să se datoreze culpei debitorului, debitorul să fi fost pus în întârziere.

Cu privire la primele două condiţii, este de observat că, întrucât obligaţia de întreţinere asumată de pârâţi este o obligaţie de rezultat, în condiţiile în care reclamanţii pretind că acest rezultat nu a fost atins (şi a făcut dovada existenţei obligaţiei respective), va opera o prezumţie de faptă ilicită în sarcina debitoarei care va atrage după sine, automat, o a doua prezumţie, de vinovăţie a acesteia, altfel spus, în materia obligaţiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, primul trebuind să dovedească existenţa obligaţiei respective (adică existenţa actului sau faptului juridic generator al acestei obligaţii), după care debitoarea trebuie să dovedească la rândul său executarea acestei obligaţii.

În urma probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a admis, în parte cererea de chemare în judecată, dispune rezolutiunea contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat prin încheierea nr. X/20.08.2008 de BNP R B si respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanţi, ca neîntemeiat.

Apreciază apelanţii că instanţa de fond nu a făcut o analiză corectă, şi nu a dat dovadă de rol activ.

O altă critică vizează nerespectarea obligaţiilor asumate şi neexecutarea nici unei clauze din contract, aspecte greşit reţinute de instanţa de fond, întrucât din momentul încheierii contractului a început să îşi respecte obligaţia asumată, asigurându-le beneficiarilor întreţinerii alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente şi toate cele necesare unui trai decent, iar în toţi aceşti ani, şi-a respectat obligaţiile prevăzute în contract, i-a întreţinut pe vânzători asigurându-le toate cele necesare unui trai decent, astfel încât, schimbarea raporturilor dintre aceştia şi fiul acestora, care este totodată copilul reclamanţilor, nu îi îndreptăţeşte pe aceştia să introducă prezenta acţiune.

Argumentele prezentate în apărare sunt întemeiate.

In ceea ce priveşte sentinţa atacata, Judecătoria Slatina a admis în mod nelegal şi netemeinic acţiunea formulata de reclamanţii.

Instanţa de fond a reţinut faptul ca reclamanţii au făcut dovada ca neexecutarea culpabila a obligaţiei de întreţinere este imputabila pârâţilor care şi-au îndeplinit obligaţia. Totodată, a observat intenţia clara a pârâţilor de a le fi alături reclamanţilor, de a îi ajuta cu orice, de a o vizita, de a le trimite pachete, de a le crea tot confortul necesar etc. şi toate acestea nu neapărat în considerarea contractului încheiat, ci determinate de relaţiile fireşti dintre ei, relaţiile de familie apropiate pe care le aveau.

De asemenea, instanţa a constatat şi faptul ca reclamanţii nu au pretins niciodată prestarea efectiva a întreţinerii aşa cum a fost stipulata, deoarece aveau o situaţie financiara foarte buna; chiar refuzau ajutorul pârâţilor, aceştia având doi copii minori, şi uneori chiar reclamanţi îi ajuta însăşi cu anumite lucruri.

Fundamentul rezoluţiunii, ca şi al rezilierii, îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce izvorăsc din contractele sinalagmatice.

Pentru a opera desfiinţarea convenţiei prin rezoluţiune sau reziliere este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, şi anume: să existe o neexecutare chiar şi parţială, dar suficient de importantă, sau totală a obligaţiei asumate de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluţiunea sau rezilierea, neexecutarea obligaţiei să fie imputabilă debitorului acesteia şi debitorul să fi fost pus în întârziere.

În speţă, sarcina probei se împarte între reclamanţii şi pârâţi, prima trebuind să dovedească existenţa obligaţiei de întreţinere în sarcina pârâţilor, fapt dovedit în cazul de faţă cu contractul autentificat, după care pârâţii trebuie să dovedească executarea obligaţiei de întreţinere sau faptul că neexecutarea nu le este imputabilă.

