Rezolutiunea judiciara. Invocarea de catre debitorul obligatiei neexecutate a neînscrierii în contractul încheiat a pactelor comisorii exprese. Stipularea unor penalitati de întârziere nu face inaplicabila rezolutiu-nea contractului.

Sectia civila mixta

4.  Rezolutiunea judiciara. Invocarea de catre debitorul obligatiei neexecutate a neînscrierii în contractul încheiat a pactelor comisorii exprese. Stipularea unor penalitati de întârziere nu face inaplicabila rezolutiu-nea contractului.

Art. 1020-1021 C. Civ.

Art. 1104 C. Civ.

Art. 1114-1121 C. Civ.

Sub aspectul admisibilitatii rezolutiunii, dispozitiile articolului 1020-1021 din Codul civil impun îndeplinirea a trei cerinte: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin, neexecutarea sa-i fie imputabila partii care nu si-a îndeplinit obligatia, iar debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus în întârziere, în conditiile prevazute de lege.

Faptul ca actul juridic încheiat nu are înscrise pacte comisorii exprese, nu înseamna ca partea care si-a îndeplinit obligatia nu ar avea dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului pe cale judiciara.

Inserarea clauzei privind obligatia cumparatorului de a plati penalitati pe zi de întârziere în cazul neachitarii diferentei de pret, nu face inaplicabila rezolutiunea contractului, deoarece potrivit articolului 1021 din Codul civil, partea în privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta parte a executa, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune interese.

(Decizia civila nr. 715/2007-R din 14 iunie 2007 - dosar nr. 5615/111/2006)

Prin sentinta civila nr. 1751 din 14 martie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 4195/2004, a fost admisa actiunea reclamantilor B.E., B.L., în contradictoriu cu pârâtul B.V.; a fost respinsa cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de intervenientul B.Gh.; s-a constatat rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare provizorie încheiat la data de 12 martie 1993; s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul din litigiu; au fost obligati reclamantii la restituirea catre pârât a pretului în cuantum de 2.680.000 rol, actualizat cu indicele de inflatie si a fost obligat pârâtul la 8,8 ron cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut din actele dosarului si din probele administrate în cauza, ca la data de 12 martie 1993 s-a încheiat între reclamanti si pârât un contract de vânzare-cumparare cu privire la imobilul din litigiu, data la care s-a achitat un avans de 1.900.000 rol de catre fratele pârâtului, B.Gh.. La 1 aprilie s-au mai achitat 7.800.000 rol si s-a încheiat un act în care s-a stabilit ca diferenta ramasa sa se achite la data de 24.04.1993, în acest act inserându-se si clauza unei penalitati de 10.000 rol pe zi de întârziere. Deoarece diferenta nu a fost achitata, partile nu au încheiat contractul de vânzare-cumparare în forma autentica. Reclamantii au invocat exceptia neexecutarii contractului si au solicitat instantei rezolutiunea contractului. Pârâtul nu a dovedit existenta vreunei împrejurari din care sa rezulte lipsa de culpa în neplata pretului în termenul contractual.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantul B.V. si intervenientul B.Gh., solicitând schimbarea în totalitate a sentintei în sensul respingerii actiunii.

Prin decizia civila nr. 723/A/2006 din 13 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 5615/111/2006, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus în cauza, fiind pastrata în totalitate sentinta civila nr. 1751 din 14 martie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a retinut, din actele si lucrarile dosarului, ca pârâtul nu si-a îndeplinit integral obligatia de plata a pretului si ca neexecutarea acesteia îi este imputabila. Desi debitorul avea posibilitatea sa execute obligatia de plata dupa emiterea somatiei prin executorul judecatoresc si pe tot parcursul procesului, acesta nu a facut-o. Intervenientul B.Gh. nu poate avea calitatea de cumparator al imobilului din litigiu deoarece nu si-a manifestat în cuprinsul actului consimtamântul de a cumpara ci doar a semnat alaturi de cumparator, cu mentiunea ca a achitat avansul.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs B.V. si B.Gh., solicitând admiterea recursului si respingerea actiunii.

