Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/P/2019 din 22.08.2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Olt la data de 23.08.2019 sub nr.X/104/2019 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatilor M S şi C S pentru săvârşirea infractiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.32 alin.1 Cod penal rap. la art. 188 alin.1 Cod penal, art.189 alin.1 lit. a Cod penal.
Din conţinutul actului de sesizare rezultă că la data de 30.06.2019, în jurul orelor 07:45 inculpatul M S împreună cu fratele său, inculpatul C S, s-au înarmat cu obiecte condondente, respectiv un par şi un topror, şi s-au deplasat pe str. N, din com. S, la poarta unei locuinţe de lângă barul ce aparţine lui D M, cu intenţia a o ucide pe persoana vătămată M I, iar în confruntarea ce a avut loc, în cadrul căreia ambii inculpaţi au exercitat acte de violenţă, inculpatul M S i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un par în zona capului, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut pe sol şi s-a lovit cu capul de suprafaţa betonată, suferind leziuni grave la nivelul capului, ce au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
S-a apreciat de către organele de urmărire penală că fapta descrisă anterior, in ceea ce il priveşte pe inculpatul M S întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. a C.pen.
De asemenea, s-a reţinut că la data de 30.06.2019, în jurul orei 07:45, inculpatul C S împreună cu fratele său, inculpatul M S, s-au înarmat cu obiecte condondente, un topor şi un par, şi s-au deplasat pe str. N, din com. S, la poarta unei locuinţe de lângă barul ce aparţine lui D M, cu intenţia a o ucide pe persoana vătămată M I, iar în confruntarea ce a avut loc, în cadrul căreia ambii inculpaţi au exercitat acte de violenţă, inculpatul M S i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un par în zona capului, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut pe sol şi s-a lovit cu capul de suprafaţa betonată, aceasta suferind leziuni grave la nivelul capului, ce au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
S-a apreciat de către organele de urmărire penală că fapta descrisă anterior, in ceea ce il priveşte pe inculpatul C S, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. a C.pen.
Totodată, organele de urmărire penală au reţinută că faptele inculpaţilor au fost săvârşite cu intenţie directă şi cu premeditare, inculpaţii urmărind să o ucidă pe persoana vătămată M I, sens în care s-au înarmat cu obiecte contondente, au plecat în căutarea acesteia, iar când au găsit-o au exercitat acte de violenţă asupra ei, acte ce i-au pus în primejdie viaţa şi care nu şi-au produs rezultatul urmărit datorită intervenţiei unor alte persoane.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: VOLUMUL I:
-Adresă de constituire parte civilă şi decont de cheltuieli SCJU C (fil. 25-26, vol. I);
-Declaraţie persoană vătămată M I (fil. 31-34, vol. I);
-Declaraţie martor M L (fil. 36-38, vol. I);
-Declaraţii martor M M (fil. 39-44, vol. I);
-Declaraţii martor M M (fil. 45-48, vol. I);
-Declaraţie martor C L (fil. 49-51, vol. I);
-Declaraţie martor C C R (fil. 52-53, vol. I);
-Declaraţie martor C P (fil. 54-56, vol. I);
-Declaraţie martor D M (fil. 57-59, vol. I);
-Declaraţie martor S C (fil. 60-61, vol. I);
-Declaraţii inculpat M S (fil. 70-76, vol. I);
-Declaraţii inculpat C S (fil. 79-88, vol. I);
-Fişă de Constatări preliminare medico-legale (fil. 4, vol. II);
-Proces-verbal de constatare diagnostic (fil. 5, vol. II);
-Raport de expertiză medico-legală nr. X/A1/06.08.2019 (fil. 8, vol. II);
-Proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (fil. 12-17, vol. II);
-Proces-verbal de ridicare imagini video (fil. 19, vol. II);
-Suport optic DVD cu imagini video înregistrate ale incidentului (fil. 20, vol. II);
-Procese-verbale de vizualizare înregistrări (fil. 21-23, vol. II);
-Planşă foto cu capturi video (fil. 24-30, vol. II);
-Proces-verbal de vizualizare înregistrări (fil. 31, vol. II);
-Fotografii depuse de martorul M M (fil. 32, vol. II);
-Acte întocmite în legătură cu celelalte infracţiuni sesizate (vol. III).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 23.08.2019 sub nr.X/104/2019.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr.X din data de 17.10.2019 judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile formulate de către inculpati, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, inculpaţii au declarat că recunosc in totalitate săvârşirea faptei reţinute in sarcina lor, in sensul că, in data de 30.06.2019, au agresat-o fizic pe persoana vătămată M I, menţionând insă că nu au intenţionat să suprime viaţa acestuia, solicitând totodată aplicarea procedurii simplificate.
Tinând seama de incadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi in judecată inculpatii, prin încheierea de şedinţă din data de 09 ianuarie 2020 instanţa a constatat inadmisibilă o astfel de solicitare, infracţiunea de omor calificat fiind pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau inchisoarea de la 15-25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispoziţiilor art. 374 alin.4 Cod procedură penală judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale şi a inscrisurilor prezentate, dacă inculpaţii recunosc in totalitate faptele reţinute in sarcina lor cu excepţia cazurilor in care actiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii din acte, respectiv, M L, M M, M M, C L, C C R, C P, D M şi S C, declaraţiile acestora fiind consemnate, iar după citire şi semnare, fiind ataşate la dosarul cauzei.
În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C cu sumele de 990,64 lei reprezentând cheltuieli realizate cu îngrijirea sănătăţii persoanei vătămate M I.
Persoana vătămată M I nu s-a constituit parte civilă in procesul penal.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
In noaptea de 29/30.06.2019, intre familiile inculpaţilor şi ale persoanei vătămate a avut loc un conflict generat de faptul că fiica inculpatului M S care avea o relaţie de concubinaj cu fiul persoanei vătămate M I a părăsit domiciliul conjugal.
Din probele administrate in cauză a rezultat că in noaptea de 29/30.06.2019 inculpatul C S şi persoana vătămată M I si-au adresat reciproc injurii şi cu aceeaşi ocazie C S a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu palma peste faţă, persoana vătămată ripostând prin aceea că a aruncat cu o piatră inspre C S, lovindu-l in cap.
Existenţa incidentului descris anterior a fost recunoscută şi de către inculpaţii M S şi C S, rezultând şi din depoziţia martorului M M, fiul persoanei vătămate.
Pentru aplanarea incidentului dintre participanti a fost nevoie de interventia organelor de poliţie.
În dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orei 07:00, în incinta barului aparţinând lui D M, persoana vătămată, M I a ameninţat-o cu un cuţit pe numita C L, mătuşa inculpaţilor M S şi C S, aspect confirmat de către martorul D M, administratorul societăţii comerciale căreia ii apartine magazinul unde s-a petrecut incidentul.
Cu privire la acest aspect martorul D M a declarat in cursul cercetării judecătoreşti faptul că l-a văzut pe M I mânuind un cuţit in faţa martorei C L insă nu a inteles ce vorbeau intrucât vorbeau limba tigănească.
Urmare incidentului avut cu persoana vătămată, martora C L a plecat din magazinul respectiv intâlnindu-se cu cei doi inculpati cărora le-a povestit despre incidentul avut cu persoana vătămată, in cursul căruia aceasta i-a reproşat că ii tine partea inculpatului C S zis „T”.
Conform declaraţiei dată in cursul urmăririi penale de către martora C L, a rezultat că după ce le-a relatat celor doi inculpaţi despre incidentul pe care l-a avut cu persoana vătămată, aceştia i-au spus că se vor deplasa la barul respectiv pentru a-l bate pe M I. Martora a mai declarat, de asemenea, că a mers in urma celor doi inculpati până la barul respectiv, observând altercaţia produsă, precizând mai exact că a văzut când inculpaţii şi persoana vătămată au inceput să se lovească reciproc cu mai multe obiecte contondente, in urma loviturilor primite M I căzând la pământ şi fiind nevoie de intervenţia ambulanţei pentru a fi transportat la spital.
In cursul cercetării judecătoreşti, fără o explicaţie plauzibilă, martora C L şi-a schimbat declaraţia arătând că nu o menţine pe cea dată in faţa organelor de urmărire penală.
In faţa instanţei martora a precizat că a avut o altercatie cu persoana vătămată M I la barul menţionat anterior, ocazie cu care a fost ameninţată cu un cuţit de către aceasta, insă nu a mai menţinut afirmaţiile referitoare la faptul că ulterior acestui incident s-ar fi intâlnit cu cei doi inculpati cărora le-ar fi povestit cele intâmplate, că acestia i-ar fi spus că mers să se bată cu persoana vătămată şi că a mers in urma lor observând incidentul derulat intre părţi.
In versiunea prezentată in faţa instanţei de judecată martora C L a declarat că după altercaţia avută cu persoana vătămată la barul respectiv, a plecat la locuinţa sa fără să se fi intâlnit cu inculpatii, aşa cum declarase la urmărirea penală, astfel că nu a perceput in mod direct altercatia petrecută intre părţi, auzind ulterior despre incidentul produs.