Analizând situaţia de fapt prin prisma prevederilor legale incidente, instanţa a reţinut că la data încheierii contractului de întreţinere înstrăinătorul bunului, cunoştea consecinţele şi clauzele contractuale, iar cu toate acestea a acceptat să încheie actul.

Totodată instanţa de fond nu a ţinut cont de probele solicitate în cauză si respectiv de solicitarea apelanţilor, limitând numărul martorilor la unul singur, iar in ceea ce priveşte proba cu interogatorul reclamanţilor, instanţa de fond nu a dispus luarea interogatoriilor reclamanţilor deşi au fost încuviinţate si nici decăderea acestora în caz de neprezentare.

În mod greşit instanţa de fond a procedat în acest sens, limitând numărul martorilor, întrucât martorii audiaţi au fost rezervaţi în a declara tot ceea ce cunosc în legătură cu această cauză.

Mai mult decât atât, din tot probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanţii nu au solicitat şi nici nu au avut nevoie de vreun ajutor financiar din partea pârâţilor şi nici nu s-a pus problema între părţi ca acestea să execute contractul întocmai cum a fost încheiat, fiind vorba de relaţii de familie strânse şi normale. De altfel, nu a existat vreo nemulţumire a reclamanţilor faţă de nerespectarea întocmai a obligaţiilor asumate de pârâţi, în timpul celor 13 ani de la momentul încheierii contractului şi nici vreo intenţie anterioară de reziliere a contractului manifestată în vreun fel, însă în momentul în care reclamanţii s-au apropiat de alte persoane, rude ale acelora, care i-au determinat să introducă această acţiune la instanţă, s-a arătat nemulţumiţi de faptul că pârâţii, şi mai ales pârâta, nu respectă şi nu au respectat niciodată contractul pe care l-au încheiat.

Instanţa a reţinut că, potrivit art.1020 Cod civil, o condiţie esenţială pentru desfiinţarea contractului de întreţinere este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului. Noţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, iar executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestaţia materială şi o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae" al contractului de întreţinere, care se întemeiază, in realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropiere.

Din declaraţiile martorilor audiaţi in cauză rezultă că prezentul contract de întreţinere a fost încheiat între părţi între care domnea un climat de armonie, intenţia reclamanţilor fiind fără îndoială aceea de a-şi ajuta fiul, pârâtul A A, şi respectiv familia acestuia, prin transmiterea cotei sale părţi care să întregească cota parte deţinută de fiu prin moştenire. Contractul de întreţinere semnat fără obiecţii de părţi şi autentificat în biroul unui notar public cuprinde clauze standard pentru un astfel de contract, fiind fără dubiu pentru instanţă faptul că reclamanţi nu a urmărit ca întreţinerea să se realizeze în sensul strict al termenilor stipulaţi în contractul semnat. Dovada stă situaţia financiară a acesteia, recunoscută chiar de către aceştia, legătura de familie şi relaţie bună care a exista între reclamanţi pe de o parte şi pârâţi, pe de altă parte.

Instanţa nu poate să considere că faptul separării intervenite între pârâţii şi reclamanţi reprezintă motiv suficient pentru desfiinţarea unui contract a cărei nerespectare fidelă a fost acceptată pentru o perioadă de 13 ani de zile de către reclamanţi.

Solicită a se aprecia că deşi pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile pe care şi le-au asumat întocmai cu clauza prevăzută, ajutorul dat în mod reciproc în cadrul familiei constituie o formă de executare a obligaţiei contractuale având în vedere şi tocmai în considerarea relaţiilor de familie şi a bunei înţelegeri care au guvernat perioada de înainte şi după încheierea contractului.

Rezoluţiunea contractului de întreţinere poate fi atrasă de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către întreţinători, astfel încât faptul că reclamanta întreţinută a achitat, din proprie voinţă, parte din cheltuielile de întreţinere sau costul medicamentelor ori contravaloarea şedinţelor de masaj, este independentă de orice culpă a pârâţilor.