În motivarea cererii de recurs, sunt formulate urmatoarele critici:

* actiunea, astfel cum a fost formulata si precizata, este inadmisibila, astfel, în ceea ce priveste actiunea initiala, reclamantii aveau calea actiunii în revendicare si nu pe cea a actiunii în evacuare, aceasta din urma din urma fiind specifica raporturilor locative, iar în speta, între parti nu exista nici un fel de raporturi juridice locative; abia ulterior, prin precizarea de actiune facuta dupa un an de zile de la introducerea actiunii, reclamantii au solicitat sa se constate rezilierea contractului de vânzare-cumparare încheiat între parti si, desi recurentii s-au opus la precizarea actiunii ca fiind tardiva, fiind formulata cu încalcarea prevederilor articolului 132 Cod de procedura civila, instanta a procedat la judecarea cererii, fiind admisa actiunea precizata, astfel s-a constatat rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare, desi în speta ar fi fost admisibila numai o actiune prin care s-ar solicita instantei sa dispuna rezolutiunea contractului, nu sa o constate, deoarece în contract nu a fost stipulata nici o clauza prin care partile ar fi convenit ca, în caz de neîndeplinire a unei obligatii, acesta sa fie rezolvit de drept, de asemenea, nu s-a stipulat nici o clauza de dezicere;

* potrivit articolului 1021 Cod civil, contractul nu este desfiintat de drept, iar instanta nu poate constata desfiintarea lui, eventual o poate dispune daca s-a cerut pe calea unei actiuni în realizare si nu în constatare, iar acolo unde se poate cere realizarea nu se poate cere numai constatarea cum s-a procedat gresit în speta, apoi, o astfel de actiune trebuie timbrata la valoarea contractului potrivit Legii nr. 146/1997, or actiunea a fost timbrata ca o actiune în constatare;

* instanta nu a observat ca, desi conform articolului 1020 Cod civil conditia rezolutorie este prezumata în conventiile sinalagmatice, în contractul din litigiu partile au procedat la excluderea conditiei rezolutorii prin inserarea clauzei privind penalitatile pe zi de întârziere, nemaifiind permisa rezolvirea contractului, ci doar realizarea lui.

În drept, sunt invocate dispozitiile articolului 304 punctele 7 si 9 Cod de procedura civila.

Printr-o cerere ulterioara, depusa la instanta în ziua de 05.04.2007 (fila 7), recurentii au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului si schimbarea în totalitate a sentintei în sensul respingerii actiunii reclamantilor si admiterii cererii de interventie, pentru urmatoarele motive:

* rezolutia a constituit o cerere formulata tardiv, nefiind ceruta prin petit;

* instanta de fond a retinut si nulitatea contractului si rezolutiunea tacita, temeiuri ce sunt incompatibile;

* eronat instantele au considerat conventia ca fiind nula, consecutiv abrogarii Decretului nr. 44/1958, desi partile sunt obligate sa respecte si sa execute o astfel de întelegere care serveste  ca o promisiune sinalagmatica de vânzare-cumparare;

* instantele au retinut ca a avut loc o rezolutie tacita, desi o astfel de modalitate de desfacere a unui contract nu exista, apoi plata fiind cherabila, reclamantii nu au facut dovada ca au facut-o vreodata, neputându-se deci retine o culpa în sarcina debitorilor care sa determine desfiintarea contractului, iar în al doilea rând nu este cert ca nu s-a platit pretul în întregime pentru ca din interogatoriile reclamantilor reiese ca au fost date în plata, în contul pretului, doua garsoniere, aspect neluat în considerare de instante;

* instantele au interpretat gresit semnificatia semnaturii intervenientului B.Gh., desi, data fiind semnatura si plata pretului de catre acesta, reiesea intentia sa de a participa în calitate de cumparator alaturi de B.V., de altfel B.Gh. a introdus o cerere în interes propriu care nu a fost admisa în principiu, ci a fost retinuta ca o cerere accesorie, respinsa si aceasta, ceea ce însa nu împiedica reexaminarea în apel si recurs pentru a fi judecata ca având caracter de cerere în interes propriu.