Cât priveşte schimbarea depoziţiei martorei C L, mai exact situaţia de fapt prezentată in cursul cercetăriii judecătoreşti, instanţa o apreciază ca nefiind corespunzătoare adevărului, urmând a fi inlăturată depoziţia martorei dată in cursul cercetării judecătoreşi, această ultimă versiune prezentată de către martoră, fiind contrazisă chiar de către cei doi inculpati, acestia declarând că in dimineaţa zilei de 30.06.2019 s-au intâlnit cu mătuşa lor C L care le-a spus că a fost ameninţată de către M I in acea dimineaţă şi că acesta adresase ameninţări şi la adresa lor.
Aşadar, instanţa din coroborarea depoziţiei martorei C L cu declaraţiile inculpaţilor, reţine că in dimineaţa zilei de 30.06.2019, după ce martora a fost ameninţată cu un cuţit de către persoana vătămată M I, aspect confirmat şi de către martorul D M, s-a deplasat către locuinţa sa intâlnindu-se cu cei doi inculpati cărora le-a relatat cele intâmplate.
Cât priveşte derularea incidentului dintre părţi din ziua de 30.06.2019 inculpatii M S şi C S, au declarat atât in cursul urmăririi penale cât şi in cursul cercetării judecătoreşti, că după incidentul petrecut in noaptea de 29/30.06.2019 cu persoana vătămată, in dimineata zilei de 30.06.2019 in jurul orei 07:30 intenţionând să se deplaseze la Postul de Poliţie din comună, asa cum le solicitaseră organele de politie in noaptea incidentului, s-au intâlnit cu mătusa lor, martora C L, care le-a povestit despre incidentul avut cu persoana vătămată la bar.
Conform declaraţiilor inculpaţilor, inainte de a pleca către postul de poliţie, stiind că urmează să treacă prin apropierea locuinţei persoanei vătămate, de teamă să nu fie atacaţi de acesta şi familia sa, s-au inarmat cu obiecte contondente, imprejurare in care, M S a luat un par de circa 3m, iar C S un topor.
Cu privire la aceste aspecte invederate de către inculpaţi, referitoare la faptul că s-au inarmat pentru a se apăra de un eventual atac din partea familiei persoanei vătămate, in cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat că pentru a se deplasa către postul de poliţie, inculpaţii aveau la indemână şi un alt traseu, insă mai lung decât cel care trecea prin apropierea locuinţei persoanei vătămate.
In condiţiile in care pentru a se deplasa către postul de poliţie inculpaţii aveau la indemână şi un alt traseu, instanţa apreciază că deplasarea acestora inarmati către locul unde stiau că se află persoana vătămată s-a realizat in mod cert pentru a continua altercaţia cu aceasta, pe fondul conflictului pe care il avuseseră in noaptea de 29/30.06.2019, acest aspect rezultând in special din aceea că aflaseră de la martora C L despre incidentul pe care aceasta il avusese cu persoana vătămată in dimineata respectivă.
In aceste condiţii in care aveau cunoştinţă de faptul că persoana vătămată se afla la un bar pe traseul pe care ei urmau să il parcurgă către postul de poliţie, fiind înarmată cu un cuţit, este greu de crezut că inculpaţii au ales să se deplaseze pe acel traseu înarmaţi doar pentru a se deplasa la postul de poliţie, şi nu pentru a avea o altercaţie cu persoana vătămată.
Cât priveşte premeditarea comiterii faptei de către inculpaţi, fapt ce a atras încadrarea juridică a acesteia in cursul urmăririi penale, instanţa apreciază că nu pot fi reţinute aspectele menţionate de către procuror in rechizitoriu referitoare la premeditarea comiterii faptei, pentru considerentele ce vor fi detaliate ulterior.
In concluzie, reţinând că cei doi inculpaţi s-au înarmat cu obiectele contondente şi s-au deplasat către locul unde ştiau că se află persoana vătămată, succesiunea evenimentelor ce au urmat rezultă din depoziţiile martorilor oculari prezenţi la faţa locului.
Astfel, martora M L a declarat in cursul urmăririi penale că în dimineaţa de 30.06.2019, împreună cu soţul său, M I şi nora sa, A M, s-au dus la un bar ce aparţine lui D M, pentru a bea o cafea şi a aştepta o persoană cu care trebuiau să meargă la D, pentru a lua lubeniţă, iar la un moment dat au venit inculpaţii M S cu un par şi C S cu un topor.
Martora s-a ridicat de pe bancă, spunându-le să nu dea, însă C S a lovit-o cu muchia toporului peste braţul stâng şi şoldul stâng.
În acest timp, soţul său s-a dus şi a luat o blană din căruţă sau dintr-o curte, iar când a revenit, a fost lovit de M S şi C S, iar acesta a căzut jos la pământ.
În timp ce martora era lovită de C S, a venit şi fiul acesteia, numitul M M, care, dorind să o scape, a fost şi el lovit de C S.
In cursul cercetării judecătoreşti martora M L si-a menţinut declaratia dată in cursul urmăririi penale, confirmând şi incidentul petrecut in noaptea din 29/30.06.2019 dintre părţi, declarând că aflându-se in apropierea barului menţionat anterior, când s-au apropiat cei doi inculpati de locul unde se afla, au avut discuţii in contradictoriu, adresându-şi reciproc injurii, incidentul continuând prin aceea că inculpatul C S a lovit-o cu muchia toporului pe care il avea asupra sa peste braţul şi soldul stâng. In acest context conform depoziţiei martorei, persoana vătămată M I a intrat in curtea locuinţei unei persoane, insă fiind implicată in altercatia cu C S nu a observat exact ce se intâmpla, constatand doar că persoana vătămată era căzută in apropierea sa.
In concluzie, martora a precizat că nu a observat momentul exercitării de agresiuni asupra persoanei vătămate, urmare a altercaţiei pe care o avea cu C S, rezultând aşadar că singura persoană care o putea agresa pe persoana vătămată era M S, care se afla in apropiere.
La rândul său martorul M M, fiul persoanei vătămate, a declarat in cursul urmăririi penale că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orelor 07:35 – 07:40, în timp ce se afla împreună cu martorul M M în faţa porţii acestuia, situată pe str. N din comuna S, jud. O, au trecut inculpaţii M S înarmat cu un par şi C S înarmat cu un topor.
Inculpaţii s-au oprit la ei la poartă şi i-au întrebat dacă vor să „se bage, să participe la crimă”, fiind refuzaţi de către martori.
Inculpaţii au plecat, deplasându-se în grabă în direcţia barului cunoscut „L M”.
Cunoscând faptul că părinţii săi se află în acea zonă, precum şi faptul că în seara anterioară a avut loc un conflict între cei doi şi părinţii săi, a mers în urma celor doi, păstrând, însă, distanţa.
A observat martorul când inculpaţii M S şi C S au trecut de bar, oprindu-se la o băncuţă unde se aflau părinţii săi, moment în care inculpatul C S a lovit-o pe mama sa cu toporul în zona coastelor, moment în care martorul a intervenit, ţinându-l de topor.
Tatăl său, persoana vătămată M I, a fugit la o distanţă de circa 5 metri de locul în care se aflau lângă o căruţă şi a luat o blană, revenind, cu intenţia de a se apăra atât pe el cât şi pe soţia sa, însă a fost lovit de C S cu muchia de la topor în cap, după care la circa 1-2 secunde, a fost lovit de inculpatul M S cu bâta în cap, tatăl său căzând pe sol în stare de inconştienţă.
Martorul a intervenit şi l-a prins pe inculpatul M S de par, moment în care C S l-a lovit cu muchia de la topor în zona coastelor.
După derularea conflictului, tatăl său a fost transportat la Spitalul Municipal C şi ulterior la SJU C, pentru acordarea de îngrijiri medicale (declaraţii, fil. 39-44, vol. I).
In cursul cercetării judecătoreşti martorul M M deşi a precizat că işi menţine declaratia din faţa organelor de urmărire penală, confirmând succesiunea evenimentelor aşa cum au fost prezentate anterior, a menţionat că nu a observat momentul in care tatăl său a fost lovit, observându-l doar când a căzut din picioare iar in apropierea acestuia se afla M S având in mână un par.
Totodată, martorul a precizat că , după aprecierea sa este evident că martorul M S l-a lovit pe tatăl său intrucât alte persoane nu se mai aflau in imediata apropiere a celor doi.
In ceea ce priveşte afirmatia făcută in cursul urmăririi penale, in sensul că şi inculpatul C S l-ar fi lovit cu toporul in cap pe tatăl său, martorul a menţionat că nu mai menţine acea afirmatie intrucât in realitate nu a observat momentul agresării tatălui său, insă observând că acesta prezenta două lovituri la cap s-a gândit că acestea au fost produse, una in urma loviturii aplicate de către M S cu parul iar cealaltă de către C S cu toporul.