Niciun act normativ nu interzice încheierea unui contract de întreţinere între părinţi şi copii, dar obligaţia de întreţinere legala prev. de art. 86 cod familiei sau de prevederile noului cod civil este distincta ca regim juridic de obligaţia de întreţinere provenita din contractual de întreţinere. Izvorul celor doua obligaţii e diferit: legea prin norma imperativa si convenţia prin contractual încheiat, aceste doua obligaţii putând fi separate in funcţie de obligaţiile efective contractuale si de data de la care se nasc. Instanţa in mod eronat pune pe seama obligaţiei contractuale aspecte ce ţin de obligaţia legala de întreţinere.

Este absolut de neînţeles cum instanţa de fond a apreciat ca pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere constând în întreţinere, întrucât apelanţii au arătat că, deşi fiind plecaţi din ţară, pârâţii au angajat diverse persoane care le-au efectuat toate treburile gospodăreşti şi nu numai reclamanţilor.

Motivul pentru care a înţeles sa introducă prezenta acţiune acum este faptul ca în toţi aceşti 13 ani de la semnarea contractului, reclamanţii au reuşit sa se întreţină singuri, cu ajutorul persoanelor angajate de către apelanţi-pârâţi, iar dacă până acum au respectat obligaţiile asumate. In consecinţa scopul pentru care a fost încheiat contractul poate fi atins, mai mult că reclamanţii nu mai au alţi copii care să le ofere ajutorul astfel cum au făcut-o apelanţii până acum. Astfel, rezoluţiunea va putea fi pronunţată în situaţiile în care din cauza gravitaţii neexecutării, contractual e lipsit de însuşi fundamental sau scopul sau.

Rezoluţiunea unei convenţii nu se poate pronunţa daca neexecutarea obligaţiilor se datorează şi culpei concurente a celeilalte părţi, determinate fie de neîndeplinirea propriilor îndatoriri contractuale fie de formularea unor pretenţii care exced cadrului contractual stabilit iniţial prin contract, ceea ce a dovedit ca nu s-a întâmplat, nu a refuzat ajutor, nu a formulat pretenţii de nici un fel care sa-1 împovăreze, aşteptând însa ajutorul si întreţinerea care nu au mai venit.

Raportat la prevederile legale invocate si la speţa dedusa judecăţii, se poate constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile rezoluţiunii contractului şi anume: una din părţi nu si-a executat obligaţiile contractuale (cazul pârâţilor), neexecutarea este imputabila părţii care nu si-a îndeplinit obligaţia (pârâţii), debitorul obligaţiei neexecutate sa fi fost pus in întârziere.

Rezoluţiunea unui contract in condiţiile art. 1020-1021 Cod civil naşte pentru părţile contractului dreptul de a fi repuse in situaţia anterioara (cu consecinţa directa a intabulării in cartea funciara a dreptului de proprietate pe numele apelantei).

Pentru aceste considerente solicită a se reanaliza cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, exercitarea apelului împotriva considerentelor sentinţei primei instanţe nu apărea ca fiind necesară, fiind îndreptăţit să reitereze toate apărările invocate în primă instanţă (inclusiv acele apărări care nu au fost reţinute de instanţă în această etapă procesuală), acestea urmând a fi analizate din nou de către instanţa de apel.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, solicită admiterea apelului dedus judecăţii, schimbarea în parte a hotărârii atacate şi, rejudecând, să se respingă în totalitate cererea de chemare în judecată, sau admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

În dovedirea motivelor de apel, solicită proba cu înscrisurile, proba cu interogatoriul părţilor şi proba cu martorii N N şi D L.

În drept, invocă dispoz. art. 466-480 Cod de procedură civilă.

În temeiul art. 223 alin. pct. 3 CPC  solicită judecarea procesului şi în lipsă.

