În considerarea obligaţiei legale şi contractuale a vânzătorului de a preda bunul vândut în starea în care se afla în momentul naşterii convenţiei (vânzare online), instanţa de apel a admis apelul reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a modificat hotărâr

Prin sentinţa civilă nr. 1/ZZ.LL.2016 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A SRL, prin avocat, împotriva pârâtei SC B SRL, pentru rezoluţiune contract şi pretenţii; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 1690 Cod civil, bunul trebuie să fie predat în starea în care se află în momentul încheierii contractului.

Cumpărătorul are obligaţia ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanţelor.

Dacă în urma verificării se constată existenţa unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere; în lipsa informării se consideră că vânzătorul şi-a executat obligaţia prevăzută la alin 1.

Potrivit dispoziţiilor art. 1707 Cod civil, vânzătorul este obligat să garanteze cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât dacă le-ar fi cunoscut cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. Alinatul 4 al aceluiaşi text de lege prevede că vânzătorul nu datorează garanţie contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoştea.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că în speţă între reclamantă şi pârâtă s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare de produse on-line (filele 47-50 dosar fond) pentru care reclamantei în baza comenzii formulate cu pârâta SC B SRL a achiziţionat de la aceasta din urmă trei televizoare marca Samsung şi pentru care s-a emis în sarcina reclamantei factura nr. 2 din 12.12.2015 în valoare totală de 4707 lei, preţ care a fost achitat la livrare, iar un produs (televizor) avea defecţiuni, respectiv ecran spart, aspecte semnalate cumpărătorului după desfacerea coletului.

Dat fiind forma încheierii contratului prin site on-line, cumpărătorul avea obligaţia de a verifica calitatea produsului la livrare, în prezenţa reprezentantului fan courier pentru constatarea integrităţii produsului, iar dacă există daune să se întocmească un proces verbal de constatare a daunelor în prezenţa acestuia,orice reclamaţii ulterioare nefiind luate în considerare.

Instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu poate invoca propria sa culpă la perfectarea contractului încheiat cu pârâta, în situaţia care ea însăşi avea obligaţia de a verifica produsul cumpărat în prezenţa delegatului, iar dacă au existat deteriorări ale produsului trebuia să le constate în prezenţa delegatului transportator, ceea ce nu a făcut, aspecte confirmate şi de martorii audiaţi în cauză care au relatat că au desfăcut ambalajul după plecarea curierului, motiv pentru care i-a şi fost anulată de către pârâtă garanţia produsului, astfel apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1549 şi art. 1550 Cod civil privind rezoluţiunea contractului coroborat cu art. 1690 şi art. 1710 Cod civil şi în baza acestor texte de lege, a respins acţiunea promovată, ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.

Împotriva sentinţei civile nr. 1/2016, reclamanta SC A SRL, prin reprezentant legal, prin avocat, a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate şi:

• rezoluţiunea parţială a vânzării, respectiv cu privire la televizorul deteriorat - LED 40 Samsung 40H5203 Full HD Smait Tv - 40h5203;

• restituirea sumei de 1.260,32 lei + TVA reprezentând preţul unui Televizor LED 40 Samsung 40H5203 Full HD Smart Tv - 40h5203;

• plata dobânzii legale începând cu data punerii în întârziere, respectiv 31.12.2015;

• plata cheltuielilor de judecată

În motivare, în fapt, apelanta reclamantă a susţinut că, prin sentinţa atacată, Judecătoria ... a respins nejustificat cererea sa de rezoluţiune parţiala a vânzării încheiate cu pârâta, respectiv cu privire la televizorul deteriorat - LED 40 Samsung 40H5203 Full HD Smart Tv – 40115203; de asemenea, au fost respinse şi celelalte capete de cerere.