De asemenea, conform depoziţiei martorului, in urma loviturii primite persoana vătămată a rămas intinsă la pământ in stare de inconştienţă fiind necesară interventia ambulanţei care l-a preluat pe aceasta şi l-a transportat la spital.
Martorul M M a declarat in cursul urmăririi penale faptul că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orelor 07:40, se afla în faţa porţii locuinţei sale, împreună cu nepotul său M M, moment în care pe stradă au trecut inculpaţii M S şi C S, înarmaţi cu un par şi un topor şi l-au întrebat dacă „participă la crimă”, fiind refuzaţi de către martor.
Martorul şi-a dat seama că aceştia vor să îl agreseze fizic pe fratele său cu care avuseseră anterior un conflict, iar martorul M M s-a luat încet după ei pentru a vedea direcţia în care merg.
După circa 7-8 minute, martorul a auzit mai multe ţipete care veneau din zona magazinului „L M”, deplasându-se în acea zonă, unde l-a observat pe fratele său, M I, căzut pe asfalt, inconştient şi sângerând puternic în zona frunţii; de asemenea, martorul i-a observat pe M S şi C S având asupra lor obiectele contondente pe care le observase anterior (declaraţii fil. 45-48, vol. I dosar up).
In cursul cercetării judecătoreşti martorul si-a menţinut declaratia dată in faţa organelor de urmărire penală fără a prezenta aspecte contradictorii sau alte aspecte relevante pentru soluţionarea cauzei.
Martora C L a declarat in cursul urmăririi penale că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, după ce a fost ameninţată de persoana vătămată M I în barul numitului „M”, a plecat acasă şi în drum s-a întâlnit cu inculpaţii C S, zis T, şi M S, care i-au spus că merg să se bată cu persoana vătămată M I.
Martora a mai declarat totodată că că a mers după aceştia şi a observat când cei doi inculpaţi au început să se lovească reciproc cu persoana vătămată M I cu diverse obiecte, iar M I a căzut la pământ şi a fost transportat la spital (declaraţie fil. 49-51, vol. I).
In cursul cercetării judecătoreşti martora C L a revenit fără vreo justificare rezonabilă asupra declaraţiei dată in cursul urmăririi penale, prezentând o altă situaţie de fapt, menţionată anterior in considerentele prezentei hotărâri.
Intrucât versiunea prezentată de către martora C L nu a putut fi coroborată cu celelalte mijloace de probă, instanţa a dispus inlăturarea declaratiei dată in cursul cercetării judecătoreşti de către martoră, astfel că acest mijloc de probă nu va fi avut in vedere la soluţionarea laturii penale a cauzei.
Martorul C C R a declarat in cursul urmăririi penale faptul că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orelor 07:45, se afla la barul numitului „M” din comuna S, jud. O, moment în care i-a văzut pe stradă pe inculpaţii C S care avea în mână un topor şi M S, care avea în mână un par.
Cei doi au trecut prin faţa barului şi au mers la locuinţa lui S T, unde pe o bancă se aflau persoana vătămată M I şi soţia sa „Z”.
Martorul a observat că persoana vătămată M I a intrat în curtea locuinţei numitului S T, iar soţia acestuia a rămas la poartă şi a fost lovită peste corp cu toporul de C S.
Venind din curte cu o scândură în mână, persoana vătămată M I ar fi încercat să îl lovească pe inculpatul M S, nereuşind, întrucât a fost lovit de inculpatul M S cu parul în cap şi a căzut pe asfalt, sângerând în zona capului.
Martorul a mai declarat că inculpatul C S care avea în mână toporul, nu a mai apucat să îl lovească pe M I (declaraţie fil. 52, vol. I dosar up).
În cursul cercetării judecătoreşti martorul C C R a menţinut declaratia dată in faţa organelor de urmărire penală, fără a prezenta o situaţie de fapt diferită, cu excepţia aceleia că in timp ce la urmărirea penală a declarat că inculpatul C S care avea in mână un topor nu a mai apucat să il lovească pe M I, in cursul cercetării judecătoreşti a precizat că, după ce M I a căzut in urma loviturii aplicate cu bâta in cap de către M S, de acesta s-a apropiat C S care l-a lovit cu coada de la topor o singură dată.
Cu privire la aceste inadvertenţe martorul a făcut precizarea că in cursul urmăririi penale declarând că inculpatul C S nu a apucat să il loovească pe M I, a avut in vedere faptul că nu l-a lovit cu toporul in cap, ci doar cu coada toporului peste mână.
Martorul C P a declarat in cursul urmăririi penale că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orelor 07:30, a auzit zgomote şi scandal dinspre „barul lui M”, fugind în acea direcţia, unde a văzut mai multe persoane şi pe inculpaţii C S şi M S care se băteau cu M I, deplasându-se in locul respectiv unde a încercat să îi despartă dar nu a reuşit.
Martorul a observat că inculpaţii C S şi M S erau înarmaţi cu un par şi un topor, iar M I avea în mână o blană, însă nu a văzut cine l-a lovit pe M I în cap, însă acesta a căzut la pământ şi conflictul s-a încheiat (declaraţie fil. 54, vol. I dosar up.).
In cursul cercetării judecătoreşti martorul a prezentat detaliat aspectele pe care le-a perceput in data de 30.06.2019, in sensul că a observat altercaţia dintre părţi constând in aceea că in ziua respectivă inculpatul M S i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu bâta in cap, determinând căderea acesteia, care anterior aplicării loviturii de către inculpatul M S, s-a deplasat din curtea numitei S C, având asupra sa o blană, indreptându-se cu aceasta către cei doi inculpaţi, opinia martorului fiind aceea că persoana vătămată incerca să lovească pe cei doi.
Totodată, martorul a declarat că auzise despre o altercatie petrecută in noaptea precedentă intre familiile inculpaţilor şi ale persoanei vătămate.
De asemenea, martorul a precizat că anterior exercitării agresiunii de către inculpatul M S asupra persoanei vătămate M I, in momentul in care cei doi inculpati au ajuns in apropierea locului unde se aflau M I şi sotia acestuia, aceasta din urmă i-a intâmpinat adresându-le cuvinte şi expresii jignitoare, inculpatii ripostând verbal in acelaşi mod.
Martorul D M, administrator al I.I. D M, din comuna S, jud. O, a declarat in cursul urmăririi penale faptul că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orelor 07:44, în timp ce se afla în magazin, a auzit ţipete din stradă şi a ieşit afară, în faţa magazinului, unde l-a observat pe M I căzut pe partea carosabilă şi multe persoane, membrii ai familiei acestuia, care se îmbrânceau cu inculpaţii C S şi M S.
Martorul a mai declarat că a fost apelat SNUAU 112 de pe telefonul cumnatei victimei, el indicând organelor abilitate locaţia unde trebuie să se prezinte.
De asemenea, martorul a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală înregistrările video captate de camerele magazinului (declaraţie fil. 57-59, vol. I dosar up).
In cursul cercetării judecătoreşti, pe lângă aceste aspecte, declarate organelor de urmărire penală, martorul a confirmat şi faptul că inainte de incidentul descris anterior, avusese loc o altercaţie intre M I şi C L, in sensul că, având un cuţit asupra sa M I a ameninţat-o pe martoră.
Martorul S C a declarat in cursul urmăririi penale că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orelor 07:40, în timp ce se afla pe str. N din comuna S, jud. O, a observat izbucnirea unui scandal în faţa magazinului „L M”, deplasându-se în acea direcţie pentru a observa ce se întâmplă, ocazie cu care a văzut când inculpatul M S l-a lovit cu un arac în zona capului pe numitul M I, acesta căzând la pământ şi sângerând la nivelul capului (declaraţie fil. 60, vol. I dosar up).
In cursul cercetării judecătoreşti, pe lângă aceste aspecte, martorul a precizat şi faptul că in acele imprejurări inculpatul C S nu ar fi agresat-o pe persoana vătămată M I.
In declaratiile date in cursul procesului penal, inculpaţii au recunoscut parţial şi nuanţat comiterea faptei, în sensul că au recunoscut că s-au înarmat cu o bâtă şi cu un topor , deplasându-se către postul de poliţie, iar pe drum s-au intâlinit cu persoana vătămată şi soţia acestuia, intre acestia având loc mai intâi o altercaţie verbală care a degenerat intr-o altercaţie fizică.
Astfel, inculpatul M S a declarat in cursul urmăririi penale, că el a luat o bâtă şi fratele său un topor şi s-au dus spre bar, după M I, pentru a clarifica situaţia, găsindu-l pe M I şi soţia sa la poarta unei locuinţe, lângă bar, aceştia începând să le adreseze injurii.
Fratele său, C S a lovit-o pe soţia lui M I cu muchia toporului, peste şold şi peste mână.