Faţă de apelul promovat, intimaţii reclamanţi A V şi A G au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr. X/23.02.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina, implicit rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, autentificat sub nr. X/20.08.2008, la BNPA R B şi V C D, prin repunerea părţilor in situaţia anterioara încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.

Consideră neîntemeiat apelul formulat, pentru următoarele motive:

Apelanţii invoca, ca motivaţie a nerespectării obligaţiilor faptul ca, au locuit cu intimaţii 12 ani înainte de a pleca in Spania si din anul 2002 sunt plecaţi din tara, si intimaţii ştiau.

In cuprinsul apelului - pg.3 paragraful de sus, apelanţii susţin: „Din anul 2019, primăvara nu am mai păstrat legătura cu cei doi reclamanţi, pentru ca erau nemulţumiţi de toate persoanele pe care noi Ie aduceam in gospodărie Ia treburile casnice si pentru a se îngriji de aceştia”.

Ce nu vor sa recunoască, este faptul ca nu şi-au îndeplinit obligaţiile din contract decât 6 luni după semnarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere. Dovada au făcut-o intimaţii la instanţa de fond.

In anul 2008, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere dintre apelanţi si intimaţi iar ca motivaţie apelanţii susţin ca cei doi vânzători cunoşteau faptul ca aceştia erau in Spania, ceea ce este irelevant pentru obligaţia care si-au asumat-o semnând in fata notarului contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, prin care se obligau sa îi întreţină pe durata vieţii si după moarte sa le facă obiceiurile creştineşti.

După cum au dovedit si la instanţa de fond, apelanţii nu şi-au îndeplinit decât câteva luni după încheierea contractului obligaţiile de întreţinere pentru intimaţi. Deşi susţin ca intimaţii au insistat, nu au dovedit faptul ca au fost obligaţi sa meargă la notar sa semneze împotriva voinţei lor actul prin care se obligau la întreţinerea intimaţilor. Pana la data când intimaţii s-au putut întreţine singuri, au făcut-o, după aceea când au solicitat ajutorul apelanţilor aceştia nu au mai răspuns la telefon, nu au mai venit acasă sa îi ajute, sau sa le ofere alt sprijin, au rupt orice legătura cu intimaţii.

Chiar si martorul pe care l-au adus apelanţii la instanţa de fond, a declarat faptul ca deşi venea in tara fiul lor, acesta nu venea in casa bătrâneasca, nu-l interesa de traiul intimaţilor, iar intimaţii se descurcau din ce in ce mai greu, sunt bolnavi si necesitau o îngrijire speciala.

Au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezulta faptul ca intimatul A V este diabetic, face dializa o data pe săptămâna, iar soţia este suferinda de o forma de artroza si se deplasează foarte greu.

Intimaţii se descurcă doar din veniturile din pensii, îşi plătesc singuri serviciile unei doamne care este continuu in casa lor, îngrijindu-i, spălat rufe, curăţenia locuinţei, făcându-le cumpărăturile necesare traiului, respectiv alimente, medicamente, deplasându-se cu ei la medic si la spital si alte servicii de care au nevoie la vârsta acestora.

Deşi apelanţii susţin faptul ca au trimis diverse persoane din sat să-i ajute, nu au făcut dovada acestor servicii, deoarece sunt doar afirmaţii gratuite. Exista însa, din partea  intimaţilor dovada faptului că îşi achită singuri serviciile pe care le-au menţionat mai sus prin mărturia, doamnei care de câţiva ani le prestează servicii intimaţilor care se aflau in nevoie si care pe măsura ce trece timpul au nevoie de o susţinere atât materiala cat si morala. Este foarte greu pentru doi oameni in vârsta sa admită si sa suporte gândul ca propriul fiu si nora nu vor sa mai audă de ei, dorind doar sa menţină dreptul material al proprietăţii.Intimaţii aveau nevoie sa fie sunaţi de apelanţi si să fie întrebati daca au nevoie de un ajutor material, sa le spună ca îi susţin, sa vina din când in când sa-i vadă, sa stea o perioada /concediu cu ei, sa simtă căldura unor copii interesaţi de soarta părinţilor care se afla in pragul bătrâneţii.

