Pretentii - Raspundere civila contractuala

Sentinţă civilă 4884 din 19.07.2019


SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 4884/2019

Dosar nr. __________

 HOT.

19.07.2019

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta  ______________, înregistrată la ______________, cu sediul în ______________, în contradictoriu cu pârâtul ______________, cu domiciliul în  ______________.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei  suma de  476 lei, contravaloarea sumei de 100 euro, la data evenimentului, datorată cu titlu de taxă de participare.

Admite, în parte, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 38,08 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Brăila.

Pronunţată astăzi, 19.07.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

PREŞEDINTE,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2018 pe rolul Judecătoriei Brăila, sub nr. __________, reclamanta ______________ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ______________, pronunţarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 5299 lei, reprezentând tariful pentru acţiuni de vânătoare, conform facturii nr. 40548 din 28.02.2017.

În motivarea cererii, în fapt, sintetizând, reclamanta a arătat că, în data de 26.01.2017, pârâtul a solicitat aprobarea a două vânători, fiind emisă autorizaţia de vânătoare colectivă seria  ACB nr. 179597, participând un număr de 9 vânători. În urma vânătorii, s-a constatat împuşcarea a 5 iepuri şi a unui mistreţ, acest din urmă vânat fiind împuşcat de pârâtul ______________. S-a arătat că responsabil pentru neachitarea facturii este pârâtul, întrucât este titularul solicitării acţiunii de vânătoare.

A arătat reclamanta că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, certitudinea rezultând din Nota de plată seria BR nr. 97/06.02.2017, rezultând câtimea din cuprinsul facturii fiscale nr. 40548 din 28.02.2017, obligaţia de plată fiind ajunsă la scadenţă.

Au arătat reclamanţii că şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, au achitat integral preţul,

Cererea, formulată prin consilier juridic, nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri certificate, pentru conformitate cu originalul.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondată, a cererii de chemare în judecată.

A arătat pârâtul că nu se poate reţine obligaţia de plată exclusiv în sarcina dumnealui, din moment ce, aşa cum se afirmă, au participat la acţiunea de vânătoare 9 vânători, susţinerile reclamantei, în sensul că este titularul cererii de organizare a vânătorii neputând fi reţinute. S-a arătat că creanţa nu are caracter cert, lichid şi exigibil, întrucât factura nu este emisă pe numele său şi nu este însuşită în vreun fel iar, în privinţa notei de plată întocmite în 06.02.2017, înţelege să conteste semnătura ca fiind falsă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

S-au depus, de către pârâtă, înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul.

Totodată, odată cu întâmpinarea formulată, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a celorlalţi participanţi la vânătoare.

Cererea de chemare în garanţie a fost disjunsă, fiind dispusă suspendarea acesteia, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

În fapt, în urma solicitării formulate de domnul ______________ la data de 26.01.2017, privind organizarea a două vânători colective pe fondul Cazasu – Tudor Vladimirescu, pentru data de 27.01.2017 şi în pădurea Viişoara, pentru data de 28.01.2017, a fost emisă autorizaţia colectivă seria ACB nr. 179597, privind vânătoarea din data de 28.01.2017. La vânătoarea organizată au participat 9 vânători iar, în urma acţiunii, s-a reţinut de către organizatorul evenimentului, angajat al unităţii reclamante, că ar fi fost împuşcate 6 animale, respectiv, 5 iepuri şi 1 mistreţ. Creanţa pretinsă de reclamantă, în urma raporturilor reclamantei cu pârâtul constă în tariful de organizare al vânătorii, tariful pentru împuşcarea unui mistreţ, tariful pentru împuşcarea a 5 iepuri şi tariful pentru preluarea animalelor.

Reclamanta, întemeindu-se pe condiţiile răspunderii civile contractuale, afirmă neexecutarea obligaţiei de plată asumate prin convenţia părţilor, arătând că obligaţia de plată rezultă din nota de plată seria BR nr. 97/06.02.2017, câtimea este determinată prin factura fiscală nr. 40548 din 28.02.2017 iar creanţa este exigibilă, fapt ce rezultă din conţinutul aceleiaşi facturi.

În drept, instanţa reţine dispoziţiile art. 1270 alin. 1 din Codul civil, dispoziţii ce consacră principiul forţei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispune:  „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”.

Potrivit art.1516  alin.1 din Codul civil, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligaţiei.

Conform art. 1350 din Codul civil, 1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

În raport cu manifestarea acordului de voinţă  concretizată în actele intervenite între acestea, instanţa reţine că, între părţi, s-au desfăşurat raporturi contractuale.

Din cercetarea judecătorească, instanţa reţine:

La data de 28.01.2017, în urma eliberării autorizaţiei colective de vânătoare seria ACB nr. 179597, pârâtul ______________ împreună cu alţi 8 vânători, au participat la un eveniment de vânătoare pe fondul cinegetic Viişoara.