Apoi, M I a luat o blană groasă de la o căruţă şi a săltat-o deasupra capului lui, încercând să-l lovească pe fratele său, care a pus mâna oprind lovitura, moment în care el s-a speriat şi a dat cu bâta, lovindu-l pe M I în cap, care s-a dezechilibrat şi a căzut lovindu-se cu capul de asfalt.
A mai arătat că nu a dorit să îl omoare pe M I, dar au mers înarmaţi la acesta pentru a clarifica situaţia, însă el i-a înjurat şi ameninţat (declaraţii fil. 70-76, vol. I dosar up).
In cursul cercetării judecătoreşti inculpatul M S a precizat că recunoaşte fapta pentru care a fost trimis in judecată dar nu şi incadrarea juridică dată acesteia de către organele de urmărire penală, solicitând aplicarea procedurii simplificate.
Inculpatul a confirmat existenţa unui incident pe care el şi inculpatul C S l-au avut in noaptea de 29-30.06.2019, incident in urma căruia C S a fost lovit de către persoana vătămată cu o piatră in cap, necesitând ingrijiri medicale la Spitalul C.
In ceea ce priveşte incidentul petrecut in data de 30.06.2019, inculpatul M S a declarat că in dimineata acelei zile s-a deplasat la locuinţa fratelui său C S intrucât stabiliseră să meargă impreună la Postul de Poliţie, intâlnindu-se cu martora C L de la care au aflat că fusese ameninţată in acea dimineaţă de către M I şi că aceasta adresase ameninţări şi la adresa lor.
In acest sens, cunoscând că drumul către postul de poliţie trecea prin dreptul locuinţei persoanei vătămate, inculpatul a menţionat că atat el cât şi fratele său C S, s-au inarmat cu obiecte contondente, respectiv, o prăjină din lemn şi un topor.
Când au ajuns la barul in apropierea căruia se aflau persoana vătămată şi soţia sa, conform declaraţiei inculpatului M S, le-a ţinut calea M L adresându-le injurii, sens in care C S a ripostat lovind-o pe aceasta cu muchia toporului peste corp.
In timpul acestei altercatii de C S s-a apropiat M I care a aplicat o lovitură cu o blană pe care o avea asupra sa, lovitură ce a fost parată de către C S, astfel că intenţionând să işi apere fratele a intervenit aplicând o singură lovitură in zona capului persoanei vătămate, care a căzut in urma loviturii primite. Totodată inculpatul a menţionat că in acele imprejurări C S nu l-a lovit pe M I.
Inculpatul C S a declarat in cursul urmăririi penale că în dimineaţa zilei de 30.06.2019, în jurul orei 07:40 a plecat de la domiciliul său către postul de poliţie, având asupra sa un topor cu care să se apere de numitul M I, cu care avusese o altercaţie în jurul orei 01:00, în aceeaşi zi, fratele său alăturându-i-se, înarmat cu un arac.
Au mers împreună la magazinul numitului M, unde se afla M I, pentru a-l întreba de ce a ameninţat-o pe mătuşa sa M L, moment în care M I a intrat într-o curte de lângă magazin, a luat o scândură dintr-o căruţă şi a încercat să îl lovească.
El s-a ferit, însă fratele său l-a lovit pe M I cu aracul în cap, acesta din urmă căzând la pământ. Fratele său M S l-ar fi lovit pe M I cu parul în cap, ca să îl apere pe el, deoarece M I îl lovise cu blana în cap (declaraţii fil. 79-88 dosar up).
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul C S a prezentat o situaţie de fapt similară celei prezentate de inculpatul M S, reieşind faptul că in dimineata zilei de 30.06.2019 după ce au aflat de la mătuşa lor C L despre incidentul pe care aceasta l-a avut cu M I, s-au inarmat cu obiectele contondente menţionate anterior, cu intenţia de a se deplasa către postul de poliţie, succesiunea evenimentelor derulate in momentul in care s-au intâlnit cu persoana vătămată, fiind cea prezentată de către inculpatul M S.
La rândul său persoana vătămată M I in declaraţiile date pe parcursul procesului penal a precizat că in dimineata zilei de 30.06.2019 aflându-se cu soţia sa la poarta locuinţei numitei S C, s-au apropiat de ei cei doi inculpati inarmaţi unul cu o prăjină şi altul cu un topor, ocazie cu care C S a lovit-o pe soţia sa de mai multe ori cu muchia toporului respectiv iar el incercând să intervină in apărarea soţiei sale a fost lovit o singură dată in cap cu bâta de către M S.
In ceea ce il priveşte pe C S, in cursul urmăririi penale, persoana vătămată a precizat că a fost lovită şi de către C S cu toporul in cap, pentru ca in cursul cercetării judecătoreşti să menţioneze că doar M S i-a aplicat o singură lovitură cu bâta in cap.
In urma loviturii primite persoana vătămată M I a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 de zile ingrijiri medicale conform concluziilor raportului de expertiză medico legală nr.X/A1/06.08.2019 emis de către Institutul de Medicină Legală C.
S-a reţinut prin actul medico –legal sus menţionat că numitul M I prezintă leziuni de violenţă ce pot data din 30.06.2019, leziunile de violenţă de la nivel parietal stanga s-au putut produce prin lovire cu corp dur.
Leziunile de violenţă de la frontal stânga, nazal, obrazul stâng şi menton s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, posibil prin cădere.
Leziunile de violenţă intracraniere sunt corespunzătoare mărcii traumatice parietale stânga şi au pus in primejdie viaţa victimei.
Actele de violenţă exercitate de inculpaţi asupra persoanei vătămate au fost surprinse de camerele de supraveghere amplasate la barul ce aparţine Î.I. D , înregistrări puse la dispoziţie de administrator şi ridicate de organele de poliţie şi care au fost ataşate la dosarul cauzei pe două suporturi optice tip DVD, marca sony (fil. 19-20, vol. II dosar up).
Astfel, conform procesului-verbal de vizualizare, la ora indicată 07:44:08, în imaginile video se observă că intră în cadru inculpaţii M S şi C S, care se deplasează din partea stângă a barului spre dreapta, mergând în ritm alert pe mijlocul drumului.
M S ţine pe umarul stâng o bâtă din lemn, tip arac, de dimensiuni mari, aproximativ 1,5 m, iar C S ţine pe umarul drept un topor cu o coadă de aproximativ 50 – 70 cm.
Cei doi inculpaţi trec de bar şi se deplasează în ritm alert spre poarta unei locuinţe situate în partea dreaptă a barului.
Lângă banca din faţa gardului respectivei locuinţe, sub coroana unui copac, se observă două femei, una îmbrăcată într-o rochie lungă, de culoare deschisă (posibil alb), identificată ulterior ca fiind M L, soţia persoanei vătămate M I şi alta îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare mai închisă (posibil roşu).
Când inculpaţii ajung în dreptul barului, M L face un pas în faţă, rămânând lângă banca din faţa gardului şi privind spre inculpaţi.
Când cei doi inculpaţi ajung în dreptul băncii, inculpatul M S se opreşte, se poziţionează la marginea drumului, lângă șanț şi ridică bâta deasupra capului uitându-se spre poarta locuinţei respective, aşteptând pe cineva (din desfăşurarea acţiunii a rezultat că inculpatul o aştepta pe persoana vătămată M I care, la momentul când i-a văzut pe cei doi inculpaţi că vin, s-a deplasat în apropiere de unde a luat o blană), iar inculpatul C S se duce direct spre M L şi începe să o lovească cu toporul în părţile laterale ale corpului, peste mâini şi torace şi picioare.
În acel moment intră în cadru, dinspre partea stângă a barului, un bărbat care aleargă spre locul incidentului, bărbat identificat ulterior ca fiind M M, fiul persoanei vătămate M I.
Acesta ajunge la locul incidentului, intervine între inculpatul C S şi M L şi pune mâna pe coada toporului, încercând să îi ia toporul din mână inculpatului C S.
Atunci, inculpatul M S ridică bâta să îl lovească pe M M, însă îi cade bâta din mână şi se apleacă să o ridice, iar M M se îndepărtează.
În timpul acesta, când inculpatul C S o loveşte în continuare pe M L, vine din dreapta persoana vătămată M I, având în mână o blană, şi intră într-o confruntare cu inculpatul C S, ambii încercând să se lovească reciproc.
În această confruntare ce se desfăşoară foarte repede persoana vătămată pierde blana din mână, iar în acel moment inculpatul M S, care se afla în apropiere, ridică bâta şi o loveşte pe persoana vătămată în zona capului.
Persoana vătămată M I ridică mâinile deasupra capului şi parează lovitura.
Inculpatul M S ridică încă o dată bâta şi îi aplică o lovitură persoanei vătămate în zona capului.
În urma celei de-a doua lovituri, persoana vătămată M I cade imobilă pe sol, în stare de inconştienţă şi rămâne nemişcată.
În timpul în care inculpatul M S o lovea pe persoana vătămată M I, se observă că celălalt inculpat, respectiv C S, se confrunta în continuare cu M L.