De la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere apelanţii au uitat ca au părinţi de întreţinut, vor doar sa beneficieze de o proprietate pe care au pus-o la dispoziţia lor, tocmai ca o garanţie ca la bătrâneţe are cineva - cu siguranţa grija de ei. Chiar si cu aceasta garanţie sunt nevoiţi sa-şi poarte singuri de grija.

Astfel încât intimaţii s-au aflat singuri, fără niciun ajutor, in prag de iarna fără lemne de foc, suferind de mai multe boli si fără niciun alt sprijin, motiv pentru care au fost nevoiţi sa caute pe cineva sa îi ajute - contra cost - la treburile din gospodărie. Intimaţii au pensii si au încercat sa se descurce din acestea, dar nevoile au crescut iar la ceilalţi copii nu pot apela pentru ca au făcut cu apelanţii un contract prin care le-au dat casa terenuri si... au rămas acum si fără acestea si fără sprijin.

Din pensii au întreţinut si casa de locuit in condiţii bune, au curăţat gradina de buruieni, au modernizat camerele cu minimum de confort, au achitat utilităţile, au plătit datoriile curente- impozit si taxe la stat, au cumpărat medicamente, alimente si necesarul de lucruri personale.

Începând cu anul 2016 au apelat la serviciile unei doamne, căreia sa-i plătească pentru serviciile pe care le face. In prezent achită suma de 900 lei /luna, pentru acordarea serviciilor de întreţinere si îngrijire, pentru a avea un nivel de trai ca si cel dinainte de a se îmbolnăvi. Au depus la instanţa de fond documente medicale  doveditoare ale stării precare de sănătate si doamna a dat declaraţie in fata instanţei de serviciile pe care le prestează si cine o plăteşte - adică intimaţii fără niciun alt ajutor din partea apelanţilor.

Reiterează aspectul ca,aceasta doamna îi ajuta la cumpărarea alimentelor, medicamentelor - pentru ca sunt bolnavi amândoi, se interesează de achiziţionarea lemnelor pentru încălzirea locuinţei, se deplasează cu aceştia pentru a cumpăra încălţămintea si îmbrăcămintea necesara - fiind în imposibilitate sa se descurce singuri datorita vârstei înaintate, se duce si achita facturile la utilităţi si alte treburi gospodăreşti. Din banii intimaţilor au achitat si impozitele aferente pentru teren si clădire, imobile ce fac obiectul contractului de vânzare -cumpărare pe care l-au încheiat cu pârâţii.

Mai mult, odată cu acest contract le-au mai vândut si alt teren prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.X/20.08.2008, pe care nu doresc sa-1 rezilieze dar ca aspect al bunei credinţe de care au dat dovada in încrederea pe care au avut-o in apelanţi. Au ataşat copie - in dovedirea celor susţinute.

De când au încheiat contractul de vânzare cu clauza de întreţinere, intimaţii au tot aşteptat sprijinul pârâţilor, dar pentru ca de atunci si pana in prezent nu s-au interesat de ei, nu si-au achitat obligaţiile din contract, au hotărât sa se adreseze instanţei de judecata si sa formuleze acţiunea in instanţa.

Şi-au tot pus întrebarea, daca pe timpul vieţii nu s-au îngrijit de ei, daca încetează din viaţă, cine se va ocupa de obiceiuri, intimaţii transferând proprietatea casei si terenurilor către apelanţi.

Consideră ca sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 1021 Cod civil pentru a fi atrasa rezolutiunea contractului, respectiv: sa existe o neexecutare totala sau parţială a obligaţiilor uneia dintre părţi, aceasta neexecutare sa fie imputabila debitorului obligaţiei respective.