Apelanta reclamantă a arătat că a plasat o comandă către SC B SRL în vederea achiziţionării a 3 televizoare marca Samsung, iar la data predării acestora de către curier, unul dintre televizoare era deteriorat, respectiv avea ecranul/display-ul spart. Apelanta reclamantă a procedat de îndată la fotografierea acestuia, după care l-a returnat prin serviciul de curierat pentru a fi înlocuit. Faţă de refuzul vădit al SC B SRL de a-şi îndeplini obligaţia, societatea apelantă s-a adresat instanţei de judecată pentru soluţionarea acestui litigiu, în primul rând, precizând că intimata pârâtă avea obligaţia de a livra bunuri conforme cu contractul încheiat între părţi, conform art. 1690 Cod civil – „(1) Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.

(2) Cumpărătorul are obligaţia ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanţelor.

(3) Dacă în urma verificării se constată existenţa unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere - în lipsa informării, se consideră că vânzătorul şi-a executat obligaţia prevăzuta la alin. (1)” şi conform art. 1710 Cod civil –, „(l) În temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor (ascunse sau aparente), cumpărătorul poate obţine, după caz:

a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;

b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;

c) reducerea corespunzătoare a preţului;

d) rezoluţinuea vânzării”.

Apelanta reclamantă susţine că a respectat procedura descrisă mai sus, comunicând intimatei pârâte, imediat după desfacere, faptul cp televizorul avea ecranul spart. Totodată, a încercat rezolvarea acestui diferend cu intimata pârâtă pe cale amiabilă, dovedindu-i, inclusiv prin fotografii realizate în momentul despachetării coletelor şi trimise la câteva minute de la preluare, că unul dintre televizoare avea ecranul spart.

Apelanta menţionează că nu a solicitat alte despăgubiri pentru inconvenientele pe care acest incident i le-au produs, ci doar soluţia de bun simţ şi anume înlocuirea acestui bun cu un altul de acelaşi fel, motivat de faptul că nu este răspunzătoare nici în situaţia în care intimata a trimis bunul deteriorat, dar nici în situaţia în care acesta s-a deteriorat datorita manipulării defectuoase pe perioada transportului de către curier. Precizează că serviciul de curierat este cel agreat de intimata pârâtă, bunurile cumpărate beneficiind de transport gratuit din partea vânzătoarei, în consecinţa, răspunderea pentru transportator revine acesteia.

Apelanta reclamantă consideră că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa, reţinând, în esenţă, că ar fi avut obligaţia să verifice calitatea produsului la livrare, în prezenţa reprezentantului C, obligaţie care nu reiese din nici un act depus la dosarul cauzei. Soluţia este greşită deoarece nu ţine cont de următoarele aspecte:

Apelanta reclamantă nu avea obligaţia de a verifica coletul, ci opţiunea/facultatea de a verifica integritatea acestuia.

Acest lucru reiese neîndoielnic din SMS-ul din data de 13.12.2015 la ora 07:56:10: „Comanda 3 a plecat prin C cu AWB .... Vă rugăm să verificaţi coletul în prezenţa curierului".

Aşa cum a arătat pârâta intimată prin întâmpinare, în e-mailul de confirmare a comenzii se precizează: „Va rugam sa verificaţi integritatea produselor în privinţa curierului. Nu acceptaţi produse al căror ambalaj prezintă urme de lovituri". După cum rezultă din fotografiile depuse în probaţiune la prima instanţă, ambalajul nu prezenta nici o urmă de impact, astfel încât apelanta reclamantă să aibă vreo bănuială cu privire la integritatea bunurilor. Acest fapt reiese şi din declaraţiile martorilor audiaţi la prima instanţă, care au specificat că „ambalajul nu prezenta urme de deteriorări".