După ce persoana vătămată M I cade inconştientă pe sol, vin în fugă mai multe persoane, bărbaţi şi femei, şi are loc o confruntare generală, timp în care victima rămâne nemişcată (proces-verbal fil. 31, vol. II).
Cercetarea la faţa locului a relevat urme de sânge, evidenţiate şi în planşa fost anexată (fil. 12-17, vol. II).
Armele albe folosite la comiterea faptei nu au fost găsite la faţa locului de organele de poliţie şi nici nu au fost predate ulterior de către inculpaţi.
In raport de situaţia de fapt expusă anterior, din coroborarea tuturor mijloace de probă, instanţa reţine ca situaţie de fapt aceea că, in dimineata zilei de 30.06.2019, pe fondul unui conflict preexistent determinat de conflictul desfăşurat intre inculpati şi persoana vătămată M I, cei doi inculpati, după ce au fost instiinţati de către martora C L despre incidentul pe care aceasta l-a avut cu persoana vătămată la „barul lui M” din sat, s-au inarmat cu obiecte contondente, respectiv cu o prăjină şi un topor, deplasându-se in locul unde auziseră că s-ar afla persoana vătămată.
In raport de circumstanţele derulării evenimentelor din noaptea respectivă şi de incidentul ce fusese povestit inculpatilor de către martora C L, instanţa reţine că cei doi inculpati, contrar celor susţinute de către acestia, in sensul că intenţionau să se deplaseze către postul de poliţie, s-au deplasat către locatia unde stiau că se află persoana vătămată in scopul continuării altercaţiei ce incepuse in noaptea precedentă.
Instanţa reţine ca neveridică situaţia de fapt prezentată de către inculpati, in sensul că, s-au inarmat cu obiectele contondente pentru a se apăra de persoana vătămată şi familia acestuia, in eventualitatea in care, in timp ce se deplasau către postul de poliţie, ar fi fost atacaţi de către cei sus menţionati.
Din depoziţiile martorilor audiaţi in cauză a rezultat că pentru a se deplasa la postul de poliţie inculpatii puteau urma şi un alt traseu evitând astfel să treacă prin apropierea locului unde se afla persoana vătămată.
Relevante in acest sens sunt susţinerile pe care instanţa le apreciază ca fiind reale, ale martorei C L, referitoare la faptul că le-a spus celor doi inculpati despre incidentul pe care l-a avut cu persoana vătămată, aspect confirmat şi de către inculpati, astfel că este evident faptul că deplasarea celor doi inculpati inarmati către locul unde aflaseră că este persoana vătămată, s-a făcut urmărindu-se exercitarea de agresiuni asupra acestuia, şi nu pentru a se deplasa către postul de poliţie, aşa cum au declarat inculpatii.
Ajungând in apropierea locului unde se afla persoana vătămată şi soţia sa, aceasta din urmă le-a adresat injurii celor doi inculpati, ce au determinat o atitudine de ripostă din partea inculpatului C S, in sensul că a lovit-o pe M L cu muchia toporului peste picioare, ripostă pe care instanţa o apreciază ca neincadrăndu-se in dispoziţiile art.19 Cod penal referitoare la legitima apărare, in principal prin faptul că aşa zisa apărare exercitată de către inculpatul C S faţă de atitudinea injurioasă a martorei M L, fiind una disproporţionată faţă de atitudinea martorei.
Mai mult decât atat, pe lângă condiţia proporţionalităţii apărării cu cea a atacului, instanţa constată că in cauză nu poate fi reţinută legitima apărare ca şi cauză justificativă, nefiind indeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 alin.2 Cod penal, conform cărora „este in legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a inlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
Se constată aşadar că, in ceea ce priveşte actiunea inculpatului C S de a o agresa pe martora M L, chiar dacă nu face obiectul prezentei cauze, intrucât a intervenit retragerea plângerii prealabile, nu poate fi reţinută legitimă apărare intrucât in cauză nu a fost exercitat un atac in sensul art. 19 alin.2 Cod penal, insă trebuie analizată in contextul in care există legătură de cauzalitate directă cu evenimentul ce a determinat producerea rezultatului.
In continuare constatând că soţia sa este agresată fizic cu un topor de către inculpatul C S, persoana vătămată a intrat in curtea unei locuinţe de unde a revenit cu o blană, deplasându-se către C S, unde in dorinţa de a o apăra pe aceasta a incercat să il lovească pe C S cu blana respectivă insă, intr-o primă fază acesta a parat lovitura, după care,urmare a interventiei inculpatului M S, persoana vătămată a fost lovită cu prăjina in cap de către acesta din urmă, rămânând in stare de inconştienţă, incidentul fiind observat de către martorii menţionati anterior, depoziţiile acestora coroborându-se şi cu procesul verbal de vizualizare a inregistrărilor video de la faţa locului.
Aşadar, in raport de această situaţie de fapt, in sarcina inculpatului M S nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 19 Cod penal referitoare la legitima apărare, intrucât, deşi acesta a intervenit in apărarea fratelui său, pentru a inlătura un atac material şi direct ce urma să fie exercitat de către persoana vătămată M I, cauza justificativă nu poate fi reţinută in sarcina inculpatului, motivat de faptul că atacul material şi direct ce era exercitat de M I a fost urmarea acţiunii inculpatului C S de a o agresa cu toporul, un obiect contondent vulnerant apt să producă moartea, pe soţia persoanei vătămate.
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 19 alin.2 Cod penal este necesar ca fapta să fie săvârşită pentru a inlătura un atac material direct, imediat şi injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proportională cu gravitatea atacului.
In raport de situaţia de fapt expusă anterior, strict formal, se poate aprecia ca fiind indeplinite o parte din condiţiile pentru reţinerea legitimei apărări ca şi cauză justificativă, atat in ceea ce priveşte atacul cât şi in ceea ce priveşte apărarea.
Astfel, se constată că in cauză a existat un atac material exercitat de către persoana vătămată M I asupra inculpatului C S, direct şi imediat, insă nu poate fi considerat un atac injust al persoanei vătămate intrucât aceasta a intervenit in apărarea soţiei sale ( aşa cum s-a reţinut anterior elementul generator al atacului persoanei vătămate constituindu-l acţiunea agresivă desfăşurată de către inculpatul C S asupra soţiei persoanei vătămate).
Pentru aceleaşi considerente, respectiv factorul generator al conflictului, nu pot fi reţinute ca fiind indeplinite condiţiile legale referitoare la apărarea exercitată de către inculpatul M S.
Este adevărat că acţiunea agresivă a inculpatului M S a constat intr-o faptă prevăzută de legea penală, că era necesară pentru respingerea unui atac, era indreptată impotriva agresorului ( a persoanei vătămate), era precedată de un atac, insă cu privire la această ultimă condiţie, aşa cum s-a reţinut anterior, factorul generator al conflictului a fost reprezentat de acţiunea agresivă a inculpatului C S, neexistând un act de atac singular exercitat de către persoana vătămată.
In contextul in care exercitarea agresiunii a fost incepută de către inculpatul C S asupra soţiei persoanei vătămate, o altă acţiune violentă asupra persoanei vătămate, chiar in situaţia in care acesta incerca să il lovească pe C S cu un obiect contondent, acţionând in stare de legitimă apărare, respectiv pentru a inlătura un atac material direct, imediat şi injust şi care putea in pericol persoana soţiei sale, apărarea persoanei vătămate fiind proporţională cu gravitatea atacului inculpatului C S, nu poate fi considerată ca fiind săvârşită in stare de legitimă apărare, sau să fie reţinută ca şi circumstanţă atenuantă, respectiv depăşirea limitelor legitimei apărări.
Totodată, in sarcina inculpatului M S nu pot fi reţinute pentru aceleaşi considerente nici dispoziţiile art.75 alin.1 lit. b Cod penal referitoare la imprejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante, respectiv depăşirea limitelor legitimei apărări.
Depăşirea limitelor legitimei apărări ( excesul scuzabil) reprezintă o circumstanţă atenuantă legală generală, constând in săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care nu se află sub stăpânirea unei tulburări sau temeri, prin depăşirea limitelor unei apărări proportionale cu gravitatea pericolului şi cu imprejurările in care s-a produs atacul material direct, imediat şi injust.
Pentru reţinerea acestei circumstanţe atenuante legale este necesară să fie indeplinite toate condiţiile atacului de la legitima apărare (material, direct, imediat, injust, care să pună in pericol persoana sau drepturile celui atacat, ale altei persoane ori interesul general), precum şi a celor ale apărării ( să constituie o faptă prevăzută de legea penală, necesară pentru respingerea atacului, indreptată impotriva agresorului) cu excepţia celei a proporţionalităţii apărării cu atacul.
Constatându-se neindeplinite condiţiile referitoare la legitima apărare, conform considerentelor expuse anterior, instanţa apreciază că in sarcina inculpatului M S nu poate fi reţinută această circumstantă atenuantă legală generală a depăşirii limitelor legitimei apărări.