Ţinând cont de motivele de drept si de fapt expuse, solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile nr. X/23.02.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina, implicit rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, autentificat sub nr. X/20.08.2008, la BNPA R B şi V C D, prin repunerea părţilor in situaţia anterioara încheierii contractului. Cu cheltuieli de judecata.

 In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 205 si urm. din C.pr.civilă.

In probatoriu, solicită admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimoniala cu 2 martori, respectiv: P E cu domiciliul in comuna C, jud. O, identificat prin CNP , D M cu domiciliul in Comuna C, sat P, jud. O, identificata prin CNP - doamna care prestează serviciile de întreţinere a intimaţilor.

Prin proba testimoniala doresc sa se constate, încă o dată, faptul ca apelanţii nu si-au îndeplinit obligaţia de întreţinere asumata fata de intimaţi si ca nu au efectuat prestaţiile specifice, ce dau conţinut acestei obligaţii rezultate din contractul de vânzare - cumpărare cu clauza de întreţinere.

La data de 19.05.2022, apelanţii pârâţi A A şi A F au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de formulată de intimaţii reclamanţi, prin care  solicită respingerea ca neîntemeiate  a apărările formulate cu privire la apelul formulat de către apelanţi şi implicit acţiunea formulat de aceştia şi pe fond solicită: admiterea apelul, schimbarea în parte a sentinţei civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată şi obligarea intimaţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată sau admiterea apelului anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii solicită respingerea apelului formulat pe motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, susţinând faptul că, apelanţii nu s-au  ocupat niciodată de întreţinerea acestora şi nu şi-au respectat clauzele contractuale.

Aşa cum au arătat şi în faţa instanţei de fond, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu acordul intimaţilor reclamanţi, aceştia acceptând încă de la acel moment condiţiile stabilite de comun acord, fără a exista neînţelegeri între părţi, sub aspectul clauzelor.

A se avea în vedere faptul că intimaţii au fost cei care le-au solicitat apelanţilor să încheie acest contract, deşi ştiau că apelanţii, prin prisma serviciului nu vor avea posibilitatea să fie tot timpul alături de aceştia, fizic.

Au depus la dosar înscrisuri prin care fac dovada faptului că, au contribuit cu tot ceea ce a fost nevoie pentru ca cei doi părinţi să nu ducă lipsă de nimic şi să dispună de toate condiţiile unui trai decent.

Este evident că, intimaţii nu doresc să fie în continuare o familie câtă vreme a formulat această acţiune la instanţă, pe considerentul că nu şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere, şi susţin că au probleme de sănătate pe care nu le pot rezolva doar cu ajutorul unor persoane, pe care este nevoie să le plătească.

Apelanţii nu au contestat faptul că, nu au nevoie de sprijin, însă aşa cum au menţionat şi prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, au depus toate eforturile să le fie bine, chiar dacă nu au fost alături de aceştia tot timpul.

Cu probele administrate la instanţa de fond, dar şi cu cele solicitate în apel, doresc să dovedească faptul că, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. X/20.08.2008, la BNPA R B şi V C D în temeiul art. 1020 Cod civil, întrucât apelanţii şi-au îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale, până ce intimaţii nu au dorit să mai păstreze legătura cu aceştia, practic, nu acesta este motivul pentru care solicită rezoluţiunea contractului, ci influenţaţi fiind de alte persoane din jurul acestora care doresc să rămână cu averea părinţilor lor.

Totodată arată că, apelanţii au depus toate eforturile pentru ca intimaţii să nu ducă lipsă de nimic, au angajat diverse persoane pentru a le efectua muncile în gospodărie şi nu numai, i-au dus în vacanţă în Spania, le-au trimis pachete constant şi le-au achiziţionat tot ceea ce au avut nevoie, tot pentru a nu crea discuţii şi pentru a-le fi bine părinţiilor lor.