Mai mult, din condiţiile prevăzute pe site-ul Fan Curier a opţiunii „Deschidere la livrare" reiese din această modalitate că „oferă posibilitatea de a deschide comanda la livrare şi de a verifica dacă produsele comandate sunt corespunzătoare". Nu se prevede că este o obligaţie şi nu are vreo sancţiune, în acest sens depunând un printscreen de pe site-ul Fan Curier – fila 4 dosar

Totodată apelanta reclamantă învederează că prin plasarea comenzii nu a fost de acord nici cu „Termenii şi condiţiile" de pe site-ul intimatei pârâte, în sensul că a acceptat să primească produse neconforme sau care prezintă deteriorări prin simplul fapt că nu a deschis coletul în prezenţa curierului.

Mai mult, niciunde în termenii şi condiţiile de pe site-ul pârâtei, prezentate de aceasta la prima instanţă şi la care se face trimitere, nu este prevăzut faptul că nedeschiderea coletului duce la pierderea dreptului la o executare conformă. Aşadar, prima instanţă şi-a întemeiat soluţia pe probe care nu există la dosarul cauzei, pronunţând hotărârea fără să facă trimitere la probe, ci doar pe baza susţinerilor subiective ale pârâtei.

Apelanta a arătat că aceste condiţii de mai sus, la care face trimitere pârâta intimată, constituie clauze neuzuale, în sensul art. 1.203 Cod civil, întrucât acestea limitează răspunderea vânzătorului. Pentru a produce efecte, acestea ar fi trebuit acceptate în mod expres, în scris de cumpărătoare, fapt care nu s-a întâmplat şi pe care intimata pârâtă nu l-a dovedit la prima instanţă. Art. 1203 Cod civil – „Clauze neuzule” prevede: „Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare ta competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte”.

În plus, răspunderea pentru transportator revine vânzătorului, aşa cum acesta şi-a asumat prin contractul încheiat la distanţă. Apelanta precizează că această comandă a beneficiat de transport gratuit din partea SC B SRL, contractul de expediţie fiind încheiat intre pârâtă şi C. Consecinţa este că, faţa de acest contract, apelanta reclamantă este terţă persoană, iar potrivit principiului relativităţii prevăzut de art. 1.280 Cod civil contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel. Aşadar, în mod greşit prima instanţă a respins cererea reclamantei, motivând în esenţă, că avea „obligaţia" de a verifica calitatea produsului la livrare în prezenţa delegatului C, presupusă obligaţie care dacă exista, era prevăzută într-un contractul de expediţie în care apelanta reclamantă nu era parte, nu şi l-a asumat, deci nu îi este opozabil. Prin urmare, nu a achiesat în nici un moment la termenii şi condiţiile prevăzute pe site-ul expeditorului C, aşa cum eronat arată pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la acţiunea introductivă.

Apelanta consideră că, printr-o astfel de interpretare a reglementărilor legale la situaţia dată, s-ar putea ajunge la situaţia absurdă din punctul său de vedere, ca, primind un colet cu un produs total diferit de cel înscris în comandă (de exemplu expedierea unei alte mărci şi model de laptop), să nu existe posibilitatea de a solicita înlocuirea acestuia cu produsul efectiv comandat.

În lumina celor de mai sus, apelanta reclamantă solicită admiterea căii de apel astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe prevederile art. 1.690, art. 1.707, art. 1.203, art. 1.280 şi urm. Cod civil, Legea nr. 449/2003, art. 466 şi urm. C.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC B SRL, a solicitat respingerea apelului formulat ca fiind neîntemeiat şi nefondat şi pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

S-a susţinut, în fapt, că apelanta a plasat o comandă on-line dorind achiziţionarea a 3 produse de tipul Televizor LED 40 Samsung 40H5203 Full HD Smart. Produsele au fost livrate în data de 15.12.2015, ora 10:03 către apelantă de către transportatorul C. Apelanta susţinând că a primit unul din cele 3 produse achiziţionate, având ecranul spart, a solicitat returnarea acestuia către intimată.