Retinând situaţia de fapt expusă anterior ca rezultând din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate in cauză, instanţa urmează să analizeze incadrarea juridică ce urmează a fi reţinută in sarcina inculpatilor.
Astfel, reţinând că inculpaţii s-au inarmat in scopul deplasării către locaţia unde auziseră că se afla persoana vătămată, pentru un eventual conflict cu aceasta, instanţa reţine că acestia având asupra lor obiecte contondente ( un topor şi o prăjină de circa 3m), apte să producă rezultatul letal, obiectele de care au şi uzat in altercaţia descrisă anterior, au prevăzut rezultatul faptelor lor, urmărind producerea rezultatului prin săvârşirea acelor fapte, reţinându-se ca formă de vinovăţie intenţia directă, conform art. 16 alin.3 lit. a Cod penal.
Aşadar, in raport de probatoriul administrat in cauză a rezultat că in incidentul produs doar inculpatul M S a aplicat o lovitură cu bâta in cap persoanei vătămate M I, ce a determinat producerea leziunilor traumatice descrise in certificatul medico-legal existent la dosar, nu şi inculpatul C S, astfel că autor al faptei este considerat doar inculpatul M S,acesta fiind persoana care a săvârşit in mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, respectiv agresarea persoanei vătămate.
In ceea ce il priveşte pe inculpatul C S nerezultând din probe că a săvârşit in mod nemijlocit acţiunea de agresare a persoanei vătămate, instanţa urmează să analizeze dacă actiunile acestuia pot fi calificate ca şi acţiuni de complicitate la săvârşirea infracţiunii de către autor.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin.1 Cod penal „ complice este persoana care, cu intenţie inlesneşte sau ajută in orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală”.
In ceea ce priveşte complicitatea, aceasta poate fi atat anterioară comiterii faptei de către autor cât şi concomitentă.
Cât priveşte latura subiectivă pentru existenţa complicităţii la infracţiunea săvârşită de către autor, trebuie ca aceasta să fie sub forma intenţiei directe sau indirecte, sau a praeterintenţiei, neprezentând importanţă scopul sau mobilul cu care a acţionat complicele.
In functie de natura actelor de ajutare sau inlesnire a săvârşirii faptei de către autor, complicitatea poate fi materială, constând in activitatea de ajutare, inlesnire sau sprijinire materială dată la pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau morală contând in activitatea de ajutare sau sprijinire ce intervine pe linia cauzalităţii psihice.
In cauza dedusă judecătii, constatând că inculpatul C S nu a exercitat in mod nemijlocit acţiuni violente asupra persoanei vătămate apte să producă rezultatul descris in certificatul medico – legal, instanţa apreciază că activitatea infracţională a acestuia poate fi incadrată ca şi complicitate la infracţiunea săvârşită de către autorul principal, respectiv M S, in cauză existând o complicitate morală prin aceea că prezenta inculpatului C S la faţa locului inarmat cu un obiect contondent i-a creat autorului infractiunii convingerea ca actiunea sa poate fi dusă la indeplinire ca urmare a prezentei complicelui la locul faptei.
În raport de aceste considerente instanţa apreciază că reţinând situaţia de fapt descrisă anterior incadrarea juridică a faptelor comise de către inculpati este de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 alin.1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1şi 2 Cod penal , in ceea ce il priveşte pe inculpatul M S, respectiv de complicitate la tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 alin.1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1şi 2 Cod penal in ceea ce il priveşte pe inculpatul C S, astfel că in baza art.386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea incadrării juridice din infracţiunile reţinute in actul de sesizare al instanţei in infracţiunile menţionate anterior.
Pentru aceleaşi considerente nu pot fi primite apărările formulate de către inculpati care să determine schimbarea incadrării juridice aşa cum au solicitat acestia, din infracţiunile reţinute în actul de sesizare al instanţei, respectiv
a.infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p., art.189 alin.1 lit. a C.p. , în infracţiunea prev. de art.48 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, art.189 lit.a, pentru inculpatul C S
b.din infracţiunea reţinută în actul de sesizare al instanţei, respectiv infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p., art.189 alin.1 lit. a C.p. , în infracţiunea prev. de art. 32 alin.1 Cod penal rap. la art.188 alin.1 C.p. ., pentru ambii inculpaţi
c.din infracţiunea reţinută în actul de sesizare al instanţei, respectiv infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p., art.189 alin.1 lit. a C.p. , în infracţiunea prev. de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, pentru ambii inculpaţi.
In ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor calificat in varianta premeditării, instanţa nu poate reţine considerentele expuse de către procuror prin rechizitoriu, in sensul reţinerii acestei circumstanţe, prin aceea că inculpatii au luat rezoluţia infracţională cu mult timp inainte de comiterea acesteia, premeditarea rezultând din faptul că pe fondul unui conflict preexistent generat de o altercatie dintre părţi din noaptea de 29/30.06.2019, aceştia s-au inarmat cu obiectele contondente, respectiv un topor şi un par, au plecat in căutarea acesteia şi când au găsit-o au exercitat acte de violenţă asupra ei cu intenţia directă de a o omorî, rezultat ce nu s-a produs datorită intevenţiei altor persoane şi ingrijirilor medicale acordate, activităţi apreciate de către procuror ca stabilind cu certitudine că inculpaţii M S şi C S au premeditat uciderea victimei.
Din doctrina şi practica judiciară relevantă in materie, rezultă că, în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor calificat, elementul circumstanţial agravant al premeditării constă in hotărârea de a comite infracţiunea luată inainte de săvârşirea acţiunii sau inacţiunii infracţionale.
Intervalul de timp cuprins intre momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi momentul executării infracţiunii, făptuitorul trebuie să realizeze acte preparatorii materiale sau morale, astfel că nu timpul reprezintă esenţa premeditării ci intensitatea, determinarea cu care infractorul doreşte să pună in aplicare planul infracţional.
S-a reţinut aşadar, in doctrină şi jurisprudenţă, că un omor poate fi comis cu premeditare chiar dacă acţiunii de ucidere ii lipseşte vreun act de pregătire (deşi in situaţii concrete de comitere a unui omor cu premeditare, de cele mai multe ori ele există).
Este valabilă şi reciproca şi anume că, existenţa unui act de pregătire poate fi un indiciu de premeditare dar nu orice omor pregătit este şi unul premeditat. S-a reţinut astfel că doar starea de calm a autorului precum şi existenţa unui interval de timp intre luarea hotărârii şi punerea ei in executare, sunt condiţiile ce trebuie indeplinite pentru a se reţine această formă calificată de omor.
Din punctul de vedere al naturii juridice premeditarea este o circumstanţă personală subiectivă, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi. O atare calificare nu poate produce insă efecte inechitabile, in sensul nereţinerii acestei circumstanţe, in sarcina celui care participă la comiterea unei fapte premeditate de către autor şi cunoaşte această impreujurare.
Astfel, cât timp la nivelul subiectiv propriu participantului nu sunt indeplinite circumstanţele premeditării iar premeditarea autorului reprezintă o circumstanţă personal-subiectivă care nu se poate răsfrânge asupra altora, această circumstanţă nu va putea fi reţinută in sarcina participantului secundar.
In concluzie, in raport de aceste repere stabilite doctrinal şi jurisprudenţial, instanţa apreciază că pentru existenţa premeditării este necesară indeplinirea cumulativă a cel putin două condiţii, şi anume: luarea rezoluţiei infracţionale să preceadă cu un anumit interval de timp acţiunea agresivă, iar hotărârea mai dinainte luată să se concretizeze in anumite activităţi de pregătire a infracţiunii cum ar fi obţinerea de informaţii in legătură cu victima, pândirea acesteia, procurarea de mijloace ori căutarea de complici.
Prima cerinţă presupune trecerea unui interval suficient de timp de la luarea hotărârii infracţionale şi exteriorizarea acesteia pentru a reflecta asupra săvârşirii faptei şi a lua hotărârea in acest scop, precum şi o pregătire in vederea comiterii infracţiunii.
Astfel, s-a reţinut in doctrină şi jurisprudenţă, că pentru a considera că omorul este săvârşit cu premeditare, este necesar să se constate că luarea hotărârii de a ucide a premers cu o anumită perioadă de timp săvârşirea faptei in care autorul să reflecteze şi să efectueze actiuni concrete de pregătire a comiterii infracţiunii (S.C.J. Secţia Penală Decizia 1014/1993 şi decizia 1047/1990 www.legalis.ro).
Transpunând aceste aspecte teoretice şi practice la cauza dedusă judecătii instanţa constată că nu poate fi reţinută premeditarea care să atragă incadrarea juridică referitoare la omorul calificat sub forma tentativei, respectiv a complicitătii la tentativă, intrucât intre momentul in care inculpatii au luat rezoluţia infracţională de a ucide victima, efectuând acte de pregătire in aceast sens, prin aceea că s-au inarmat cu obiecte contondente apte să producă decesul, şi punerea in aplicare a acestei rezoluţii infracţionale, a trecut un timp relativ scurt, astfel că nu se poate reţine că a existat o chibzuinţă a inculpatilor in săvârşirea acestei infracţiuni.