Nu au contestat niciodată faptul că, cu bună înţelegere intimaţii au plătit alte persoanele care le efectuat servicii în gospodărie, însă aceasta a fost dorinţa acestora, motivând faptul că „şi noi avem destule greutăţi, iar aceştia ce să facă cu bani,,.

Problemele de sănătate pe care părinţii lor le au nu au fost niciodată contestate de către apelanţi, însă aceste probleme nu au apărut din vina acestora, ele existau şi în anul 2008, când a fost încheiat contractul, iar odată cu înaintarea învârstă s-au accentuat.

Se menţionează în motivele întâmpinării cum că, nu au mai păstrat legătura cu cei doi reclamanţi din primăvara anului 2019, însă nu se specifică motivul pentru care nu s-a păstrat această legătură, sau intimaţii au uitat să reamintească faptul că, nu au mai răspuns la telefon şi au dorit să întrerupă orice cale de comunicare cu apelanţii, deşi apelanţii s-au interesat de starea de sănătate a acestora prin alte persoane.

În drept, invocă dispoziţiile art.201 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probatoriul existent la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Având în vedere că motivele de apel au fost structurate pe mai multe pagini, tribunalul va analiza în esenţă criticile formulate de apelanţi .

În motivarea apelului,s-a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică şi că prima instanţă nu a făcut o analiză corectă a probelor administrate ,a susţinerilor părţilor  şi nu a dat dovadă de rol activ.

Contrar criticii apelanţilor , din cuprinsul hotărârii atacate, tribunalul reţine o analiză şi o interpretare echilibrate a dovezilor administrate prin prisma dispoziţiilor legale incidente.

Verificând hotărârea atacată se constată că situaţia dedusă judecăţii a fost analizată în principal prin prisma declaraţiilor martorilor, aceasta pentru că înşişi pârâţii nu au probat cu înscrisuri susţinerile lor referitoare la virarea unor sume de bani către reclamanţi,a contactarii anumitor persoane în scopul de acordării întreţinerii către reclamanţi, a acordării unor remuneraţii acestor persoane pentru serviciile prestate, a trimiterii de pachete, bani şi tot ceea ce au avut nevoie reclamanţii în perioada scursă de la încheierea contractului a cărui rezoluţiune se solicită şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată .

Nici în apel,apelanţii nu au depus înscrisuri cu care să facă dovada acordării întreţinerii cuvenite intimaţilor reclamanţi.Proba testimonială administrată în primă instanţă relevă lipsa acordării întreţinerii.Pe tot parcursul judecării cauzei însă ,apelanţii au invocat virarea unor importante sume de bani către reclamanţi pentru a-şi asigura cele necesare unei întreţineri satisfăcătoare, aspect pe care nu l-au dovedit cu documente .Se constată că apelanţii au susţinut în mod constant că au trimis reclamanţilor suma de 500 de euro pe o perioadă de 6 luni de la încheierea contractului dar era important să demonstreze acest fapt  cu înscrisuri, în contextul în care locuiesc în Spania din anul 2002 .

Tribunalul reţine că apelanţii s-au apărat de maniera că au contactat anumite persoane  cu scopul precis de a îngriji pe reclamanţi şi că au virat către persoanele respective sume în euro dar niciun moment nu au probat modalitatea prin care au fost efectuate viramentele şi dacă sumele trimise acelor persoane în interesul reclamanţilor au fost efectiv primite de către aceştia din urmă.

În aceeaşi ordine de idei,afirmaţiile apelanţilor care au pretins că au acordat întreţinere reclamanţilor în principal prin virarea unor sume de bani nu pot fi reţinute de către tribunal şi pentru că din susţinerile părţilor rezultă fără niciun dubiu că reclamanţii s-au întreţinut din pensiile lor,deci nu aveau nevoie de bani.Ei aveau nevoie doar de îngrijirea sub toate aspectele la care apelanţii s-au obligat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, îngrijire pe care apelanţii nu au dovedit-o.