Intimata arată că televizoarele au fost livrate cu opţiunea de „deschidere la livrare”, fapt ce se poate observa din înscrisurile ataşate întâmpinării: AWB .../12.12.2015. Acest document de transport, AWB poartă semnătura apelantei care confirmă că a primit expediţia intactă. În condiţiile în care apelanta a optat pentru „deschidere la livrare" şi a semnat documentul de transport, orice alte reclamaţii nu pot fi luate în considerare. Reclamanta nu a făcut Proces-Verbal de constatare a daunelor cu C în momentul livrării., deşi apelanta susţine că a desfăcut coletul de faţă cu curierul, şi totuşi a semnat AWB-ul la rubrica „Am primit expediţia intactă". Reclamanta mai are 24 de comenzi făcute pe site-ul societăţii intimate, deci avea cunoştinţă de modul cum decurge procesul. Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că reclamanta apelantă nu îşi poate invoca propria culpă în ceea ce priveşte defecţiunea produsului care nu se ştie când a fost cauzată. Este obligaţia cumpărătorului de a verifica produsul atunci când acesta este livrat în urma unei comenzi on-line.

Societatea intimată menţionează că îi înştiinţează în mai multe moduri pe consumatori că trebuie să verifice coletul, respectiv:

1) – „Va rugam verificaţi integritatea fizică a coletelor în momentul în care le primiţi de la Fan Courier în prezenţa curierului şi cereţi întocmirea unui proces verbal de constatare a daunelor dacă coletele prezintă urme de deteriorare. Orice reclamaţie ulterioară nu va fi luată în considerare".

2) în mailul de confirmare a comenzii care a fost trimis către adresa de mail din comandă la ora 2015-12-11 10:52:32 care este de tipul celui ataşat şi unde se precizează: „Vă rugăm să verificaţi integritatea produselor în prezenţa curierului. Nu acceptaţi produse al căror ambalaj prezintă urme de lovituri".

3) în mailul care înştiinţează clientul că expediţia a plecat/ trimis la data de 13-Dec-15 ora 7:56 către „Vă rugam să verificaţi integritatea coletului în prezenţa curierului Fan Couiier. Televizoarele beneficiază de serviciul de deschidere a coletului la livrare".

4) prin sms la data de 2015-12-13 ora 07:56:10 a fost trimis către ... următorul sms: „Comanda 3 a plecat prin C cu AWB .... „Vă rugăm să verificaţi coletul în prezenta curierului”.

5) în coşul de cumpărături sub numele televizorului Televizor LED 43 LG 43LH560 Full HD Smart Tv : „Verificaţi integritatea televizorului în prezenţa curierului".

Ulterior, societatea intimată a primit produsul şi fiind verificat de către unitatea service, s-a constatat faptul că produsul suferise şocuri mecanice şi astfel i-a fost anulată garanţia, iar pentru reparaţia produsului era necesar ca apelanta reclamantă să achite o sumă de bani. Apelanta reclamantă nu a fost de acord cu această sumă, refuzând ulterior şi primirea produsului nereparat, în starea în care s-a aflat în momentul trimiterii acestuia către intimată.

Produsul a fost primit în service-ul societăţii intimate având ecranul spart. Aceasta nu este o defecţiune a televizorului care poate fi acoperită de garanţie, întrucât prin garanţie se remediază defecţiuni de fabricaţie şi nu defecţiuni cauzate de transport sau cauzate prin culpa cumpărătorului.

Intimata precizează faptul că în certificatul de garanţie primit de către apelanta reclamantă sunt menţionate următoarele:

• „Nu se acorda garanţie pentru defecţiuni cauzate de modalitatea de transport neconformă cu specificaţiile producătorului"

• „Nu se oferă garanţie pentru defecţiunile apărute ca urmare a manipulării defectuoase sau lovirii aparatelor"

• „În eventualitatea în care produsul achiziţionat este nefuncţional sau prezintă vicii de fabricaţie, acesta va fi înlocuit cu un produs funcţional, cu condiţia notificării în scris a S.C. C SRL sau prezentarea la sediul societăţii cu produsul respectiv în termen de 48 de ore de la primirea produsului".