În drept, sunt invocate dispozitiile articolului 304 punctul 6, punctul 7 si punctul 9 Cod de procedura civila.

Intimatii, prin concluziile scrise si orale formulate prin avocat, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând ca hotarârile de admitere a actiunii lor si respectiv de respingere a apelului sunt legale si temeinice.

Recursul este nefondat, având în vedere urmatoarele argumente:

Criticile aduse hotarârilor atacate sunt lipsite de temei, instantele anterioare, prin solutia de admitere a actiunii si de respingere a cererii de interventie formulata în interesul pârâtului si, respectiv prin solutia pronuntata în apel, de confirmare a sentintei primei instante, facând o corecta aplicare a dispozitiile legale incidente în speta.

În prezentul proces, reclamantii au investit instanta, prin cererea introductiva de instanta, cu o actiune privind evacuarea pârâtului B.V., iar prin precizarea de actiune înregistrata la data de 26.10.2004, au invocat exceptia de drept material, de neexecutare a contractului, precizare care a fost formulata înauntrul termenului impus de lege. Astfel, potrivit dispozitiilor articolului 132 aliniatul 1 din Codul de procedura civila, reclamantul va putea cere instantei, la prima zi de înfatisare, întregirea sau modificarea cererii. În speta, primul termen de judecata din 15.06.2004 nu poate fi considerat prima zi de înfatisare, deoarece cauza s-a amânat pentru lipsa de aparare, de asemenea, la termenul urmator din 14.09.2004 s-a dat curs cererii reclamantilor pentru a se pronunta asupra întâmpinarii si, respectiv, cererii de interventie, iar dupa acest din urma termen, s-a depus precizarea de actiune despre care s-a facut vorbire mai sus, ceea ce înseamna ca aceasta este valabil formulata, obligând instanta sa se pronunte asupra ei.

Este de observat ca, în realitate, actul intitulat "precizare" din 26.10.2004, este cel prin care a fost modificata cererea introductiva, prin invocarea neexecutarii contractului, modificare survenita în termen, act din al carui continut rezulta ca temeiul juridic al actiunii îl reprezentau prevederile articolelor 1020-1021 din Codul civil. Ceea ce s-a depus ulterior la dosar de catre partile reclamante nu reprezinta o modificare a actiunii, prin actul intitulat "note de sedinta" (fila 43) facându-se o detaliere a pretentiilor acestora.

Sub aspectul admisibilitatii rezolutiunii, dispozitiile articolelor 1020-1021 din Codul civil impun îndeplinirea a trei cerinte, toate acestea fiind întrunite în speta, astfel, pe parcursul judecatii s-a dovedit pe deplin ca intimatul pârât nu si-a îndeplinit obligatia de plata integrala a pretului stabilit, ca neexecutarea îi este imputabila acestuia si ca intimatul, în calitate de debitor al obligatiei neexecutate, a fost pus în întârziere, în conditiile prevazute de lege. În atare situatie, în mod judicios instanta de fond, constatând îndeplinirea sus aratatelor conditii, a pronuntat rezolutiunea contractului provizoriu încheiat la data de 12 martie 1993.

Faptul ca actul juridic anterior indicat nu cuprinde clauze contractuale privind rezolutiunea contractului pentru neexecutare, asa numitele pacte comisorii, nu înseamna ca reclamantii nu ar fi avut dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului pe cale judiciara.

Cât priveste inserarea clauzei privind obligatia cumparatorului de a achita drept penalitate de întârziere suma de 10.000 lei pentru fiecare zi, în cazul în care nu se achita restul de pret pâna la data de 29 aprilie 1993, prezenta acestei clauze nu echivaleaza cu înlaturarea conditiei rezolutorii, deoarece potrivit articolului 1021 din Codul civil, partea în privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta parte a executa conventia, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune interese.