În calitate de organizator al evenimentului, a participat domnul_____________.

Conform procedurilor urmate în cadrul evenimentelor de vânătoare, în baza prevederilor legale şi a procedurilor interne, instanţa reţine că, în urma eliberării autorizaţiei de vânătoare, are loc instruirea participanţilor şi apoi evenimentul la care participă vânătorii şi organizatorul, în speţă, domnul _____________. După consumarea evenimentului, vânatul este inventariat şi împărţit între vânători, după cum doresc, iar, în ipoteza în care vânătorii nu doresc vânatul, acesta este distribuit angajaţilor instituţiei, la cererea acestora.

  În urma vânătorii din data de 28.01.2017, potrivit probelor administrate, instanţa reţine că a fost întocmit raportul de activitate din 31.01.2017, nr. 488, de către organizatorul ______________, consemnându-se că rezultatul acţiunii a fost vânatul recoltat constând în „iepure 5 bucăţi, mistreţ 1 buc.” De asemenea, la data de 28.01.2017, a fost întocmit procesul-verbal pentru instruire, participare la vânătoare, recoltarea vânatului, consemnându-se că domnul ______________ ar fi vânat 1 mistreţ, iar alţi participanţi – vânători, ar fi vânat 5 iepuri. La rubrica 8 a procesului-verbal, privind semnătura pentru primirea vânatului, se constată că toate rubricile sunt semnate pentru primire. În ceea ce priveşte semnătura din dreptul domnului ______________, aceasta aparţine organizatorului ______________. Audiat de către instanţă,  martorul ______________ a arătat că semnătura îi aparţine şi că a semnat de preluare a mistreţului, întrucât nici un alt vânător nu l-a dorit. Domnul ______________ a arătat că nu a existat nici o abatere de la proceduri în acest caz, însă, a arătat că nu poate preciza cine a vânat mistreţul.

Instanţa nu a identificat norme interne şi proceduri legale privind modalitatea în care se identifică cine şi ce a vânat în cadrul evenimentelor, însă, potrivit susţinerilor învederate  de reclamantă şi din procedurile detaliate de martorii care au calitate de angajaţi ai reclamantei, instanţa reţine că la finalizarea vânătorii, organizatorul verifică şi notează cine, ce şi cât a vânat. De altfel, având în vedere sarcinile organizatorului, dar şi faptul că acesta întocmeşte procesul-verbal de constatare, de identificare şi de preluare a vânatului, instanţa reţine că domnul ______________ avea sarcina de a identifica piesele vânate şi de către cine, fiind  şi persoana care se deplasează în teren împreună cu participanţii la vânătoare.

Din depoziţia martorulu____________i, instanţa reţine că situaţia de fapt nu este confirmată, aşa cum a fost susţinută de reclamantă, în privinţa vânatului mistreţ. Martorul a declarat că pârâtul ______________ ar fi refuzat semnătura întrucât existau inadvertenţe în nota de inventar. S-a mai arătat că există posibilitatea ca vânătorul mistreţului să fie organizatorul ______________. De asemenea, se reţine că organizatorul a confirmat preluarea vânatului, notându-se şi împrejurarea că pârâtul a contestat semnătura de pe nota de plată.

Astfel, la data de 06.02.2017, a fost emisă nota de inventar (bill) seria BR nr. 97. Din conţinutul acesteia, instanţa reţine că vânătorilor participanţi la evenimentul din data de vânătoare pe fondul Viişoara, în baza autorizaţiei ACB nr. 179597, li se calculează obligaţia de plată în cuantum total de 1175 Euro, respectiv, 5299 lei. Nota de plată detaliază cuantumul sumelor şi este semnată de împuternicitul Direcţiei Silvice, conţinând o semnătură „reprezentant vânători – ______________.”

În baza notei de plată se emite factura fiscală nr. 40548 din 28.02.2017, pentru achitarea sumei de 5299 reprezentând contravaloarea acţiunilor de vânătoare, consemnându-se numele pârâtului ______________.

Pârâtul a arătat că semnătura din nota de inventar nu îi aparţine, procedându-se la verificarea prevăzută de art. 302 alin. 2 şi 303 din Codul de procedură civilă – fila 59 dosar.

Potrivit depoziţiei martorului ____________, nota de plată nu ar fi fost întocmită imediat, iar pârâtul ar fi refuzat semnarea notei de plată ca urmare a menţionării mistreţului în cuprinsul acesteia.

Din coroborarea probelor administrate, instanţa notează că reclamanta nu a dovedit pretenţia imputată pârâtului în privinţa vânatului mistreţ. Aşa cum s-a reţinut prin înscrisurile întocmite, respectiv, prin procesul-verbal încheiat la data de 28.01.2017, acest act nu a fost semnat de către pârât, ci de către organizatorul ______________, aceasta fiind şi persoana care a preluat vânatul şi a achitat contravaloarea acestuia. Cum acest act stă la baza emiterii notei de plată, iar în baza notei de plată s-a eliberat factura, cuprinzând şi suma datorată pentru acest animal, instanţa constată că nu poate fi imputată această obligaţie pârâtului, având în vedere cele rezultate în urma analei probelor administrate.