Apelanta a solicitat restituirea produsului, însă unitatea service autorizată a înţeles să anuleze garanţia întrucât ecranul televizorului era spart şi nu s-a putut da curs solicitării acesteia, fără a se achita contravaloarea reparaţiei. Această problema este cauzată, fie de transport, fie din culpa apelantei şi nu se poate încadra în categoria defecţiunilor de fabricaţie pentru care se acordă garanţie.

AWB-ul (document de transport) atestă faptul că expediţia a fost primită intactă. Reclamantul a semnat documentul de transport AWB-ul în dreptul menţiunii: „Am primit expediţia intacta". Transportatorul, respectiv C are obligaţia de a transporta coletele în condiţii de siguranţă, aceştia fiind răspunzători de integritatea produsului în momentul ajungerii la destinatar. Pe site-ul transportatorului la secţiunea: Termeni şi Condiţii apare: „C garantează livrarea oricărei trimiteri poştale în bune condiţii şi în deplină confidenţialitate, oriunde pe teritoriul României în termen mediu de 24 de ore şi într-un termen maxim de 36 de ore, excepţie de la regulă fac zilele nelucrătoare, sărbătorile legale, cazul de forţa majoră şi cazul fortuit". Prin urmare, în condiţiile în care coletul a ajuns la destinatar intact, spargerea ecranului se poate datora doar manipulării produsului de către acesta în mod necorespunzător şi prin urmare, un ecran spart nu echivalează cu o defecţiune care poate fi remediată de către unitatea service, sau nu echivalează cu o lipsă de conformitate.

Conform prevederilor Legii nr. 449/2003, republicată 2008, privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora la art. 5 sunt menţionate următoarele:

„(1) Vânzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare.

(2) Se consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare dacă:

a) corespund descrierii făcute de vânzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;

b) corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului şi acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;

c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;

d) fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi performanţte normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului”.

Intimata pârâtă susţine că a trimis produsul către apelantă în stare bună, fiind în conformitate cu specificaţiile acestuia.

Precizează că în confirmarea cererii de comandă se specifică: „Va rugăm să verificaţi integritatea produselor în prezenţa curierului. Nu acceptaţi produse al căror ambalaj prezintă urme de lovituri". Totodată, în pagina produsului se specifică „Vă rugăm verificaţi integritatea fizică a coletelor în momentul în care le primiţi de la C în prezenţa curierului şi cereţi întocmirea unui proces verbal de constatare a daunelor dacă coletele prezintă urme de deteriorare. Orice reclamaţie ulterioară nu va fi luată în considerare", în pagina de retur se specifică: „Vă rugăm verificaţi integritatea fizică a coletelor în momentul în care le primiţi de la C sau D în prezenţa curierului şi cereţi întocmirea unui proces verbal de constatare a daunelor dacă produsele prezintă urme de deteriorare. Orice reclamaţie ulterioară nu va fi luată în considerare", iar în coş se specifică: „verificaţi integritatea televizorului în prezenţa curierului". Pe AWB-ul semnat de reclamantă se specifică „OPŢIUNI: Deschidere la livrare".

Prin accesarea site-ului şi plasarea comenzii, apelanta reclamantă a fost de acord cu termenii şi condiţiile prezentate pe site-ul societăţii intimate, contractul dintre aceasta şi apelantă a fost încheiat în considerarea prevederilor menţionate.

Nimic nu sugerează că în speţă nu s-a livrat un produs conform art. 5 alin. 1 şi 2 al Legii nr. 449/2003 în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, lege care se aplică în cazul contractelor încheiate la distanţă între un profesionist şi un consumator. În cazul de faţă nu se aplică prevederile Codul Civil, pe care şi-a întemeiat apelanta reclamantă acţiunea.