Acţiunea inculpatilor de a se inarma şi a se deplasa către locaţia unde auziseră că s-ar afla persoana vătămată nu poate fi reţinută ca şi un act de premeditare, ci ca un act pregătitor al infracţiunii asupra căreia inculpaţii luaseră rezoluţia infracţională de a o comite.
In ceea ce priveşte solicitarea inculpatilor prin apărător, de a se dispune schimbarea incadrării juridice a faptelor reţinute in sarcina acestora, respectiv in infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, instanţa a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 188 alin.1 Cod penal, constituie infracţiunea de omor uciderea unei persoane, faptă ce se pedepseşte cu inchisoarea de la 10-20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
De asemenea tentativa la această faptă se pedepseşte conform art. 33 alin.2 Cod penal cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.
Conform art. 32 alin.1 Cod penal „tentativa constă in punerea in executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare carre a fost insă intreruptă sau nu şi-a produs efecte”
In ceea ce priveşte fapta comisa de către inculpati, aceasta a rămas sub forma tentativei datorită unor imprejurări ce nu tineau de voinţa inculpaţilor, şi anume intervenţia martorilor menţionati anterior şi solicitarea ajutorului ambulanţei care a trasportat persoana vătămată la spital, astfel că punerea in executare a intenţiei de a ucide victima a fost pe de o parte intreruptă de intervenţia martorilor, iar pe de altă parte nu şi-a produs efectul (nu s-a produs decesul victimei) ca urmare a intervenţiei de specialitate acordată acesteia după transportarea la spital.
Ceea ce diferenţiază infracţiunea de omor, respectiv complicate la această infracţiune, sub forma tentativei aşa cum a fost reţinută in sarcina inculpaţilor de infracţiunea de vătămare corporală in varianta prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e Cod penal este in primul rând obiectul juridic special diferit al celor două infracţiuni, astfel că dacă in ceea ce priveşte infracţiunea de omor (sub forma tentativei) obiectul juridic special este reprezentat de viaţa persoanei şi relaţiile sociale in legătură cu dreptul la viaţă al altei persoane, la infracţiunea de vătămare corporală obiectul juridic special il reprezintă integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile sociale in legătură cu acestea.
Obiectul material al ambelor infracţiuni il reprezintă corpul persoanei in viaţă.
Subiectul activ al celor două infracţiuni este similar, reprezentat de orice persoană fizică sau juridică (necircumstanţial) cu capacitate penală, participanţia penală fiind posibilă la ambele infracţiuni in toate formele, respectiv coautorat, instigare şi complicitate materială sau morală.
In ceea ce priveşte coautoratul la infracţiunea de omor ( sub forma tentativei) s-a reţinut in doctrina şi practica judiciară că urmează a fi reţinută această formă a participanţiei penale chiar dacă din ansamblul actelor violente comise de către făptuitor care au condus la producerea rezultatului, nu poate fi individualizată lovitura concretă care ar fi putut conduce la producerea rezultatului, contribuţia coautorilor urmând a fi analizată in ansamblu şi indivizibil.
In situaţia dedusă judecătii, din probatoriul administrat in cauză, a rezultat că doar inculpatul M S a lovit victima, lovitura aplicata, fiind apta să conducă la rezultatul produs, respectiv leziunile traumatice cauzate persoanei vătămate, cu consecinţa punerii in primejdie a vieţii acesteia.
Subiectul pasiv al celor două infracţiuni este acelaşi, respectiv persoana fizică in viaţă.
De asemenea, in ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective al celor două infracţiuni, se poate constata că aceasta in ambele situaţii, constă in exercitarea de actiuni violente sau neviolente (inacţiune) ce au ca rezultat fie decesul victimei ( in situaţia tentativei acesta neproducându-se ca urmare a altor factori independenti de vointa inculpatilor, in cauza de faţă intervenţia martorilor şi intervenţia organelor medicale, care au impiedicat producerea rezultatului urmărit de către inculpati) fie vătămarea integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, in cazul infracţiunii de vătămare corporală, urmarea imediată fiind reprezentată de către una dintre variantele enumerate strict in dispoziţiile art. 194 alin.1 lit. a – e Cod penal.
Astfel, in cazul infracţiunii de omor, urmarea imediată constă in moartea victimei, iar in cauza dedusă judecăţii, având in vedere că fapta rămasa in forma tentativei, urmarea imediată neproducându-se din motive independente de voinţa inculpatilor, enumerate anterior, in vreme ce in cazul infracţiunii de vătămare corporală urmarea imediată este reprezentată de producerea consecinţelor enumerate de către legiuitor in dispoziţiile art. 194 alin.1 lit. a-e Cod penal.
Legătura de cauzalitate comună ambelor infracţiuni trebuie să rezulte din acţiunea sau inacţiunea subiectului activ, putând fi stabilită in baza unui raport de expertiză medico-legală, in cauza dedusă judecătii fiind evident faptul că leziunile traumatice produse părţii civile sunt rezultatul acţiunilor inculpaţilor de a o agresa pe aceasta, existând astfel legătura de cauzalitate directă intre acţiunea inculpaţilor de a lovi partea civilă şi rezultatul produs, respectiv leziunile traumatice cauzate ce au pus in primejdie viaţa persoanei vătămate.
Sub aspectul laturii subiective in vreme ce infracţiunea de omor (tentativă) poate fi comisă atat cu intentie directă cât şi cu intenţie indirectă, in cazul infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal poate fi comisă cu intenţie indirectă sau praeterintenţie.
In raport de obiectele folosite la comiterea faptei, apte să conducă la rezultatul letal şi de zona in care a fost aplicată lovitura de către inculpatul M S, este evident că in cauză nu poate fi reţinută ca şi incadrare juridică a faptei infracţiunea de vătămare corporală in varianta reglementată de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, fiind evident faptul că, in raport de obiectul folosit la comiterea faptei, de zona unde a fost aplicată lovitura, de intensitatea loviturii aplicate, de consecinţele acestei acţiuni infracţionale constând in vătămarea integrităţii corporale a persoanei vătămate, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 100 de zile de ingrijiri medicale şi de faptul că prin activitatea infracţională a fost pusă in primejdie viaţa persoanei, inculpaţii ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei lor, respectiv decesul victimei.
Rămânerea activităţii infracţionale in forma tentativei nu are legătura cu acţiunea inculpaţilor, rezultatul letal neproducându-se ca urmare a intervenţiei unor factori independenţi de voinţa inculpaţilor, respectiv primul ajutor acordat de către persoanele ce s-au deplasat la faţa locului, urmate de transportarea la spital a persoanei vătămate unde au fost acordate ingrijiri medicale.
Concluzionând, în raport de situaţia de fapt descrisă anterior, instanţa apreciază că fapta inculpatului M S care, la data de 30.06.2019, în jurul orelor 07:45, împreună cu fratele său, inculpatul C S, s-au înarmat cu obiecte condondente, respectiv un par şi un topror, şi s-au deplasat pe str. N, din com. S, la poarta unei locuinţe de lângă barul ce aparţine lui D M, cu intenţia a o ucide pe persoana vătămată M I, iar în confruntarea ce a avut loc, în cadrul căreia inculpatul M S i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un par în zona capului, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut pe sol şi s-a lovit cu capul de suprafaţa betonată, suferind leziuni grave la nivelul capului, ce au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 C.p.
Fapta inculpatului C S care, la data de 30.06.2019, în jurul orei 07:45, împreună cu fratele său, inculpatul M S, s-au înarmat cu obiecte condondente, un topor şi un par, şi s-au deplasat pe str. N, din com. S, la poarta unei locuinţe de lângă barul ce aparţine lui D M, cu intenţia a o ucide pe persoana vătămată M I, iar în confruntarea ce a avut loc, în cadrul căreia inculpatul M S i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un par în zona capului, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut pe sol şi s-a lovit cu capul de suprafaţa betonată, aceasta suferind leziuni grave la nivelul capului, ce au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de tentativă la omor prev. de art.48 C.p. rap. la art. 32 alin. 1 C. pen. şi art. 188 alin. 1 şi 2 C.p. .
Ajutorul acordat de către inculpatul C S a constat in principal in sprijinul moral acordat autorului infracţiunii, acesta acţionând cu o mai mare incredere tinând seama de faptul că la faţa locului se afla complicele inarmat care putea interveni oricând in activitatea infracţională.
Fapta urmărită şi acceptată de către inculpaţi, respectiv intenţia de a săvârşi infraţiunea nu si-a produs efectul urmare a unor cauze independente de voinţa inculpaţilor, respectiv intervenţia altor persoane ce au acordat primul ajutor victimei şi transportarea acesteia la spital unde i-au fost acordate ingrijiri medicale, astfel că fapta a rămas sub forma tentativei.
Elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni constă în acţiunea inculpatului M S de a încerca să ucidă persoana vătămată, în circumstanţele expuse anterior, beneficiind de sprijinul moral al inculpatului C S, persoana inarmată prezentă la faţa locului, fapta rămânând cu forma tentativei prin aceea că deşi inculpatii au acţionat cu intenţia de a suprima viaţa persoanei vătămate, aspect ce rezultă din faptul că au folosit obiecte contondente (topor respectiv prăjină) apte să producă rezultatul letal, zona în care a fost aplicată lovitura, respectiv în zona capului şi intensitatea loviturii, fiind produse leziuni în zona capului persoanei vătămate M I.
Astfel, inculpatii a pus în executare intenţia de a săvârşi infracţiunea de ucidere a persoanei vătămate, executare care, însă nu şi-a produs efectul datorită unor cauze independente de voinţa inculpaţilor, respectiv intervenţia altor persoane ce au acordat primul ajutor victimei şi transportarea acesteia la spital unde i-au fost acordate ingrijiri medicale,
Urmarea imediată a infracţiunii constă în realizarea unei stări de pericol cu privire la viaţa persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta de tentativă la omor, respectiv complicitate la tentativă la infracţiunea de omor descrisă anterior, a fost săvârşită cu intenţie directă, în sensul că inculpatii au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au urmărit producerea acestuia prin săvârşirea faptei de agresiune asupra persoanei vătămate cu obiectul contondent fiind apt să producă moartea victimei.
Vinovăţia inculpatilor sub forma intentiei directe este dovedita cu următoarele mijloace de proba:
-Adresă de constituire parte civilă şi decont de cheltuieli SCJU C (fil. 25-26, vol. I);
-Declaraţie persoană vătămată M I (fil. 31-34, vol. I);
-Declaraţie martor M L (fil. 36-38, vol. I);
-Declaraţii martor M M (fil. 39-44, vol. I);
-Declaraţii martor M M (fil. 45-48, vol. I);
-Declaraţie martor C L (fil. 49-51, vol. I);
-Declaraţie martor C C R (fil. 52-53, vol. I);
-Declaraţie martor C P (fil. 54-56, vol. I);
-Declaraţie martor D M (fil. 57-59, vol. I);
-Declaraţie martor S C (fil. 60-61, vol. I);
-Declaraţii inculpat M S (fil. 70-76, vol. I);
-Declaraţii inculpat C S (fil. 79-88, vol. I);
-Fişă de Constatări preliminare medico-legale (fil. 4, vol. II);
-Proces-verbal de constatare diagnostic (fil. 5, vol. II);
-Raport de expertiză medico-legală nr. X/A1/06.08.2019 (fil. 8, vol. II);
-Proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (fil. 12-17, vol. II);
-Proces-verbal de ridicare imagini video (fil. 19, vol. II);
-Suport optic DVD cu imagini video înregistrate ale incidentului (fil. 20, vol. II);
-Procese-verbale de vizualizare înregistrări (fil. 21-23, vol. II);
-Planşă foto cu capturi video (fil. 24-30, vol. II);
-Proces-verbal de vizualizare înregistrări (fil. 31, vol. II);
-Fotografii depuse de martorul M M (fil. 32, vol. II);
-Acte întocmite în legătură cu celelalte infracţiuni sesizate (vol. III).
-Declaraţii persoană vătămată, martori şi inculpaţi, date in cursul cercetării judecătoreşti.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatilor instanţa va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 c.p. respectiv dispoziţiile părţii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfăşurării procesului penal.
Astfel, instanţa va avea in vedere atitudinea partial sinceră a inculpatilor în cursul urmării penale şi a cercetării judecătoreşti, modul de comitere a faptei, gravitatea acesteia rezultând din faptul ca inculpatul M S a aplicat o singură lovitură cu intensitate pesoanei vătămate in zona capului, determinând rămânerea acesteia in stare de inconştienţă care urmare a leziunilor traumatice produse, beneficiind de ajutorul moral al inculpatului C S.
Totodată, deşi doar inculpatul M S a aplicat persoanei vătămate lovitura ce a determiat producerea rezultatului, Tribunalul apreciază că aplicarea unor pedepse in acelaşi cuantum ambilor inculpati este necesară având in vedere că ambii inculpati au plecat către locul săvârşirii faptei inarmati, cu intenţia de a ucide persoana vătămată, imprejurările concrete de derulare a evenimentelor făcând ca doar unul dintre aceştia să aplice lovitura ce a condus la cauzarea leziunilor traumatice persoanei vătămate.
Stabilirea unei pedepse spre minimul prevăzut de lege este apreciat de către instanţă ca fiind indestulător, având in vedere circumstanţele concrete de săvârşire a faptei, legăturile familiale dintre inculpati şi persoana vătămată, circumstanţele ce caracterizează persoana inculpaţilor, respectiv lipsa antecedentelor penale ale acestora, precum şi nivelul de educaţie şi vârsta celor doi inculpati.
In ceea ce priveşte procedura simplificată solicitată de către inculpaţi instanţa deşi a dispus schimbarea incadrării juridice in sensul reţinerii infracţiunii de tentativă la omor, respectiv complicitate la aceeaşi faptă, incadrare juridică ce ar fi permis teoretic aplicarea acestei proceduri cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, in concret se constată că nu sunt indeplinite condiţiile legale pentru ca inculpaţii să beneficieze de aceste dispoziţii legale, situaţia de fapt recunoscută de către acestia,atat din punct de vedere material al laturii obiective, cât şi din perspectiva laturii subiective, ar avea ca şi corespondent al incadrării juridice, infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal.
Astfel inculpatii au recunoscut că au agresat persoana vătămată ( inculpatul M S), respectiv că au participat la agresarea persoanei vătămate ( inculpatul C S), insă nu au recunoscut intenţia de a ucide victima, ceea ce conduce la concluzia unei recunoaşterii partiale a săvârşirii faptei, mai exact a unei fapte ce ar fi determinat o altă incadrare juridică decât cea reţinută de către instanţă.
In raport de aceste considerente va dispune condamnarea la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre inculpati, astfel:
În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod penal va condamna pe inculpatul M S la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea de tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 şi 2 C.p. .
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsa complementara drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b),d ,f) si h) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, ori dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) ,f) si h) Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale conform art. 65 alin.3 Cod penal.
În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod penal va condamna pe inculpatul C S la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea de complicitate la tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 48 raportat la art. 32 alin.1 C.p. şi art. 188 alin.1 şi 2 C.p. .
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsa complementara drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b),d ,f) si h) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, ori dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) ,f) si h) Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale conform art. 65 alin.3 Cod penal.
In ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatilor, instanţa având in vedere gravitatea faptelor comise, modul de comitere şi urmările acestora, apreciază ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi realizat numai prin executarea acesteia in regim de detenţie.
In baza art. 399 alin. 1 Cod de procedura penala va menţine măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii M S (mandat de arestare preventiva nr. X/02.07.2019) şi C S (mandat de arestare preventiva nr. X/02.07.2019) prin incheierea nr. X/02.07.2019 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr.X/104/2019,
In baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedura penala va deduce din pedeapsa perioada retinerii si arestarii preventive a inculpaţilor de la 01.07.2019- la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din legea 76/2008 privind Organizarea şi Funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea stabilirii profilului genetic.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul existenţei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, a unui prejudiciu, a vinovăţiei inculpatilor sub forma intenţiei directe şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, fiind necesar a se dispune obligarea, in solidar, a acestora, la plata cheltuielilor efectuate de către partea civilă cu îngrijirea sănătăţii persoanei vătămate M I.
In baza art. 25 Cod penal rap. la art. 397 alin. 1 Cod procedura penala va obliga inculpaţii in solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C , cu sediul în mun. Mun. C, str. T jud. D, suma de 990,64 lei, actualizată la data efectuării plăţii, reprezentând despăgubiri civile pentru cheltuielile efectuate cu îngrijirea persoanei vătămate M I.
Va lua act că persoana vătămată M I nu se constituie părte civilă în procesul penal.
In ceea ce priveşte obiectele contondente folosite de către inculpaţi la săvârşirea faptei, intrucât nu au fost găsite şi ridicate de către organele de urmărire penală, nu se poate dispune confiscarea acestora ca măsură de siguranţă, intrucât potrivit art. 107 alin.1 Cod penal „măsurile de siguranţă au ca scop inlăturarea unei stări de pericol şi preintâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală”.
In baza art. 274 alin. 1 şi 2 Cod de procedura penala va obliga inculpaţii la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Data publicarii pe portal: 17.03.2021
Judecătoria Onești
Ucidere din culpa
Tribunalul Neamț
Omor. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Curtea de Apel București
Omor deosebit de grav. Individualizarea pedepsei. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii - criterii de alegere a sancţiunii.
Tribunalul Ilfov
Penal – infracţiunea de omor – aplicarea dispoziţiilor vechiului cod
Judecătoria Topoloveni
Fara titlu