În ceea ce priveşte obligaţia de plată imputată pârâtului ______________, constând în contravaloarea taxei de participare în valoare de 900 euro, aferentă fiecărui participant, contravaloarea a 5 iepuri vânaţi, contravaloarea preluării acestora, instanţa:

Potrivit art. 1443 din Codul civil, obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor. Conform art. 1445 din Codul civil, solidaritatea între debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege.

Aşadar, în cazul solidarităţii pasive, fiecare dintre codebitori să fie privit, în raporturile cu creditorul, ca fiind un debitor unic şi principal, deşi în raporturile sale cu ceilalţi debitori,  el nu e ţinut decât pentru partea sa; obligaţia fiecăruia la totalitate reprezintă pentru creditor o întărire a creanţei sale, fiecare codebitor garantând pe lângă partea sa din datorie, şi părţile aferente celorlalţi, garanţia creditorului consistând tocmai în aceasta că prin clauza de solidaritate îl poate privi pe fiecare din codebitori ca debitor principal pentru întreaga prestaţie.

Instanţa reţine că părţile că nu au stipulat expres obligaţia solidară. Mai mult, nota de plată emisă de reclamantă vizează pe toţi participanţii la vânătoare. De asemenea, se constată din procesul-verbal pentru recoltarea vânatului, că numai 4 dintre vânători au preluat vânatul.

Calitatea de „reprezentant” a solicitantului autorizaţiei de vânătoare nu poate fi avută în vedere de instanţă ca reprezentând o stipulaţie a unei obligaţii solidare, în raport cu conţinutul normelor legale ce reglementează obligaţiile solidare şi efectele acestora.

În consecinţă, instanţa constată că devin incidente dispoziţiile art. 1422 şi urm. din Codul civil, privind prezumţia de divizibilitate. Astfel, conform art. 1424 din Codul civil, obligaţia este divizibilă de plin drept, cu excepţia cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată în mod expres ori obiectul obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală.

În temeiul acestor considerente în drept, instanţa reţine că pârâtului ______________ îi poată fi imputată suma de 100 euro, reprezentând taxă de participare la vânătoare.

Analizând îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale, instanţa reţine că, din coroborarea probelor, rezultă că fapta ilicită a pârâtului constă în neexecutarea  parţială a unei obligaţii proprii contractuale, împrejurare dovedită fără echivoc, în raport cu obligaţia asumată şi recunoscută, reţinându-se şi situaţia de fapt dovedită, neexecutarea parţială nefiind, de altfel, o împrejurare contestată de pârât.

În ceea ce priveşte prejudiciul suferit reclamantă, instanţa reţine că acesta se concretizează în suma pe care pârâtul nu a achitat-o în temeiul relaţiilor contractuale asumate şi care îi este imputabilă acestuia iar, în ceea ce priveşte raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul suferit de, instanţa reţine că şi această condiţie este îndeplinită în cauză, prejudiciul produs reclamantei fiind consecinţa directă a faptei pârâtului, constând în neexecutarea parţială a unei obligaţii asumate în baza raporturilor contractuale; de asemenea, proba existenţei acestei legături a fost produsă, fără echivoc, constatându-se, din înscrisurile depuse la dosar, că prejudiciul este cuantificat la sume pretinse în temeiul Deciziei nr. 492 din 14.11.2016 privind lista tarifelor minimale pentru acţiunile de vânătoare.

Cu privire la condiţia ca fapta să fie imputabilă autorului ei, instanţa reţine că art. 1548 din Codul civil instituie prezumţia relativă a culpei debitorului unei obligaţii contractuale, culpă derivată din faptul neexecutării sau al executării necorespunzătoare a  obligaţiei.

Având în vedere că raporturile contractuale dintre reclamantă şi pârât au fost dovedite (de altfel nefiind negate de părţi), reţinând că prin solicitarea privind obţinerea autorizaţiei şi prin participarea la eveniment, pârâtul şi-a asumat obligaţia de achitare a contravalorii taxei de participare, în cuantum de 100 euro, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata acestei sume.

 Reţinând, în raport cu probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile, că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile, în sensul că domnul ______________ a vânat şi a preluat vânat în cadrul evenimentului organizat la data de 28.01.2019, instanţa va dispune admiterea în parte a acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtului ______________ la plata sumei de 100 euro, echivalentul sumei de 476 lei, la data evenimentului.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei, privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reţinând prevederile  art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, raportat la soluţia ce va fi pronunţată în cauză, instanţa va admite în parte cererea şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 38,08 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, proporţional cu pretenţia admisă.