Intimata a susţinut că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată bazându-se pe întreg materialul probator. În cauză au fost ascultaţi martorii propuşi de apelantă, iar din depoziţia acestora nu a reieşit că produsul avea urme de deteriorări sau că produsul a fost deschis în prezenta curierului. La dosarul cauzei sunt depuse toate dovezile privind modul de înştiinţare a consumatorilor cu privire la opţiunea de deschidere la livrare, cât şi documentele de transport semnate de apelant. Apelanta (la fel ca orice comparator) a fost informat în prealabil prin metodele menţionate mai sus cu privire la opţiunea de deschidere la livrare. Nu este o obligaţie care să aibă o sancţiune, este o opţiune şi un drept al cumpărătorului. Atât timp cât acest cumpărător nu a uzat de dreptul de a verifica coletul înainte de semnarea că este intact, orice defecţiune ulterioară intimata susţine că nu îi poate fi incumbată. Spargerea ecranului se poate datora fie transportului, fie manipulării defectuoase. Având în vedere că apelanta nu a verificat coletul în prezenţa curierului, intimata nu poate cunoaşte în ce moment s-a produs deteriorarea bunului. Apelanta nu îşi poate invoca propria culpa, susţinând în mod dilatoriu că nu avea obligaţia de a deschide coletul, ci doar dreptul.

Pe cale de consecinţă, intimata solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat şi nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În drept, intimata invocă dispoziţiilor art. 471 C.proc.civ.

Apelul se constată a fi fondat conform considerentelor ce urmează:

Instanţa de fond în mod eronat a considerat ca având prevalenţă pentru soluţionarea litigiului opţiunea contractuală de verificare a integrităţii coletului la destinaţie; ţinând seama de acest reper factual,  prima instanţă a considerat că reclamanta s-ar afla în culpă, iar invocarea acesteia nu ar putea fi primită potrivit principiilor generale de drept.

Tribunalul constată că pârâtei îi revine obligaţia legală şi contractuală de a preda bunul vândut în starea în care se afla în momentul naşterii convenţiei.

În condiţiile în care la predare coletul care conţinea bunul vândut nu prezenta urme vizibile de deteriorare în mod justificat reclamanta nu a uzat de opţiunea de deschidere şi verificare a conţinutului.

Instanţa de apel reţine că din probele cauzei nu rezultă că reclamanta şi-a fi asumat convenţional vreo obligaţie de a proceda la verificarea integrităţii bunului în prezenţa prepusului cărăuşului. În acelaşi timp, tribunalul stabileşte că această clauză şi-a păstrat pe  de-a întregul caracterul opţional faţă de situaţia demonstrată în cauză că livrarea s-a făcut fără parcurgerea procedurii de deschidere, verificare şi confirmare a integrităţii bunului vândut; în măsura în care opţiunea de verificare ar fi fost obligatorie este de la sine înţeles că transportatorul nu ar fi putut să predea bunul decât după ce destinatarul ar fi confirmat că produsul este corespunzător şi aflat într-o stare similară cu cea de la momentul încheierii contractului. Ori în cauză se constată că bunul cumpărat de reclamantă a făcut obiectul unei convenţii de transport, stabilită între vânzător şi cărăuş, ale cărei efecte nu pot fi opuse reclamantei cumpărătoare decât în măsura în acre aceasta din urmă şi le-ar fi însuşit.

Dovezile administrate arată însă că reclamanta-apelantă a stabilit raporturi juridice doar cu pârâta, nefiindu-i opozabile înţelegerile legate de transportul bunurilor cumpărare.

Reţinând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia convenită prin contractul de vânzare-cumpărare în privinţa bunului deteriorat, tribunalul în baza art. 480 C.proc.civ. a admis acţiunea conform art. 1710 şi urm. Cod civil, schimbând în tot hotărârea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Partea căzută în pretenţii, în baza art. 453 şi art. 482 C.proc.civ. a fost obligată la cheltuieli reprezentând taxă judiciară de timbru în primă instanţă şi în apel.

Domenii speta

Spete similare