În speta, este evident ca intimatul nu a achitat diferenta de pret, iar motivul invocat în sprijinul acestei conduite nu poate fi acceptat, el având posibilitatea de a se libera de obligatia asumata în conditiile statornicite de articolele 1114-1121 din Codul civil, în cadrul procedurii ofertei reale urmata de consemnatiune, cunoscut fiind ca debitorul are dreptul subiectiv de a efectua plata pentru a nu fi obligat sa suporte consecintele neexecutarii obligatiei pe care el avea sa o execute, legea punându-i la dispozitie procedura mentionata prin care se poate libera de obligatia ce-i incumba.

Este adevarat ca, în privinta efectelor pe care le produce, darea în plata stinge datoria întocmai ca si plata, însa în speta nu exista dovezi în sensul ca recurentul pârât ar fi executat catre creditorii sai prestatii prin care sa se fi acoperit integralmente pretul la care s-a obligat odata cu încheierea raportului juridic obligational, prestatiile recunoscute de intimata reclamant la interogatoriu vizând o parte a pretului imobilului din litigiu.

Referitor la locul platii, este de retinut ca, potrivit articolului 1104 din Codul civil, plata trebuie sa fie efectuata la locul convenit de parti, iar daca partile nu au convenit locul platii, Codul civil prevede ca ea sa se efectueze la domiciliul debitorului, caz în care plata este cherabila. Prin contractul încheiat, partile nu au stabilit locul platii, situatie în care plata urma a se efectua la domiciliul cumparatorului, dar faptul ca plata este cherabila, în atare caz nu înseamna ca intimatul pârât nu avea obligatia de a se libera de datorie pentru a nu-i fi opusa neexecutarea contractului:

Cât priveste sustinerea recurentilor în sensul ca instantele ar fi retinut nulitatea contractului, este de observat ca, prin solutia atacata, instanta de fond a constatat rezolutiunea contractului, ca o consecinta a refuzului nejustificat de executare a acestuia.

Nu în ultimul rând, este important sa se sublinieze ca actul de vânzare-cumparare provizoriu intervenit între parti nu-i conferea recurentului pârât folosinta imobilului, elocventa în acest sens fiind clauza potrivit careia imobilul urma a se preda cumparatorului de catre vânzatori "la data achitarii integrale a pretului", pret neachitat pâna la data intentarii actiunii în evacuare, al carei temei l-a constituit tocmai lipsa titlului.

În final, trebuie adaugat ca, sub aspectul partilor contractante, clauzele contractuale ale actului încheiat la data de 12 martie 1993 au fost exprimate cu claritate, iar concluzia ce se desprinde din analizarea acestora este aceea ca, prin contractul aflat în discutie, calitatea de cumparator i-a fost conferita recurentului B.V., iar faptul ca fratele a cestuia a semnat contractul alaturat mentiunii "achitat avansul", nu poate conduce la o alta concluzie, mai ales ca în cuprinsul actului s-a specificat ca imobilul este cumparat de B.V. ca bun propriu, desi este casatorit, aducându-se explicatia ca plata pretului se face din bani ce provin de la fratele sau B.Gh. din Viena. Prin urmare, nu pot fi acceptate sustinerile acestuia din urma în sensul ca în realitate el a avut calitate de cumparator al imobilului litigios. Si sub aspect procesual, instanta de fond a dat o rezolvare corecta cererii intervenientului din cauza, astfel este de observat ca, prin încheierea din 07.12.2004, instanta de fond a încuviintat în principiu cererea de interventie în interesul pârâtului formulata de intervenientul B.Gh., dupa ce în prealabil avocatul acestuia a precizat ca întelege sa sustina cererea de interventie formulata initial în interes propriu ca fiind formulata în interesul pârâtului (fila 37 din dosarul nr. 4195/2004), situatie în care sustinerile recurentului intervenient, axate pe aceasta chestiune, se dovedesc a fi lipsite de temei.

Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata în tot, iar în conformitate cu prevederile articolului 274 din Codul de procedura civila, recurentii, carora le apartine culpa procesuala, au fost obligati la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în favoarea intimatei, reprezentând valoarea onorariului avocatial.

Domenii speta

Spete similare