 Noţiunea de întreţinere are o accepţiune mai largă,cu privire la procurarea şi prepararea hranei, asigurarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, asigurarea îngrijirilor medicale necesare, plata consumului casnic,asigurarea curăţeniei în incinta locuinţei precum şi a igienei îmbrăcămintei.Datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care se obligă debitorul şi care trebuie să fie executată în mod succesiv, debitorul este de drept în întârziere şi creditorul este in drept să ceară rezoluţiunea contractului, pentru neexecutarea obligaţiilor de către debitor.In cazul in care întreţinătorul nu-şi execută sau îşi execută necorespunzător obligaţia de întreţinere, întreţinutul are la îndemână acţiunea în rezoluţiunea contractului, care are un caracter patrimonial, având ca temei reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin părţilor contractante in dispoziţiile art.2263 Cod civil.

In această din urmă ipoteză, pentru ca un contract de întreţinere să fie rezoluţionat, este necesar ca debitorul întreţinerii să nu îşi fi executat obligaţiile ce îi revin şi neexecutarea să-i fie imputabilă.

In speţă, din coroborarea probelor administrate ,se constată că apelanţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul încheiat în anul 2008.Apelanţii locuiesc în Spania din anul 2002. Este destul de simplu de concluzionat, raportat la circumstanţele de fapt ale speţei,că era imposibil că aceştia să acorde întreţinere şi îngrijire  intimaţilor -reclamanţi cu respectarea integrală şi exactă a condiţiilor contractuale, deoarece apelanţii  s-au aflat, din punct de vedere teritorial ,la mare distanţă de faţă de intimaţi  şi se bucură de stabilitate şi locuinţă proprie într-o ţară străină.

Deoarece nu există probe în privinţa executării obligaţiei de întreţinere, instanţa de apel apreciază că, încă de la momentul încheierii contractului menţionat, apelanţii -pârâţi nu au executat vreodată această obligaţie ,rarele ocazii în care părţile contractului s-au întâlnit nepresupunând în mod cert şi prestarea întreţinerii în condiţiile stabilite prin contract.Durata de timp scursă de la încheierea contractului,înăuntrul căreia intimaţii-reclamanţi nu şi-au manifestat intenţia de rezoluţiune a contractului,nu dovedeşte indubitabil executarea obligaţiilor pe care apelanţii-pârâţi  şi le-au asumat prin încheierea contractului.Este de înţeles că, dată fiind relaţia de rudenie între părţile contractuale , reclamanţii ,părinţii apelantului, s-au mulţumit cu ceea ce apelanţii le ofereau în baza contractului însă ,înaintarea în vârstă ce a condus la agravarea condiţiei lor fizice şi medicale, nu le-a mai permis să accepte îngrijirea minimă acordată de către apelanţi şi ,din acest motiv, au apelat la persoane străine de contract care să-i îngrijească,să le satisfacă nevoile curente, în viaţa de zi cu zi şi în gospodărie, să-i susţină moral şi material.În acest context faptic ,menţinerea contractului a cărui rezoluţiune se solicită creează avantaje doar apelanţilor nu şi intimaţilor care,din culpa debitorilor întreţinerii, s-au aflat în situaţia de a solicita ajutorul altor persoane pentru a fi îngrijiţi.

Cât priveşte afirmaţia apelanţilor conform căreia  ei sunt cei care achită anual taxele şi impozitele pe teren şi clădiri,tribunalul remarcă, pe de o parte, că aceasta nu constituie o obligaţie asumată prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.3493 din 20.08.2008, deci este total lipsită de relevanţă  şi nu absolvă apelanţii de culpa pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale şi ,pe de altă parte ,că  nu a fost dovedită în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C.pr.civ.

În consecinţă, în raport de toate considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

Data publicarii pe portal : 29.09.2022

Domenii speta

Spete similare